Well. We have each other. But will you betray my faith?
I guess you will. I suppose you will. But I hope you won't.
It's a strange feeling. This whole betrayal thing. But it
did trap me inside , somehow. I feel as if I were trapped
in a strange cage , that allows me to touch the world
around me , but that makes it impossible for me to
actually connect with it , entirely.
And i have a key for this cage. To open it. And I
don't even know if it's the right key , or if it's a fake
because I am too afraid to try.
I had a dream last night. And it expressed so well
the way I feel , that I ended up crying . It's exhausting.
To keep thinking and thinking and thinking and not
finding the wrong thing you are doing and not knowing
whose fault is it. Yours or theirs?
I realised I miss school. But not because I miss learning.
But because the cage seems to get bigger when I'm
in school. I can almost connect to the world. ALMOST.
And now I'm in await for a miracle. And it's so strange.
My hopes are definetly overcoming any possible truth,
but I keep hoping. Stupid me. Foolish me.
Why do I keep seeing nice things and nice people and...
where actually there aren't such things?
Does love exist? And I'm not talking about the love
as " they found each other , they fell for each other ,
married and lived happily ever after " . I'm talking
about love between friends and people. About being
able to care about somebody even though it's not
a relative or a friend. About caring and loving your
place on this world not just for yourself.
We are so egocentric. So damn egocentric. We only
think about ourselves . And maybe that's why I am
so dissapointed. Because I tried to show the world
some love , the little I could offer and the world
showed me nothing but hate and misundertanding.
It's bad to be good. It's bad to feel. It's bad to love.
I can only hope for someone to share my dreams.
the bad part is that I have already chosen that
person and I don't know if I will be chosen back.
It always happens like that.
Now , I am leaving. I refuse to speak to the
world. I am going somewhere away , where
no one could find me. But I am sure no one would
even try as my phone never rings in summer.
Goodbye. I hope to write again with happier
thoughts...
Myriam Lacroche
joi, 31 iulie 2008
miercuri, 30 iulie 2008
Things.
Actually things are right. the cards are now shown. but i hoped for some other cards. for some bitter luck. And it never showed up even though i did my best to overcome the hard part. i'm not precious to you but you are to me.
Betrayal
what does this word mean?
Well. let's see. when usually a woman talks about
betrayal people generally suppose a man must
be involved too.
For me it's not.
It has never been.
But.
I feel betrayal . I feel betrayed. I feel as if I gave
my soul to someone and that person has other
souls to handle and has left mine behind.
I feel left behind. I would beg for some attention.
Because i can't seem to find what i am seeking for.
And.... The betrayers find it. Without me. And that
is why I feel betrayed.
It's stupid isn't it?
At least , it looks stupid. I might not have the gift
of talking . I might not be pretty. I might not have
done a great job dumping a great guy. But how
guilty am I?
I feel guilt. I feel the guilt of the entire planet.
And no one feels my guilt. I bare the sins of the
universe but i refuse to weigh mine.
I am scared that one day i will wake up alone.
I am afraid i will be betrayed continously.
I fear the fact that the bearer of my soul will
always leave it behind.
I fear the fact that i will never know the real
weight of my sin , and that i will always believe
it's bigger than it really is.
I feel that the whole world can't understand me.
Why , oh why , big world , why don't you understand?
Why don't you take my happiness forever?
I am done with being happy for a second and waking
up for the following minute to realise my happiness
was an illussion.
Why do i feel betrayed?
By the world , the sky , the sea , the rain , the trees,
why do they all betray me?
Why am I the only chosen?
I keep hoping there must be another person in
my situation. And when we'll meet we'll forget
the betrayal of the others and focus on ourselves.
There is only one person who could never
betray me. And there is no longer the person who
never did. I love them both. I still do. And if i
can wish anything is that one day we'll meet again
to apologise to the ones who never betrayed me and
whom i betrayed.
Why do people invent so many things?
Technology is meant to make you suffer.
It's meant to make you feel small , cheap,
and left behind. The world is going on without you,
but you can't stop it. Technology can show you how
much you mean to people. And usually you will be
dissapointed , because you'll realise that you don't
mean that much to that person...
It's a matter of development.
You have to step on others' bodies to make your
own way.
Myriam Lacroche
Well. let's see. when usually a woman talks about
betrayal people generally suppose a man must
be involved too.
For me it's not.
It has never been.
But.
I feel betrayal . I feel betrayed. I feel as if I gave
my soul to someone and that person has other
souls to handle and has left mine behind.
I feel left behind. I would beg for some attention.
Because i can't seem to find what i am seeking for.
And.... The betrayers find it. Without me. And that
is why I feel betrayed.
It's stupid isn't it?
At least , it looks stupid. I might not have the gift
of talking . I might not be pretty. I might not have
done a great job dumping a great guy. But how
guilty am I?
I feel guilt. I feel the guilt of the entire planet.
And no one feels my guilt. I bare the sins of the
universe but i refuse to weigh mine.
I am scared that one day i will wake up alone.
I am afraid i will be betrayed continously.
I fear the fact that the bearer of my soul will
always leave it behind.
I fear the fact that i will never know the real
weight of my sin , and that i will always believe
it's bigger than it really is.
I feel that the whole world can't understand me.
Why , oh why , big world , why don't you understand?
Why don't you take my happiness forever?
I am done with being happy for a second and waking
up for the following minute to realise my happiness
was an illussion.
Why do i feel betrayed?
By the world , the sky , the sea , the rain , the trees,
why do they all betray me?
Why am I the only chosen?
I keep hoping there must be another person in
my situation. And when we'll meet we'll forget
the betrayal of the others and focus on ourselves.
There is only one person who could never
betray me. And there is no longer the person who
never did. I love them both. I still do. And if i
can wish anything is that one day we'll meet again
to apologise to the ones who never betrayed me and
whom i betrayed.
Why do people invent so many things?
Technology is meant to make you suffer.
It's meant to make you feel small , cheap,
and left behind. The world is going on without you,
but you can't stop it. Technology can show you how
much you mean to people. And usually you will be
dissapointed , because you'll realise that you don't
mean that much to that person...
It's a matter of development.
You have to step on others' bodies to make your
own way.
Myriam Lacroche
miercuri, 16 iulie 2008
Euphoria
e vara.
E perfect,
e 16 iulie.
e .. de toate dom'le.
De ce euphoria? Plec la mare. And i am euphoric:D
Ma rog. euhoric e putin spus. Mi am luat haine
ca orice fata care se respecta ( abia astept sa le si port ;)) )
Si nush ma simt de parca ma duc la new york. ( si de aia
am pus o poza cu new york-ul. plus ca exprima viata aia
care e la mare . Furnicarul care nu doarme niciodata. Lume
care se alearga pe plaja , danseaza in club , priveste rasaritul...)
Ma incanta ideea asta.
Mai am un motiv pentru euforia asta exacerbata.
E tabara, si n am mai fost intr o tabara de multi ani. Eram
clasa a 4a si a fost prea tare pentru clasa a 4a . Acum sunt
aproape a 10 a:D Si o sa fie prea tare pentru aproape a 10 a.
Totusi ma. E costinesti. :D
If you want to have fun come to the only place for youngsters,
Costinesti:>.
E costinesti. si n am de gand sa dorm.
Chiar daca n-am o companie prea placuta :-".
Nu ca m-ar deranja ca am fi toti aproape a 10 a.
( ma rog , ma deranjeaza asa putin de tot. Da putin.:D
Pentru ca daca noi fetele eram aproape a 10 a si ei
aproape a 12 a , ar fi fost mai ok:D Asta inteleg
eu prin companie nu prea placuta. Dar nu vreau sa-mi
jignesc colegii de grupa , cu atat mai putin colegele.)
O sa fie atata de tare:X. Mai sunt4 zile,
Of.
Cand am scris 4 numarand mi-am dat seama ce repede
a trecut timpu. eu tot mai vedeam ca mai e mult.
Da acu m a izbit. Mai e putin de tot.
Da putin. O doamne.
Nu mi-am calcat hainele , nu am trimis formularul
la cea de a 2a tabara.:-<>zic de o saptamana.).
M-am mandrit? Nu prea cred.merg in 2 tabere,
pentru ca am aplicat la inca una in august si am
fost primita.:D Antreprenoriat , sponsorizata de
comisia europeana ( eu nu dau decat 800 de mii:D),
traineri draguti:-" si buni as preciza , dar evident
ca nu pentru asta ma duc eu acolo. Prefaceti-va ca nu
am scris asa ceva.
Azi m-am pregatit un pic de plecare ( wax&wax&wax).
si m am si tuns.:) e dragut. SSta creeeeeeet. si de la
apa sarata o sa fie si mai cret dragul de el:). m am gandit
si cum il aranjez:D Cred ca urmatorul lucru pe care
il fac e sa mi aduc geamantanul si sa l fac si sa l desfac
pana plec. Mai e asa de putin...
Acu vreo 2 ore ma gandeam... daca mi se face dor de casa?
Casa insemnand tv , mess & pushu. Am zis pushu ok,
dar pot sa renunt o saptamana la tv& mess pentru
tineretului:D Si pentru obelisk :D si pentru epava:).
doamne:D Deja devin obsedanta si obsedata nu?
Mai tre sa fac ceva gen oscar acu in final.
Sa multumesc prietenilor mei care m-au fericit
toata vacanta si nu mi au dat motive de depresie
deloc da deloc de tot:D
O sa incep cu Deea , pentru ca azi m -a scos dintr-o
mare incurcatura de la mare:D E la mamaie:D Si
ploua si sta pe o terasa si bea suc si se gandeste la
mine. si cand o sa citeasca ea blogu asta , adica ori luni
ori marti cand se intoarce ea acasa si eu plec , vreau
sa stie ca o iubesc mult si ca i multumesc asa in stil de
oscar:).
Apoi ana. adica pardon bebe marin. ( a fost la mare
si asa a devenit bebelusu submarin) . Si pe tine te iubesc
pentru ca pe langa faptu ca esti adorabila esti adorabila.
Numai tu poti sa dai anumite mesaje cui nu trebuie ( da
chiar nu trebuie :)) ) si sa zici tampenii si sa porti tricoul
pe care l-ai primit cadou de la paris hilton insasi cu i'm
hot you're not :> Te iubesc bebe. si tie iti multumesc
in stil golden globe.
Si Bunny'S.:D no sa ti zic numele ca sa nu te fac de ras.
Da tu bunny meu , esti cea mai sincera si neintersata
persoana ( uneori nu inteleg cum poti fi asa de maica
domnului). Folks , si-a luat mancarea de la gura sa o dea
la cersetori , ar fi fost in stare sa piarda ultima masina
care sa o scoata dintr-o urbe indepartata si naspa :P
( de aia nu vii prea des ) ca sa dea de mancare la un
cutu flamand. Si in rest? in rest o trasnesc idei nebune
si radem de ele. ( cum ar fi ca am vreo 3 bai la acelasi
etaj una langa alta , iar dormitorul parintilor undeva pe
balcon :D ) . De ce bunny'S? Stii tu pentru ce e S-ul.
Daca nu ma insel in engleza asta i pentru a arata posesia.
cui asupra cui. Ramane de vazut. Te iubesc si pe tine
dar tie iti acors zmeura de aur. si iti mai dau si serbetul
de aur. Sa l posezi cu placere:))
Zmeura pe care o imparti cu Ina:-". Am auzit eu ca
ii place cum suna si asa am de gand sa i zic de-acu incolo,
of course not face to face , caci face to face nu o sa ma pot
abtine niciodata sa-i zic " bai ...ina":D . si ea sa ridice
magica spranceana , mai nou foarte dragut pensata.:)
Tu esti una dintre cele mai sexy persoane pe care le-am
cunoscut:D si iti spun asta de multa vreeeeme. Inca de cand
edi isi culca capul obosit la pieptul meu , daca intelegi tu
ce vreau sa spun , dar sigur intelegi. Tu, imparti
zmeura de aur cu bunny, cu toate ca ar trebui sa o ai singura
pentru ca faci cele mai mari gafe ever:D . Tot tu trebuie sa
mai primesti ceva stil oscar:) premiul pentru sexiest woman
alive.:) daca te uiti cu atentie pe wikipedia:> o sa vezi ce femei
au mai fost.:> te iubesc si pe tine. A da si pe andrei draga , sa
nu-l uit pe andrei. Il iubesc mult. :D
si toate sunteti acolo pe langa locu 1. :)) Sunteti un pic
mai in fata de 1. de aia sutneit pe langa ;)) .
si acu ca am terminat cu oscarul ce pot sa mai zic? Ma duc
sa incep sa sortez totusi hainele ca vine sambata acu si
n am mai nimic calcat si habar nu am ce o sa iau la mine
in afara de 2 rochii si perechea noua de sandale:D
Si te asteptai tu ina safaca myriam vrodata asa ceva cand
ai descoperit o?:)
Si voi restul nu va asteptati oricum:D da eu va iubesc.
PLEC LA MARE!!!!
la costinesti. si o sa mi fie dor de push, da cred ca ma
descurc:)
Pa:D
Le mer... Ah le mer.
Myriam Lacroche.
sâmbătă, 28 iunie 2008
Forever summer
Ca e atata de cald si de bine.
E efectiv imposibil sa fie atat de cald si de bine:D
Imi place sa alerg toata ziua desculta prin iarba cu pisoiul pe urmele mele.
Sa citesc tot ce mi pica in mana : Brosuri carti cu tampenii , carti clasice , orice.
E o senzatie uimitoare. Pana si aerul e mai prietenos.
Si o sa merg laaaaa maaaare departare de casa:D
Si o sa fie perfect.O sa dorm pe plaja pana la 6. si o sa vad rasaritul din apele
marii negre.
Si ...Vorba la reclama aia simpatica de la pepsi. It's hard to be a woman, try
something light :X World means endless posibilities. It's an endless world and
I love it.
Caldura , bronz , albastru , cer , mare , culoare , tu , eu , noi , iubire , vara ,
poze , valuri , amintiri , ramas-bun , revederi , incercari , nebunii , nou,
necunoscut , vechi , reamintire , bucurie si speranta.
E vara. Bucurati-va de fiecare vara:D E prea frumos afara:)
Myriam Lacroche....
Ce astept?
Astept sa vii int-o zi si sa-mi spui : hai sa mergem la bucuresti.
Si eu sa ma mir si sa te intreb cum , asa pur si simplu? Si tu sa zici da.
Si sa plecam si sa fie iarna si frig si sa ma tii in brate pe o banca plina
de chiciura in fata Casei Poporului si sa-mi sufli in ureche , sa ma gadili
si sa-mi spui ca-ti doreai de multa vreme sa ma aduci pe o banca plina
de chiciura si sa-mi zambesti.
Si sa nu spui la nimeni despre noi. Si sa apari deodata la mine-n clasa
si sa zambesti tuturor si sa te prefaci ca nu ne cunoastem si sa ne pitim
pe o banca in spatele scolii si sa bata vantul in timp ce-mi spui ca nici
tie nu-ti placea fizica si ca merita sa chiulesc.
Tu meriti sa chiulesc.
Si in fiecare iarna sa ma convingi sa vin cu tine pe o partie necunoscuta
intr-o tara straina si sa bem ciocolata calda sub un brad langa un semineu
intr-o cabana de brad.
Si in fiecare primavara primul ghiocel pe care-l vad sa fie acela pe care
tu mi-l daruiesti.
Si-n fiecare vara sa ma-nveti sa inot , sa ma pierd printre valuri si
speriat , tu sa ma regasesti.
Si-n fiecare toamna sa ne plimbam prin parcurile acoperite de frunze
castanii si sa ma tii de mana si sa-mi asezi fularul in Noiembrie in timp
ce cateva babe se plimba si ne privesc spunand: Asa eram si eu cu Nicusor
dupa al doilea razboi mondial...
Si ce daca tu nu ai fost in al 2 lea razboi mondial? tu esti eroul meu. Si
daca ai fi fost , ai fi primit cele mai multe grade... Si oricum ai de purtat
un razboi importiva mea...
intrebarea mea e : de ce nu te vad?
Pentru ca sunt adancita in munca mea?
De ce nu mi-am dat seama ca esti aici?
Pentru ca esti adancit in munca ta?
Si am impresia mereu ca in doar 2 zile imi voi da seama daca am dreptate.
Si stiu ca daca ti-as cere ai merge cu mine pana la capatul lumii doar ca
sa stam pe o banca acoperita de chiciura....
Myriam Lacroche
Si eu sa ma mir si sa te intreb cum , asa pur si simplu? Si tu sa zici da.
Si sa plecam si sa fie iarna si frig si sa ma tii in brate pe o banca plina
de chiciura in fata Casei Poporului si sa-mi sufli in ureche , sa ma gadili
si sa-mi spui ca-ti doreai de multa vreme sa ma aduci pe o banca plina
de chiciura si sa-mi zambesti.
Si sa nu spui la nimeni despre noi. Si sa apari deodata la mine-n clasa
si sa zambesti tuturor si sa te prefaci ca nu ne cunoastem si sa ne pitim
pe o banca in spatele scolii si sa bata vantul in timp ce-mi spui ca nici
tie nu-ti placea fizica si ca merita sa chiulesc.
Tu meriti sa chiulesc.
Si in fiecare iarna sa ma convingi sa vin cu tine pe o partie necunoscuta
intr-o tara straina si sa bem ciocolata calda sub un brad langa un semineu
intr-o cabana de brad.
Si in fiecare primavara primul ghiocel pe care-l vad sa fie acela pe care
tu mi-l daruiesti.
Si-n fiecare vara sa ma-nveti sa inot , sa ma pierd printre valuri si
speriat , tu sa ma regasesti.
Si-n fiecare toamna sa ne plimbam prin parcurile acoperite de frunze
castanii si sa ma tii de mana si sa-mi asezi fularul in Noiembrie in timp
ce cateva babe se plimba si ne privesc spunand: Asa eram si eu cu Nicusor
dupa al doilea razboi mondial...
Si ce daca tu nu ai fost in al 2 lea razboi mondial? tu esti eroul meu. Si
daca ai fi fost , ai fi primit cele mai multe grade... Si oricum ai de purtat
un razboi importiva mea...
intrebarea mea e : de ce nu te vad?
Pentru ca sunt adancita in munca mea?
De ce nu mi-am dat seama ca esti aici?
Pentru ca esti adancit in munca ta?
Si am impresia mereu ca in doar 2 zile imi voi da seama daca am dreptate.
Si stiu ca daca ti-as cere ai merge cu mine pana la capatul lumii doar ca
sa stam pe o banca acoperita de chiciura....
Myriam Lacroche
marți, 17 iunie 2008
Femeia.
V-ati intrebat vreodata ce o face pe o femeie sa fie femeie cu adevarat?
Un act, executat de multe ori din curiozitate sau nerabdare nu ne face
femei.
Femeia, in deplinul sens al cuvantului , este cea care si-a descoperit
simturile si isi traieste viata pentru ea si simte in ea tot ceea ce are
lumea sa-i ofere.
Femeia e cocheta , reala , directa , complicata , sensibila , puternica,
e ea.
Si ce ne face femei? Pur si simplu o stim cand devenim femei. Si
orice lucru ne poate declansa sentimentul. La unele se declanseaza
atunci cand simt lumea la picioarele lor pentru prima oara , la altele
atunci cand o depresiele face sa realizeze ca trebuie sa-si regaseasca
eul pentru a redeveni ele.
Se spune ca devii femeie atunci cand devii a unui barbat. Dar daca
femeile devin femei atunci cand devin ale lor si ale nimanui altcuiva?
Fara sa fie sufocate de un gand absurd , adulmecand sentimentul
libertatii ca pe o dovada a sinelui lor puternic , nedepinzand decat
de vointa lor.
Ce face o femeie? Se cedeaza ei intru totul . Total. Fara sa se
impotriveasca. Isi daruieste propria viata si stie pe ce drum va trebui
sa mearga ca sa fie o ea.
Isi daruieste un zambet, isi daruieste vointa de a fi cocheta si de a
refuza tot ce vrea sa refuze si e ea pentru ea.
O femeie alearga cu picioarele desculte in iarba , calcand adanc
pentru a se umple de seva vietii. Priveste cerul si adulmeca vantul
pentru a simti ceea ce nu se poate vedea.
Isi invinge soarta imprumutand cuvinte din singurul loc care ii apartine
ei.
Si e fericita. Si pluteste pe deasupra norilor pentru ca ea e ea.Si se
descopera singura in fiecare privire pe care si-o arunca in oglinda,
fugar , apoi cu nesat de fiecare data cand isi descopera zambetul
jucaus care-i spune ca cel mai bine ii sta atunci cand e femeia pe care
si-o doreste zi de zi in sine.
Si femeia uita. Uita de ea , alearga si nu se opreste decat atunci cand
talpile ating nisipul si apa unui ocean , fuge de valuri , se ascunde ,
rade , se invarte , fuge la bordul unei nave straine , cunoaste un om
pe care nu-l va mai revedea in veci , coboara in primul port si mananca
prima ciocolata intalnita in cel mai mare magazin, nu raspunde la
telefonul nimanui, nu se simte sufocata.
Si se daruieste unui om cu ochii albastri si par de abanos , intruchiparea
Albei-ca-Zapada intr-un barbat. Si nu-i afla numele .
Zboara mai departe in lumea larga ca sa-i afle misterele.
Si cum lumii nu i se sfarsesc misterele , femeia nu va deveni niciodata
femeie. O femeie nu va deveni femeia. Pentru ca o impiedica firea.
Dar poate fi aproape de perfectiune.
Fiecare femeie e unica.
Si fiecare poate deveni femeiA.
Am devenit femeie(?).
Prin puterea vietii mele si prin puterea pe care mi-o da o constiinta
infiorator de lucida simt latul sufocant al vietii care inca nu-mi
apartine. Colivia devine tot mai mica , dar in curand va deveni
neincapatoare.
Ce se va intampla atunci?
Voi deveni femeie.
Myriam Lacroche.
Un act, executat de multe ori din curiozitate sau nerabdare nu ne face
femei.
Femeia, in deplinul sens al cuvantului , este cea care si-a descoperit
simturile si isi traieste viata pentru ea si simte in ea tot ceea ce are
lumea sa-i ofere.
Femeia e cocheta , reala , directa , complicata , sensibila , puternica,
e ea.
Si ce ne face femei? Pur si simplu o stim cand devenim femei. Si
orice lucru ne poate declansa sentimentul. La unele se declanseaza
atunci cand simt lumea la picioarele lor pentru prima oara , la altele
atunci cand o depresiele face sa realizeze ca trebuie sa-si regaseasca
eul pentru a redeveni ele.
Se spune ca devii femeie atunci cand devii a unui barbat. Dar daca
femeile devin femei atunci cand devin ale lor si ale nimanui altcuiva?
Fara sa fie sufocate de un gand absurd , adulmecand sentimentul
libertatii ca pe o dovada a sinelui lor puternic , nedepinzand decat
de vointa lor.
Ce face o femeie? Se cedeaza ei intru totul . Total. Fara sa se
impotriveasca. Isi daruieste propria viata si stie pe ce drum va trebui
sa mearga ca sa fie o ea.
Isi daruieste un zambet, isi daruieste vointa de a fi cocheta si de a
refuza tot ce vrea sa refuze si e ea pentru ea.
O femeie alearga cu picioarele desculte in iarba , calcand adanc
pentru a se umple de seva vietii. Priveste cerul si adulmeca vantul
pentru a simti ceea ce nu se poate vedea.
Isi invinge soarta imprumutand cuvinte din singurul loc care ii apartine
ei.
Si e fericita. Si pluteste pe deasupra norilor pentru ca ea e ea.Si se
descopera singura in fiecare privire pe care si-o arunca in oglinda,
fugar , apoi cu nesat de fiecare data cand isi descopera zambetul
jucaus care-i spune ca cel mai bine ii sta atunci cand e femeia pe care
si-o doreste zi de zi in sine.
Si femeia uita. Uita de ea , alearga si nu se opreste decat atunci cand
talpile ating nisipul si apa unui ocean , fuge de valuri , se ascunde ,
rade , se invarte , fuge la bordul unei nave straine , cunoaste un om
pe care nu-l va mai revedea in veci , coboara in primul port si mananca
prima ciocolata intalnita in cel mai mare magazin, nu raspunde la
telefonul nimanui, nu se simte sufocata.
Si se daruieste unui om cu ochii albastri si par de abanos , intruchiparea
Albei-ca-Zapada intr-un barbat. Si nu-i afla numele .
Zboara mai departe in lumea larga ca sa-i afle misterele.
Si cum lumii nu i se sfarsesc misterele , femeia nu va deveni niciodata
femeie. O femeie nu va deveni femeia. Pentru ca o impiedica firea.
Dar poate fi aproape de perfectiune.
Fiecare femeie e unica.
Si fiecare poate deveni femeiA.
Am devenit femeie(?).
Prin puterea vietii mele si prin puterea pe care mi-o da o constiinta
infiorator de lucida simt latul sufocant al vietii care inca nu-mi
apartine. Colivia devine tot mai mica , dar in curand va deveni
neincapatoare.
Ce se va intampla atunci?
Voi deveni femeie.
Myriam Lacroche.
joi, 12 iunie 2008
Vanatorii
Unde sunt vanatorii de azi?
Nu mai exista. Voiam sa vorbesc despre asta de multa vreme.
Fetele sunt vanatorii zilei de azi... el sta si o priveste. ea intelege
semnalu. si tot incearca sa l atraga. Dar el nu face nimic. Si ea tot
incearca. Dar el se lasa greu.
Ce mai urmeaza? Femeile vor leadershipul , ei vor sa stea la meci.
din cate inteleg eu , conform cu sondajele la inima de tigan ( mircea
badea a zis ca antena 3 a avut rating 4 , realitatea 3 , si acasa cu 14)
barbatii vor sta in curand la telenovele in timp ce femeile se vor
inhama la constructile skyscraperelor din viitor.
Si barbatii unde sunt mai?
eu m am saturat sa i vad cum stau picior peste picior pe bancuta,
ca babele la taifas.
Ori avem de a face cu o metamorfoza care duce femeile mereu
deasupra ( interpretati cum vreti ) , ori toti barbatii devin gay.
Iar noi femeile , o sa ramanem doar cu gandul si cu filmele.
Myriam Lacroche
Nu mai exista. Voiam sa vorbesc despre asta de multa vreme.
Fetele sunt vanatorii zilei de azi... el sta si o priveste. ea intelege
semnalu. si tot incearca sa l atraga. Dar el nu face nimic. Si ea tot
incearca. Dar el se lasa greu.
Ce mai urmeaza? Femeile vor leadershipul , ei vor sa stea la meci.
din cate inteleg eu , conform cu sondajele la inima de tigan ( mircea
badea a zis ca antena 3 a avut rating 4 , realitatea 3 , si acasa cu 14)
barbatii vor sta in curand la telenovele in timp ce femeile se vor
inhama la constructile skyscraperelor din viitor.
Si barbatii unde sunt mai?
eu m am saturat sa i vad cum stau picior peste picior pe bancuta,
ca babele la taifas.
Ori avem de a face cu o metamorfoza care duce femeile mereu
deasupra ( interpretati cum vreti ) , ori toti barbatii devin gay.
Iar noi femeile , o sa ramanem doar cu gandul si cu filmele.
Myriam Lacroche
Nimic.
Viata incepe cu nimic , continua cu incercarile noastre de
a face din nimic ceva si se termina cu nimic.
Unde e nimicul meu de ieri? Unde e ceva ul de ieri?
Ma zbat si ma lupt in fiecare zi pentru ceva, iar azi realizez
ca maine nu voi mai avea nimic. Pentru ca nu am avut niciodata
ceva , ci doar am imprumutat de la altii.
Cautam fericirea. Dar ce e fericirea?
Exista?
Unde e?
Cred ca exista. Si o are cine nu merita.
Nimic... am nimic. Cum pot avea nimic? Si doar incerc sa ofer.
Mie nu imi rezerv asa de multe in speranta ca imi vor oferi alti
nimeni. Si nimeni ai mei , s-au dovedit nimeni ai lumii.
Si strig : De CE?!?
Cu ce gresesc? Pentru ca undeva am gresit.
Nu mi pot explica mie si nimanui ce fac atat de gresit.
Si de aia sunt rasplatita cu nimic.
Oare vreodata? Sau niciodata?
De ce ma caracterizeaza nu? De ce pentru mine nu exista da?
De ce nu ma poate nimeni asculta si la bine si la rau?
Mereu exista cineva sa te consoleze , mereu exista cineva sa
fie langa tine cand te bucuri , dar de ce nu exista cineva in viata
de zi cu zi? La tot ce faci , indrugi , sporovaiesti , toate tampeniile
pe care le zici? Pentru ca daca nu e nimeni atunci , vor ajunge in
situatia in care vor trebui sa te consoleze pentru ca simti nevoia
unui nimeni care sa te asculte.
Stiu ca m-ati inteles gresit. Nu vorbesc despre dragoste. Nu
vorbesc despre o casnicie in care sotii sa se inteleaga si sa-si
vorbeasca zilnic despre micile nimicuri. Va veni si vremea aceea.
Momentan eu am nevoie sa vorbesc. Vorbesc mult , de una singura
de cele mai multe ori , chiar fara sa mi dau seama ca nimeni nu
ma mai asculta.
Si de aia stau ca penibila vineri seara si tot weekendu si scriu pe
blog in loc sa ies in oras. Si spun stop. Pentru ca m am saturat de
nimic . Si nimeni. Si niciodata.
Nu sunt pe alt fus orar. Sunt aici , reala , tangibila, exist. Si daca
e nevoie ca lumea sa se schimbe pentru mine , am sa astept. Pentru
ca merit si nu gresesc. Vreau sa mi pice si mie ceva din cer fara sa
strig dupa acel ceva.
Si va veni.
Chiar daca va trebui sa astept o eternitate. Va fi eternitatea mea.
In care mi voi cladi un ceva din nimic. Si ma voi folosi de tot ajutorul
meu si prin mine voi reusi.
Pentru ca nu mai are rost sa cred in cineva.
Nu uita ca in lumea de azi esti doar tu... Si nimeni altcineva.
Myriam Lacroche.
a face din nimic ceva si se termina cu nimic.
Unde e nimicul meu de ieri? Unde e ceva ul de ieri?
Ma zbat si ma lupt in fiecare zi pentru ceva, iar azi realizez
ca maine nu voi mai avea nimic. Pentru ca nu am avut niciodata
ceva , ci doar am imprumutat de la altii.
Cautam fericirea. Dar ce e fericirea?
Exista?
Unde e?
Cred ca exista. Si o are cine nu merita.
Nimic... am nimic. Cum pot avea nimic? Si doar incerc sa ofer.
Mie nu imi rezerv asa de multe in speranta ca imi vor oferi alti
nimeni. Si nimeni ai mei , s-au dovedit nimeni ai lumii.
Si strig : De CE?!?
Cu ce gresesc? Pentru ca undeva am gresit.
Nu mi pot explica mie si nimanui ce fac atat de gresit.
Si de aia sunt rasplatita cu nimic.
Oare vreodata? Sau niciodata?
De ce ma caracterizeaza nu? De ce pentru mine nu exista da?
De ce nu ma poate nimeni asculta si la bine si la rau?
Mereu exista cineva sa te consoleze , mereu exista cineva sa
fie langa tine cand te bucuri , dar de ce nu exista cineva in viata
de zi cu zi? La tot ce faci , indrugi , sporovaiesti , toate tampeniile
pe care le zici? Pentru ca daca nu e nimeni atunci , vor ajunge in
situatia in care vor trebui sa te consoleze pentru ca simti nevoia
unui nimeni care sa te asculte.
Stiu ca m-ati inteles gresit. Nu vorbesc despre dragoste. Nu
vorbesc despre o casnicie in care sotii sa se inteleaga si sa-si
vorbeasca zilnic despre micile nimicuri. Va veni si vremea aceea.
Momentan eu am nevoie sa vorbesc. Vorbesc mult , de una singura
de cele mai multe ori , chiar fara sa mi dau seama ca nimeni nu
ma mai asculta.
Si de aia stau ca penibila vineri seara si tot weekendu si scriu pe
blog in loc sa ies in oras. Si spun stop. Pentru ca m am saturat de
nimic . Si nimeni. Si niciodata.
Nu sunt pe alt fus orar. Sunt aici , reala , tangibila, exist. Si daca
e nevoie ca lumea sa se schimbe pentru mine , am sa astept. Pentru
ca merit si nu gresesc. Vreau sa mi pice si mie ceva din cer fara sa
strig dupa acel ceva.
Si va veni.
Chiar daca va trebui sa astept o eternitate. Va fi eternitatea mea.
In care mi voi cladi un ceva din nimic. Si ma voi folosi de tot ajutorul
meu si prin mine voi reusi.
Pentru ca nu mai are rost sa cred in cineva.
Nu uita ca in lumea de azi esti doar tu... Si nimeni altcineva.
Myriam Lacroche.
marți, 10 iunie 2008
Atmosfere. Alegeri.
Trebuie sa iau o decizie importanta .
Si , cum eu nu pot sa iau decizii importante decat daca
le vad scrise pe hartie , sau in cazul asta , pe calc , am
decis sa scriu.
Dupa cum scrie si in profilul meu , am 15 ani. ( aproape
16 , dar nu-mi place sa ma devin batrana :D ) . Deci ,
anul asta am fost clasa a 9 a( dupa parerea mea inca mai
sunt pana nu incep a 10 a ) . Si cum era ceva foarte la
moda la inceputul anului scolar , m-am apucat si eu
de debate. Am fost peste 100 de persoane la trainingul
initial. Ulterior trupele s-au rarit atat de mult incat
eram chiar mandra ca am rezistat cu stoicism atata
vreme sacrificandu-mi fiecare sambata in favoarea
acestei activitati( n am citit tot anul o carte buna. de
fapt n am citit prea multe carti . maxim 4-5 ).
M-am certat cu mama si i am scos ochii cu idei de
genul : habar nu ai tu ce inseamna faptul ca sunt la
debate pentru intrarea mea la facultate. Am avut cea
mai mica medie din toata cariera mea de elev:) Si nu
pot sa zic ca e mica , dar nu mi am dat seama pana
acum de acest lucru.Ca nu e deloc mica.
Am fost la FIAT. Competitia internationala de debate,
care are loc in Romania , la Sinaia . Trebuia sa merg si
in Estonia , dar nu am avut bani , sponsorizare ( ne
trebuiau in jur de 2000 de euro pentru intreaga echipa
si coach.). FIAT trebuia sa fie cea mai tare experienta ca
debater din primul an de debate. Eu insa nu pot sa zic
ca am agreat-o prea mult. A fost tare. Si singurul lucru
care ma face sa nu regret acea competitie a fost ultima
noapte , in care in sfarsit m am simtit parte din FIAT.
Asa cum a reiesit probabil si din postarile anterioare ,
sunt o fire mai timida , credula , dar nu pot sa zic ca-s
nemultumita de atitudinea mea. Sunt ceva mai tacuta
fix atunci cand nu trebuie.
Si tocmai de aia nimeni din club nu ma agreaza in afara
de prietenii mei. Cu care ma cunosc de o viata. Si ca sa nu
mai dau vina pe mine atata ca stiu ca nu e vina mea .
Macar in cazul asta nu e vina mea. Sunt cu fite de bucuresti
si trebuie sa te bagi in seama cu studentii si cu tipii mai mari
ca sa ai vreo sansa ca incepator .
Or eu n am de gand sa perii pe nimeni nici sa ma platiti. Nu
vreau sa perii. Singurul om pentru care m am chinuit 8 luni
a fost proful care conduce clubul. Pentru ca el nu intelegea
care-i smenu in club. Si cand a inteles... Eu nu m am mai dus,
pentru ca pana la urma el nu poate sa le faca pe toate.
Si imi pare asa de rau ca de o luna nu mai merg la debate.
M am trezit intr o dimineata vesela ca fusesem la debate. Si
apoi mi am dat seama ca am visat. Cum? aia marii nu puteau
fi asa de prietenosi decat intr un vis.
Iar acum . Decizie. Sa ma las de tot sau sa ma mut la clubul
oponent? L as trada pe prof. Si toti cei care pleaca din clubul
asta vor sa se apuce la anu in celalalt. Asta nu inseamna ca
tot de fita o sa dau? nu mai vreau. Pentru ca din cei 100
de la inceput era multa fita. Numai fitosii fac debate. Or eu
vreau sa fac pentru mine , ca sa fiu in stare sa vorbesc si eu
2 cuvinte da bune. Calitati oratorice , etc , etc. Poate ajung
andreea esca intr o zi :)).
Si de ce vreau sa ma duc la clubul celalalt ? FIAT. I am
vazut si pe ei acolo. Si ei dau sanse oricui , sunt simpatici
si n au fite de 2 bani. Plus ca nu prea mai au oameni ca toti
trec a 12 a. Daca stau bine sa ma gandesc si la clubu de acum
se intampla la fel. Dar stai ca mai sunt cei din geeneratie
cu mine care se comporta de parca as fi retardata sau
invizibila. Niste scarbe toate. oops. am zis toate? voiam sa zic
toti.
Maine ma vad cu proful . Si vreau sa vorbesc cu el.Si
o sa i spun clar ca al sau club a devenit de tot ... ( ce are
ursu in loc de mana ? - laba- sau ce se gaseste pe piata
la turci mai ales? - rahat-) Stiu ca iar o sa incerce sa faca
ceva si nu o sa i iasa din nou. Da ma rog. Ar trebui
sa ajung eu studenta ca sa se intample ceva...
Si de ce ma oftic cel mai tare? Pentru ca o sa pierd regionala
si Nationala de anul asta din urmatoarele motive:
1. n am mai fost la debate de multa vreeeeeeeme.
2. n am echipa
3. ce dracu sa caut acolo daca eu un jucator de clasa
a 9 a , am avut un punctaj aproape la fel cu o tipa care
e super jmekera in club si toti o iubesc ( e tot a 9 a ) ,
[si la fel la fel cu o tipa de a 11 a pe care chiar o respect
si nu mi vine sa cred ca a avut acelasi punctaj ca mine]?
Sunt ofticata rau. :-<>Am mai avut enspe mii de incercari. Dar acum chiar m am
saturat de toate fitele si de toti nenorocitii. Punct.Vor sa
scape de mine? O sa le ofer satisfactia asta , iar apoi am
sa am grija sa ma vrea inapoi , dar sa ma vrea al naibii de
rau...
Mi am descarcat nervii. Si stiu foarte bine ce am de facut.
( stiu ca maine profu o sa ma dea inapoi cu vreo 20 de mii
de kilometri... )
Gata. A venit vara. Sa ne gandim la lucruri frumoase.
;;)
:)
Vacanta placuta tuturor. Si sa va distrati. sa mereti la
munte , la mare , la discoteca tineretului in costinesti , in tabara
(la gratare si sa faceti foc de tabara pe un deal inalt noaptea langa
o cruce maaaaare. :D Va iubesc aiuritilor:D)
Asa . Ce sa mai zic?
A da.
Nimic.
Am zis nimic,
Deci PA!:D
Myriam Lacroche.
Si , cum eu nu pot sa iau decizii importante decat daca
le vad scrise pe hartie , sau in cazul asta , pe calc , am
decis sa scriu.
Dupa cum scrie si in profilul meu , am 15 ani. ( aproape
16 , dar nu-mi place sa ma devin batrana :D ) . Deci ,
anul asta am fost clasa a 9 a( dupa parerea mea inca mai
sunt pana nu incep a 10 a ) . Si cum era ceva foarte la
moda la inceputul anului scolar , m-am apucat si eu
de debate. Am fost peste 100 de persoane la trainingul
initial. Ulterior trupele s-au rarit atat de mult incat
eram chiar mandra ca am rezistat cu stoicism atata
vreme sacrificandu-mi fiecare sambata in favoarea
acestei activitati( n am citit tot anul o carte buna. de
fapt n am citit prea multe carti . maxim 4-5 ).
M-am certat cu mama si i am scos ochii cu idei de
genul : habar nu ai tu ce inseamna faptul ca sunt la
debate pentru intrarea mea la facultate. Am avut cea
mai mica medie din toata cariera mea de elev:) Si nu
pot sa zic ca e mica , dar nu mi am dat seama pana
acum de acest lucru.Ca nu e deloc mica.
Am fost la FIAT. Competitia internationala de debate,
care are loc in Romania , la Sinaia . Trebuia sa merg si
in Estonia , dar nu am avut bani , sponsorizare ( ne
trebuiau in jur de 2000 de euro pentru intreaga echipa
si coach.). FIAT trebuia sa fie cea mai tare experienta ca
debater din primul an de debate. Eu insa nu pot sa zic
ca am agreat-o prea mult. A fost tare. Si singurul lucru
care ma face sa nu regret acea competitie a fost ultima
noapte , in care in sfarsit m am simtit parte din FIAT.
Asa cum a reiesit probabil si din postarile anterioare ,
sunt o fire mai timida , credula , dar nu pot sa zic ca-s
nemultumita de atitudinea mea. Sunt ceva mai tacuta
fix atunci cand nu trebuie.
Si tocmai de aia nimeni din club nu ma agreaza in afara
de prietenii mei. Cu care ma cunosc de o viata. Si ca sa nu
mai dau vina pe mine atata ca stiu ca nu e vina mea .
Macar in cazul asta nu e vina mea. Sunt cu fite de bucuresti
si trebuie sa te bagi in seama cu studentii si cu tipii mai mari
ca sa ai vreo sansa ca incepator .
Or eu n am de gand sa perii pe nimeni nici sa ma platiti. Nu
vreau sa perii. Singurul om pentru care m am chinuit 8 luni
a fost proful care conduce clubul. Pentru ca el nu intelegea
care-i smenu in club. Si cand a inteles... Eu nu m am mai dus,
pentru ca pana la urma el nu poate sa le faca pe toate.
Si imi pare asa de rau ca de o luna nu mai merg la debate.
M am trezit intr o dimineata vesela ca fusesem la debate. Si
apoi mi am dat seama ca am visat. Cum? aia marii nu puteau
fi asa de prietenosi decat intr un vis.
Iar acum . Decizie. Sa ma las de tot sau sa ma mut la clubul
oponent? L as trada pe prof. Si toti cei care pleaca din clubul
asta vor sa se apuce la anu in celalalt. Asta nu inseamna ca
tot de fita o sa dau? nu mai vreau. Pentru ca din cei 100
de la inceput era multa fita. Numai fitosii fac debate. Or eu
vreau sa fac pentru mine , ca sa fiu in stare sa vorbesc si eu
2 cuvinte da bune. Calitati oratorice , etc , etc. Poate ajung
andreea esca intr o zi :)).
Si de ce vreau sa ma duc la clubul celalalt ? FIAT. I am
vazut si pe ei acolo. Si ei dau sanse oricui , sunt simpatici
si n au fite de 2 bani. Plus ca nu prea mai au oameni ca toti
trec a 12 a. Daca stau bine sa ma gandesc si la clubu de acum
se intampla la fel. Dar stai ca mai sunt cei din geeneratie
cu mine care se comporta de parca as fi retardata sau
invizibila. Niste scarbe toate. oops. am zis toate? voiam sa zic
toti.
Maine ma vad cu proful . Si vreau sa vorbesc cu el.Si
o sa i spun clar ca al sau club a devenit de tot ... ( ce are
ursu in loc de mana ? - laba- sau ce se gaseste pe piata
la turci mai ales? - rahat-) Stiu ca iar o sa incerce sa faca
ceva si nu o sa i iasa din nou. Da ma rog. Ar trebui
sa ajung eu studenta ca sa se intample ceva...
Si de ce ma oftic cel mai tare? Pentru ca o sa pierd regionala
si Nationala de anul asta din urmatoarele motive:
1. n am mai fost la debate de multa vreeeeeeeme.
2. n am echipa
3. ce dracu sa caut acolo daca eu un jucator de clasa
a 9 a , am avut un punctaj aproape la fel cu o tipa care
e super jmekera in club si toti o iubesc ( e tot a 9 a ) ,
[si la fel la fel cu o tipa de a 11 a pe care chiar o respect
si nu mi vine sa cred ca a avut acelasi punctaj ca mine]?
Sunt ofticata rau. :-<>Am mai avut enspe mii de incercari. Dar acum chiar m am
saturat de toate fitele si de toti nenorocitii. Punct.Vor sa
scape de mine? O sa le ofer satisfactia asta , iar apoi am
sa am grija sa ma vrea inapoi , dar sa ma vrea al naibii de
rau...
Mi am descarcat nervii. Si stiu foarte bine ce am de facut.
( stiu ca maine profu o sa ma dea inapoi cu vreo 20 de mii
de kilometri... )
Gata. A venit vara. Sa ne gandim la lucruri frumoase.
;;)
:)
Vacanta placuta tuturor. Si sa va distrati. sa mereti la
munte , la mare , la discoteca tineretului in costinesti , in tabara
(la gratare si sa faceti foc de tabara pe un deal inalt noaptea langa
o cruce maaaaare. :D Va iubesc aiuritilor:D)
Asa . Ce sa mai zic?
A da.
Nimic.
Am zis nimic,
Deci PA!:D
Myriam Lacroche.
joi, 5 iunie 2008
Toti trandafirii au spini.
Si de ce spun eu asta? Nu stiu.
E o cugetare care nu are poate legatura cu starea mea de acum ,
care e pur si simplu.
E o idee care m-a traznit in timp ce culegeam trandafiri.
Si ma intepau , iar eu uimita de eternele parfumuri continuam sa
culeg , fara sa le iau in seama strigatul de disperare.
Dar , nu e vorba numai de trandafirii care inteapa.
E vorba de perfectiune.
Care nu exista.
Stii care e cel mai raulucru ?
Sa crezi in perfectiunea ta. Daca trandafirii au spini , atunci si tu
vei avea defecte. Si de ce ai refuza sa le vezi? Nu , cu totii le
vedem , dar incercam sa le ascundem. Sau, mai am putea vorbi
despre categoria de oameni care nu-si da seama de spinozitatea
comportamentului lor si se bucura de aceste asa zise atuuri cu
un talent umitor de a rani .
Nu suntem perfecti , dar avem tendinta sa credem ca suntem mai
perfecti decat altii...
E aiurea spus , stiu asta , dar m-am lovit in spinii societatii.
Iar acum stiu sa ma feresc. Si mi au crescut aripi , si colti ca sa ma
apar ca o leoiaca.
Leoaica tanara , putere , obsesie , exagerare si un dram de dramatism.
Myriam Lacroche.
E o cugetare care nu are poate legatura cu starea mea de acum ,
care e pur si simplu.
E o idee care m-a traznit in timp ce culegeam trandafiri.
Si ma intepau , iar eu uimita de eternele parfumuri continuam sa
culeg , fara sa le iau in seama strigatul de disperare.
Dar , nu e vorba numai de trandafirii care inteapa.
E vorba de perfectiune.
Care nu exista.
Stii care e cel mai raulucru ?
Sa crezi in perfectiunea ta. Daca trandafirii au spini , atunci si tu
vei avea defecte. Si de ce ai refuza sa le vezi? Nu , cu totii le
vedem , dar incercam sa le ascundem. Sau, mai am putea vorbi
despre categoria de oameni care nu-si da seama de spinozitatea
comportamentului lor si se bucura de aceste asa zise atuuri cu
un talent umitor de a rani .
Nu suntem perfecti , dar avem tendinta sa credem ca suntem mai
perfecti decat altii...
E aiurea spus , stiu asta , dar m-am lovit in spinii societatii.
Iar acum stiu sa ma feresc. Si mi au crescut aripi , si colti ca sa ma
apar ca o leoiaca.
Leoaica tanara , putere , obsesie , exagerare si un dram de dramatism.
Myriam Lacroche.
miercuri, 14 mai 2008
Viata e lunga.
Deci nu mai am nici un chef. Viata mea e lunga , e un plictis total,
imi doresc sa vina vara ca sa mai diversific activitatile.
Orar zilnic : Ma trezesc , mananc , plec , ma intorc , stau pe mess,
baie ma culc.
Everyday.
Nici nu va dati seama. Sunt obosita , plictisita si e 11 si un sfert
noaptea. Nu am mai citit o carte buna integral de 2 saptamani si
ma enerveaza majoritatea oamenilor din jurul meu. Nu am mai
citit blogurile din blogroll de o mie de ani si nici nu o sa citesc prea
curand.
Nici chestii interesante nu mai dau din mine.
Am vreo 2 chestii cum ar fi continuarea la NFS si inca ceva da sunt
pe hartie si o sa le scriu pe 13 iunie aici :). Dupa ce se incheie scoala.
Mai vorbim atunci:)
Noapte buna.
Myriam Lacroche
imi doresc sa vina vara ca sa mai diversific activitatile.
Orar zilnic : Ma trezesc , mananc , plec , ma intorc , stau pe mess,
baie ma culc.
Everyday.
Nici nu va dati seama. Sunt obosita , plictisita si e 11 si un sfert
noaptea. Nu am mai citit o carte buna integral de 2 saptamani si
ma enerveaza majoritatea oamenilor din jurul meu. Nu am mai
citit blogurile din blogroll de o mie de ani si nici nu o sa citesc prea
curand.
Nici chestii interesante nu mai dau din mine.
Am vreo 2 chestii cum ar fi continuarea la NFS si inca ceva da sunt
pe hartie si o sa le scriu pe 13 iunie aici :). Dupa ce se incheie scoala.
Mai vorbim atunci:)
Noapte buna.
Myriam Lacroche
vineri, 4 aprilie 2008
Need For Speed

Si am privit acul cum urca. 100.110. 150.170... Am apasat acceleratia
cu putere si am strans volanul intre maini ca sa gust puterea. Si am
simtit. Masinile de langa mine ramaneau in urma asa cum ramanem
cu totii , la un anumit moment dat.
Apoi m-am razgandit. Am vrut sa vad culorile noptii. Am apucat
schimbatorul , am micsorat viteza si m-am lasat cuminita pe prima
banda a autostrazii goale. Nici o lumina.
" Urmeaza mix-ul de seara cu dj DG." Spune o voce neimportanta
in boxe. Privesc campul gol. Ar fi cazul sa ma intorc in oras, sa vad
lumina.
Si ma intorc. Stau la semafor. Si vad masinile cum trec , trec , trec,
ca vietile oamenilor care trec prin fata mea , zi de zi si ora de ora.
Oameni , masini , suntem cu totii niste masinarii , care-i diferenta?
Privesc soferul din stanga mea. E plictisit. Viata lui e invaluita in
rutina. Acum se intoarce de la serviciul lui plictisitor. E arhitect.
Credea ca nu se va plictisi , dar iata-l acum , unde a ajuns? Are 2
copii , o fata de 16 ani si un baiat de 8 ani. Nu se inteleg . Trebuie sa-i
tot impace. A obosit. Si sotia? Se inteleg bine. Ea gateste si face tot
felul de lucruri casnice, are grija de el ,dar sexul e rar si plictisitor.
Pasiunea din vremurile bune e apusa.
Si iar e verde. Urmatorul semafor. In dreapta mea e o masina cu
geamuri fumurii din care ma izbesc sunete asemanatoare cu cele de pe
postul radio pe care il ascult si eu. Probabil e acelasi.
Geamul se lasa jos si o mana cu o tigara iese afara , in frig. Norul
de fum , iese afara si cauta libertatea , omul duce tigara din nou la buze
si atunci realizez ca e el. E Dan. Incerc sa imi ascund uimirea . Dar e
in zadar. E totodata prea tarziu. M-a vazut. Il vad cautand ceva prin
masina. E telefonul.
Atunci un tarait familiar imi atrage atentia. Imi suna telefonul.
" Buna , sunt George. Cand vii acasa?"
" Mai stau doar putin."
Inchid. Dan ma priveste , dar inca mai tine mana pe telefon.
Taraitul se aude din nou.
" Vino pe autostrada."
Aud si citesc buzele din care ma infruptam odata. Mi-e dor de Dan.
E verde. Fac rondul odata cu el si ne indreptam spre autostrada,
Iata-ne aici. In fata intinderii. Il vad concentrandu-se. O sa apese
acceleratia. O stiu. Asa ca o apas si eu.
Putere . Adrenalina. Forta. Masini. Vieti. Amintiri. Toate in fata
ochilor mei.
De ce ne-am oprit? De ce am renuntat la viata asta pentru altii?
Si ce daca mi-am dorit mereu sa fiu medic. Tot mai fericita sunt in
spatele volanului.
Il vad incetinind. Si stiu unde vrea sa ma duca. E parcarea acelui
motel , unde ne-am cunoscut. Aici ne intalneam si aici consumam tot
ceea ce era intre noi.
Si ii vad sigla veche atarnand. E exact la fel. Dar noi nu mai suntem
aceiasi.
Ma opresc. Deschid usa. Ma asez pe capota. Se indreapta spre mine.
Si brusc, imi aduc aminte de ce il doresc asa de mult. De ce George
nu e ceea ce am nevoie. Pentru ca are ochii aia mari , posesivi , gelosi ,
care imi spun ca daca sunt a lui , a lui voi ramane , pentru ca are mainile
cu care m-a sedus si prima si ultima oara. Pentru ca pur si simplu l-am
iubit pentru puterea lui. Si el m-a invatat ca nu sunt decat 3 lucruri in
viata capabile sa-ti aduca placerea absoluta: sexul , ciocolata si viteza.
Si mi le-a aratat pe toate.
Se opreste . Ma saruta. Ma saruta asa cum ma saruta el intotdeauna.
Puternic , apasat , cu forta, cu pasiunea care imi spunea totul , care ma fura
de fiecare data.
" De ce?"
" Nici tu nu ai uitat."
" George..."
" Alina. Ce daca?"
" Noi avem puterea si pasiunea. Ei nu au nimic."
" Ba da. George ma intelege..."
" George nu poate sa inteleaga asta." Si ma saruta cu si mai mult
patos. Vrea sa fiu a lui. Are dreptate. George nu m-a facut niciodata sa
ma zgribulesc de frig la simpla lui privire. Nu mi-a starnit atentia decat
prin romantismul lui exagerat. Eu vreau putere. Si ii raspund. Ii simt
bratele in jurul meu. Ma strange cu putere. A lui voi ramane in veci.
Chiar de nu sunt langa de el , eu sunt a lui.
" Alina nu vrea asta."
" De ce? Ea nu vrea putere?"
" Ea nu e genul meu de femeie , asa cum nici George nu e
genul tau. El e doar un medic. Si tu esti medic , dar vrei sa concurezi
din nou. Am vazut-o in ochii tai. Nu poti trai fara sa simti pedala sub
picior, fara sa vezi luminile trecand pe langa tine."
" Ai dreptate. Dar nu pot ."
" Ba poti. De ce refuzi daca ne-am intalnit iar?Nu vezi ca
tot si toate si oricine si orice ne vrea impreuna? Concureaza cu mine.
O data. Fii copilotul meu. "
" ..."
" O sa poti. Pana te hotarasti vino sa vedem camera noastra."
"..."
Deja nu mai am cuvinte.Il aud vorbind , persuasiv , dar nu inteleg ce
spune. Stiu doar ca vreau asta. Da , o vreau , al naibii de mult. Apas
pe telecomanda si masina se incuie.
El se duce inauntru sa ia camera , iar eu il astept afara fumand.
Miros a spital. Vreau sa pierd mirosul asta. Si stiu ca in seara asta o
sa capat din nou mirosul lui. Trag cu putere din tigara. Si George?
Ma iubeste. O sa inteleaga.
Dan se intoarce.
Doamne cat de mult il doresc.
Si ma saruta iar.
Si apoi... Se intampla ceea ce mi doream sa se intample de atata
vreme. Ce dor mi-a fost de tine Dan!
Myriam Lacroche.
miercuri, 2 aprilie 2008
Eu stiu ca tu banuiesti ca eu... exist.
Titlul acestei postari e ceva. Ceva ce eu am inventat usor , iar acum
imi trec prin minte toate sensurile acestei expresii , ce inseamna. Pai,
haideti sa o luam cu inceputul.
Eu stiu ca tu banuiesti - vine de la faptul ca eu stiam ca el banuieste
ca mie nu imi e tocmai indiferent . Dar am evoluat si mi am dat seama
ca el ma are atat de mult in atentie incat de abia stie daca eu exist.
Nu e ceva groaznic? Citeam acu ceva vreme la romana un citat:
Eu stiu ca o femeie ignorata de un barbat e un monstru. Otilia din
Enigma Otiliei. Si nu avea ea oare dreptate? Femeia ignorata de
barbat nu e ea insasi . O femeie ignorata nu mai are sperante sau
are prea multe. Depinde de la caz la caz.
Unele femei , cand sunt ignorate nu mai cred pe nimeni si nu mai
cred in nimic. Sunt triste si isi pierd orice speranta , orice ramasita
de incredere in oricine , oricand.
Alte femei , din care fac parte si eu , au tendinta de a vedea in orice
gest , o speranta , un semn , o invitatie la vis. Eu sper prea mult ,
visez prea mult , vad semne in orice si invitatii la mai mult in orice,
asta ma face atat de deprimata dupa ce visul se sfarseste. Si daca
nu as vedea semne , atunci tot nu ar fi bine. Caci as fie deprimata
mereu.
Mai tineti minte rusul? Ei bine , rusul mi a adus inapoi sentimente
pe care habar nu aveam ca le mai pot simti. Si dupa ce iluzia s-a
incheiat , am ramas impacata. Nu-mi mai pasa de rus , pentru ca
rusul era exact ce nu-mi doream. Si am descoperit asta abia dupa
ce el si-a gasit gheisa, intrucat am sesizat cum ii este de supus.
Eu nu vreau sa ma supun. Eu vreau sa-i ascult parerea , el sa
mi-o asculte pe a mea si daca nu ajungem la un comun acord ,
sa ramanem fiecare cu parerea lui. Nu el sa se lase convins doar
pentru ca asa spun eu : Bine draga , imi pare rau , imi pare extrem
de rau , ai incredibil de mare dreptate. Eu vreau un tip asertiv,
care are un pic de forta , de agresivitate si nu un tip pasiv care
sa joace dupa cum ii cant eu. Plus ca trebuie sa mi placa si ca fizic,
sa impartasim pareri , chiar daca nu m ar deranja discutiile in
contradictoriu. Stop. Incepe sa sune a anunt matrimonial.
Da , rusul era pasiv. Si ma uimeste forta pe care eu o vedeam
in el. si acum vad o forta in germanul asta , numai ca este
intreita fata de ce vedeam in rus.
Si ma vad dansand tot timpul cu germanul asta. Il tot vad
intr-un costum negru , cu ochii lui caprui invartindu ma prin
sala de bal. Si poate ca intr-o zi se va implini. Poate ca asa va
fi. Pana atunci eu sper prea mult. Sper sa si dea seama ca
exist. Sper sa-si dea seama ca sunt un om , cu sentimente
puternice , cu trairi , ca visez din orice gest.
Si daca nu va fi germanul ce daca? Voi gasi eu un alt print,
de o alta nationalitate , in care sa gasesc tot mai multe din
calitatile barbatului perfect din opinia mea. Si daca nu va fi
deloc asa cum mi l-am imaginat , ar fi perfect.
Imi place neprevazutul.
Myriam Lacroche.
imi trec prin minte toate sensurile acestei expresii , ce inseamna. Pai,
haideti sa o luam cu inceputul.
Eu stiu ca tu banuiesti - vine de la faptul ca eu stiam ca el banuieste
ca mie nu imi e tocmai indiferent . Dar am evoluat si mi am dat seama
ca el ma are atat de mult in atentie incat de abia stie daca eu exist.
Nu e ceva groaznic? Citeam acu ceva vreme la romana un citat:
Eu stiu ca o femeie ignorata de un barbat e un monstru. Otilia din
Enigma Otiliei. Si nu avea ea oare dreptate? Femeia ignorata de
barbat nu e ea insasi . O femeie ignorata nu mai are sperante sau
are prea multe. Depinde de la caz la caz.
Unele femei , cand sunt ignorate nu mai cred pe nimeni si nu mai
cred in nimic. Sunt triste si isi pierd orice speranta , orice ramasita
de incredere in oricine , oricand.
Alte femei , din care fac parte si eu , au tendinta de a vedea in orice
gest , o speranta , un semn , o invitatie la vis. Eu sper prea mult ,
visez prea mult , vad semne in orice si invitatii la mai mult in orice,
asta ma face atat de deprimata dupa ce visul se sfarseste. Si daca
nu as vedea semne , atunci tot nu ar fi bine. Caci as fie deprimata
mereu.
Mai tineti minte rusul? Ei bine , rusul mi a adus inapoi sentimente
pe care habar nu aveam ca le mai pot simti. Si dupa ce iluzia s-a
incheiat , am ramas impacata. Nu-mi mai pasa de rus , pentru ca
rusul era exact ce nu-mi doream. Si am descoperit asta abia dupa
ce el si-a gasit gheisa, intrucat am sesizat cum ii este de supus.
Eu nu vreau sa ma supun. Eu vreau sa-i ascult parerea , el sa
mi-o asculte pe a mea si daca nu ajungem la un comun acord ,
sa ramanem fiecare cu parerea lui. Nu el sa se lase convins doar
pentru ca asa spun eu : Bine draga , imi pare rau , imi pare extrem
de rau , ai incredibil de mare dreptate. Eu vreau un tip asertiv,
care are un pic de forta , de agresivitate si nu un tip pasiv care
sa joace dupa cum ii cant eu. Plus ca trebuie sa mi placa si ca fizic,
sa impartasim pareri , chiar daca nu m ar deranja discutiile in
contradictoriu. Stop. Incepe sa sune a anunt matrimonial.
Da , rusul era pasiv. Si ma uimeste forta pe care eu o vedeam
in el. si acum vad o forta in germanul asta , numai ca este
intreita fata de ce vedeam in rus.
Si ma vad dansand tot timpul cu germanul asta. Il tot vad
intr-un costum negru , cu ochii lui caprui invartindu ma prin
sala de bal. Si poate ca intr-o zi se va implini. Poate ca asa va
fi. Pana atunci eu sper prea mult. Sper sa si dea seama ca
exist. Sper sa-si dea seama ca sunt un om , cu sentimente
puternice , cu trairi , ca visez din orice gest.
Si daca nu va fi germanul ce daca? Voi gasi eu un alt print,
de o alta nationalitate , in care sa gasesc tot mai multe din
calitatile barbatului perfect din opinia mea. Si daca nu va fi
deloc asa cum mi l-am imaginat , ar fi perfect.
Imi place neprevazutul.
Myriam Lacroche.
marți, 1 aprilie 2008
Si ii caut ochii caprui
V-ati pierdut vreodata in ochii cuiva?
Eu da. Si ratacirea a fost atata de scurta incat , vreau sa -l regasesc
cu orice pret , orice ar fi , oricum ar fi eu vreau sa-l regasesc. Pe cine , ce ?
Sentimentul pe care il am cand ma afund in ochii tai atat de caprui ,
ce-mi amintesc de puterea ta asupra mea, de puterea pe care o
are o privire asupra unei femei , slabe de inger.
Viata nu e o joaca e o provocare. Tu esti o provocare. Esti acel ceva
de care am nevoie ca sa ies din rutina. De ai stii cat te am visat azi. Am
ascultat la radio o melodie , oarecare si brusc mi-ai apraut in fata
ochilor. Te-am vazut la costum , sobru , cu ochii tai caprui , privindu
ma si venind la mine , invitandu-ma la dans. M-am vazut ratacindu
ma in bratele tale pe acel ritm oarecare , ti-am vazut privirea
pierzandu se intr-a mea si apoi am visat un sarut .
Si stii ce am mai visat? Ca nu era o crima. Am visat ca pe ultimele
acorduri ale acelui ritm oarecare,ma inchideai ,ma strangeai cu forta
in bratele tale , pentru ca eu asta vreau. Te vreau pe tine pentru ca
am vazut puterea in privirea ta si atunci am stiut ca nu esti la fel. Am
stiut ca pe tine ma pot baza , ca tie iti pot cere , ca de la tine pot sa
vreau , ca daca eu sunt langa tine o sa simt un barbat si nu un copil.
Poate exagerez , dar tu nu esti ca ceilalti, o stiu. Vreau sa avem
secrete , sa stiu doar eu ce stii si tu , sa stii doar tu ce stiu si eu ,
vreau si stiu ca poti. Vreau sa putem fi doi cu adevarat. Si stiu ca
ai putea. Vei gasi puterea , dar oare vrei?
Ochii tai spun ca da. Ca vei gasi puterea , dar nu alaturi de
mine. Eu pot decat sa ti-o arat , dar nu sa fiu alaturi de tine
atunci cand esti puternic. Eu nu sunt supusa si nu vreau ca tu
sa fii supus , caci daca voiam , ma duceam la el si nu veneam la
tine , de -ai stii cat iti duc dorul.
Ma opresc in acest punct simtind ca imi pierd toata ratiunea .
Nimic nu mai e rational. Ma pierd intre atatea ganduri si toate-s
despre tine. Si stiu ca visez prea mult , ca singura mea sansa e
sa am un copil alaturi si nu un barbat. Si visez , visez , visez ,
invartindu ma in bratele tale intro sala de bal, dar apoi totul
dispare ca o fantasma si ma trezesc crud la realitatea care-mi spune ca eu nu sunt a ta , ca tot ce pot avea e doar o dorinta.
Intre timp , astept sa cada ceva din cer. Asa cum asteptam
toti sa ne pice viata din cer , sa se intample ceva ca viata noastra
sa nu mai fie plictisitoare . Dar oare o sa pice? Nu pica de atata
vreme , de ce ar pica tocmai acum?
Si mi-e dor de ochii tai iar, si de-abia astept sa ne revedem.
Si nici nu stii cat ador cand imi citesti gandurile.
Citeste-ma ca pe o carte deschisa.
Myriam Lacroche.
Eu da. Si ratacirea a fost atata de scurta incat , vreau sa -l regasesc
cu orice pret , orice ar fi , oricum ar fi eu vreau sa-l regasesc. Pe cine , ce ?
Sentimentul pe care il am cand ma afund in ochii tai atat de caprui ,
ce-mi amintesc de puterea ta asupra mea, de puterea pe care o
are o privire asupra unei femei , slabe de inger.
Viata nu e o joaca e o provocare. Tu esti o provocare. Esti acel ceva
de care am nevoie ca sa ies din rutina. De ai stii cat te am visat azi. Am
ascultat la radio o melodie , oarecare si brusc mi-ai apraut in fata
ochilor. Te-am vazut la costum , sobru , cu ochii tai caprui , privindu
ma si venind la mine , invitandu-ma la dans. M-am vazut ratacindu
ma in bratele tale pe acel ritm oarecare , ti-am vazut privirea
pierzandu se intr-a mea si apoi am visat un sarut .
Si stii ce am mai visat? Ca nu era o crima. Am visat ca pe ultimele
acorduri ale acelui ritm oarecare,ma inchideai ,ma strangeai cu forta
in bratele tale , pentru ca eu asta vreau. Te vreau pe tine pentru ca
am vazut puterea in privirea ta si atunci am stiut ca nu esti la fel. Am
stiut ca pe tine ma pot baza , ca tie iti pot cere , ca de la tine pot sa
vreau , ca daca eu sunt langa tine o sa simt un barbat si nu un copil.
Poate exagerez , dar tu nu esti ca ceilalti, o stiu. Vreau sa avem
secrete , sa stiu doar eu ce stii si tu , sa stii doar tu ce stiu si eu ,
vreau si stiu ca poti. Vreau sa putem fi doi cu adevarat. Si stiu ca
ai putea. Vei gasi puterea , dar oare vrei?
Ochii tai spun ca da. Ca vei gasi puterea , dar nu alaturi de
mine. Eu pot decat sa ti-o arat , dar nu sa fiu alaturi de tine
atunci cand esti puternic. Eu nu sunt supusa si nu vreau ca tu
sa fii supus , caci daca voiam , ma duceam la el si nu veneam la
tine , de -ai stii cat iti duc dorul.
Ma opresc in acest punct simtind ca imi pierd toata ratiunea .
Nimic nu mai e rational. Ma pierd intre atatea ganduri si toate-s
despre tine. Si stiu ca visez prea mult , ca singura mea sansa e
sa am un copil alaturi si nu un barbat. Si visez , visez , visez ,
invartindu ma in bratele tale intro sala de bal, dar apoi totul
dispare ca o fantasma si ma trezesc crud la realitatea care-mi spune ca eu nu sunt a ta , ca tot ce pot avea e doar o dorinta.
Intre timp , astept sa cada ceva din cer. Asa cum asteptam
toti sa ne pice viata din cer , sa se intample ceva ca viata noastra
sa nu mai fie plictisitoare . Dar oare o sa pice? Nu pica de atata
vreme , de ce ar pica tocmai acum?
Si mi-e dor de ochii tai iar, si de-abia astept sa ne revedem.
Si nici nu stii cat ador cand imi citesti gandurile.
Citeste-ma ca pe o carte deschisa.
Myriam Lacroche.
duminică, 23 martie 2008
Un sarut nu e o crima
Am debitat toate alea despre copiii din ziua de azi,
iar acum am ramas cu fixatia asta pe sarut. Nu ma
inteleg. De ce un sarut e o crima?
Sa o luam cu inceputul. Sarutul e ceva nepermis.
E un furt , cand ii furi celuilalt buzele si gandurile,
ti le daruiesti tie , sau iti sunt daruite... Saruturile
furate sunt si mai nepermise. Pentru ca lasi impresia
de sarut pe buzele celuilalt mult timp dupa. Si te
lasi sa ratacesti prin gandurile aceluiasi si mai mult
timp.
Cel mai placut e cand perechea din sarut face pe
justitiarul . Atunci , el decide ca vrea sa faca
pasul corect si sa te inchida pentru acest furt. Si,
atunci , exact la sfarsitul sarutului iti pune lacat,
te inchide intre gandurile lui , te inchide in inima
lui si poti simti fiecare bataie , poti sa te joci cu
toate astea... Poti sa-i faci inima sa i bata mai repede,
poti sa-l faci sa te viseze , poti sa l faci sa nu se mai
gandeasca la altceva decat la tine , la urmatorul sarut.
Si atunci ... De ce un sarut e o crima? Pentru
ca atunci cand tot saruti si saruti si saruti , mereu,
mereu , mereu , intruna , intruna , intruna , iar
nimeni nu te inchide in suflet , devii un criminal
in serie. Si atunci , nimeni nu mai te saruta. Si
daca te saruti , comiti o crima cu fiecare atingere,
cu fiecare noua rasuflare...
Si eu? Eu am comis o crima.Am sarutat.Si
nimeni nu m-a inchis. Am sarutat din nou. Si
nimeni nu m-a inchis. Si m-am oprit. Constiinta
mea nu mi-a permis sa mai fac acest lucru fara
sa fiu inchisa.
Si acum? Ratacesc in libertate si caut omul
pe care sa-l sarut si sa ma inchida , sa-mi
linisteasca toate gandurile , caut omul pe care
sa-l inchid si eu...
Si ii caut ochii caprui.
Myriam Lacroche.
iar acum am ramas cu fixatia asta pe sarut. Nu ma
inteleg. De ce un sarut e o crima?
Sa o luam cu inceputul. Sarutul e ceva nepermis.
E un furt , cand ii furi celuilalt buzele si gandurile,
ti le daruiesti tie , sau iti sunt daruite... Saruturile
furate sunt si mai nepermise. Pentru ca lasi impresia
de sarut pe buzele celuilalt mult timp dupa. Si te
lasi sa ratacesti prin gandurile aceluiasi si mai mult
timp.
Cel mai placut e cand perechea din sarut face pe
justitiarul . Atunci , el decide ca vrea sa faca
pasul corect si sa te inchida pentru acest furt. Si,
atunci , exact la sfarsitul sarutului iti pune lacat,
te inchide intre gandurile lui , te inchide in inima
lui si poti simti fiecare bataie , poti sa te joci cu
toate astea... Poti sa-i faci inima sa i bata mai repede,
poti sa-l faci sa te viseze , poti sa l faci sa nu se mai
gandeasca la altceva decat la tine , la urmatorul sarut.
Si atunci ... De ce un sarut e o crima? Pentru
ca atunci cand tot saruti si saruti si saruti , mereu,
mereu , mereu , intruna , intruna , intruna , iar
nimeni nu te inchide in suflet , devii un criminal
in serie. Si atunci , nimeni nu mai te saruta. Si
daca te saruti , comiti o crima cu fiecare atingere,
cu fiecare noua rasuflare...
Si eu? Eu am comis o crima.Am sarutat.Si
nimeni nu m-a inchis. Am sarutat din nou. Si
nimeni nu m-a inchis. Si m-am oprit. Constiinta
mea nu mi-a permis sa mai fac acest lucru fara
sa fiu inchisa.
Si acum? Ratacesc in libertate si caut omul
pe care sa-l sarut si sa ma inchida , sa-mi
linisteasca toate gandurile , caut omul pe care
sa-l inchid si eu...
Si ii caut ochii caprui.
Myriam Lacroche.
Lumea
Nu am mai scris de multicel. Nici nu am mai avut timp.
Dupa cum stim cu totii , acesta e sezonul olimpiadelor ,
iar eu una nu am scapat fara macar una sau doua pe
week-end. Bine recunosc, nici nu am mai avut vreun
sentiment inaltator sau ceva asemanator ,deci nici
din aceasta cauza nu am mai scris dar , oricum, acum
a venit momentul.
Lumea de azi. Obisnuiam sa merg prin liceu si sa-i
privesc pe copii de clasa a5 a si a6a si vazand ce stil
au , cat de cool sunt sa zic " vai dar eu nu eram asa
cand eram de varsta lor".
Perfect normal. Dar e o uriasa diferenta intre generatii.
Totusi , nu sunt decat cu 3-4 ani mai mare decat ei.
Sunt putin mai conservatoare , dar totusi. Nu m-a
izbit aceasta diferenta total aiurea intre generatii pana
aseara cand fina mea a implinit un an. Nu despre ea
e vorba , ci despre sora ei , care va implini 10 ani.
Are telefon mobil , sta pe mess , are cont de hi5,
e fana rbd , daca nu traia intr-un mediu cat de cat
normal ( normal insemna fara mobil si mess ), avea
si un palmares impresionant de barbatei de 10 ani
cu catre deja fusese ,, combinata ".
Eu merg la niste cursuri si am avut curajul sa spun
ca primul meu sarut a fost la aproximativ 14 ani si
m-am simtit total aiurea. De ce? Probabil pentru
ca mi s-a parut prea tarziu cand a zis trainerita 14 ani.
Da, m-am simtit aiurea. Pentru ca in comparatie
cu generatia care urmeaza , eu sunt deja un soi de fata
batrana.
Si totusi. Cred ca prefer varianta mea. De cand am
intrat la liceu am inteles multe. De ce aia de a9a te
priveau cu superioritate cand erai doar a 8a. Pai ,
nu am crezut niciodata ca 2 luni de scoala pot schimba
atat de multe.
Revenind la verisoara mea , nu stiu cat e vina ei ,
a parintilor sau a educatiei.E vina generatiei. Are
colege pe care le cheama Jessica , care au multi bani
de cheltuit, etc , etc. Pai , un astfel de colectiv te schimba
in mod sigur.
Unde au plecat copii inocenti? Unde sunt copiii care
asteptam sa vedem ca fac aceleasi nazbatii ca noi.
Probabil ca sunt gone with the wind.
Intre timp eu raman cu dilemele adolecentine.Ma
tot intreb de ce naiba m-am simtit jenata sa vorbesc
despre un amarat de sarut? Nu e o crima. E ceva
normal de care ar trebui sa avem parte in fiecare
zi. Un sarut nu e o crima, totusi pentru mine e.
Pfff. Mai voorbim.
Myriam Lacroche
Dupa cum stim cu totii , acesta e sezonul olimpiadelor ,
iar eu una nu am scapat fara macar una sau doua pe
week-end. Bine recunosc, nici nu am mai avut vreun
sentiment inaltator sau ceva asemanator ,deci nici
din aceasta cauza nu am mai scris dar , oricum, acum
a venit momentul.
Lumea de azi. Obisnuiam sa merg prin liceu si sa-i
privesc pe copii de clasa a5 a si a6a si vazand ce stil
au , cat de cool sunt sa zic " vai dar eu nu eram asa
cand eram de varsta lor".
Perfect normal. Dar e o uriasa diferenta intre generatii.
Totusi , nu sunt decat cu 3-4 ani mai mare decat ei.
Sunt putin mai conservatoare , dar totusi. Nu m-a
izbit aceasta diferenta total aiurea intre generatii pana
aseara cand fina mea a implinit un an. Nu despre ea
e vorba , ci despre sora ei , care va implini 10 ani.
Are telefon mobil , sta pe mess , are cont de hi5,
e fana rbd , daca nu traia intr-un mediu cat de cat
normal ( normal insemna fara mobil si mess ), avea
si un palmares impresionant de barbatei de 10 ani
cu catre deja fusese ,, combinata ".
Eu merg la niste cursuri si am avut curajul sa spun
ca primul meu sarut a fost la aproximativ 14 ani si
m-am simtit total aiurea. De ce? Probabil pentru
ca mi s-a parut prea tarziu cand a zis trainerita 14 ani.
Da, m-am simtit aiurea. Pentru ca in comparatie
cu generatia care urmeaza , eu sunt deja un soi de fata
batrana.
Si totusi. Cred ca prefer varianta mea. De cand am
intrat la liceu am inteles multe. De ce aia de a9a te
priveau cu superioritate cand erai doar a 8a. Pai ,
nu am crezut niciodata ca 2 luni de scoala pot schimba
atat de multe.
Revenind la verisoara mea , nu stiu cat e vina ei ,
a parintilor sau a educatiei.E vina generatiei. Are
colege pe care le cheama Jessica , care au multi bani
de cheltuit, etc , etc. Pai , un astfel de colectiv te schimba
in mod sigur.
Unde au plecat copii inocenti? Unde sunt copiii care
asteptam sa vedem ca fac aceleasi nazbatii ca noi.
Probabil ca sunt gone with the wind.
Intre timp eu raman cu dilemele adolecentine.Ma
tot intreb de ce naiba m-am simtit jenata sa vorbesc
despre un amarat de sarut? Nu e o crima. E ceva
normal de care ar trebui sa avem parte in fiecare
zi. Un sarut nu e o crima, totusi pentru mine e.
Pfff. Mai voorbim.
Myriam Lacroche
marți, 11 martie 2008
Tu
Tu
tu
tu
numai tu cand vei pleca
mangaierea
cu tine o vei purta
da, tu
mi-aduc aminte
erau vremuri cand
nu ne minteam
cand cuvintele cantau
si daca cerul
nori razleti ne daruia
ploaia lor ne curata
ce s-a intamplat de atunci nu stiu
stiu ca totul, totul e schimbat
s-a pierdut ceva
cantecul s-a risipit
cat de mult ne-a indepartat
tu
tu ai sa faci din mine zbor
ca sa cad cand mi-este dor
de-al tau suras
si vad din nou primaveri
patul verde proaspat
cand in iarba ne culcam
stelele noptii
stralucirea ochilor
purtau
imi spuneau ca suntem vii
ce
ce s-a intamplat de atunci nu stiu
stiu ca
stiu ca totul, totul e schimbat
a ruginit
a ruginit iarba, iarba
care ne primea
ochii s-au instrainat
tu, linistea dintr-un cuvant
tu, ai sa faci din mine vant
tu, cand vei pleca
stiu ca tu
o sa faci din mine zbor
am sa cad si mi-este dor
de-al tau suras
dar tu poti sa pleci
sa iei ce vrei
cantecul ce l-am avut
nu-l vei uita
da
tu, tu
tu ai dreptul sa ma alungi
noptile cu stele
mereu le vei vedea
tu
numai tu
da
tu
cand vei pleca
mangaierea mea
cu tine tu o vei lua
tu da tu
tu vrei sa dispari dar
in valurile mari pe mine
tu ma vei vedea
mi-aduc aminte
erau vremuri cand
nu ne minteam
cand cuvintele cantau
si daca cerul
nori razleti ne daruia
ploaia lor ne curata..
Tin sa precizez ca versurile nu imi apartin.
Sunt din melodia Tu - Iris cu Florin Chilian.
Imi plac prea mult ca sa nu le postez.
Stiti ce-mi mai place sa ascult ? De ce?
Tot Iris cu Tudor Chirila.
Music Matters. Music is life.
Myriam Lacroche.
tu
tu
numai tu cand vei pleca
mangaierea
cu tine o vei purta
da, tu
mi-aduc aminte
erau vremuri cand
nu ne minteam
cand cuvintele cantau
si daca cerul
nori razleti ne daruia
ploaia lor ne curata
ce s-a intamplat de atunci nu stiu
stiu ca totul, totul e schimbat
s-a pierdut ceva
cantecul s-a risipit
cat de mult ne-a indepartat
tu
tu ai sa faci din mine zbor
ca sa cad cand mi-este dor
de-al tau suras
si vad din nou primaveri
patul verde proaspat
cand in iarba ne culcam
stelele noptii
stralucirea ochilor
purtau
imi spuneau ca suntem vii
ce
ce s-a intamplat de atunci nu stiu
stiu ca
stiu ca totul, totul e schimbat
a ruginit
a ruginit iarba, iarba
care ne primea
ochii s-au instrainat
tu, linistea dintr-un cuvant
tu, ai sa faci din mine vant
tu, cand vei pleca
stiu ca tu
o sa faci din mine zbor
am sa cad si mi-este dor
de-al tau suras
dar tu poti sa pleci
sa iei ce vrei
cantecul ce l-am avut
nu-l vei uita
da
tu, tu
tu ai dreptul sa ma alungi
noptile cu stele
mereu le vei vedea
tu
numai tu
da
tu
cand vei pleca
mangaierea mea
cu tine tu o vei lua
tu da tu
tu vrei sa dispari dar
in valurile mari pe mine
tu ma vei vedea
mi-aduc aminte
erau vremuri cand
nu ne minteam
cand cuvintele cantau
si daca cerul
nori razleti ne daruia
ploaia lor ne curata..
Tin sa precizez ca versurile nu imi apartin.
Sunt din melodia Tu - Iris cu Florin Chilian.
Imi plac prea mult ca sa nu le postez.
Stiti ce-mi mai place sa ascult ? De ce?
Tot Iris cu Tudor Chirila.
Music Matters. Music is life.
Myriam Lacroche.
duminică, 9 martie 2008
Crush my love down
Ne prefacem ca totul e ok. In fiecare zi. Mintim.
Ne prefacem ca totul e ok. Dar stim in sinea noastra
ca nu e, ca visele cu fat-frumos , happy-endurile din
povesti si din filme sunt doar produsul imaginatiei
cuiva , care are darul de a ne readuce zambetul pe
buze pentru 5 minute , cam cat dureaza un happy-
ending.
De ce insistam totusi sa credem in ce nu exista?
Cred ca ne place sa ne facem sperante. Eu , una ,
ador sa fiu ,, in love " . Nu m-am indragostit niciodata
cu adevarat , sau cel putin asa imi place sa cred , dar
chiar imi plac sperantele , imi place zambetul meu
de pretty much in love girl . Stiti cat de euforica se
poate simti o fata plina de sperante? Cineva care are
un vis? E o senzatie al naibii de placuta. Zambesc
tot timpul si rad si sunt mai nebuna ca oricand. Cand
nu am o pasiune fulgeratoare , un vis , o speranta ,
sunt normala. Adica rad doar 2 ore pe zi , in loc de
obisnuitele 3-4 , nu mai glumesc la fel de mult , nu mai
am aceeasi sclipire in privire. Si ajung sa-mi duc
singura dorul. Si incerc sa fiu asa fara sperante .
Uneori reusesc. Dar de cele mai multe ori , sincera
sa fiu nu prea-mi iese. Ok , glumeata si nebuna sunt tot
timpul , lucru pentru care am inceput sa ma invinovatesc
tot mai des. Pentru ca deep down , eu chiar nu simt
nevoia sa rad. E exact opusul. Cu toate astea , rad
mereu , ca ceilalti sa nu stie ce simt eu. E o masca doar ,
care ma face sa uit de mine.
Simt nevoia sa fiu zguduita de ceva. Un cutremur ,
furtuna tropicala Erin sau mai stiu eu ce ciclon Ivan,
am nevoie de un Hiroshima care sa ma trezeasca la
realitatea de care sutn atat de departe.
De ce nu pot sa am acel sparkle fara o speranta la
dragostea unui tip , care nici macar nu merita osteneala?
De ce sper ca fiecare urmator vis o sa fie acela care sa
merite osteneala? De fraiera. Pentru ca asa suntem noi,
fetele astea care doar speram.
Si totusi... We can't possibly be crushed down by every
crush that comes to us. It's time to be strong. Si stiu
ca nu sunt singura in domeniu.
Hai sa uitam pur si simplu de ei? Nu-i asa?
Crush them down , we don't need 'em.
You taught me to look much further. Yes , to a future
without you or with you. No necesities.
Myriam Lacroche
Ne prefacem ca totul e ok. Dar stim in sinea noastra
ca nu e, ca visele cu fat-frumos , happy-endurile din
povesti si din filme sunt doar produsul imaginatiei
cuiva , care are darul de a ne readuce zambetul pe
buze pentru 5 minute , cam cat dureaza un happy-
ending.
De ce insistam totusi sa credem in ce nu exista?
Cred ca ne place sa ne facem sperante. Eu , una ,
ador sa fiu ,, in love " . Nu m-am indragostit niciodata
cu adevarat , sau cel putin asa imi place sa cred , dar
chiar imi plac sperantele , imi place zambetul meu
de pretty much in love girl . Stiti cat de euforica se
poate simti o fata plina de sperante? Cineva care are
un vis? E o senzatie al naibii de placuta. Zambesc
tot timpul si rad si sunt mai nebuna ca oricand. Cand
nu am o pasiune fulgeratoare , un vis , o speranta ,
sunt normala. Adica rad doar 2 ore pe zi , in loc de
obisnuitele 3-4 , nu mai glumesc la fel de mult , nu mai
am aceeasi sclipire in privire. Si ajung sa-mi duc
singura dorul. Si incerc sa fiu asa fara sperante .
Uneori reusesc. Dar de cele mai multe ori , sincera
sa fiu nu prea-mi iese. Ok , glumeata si nebuna sunt tot
timpul , lucru pentru care am inceput sa ma invinovatesc
tot mai des. Pentru ca deep down , eu chiar nu simt
nevoia sa rad. E exact opusul. Cu toate astea , rad
mereu , ca ceilalti sa nu stie ce simt eu. E o masca doar ,
care ma face sa uit de mine.
Simt nevoia sa fiu zguduita de ceva. Un cutremur ,
furtuna tropicala Erin sau mai stiu eu ce ciclon Ivan,
am nevoie de un Hiroshima care sa ma trezeasca la
realitatea de care sutn atat de departe.
De ce nu pot sa am acel sparkle fara o speranta la
dragostea unui tip , care nici macar nu merita osteneala?
De ce sper ca fiecare urmator vis o sa fie acela care sa
merite osteneala? De fraiera. Pentru ca asa suntem noi,
fetele astea care doar speram.
Si totusi... We can't possibly be crushed down by every
crush that comes to us. It's time to be strong. Si stiu
ca nu sunt singura in domeniu.
Hai sa uitam pur si simplu de ei? Nu-i asa?
Crush them down , we don't need 'em.
You taught me to look much further. Yes , to a future
without you or with you. No necesities.
Myriam Lacroche
vineri, 7 martie 2008
Ne place
Imi place ca ma faci sa rad
Chiar de-nautrul plange.
Imi place ca nu pot sa rad
De sufletul iti plange.
Imi place ca nu-ti pasa
Chiar daca ma doare.
Imi place ca imi pasa
Daca pe tine
Te doare.
Imi place sa privesc
Imagini de poveste
Imi place sa primesc
De umire
Sa amutesc.
Mi-ar placea sa citesti
In gandurile mele
Mi-ar placea sa ghicesti
Ca sunt doar
Ale tale.
Mi-ar placea sa stii
Ca tu esti
Mi-ar placea sa fii
Asa cum esti
Cu mine .
Myriam Lacroche.
Chiar de-nautrul plange.
Imi place ca nu pot sa rad
De sufletul iti plange.
Imi place ca nu-ti pasa
Chiar daca ma doare.
Imi place ca imi pasa
Daca pe tine
Te doare.
Imi place sa privesc
Imagini de poveste
Imi place sa primesc
De umire
Sa amutesc.
Mi-ar placea sa citesti
In gandurile mele
Mi-ar placea sa ghicesti
Ca sunt doar
Ale tale.
Mi-ar placea sa stii
Ca tu esti
Mi-ar placea sa fii
Asa cum esti
Cu mine .
Myriam Lacroche.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)