Magia Craciunului

 E incredibil ce poate sa faca o sarbatoare asa de faina
cum e Craciunul pentru oameni. Personal , sunt cu gura
pana la urechi de aseara , dar zambesc incontinuu de vreo
3 zile.
 De ce sunt cu gura pana la urechi? Pai , daca pana si tata
a fost cuprins oarecum de spiritul sarabtorilor si s-a apucat
sa-mi faca mie!!! farse la telefon si sa rada apoi cu pofta ( rar
face asta ) , e clar ca se intampla ceva.
 E ceva in aer , pluteste si ne invaluie. Mamei ii mirosea
aseara a sarmale in casa , desi inca nu am gatit nimic, tata se
joaca cu pisoiul mai mult ca oricand si ii surprind zambete pe
sub mustata tot timpul ,  pisoiul e mai dragastos ca oricand ,
bebe si paun sunt mai ...:X ca niciodata , pisi e mai confuza ca
oricand , eu fiind cea mai vesela ca pot sa-i observ pe toti.
 Azi , facand curat cu mama , ascultam colinde de Craciun , ca
sa-i fac ei un moft si , ori pentru ca am eu dispozitia necesara
si nu mai sunt asa posaca , ori pentru ca are mama dispozitia
necesara , trancanim cum nu am mai trancanit de multe despre
tot felul de tampenii ;;).
 Toata lumea pare vesela , mai buna , mai dispusa sa cedeze
la rigiditatile de zi cu zi. Orgolii sunt calcate , muuulte daruri
sunt schimbate , multe bucurii , viata si culoare.
 Imi place. Am eu un feeling din asta foarte fain asa , cum nu
am avut decat in secunda 1 cand am facut 16 ani :D . E lumea
plina de poveste , e ceva magic care ne trezeste dimineata mai
voiosi ( adica nu-mi mai injur pisica in fiecare dimineata :D ).
 Sunt in permanenta ametita. Adica eram cand am inceput
acest post. Acum s-a mai ameliorat ( am ochelari din nou :D ),
dar inca mai traiesc pe baza de aer. Mananc mai nimic , datorita
unui obicei nesanatos pe care l-am tot hranit de cand m am intors
din Cehia , de a manca aer , presupun ca si de asta ametesc.
Dar , in orice caz , ametesc de fericire , e prea placuta atmosfera
asta si sper doar sa nu fie calmul de dinaintea furtunii...
 Urez tuturor un Craciun  fericit! Si va doresc tot ce-i mai bun ,
sa fiti si voi macar la fel de euforici ca mine...

Myriam ;)
  

Blower's daughter in Prague

 Inca de cand am coborat din  tren am inceput sa respir.
Intens. mi s au dilatat pupilele in asteptarea miraculosului.
Voiam sa vad tot , sa miros tot , sa cutreier tot , dar mai ales
sa simt tot  , sa ma invalui in aroma catifelata a orasului,
sa devin o parte din el , sa ma confund cu oamenii , cu multitudinea
de turisti care sa nu stie ca o parte din Praga ii urmareste.
 Voiam sa fiu blower's daughter , sa fiu o adiere , proaspata , 
sa ma fac simtita , lumea sa stie cine sunt , dar sa nu ma recunoasca,
sa mi simta caldura , dar sa nu o poata avea decat pentru scurt
timp.
  Si am reusit. Am reusit sa las o parte din mine in Praga. M-am
descompus in mii de farame , cele mai multe le-am adus acasa , aici
in acest loc , de unde tastez cuvinte fara sens , dar am lasat franturi
acolo , ca lumea sa ma simta.
  Mi-am lasat ganduri imprastiate pe strazi. Am lasat putina bucurie
pe bancile de langa primarie , am lasat uimire in turn , am lasat mandrie
si patriotism in fata scenei unde au cantat niste romani , am lasat veselie
in sufletele celor care ne-au ghidat si ne-au vazut razand , am lasat
o imagine in aparatele foto ale celor care s-au mirat vazandu'ne cantand , 
am lasat atat de multe. Eu m-am lasat acolo, m-am uitat acolo.
  si eram prea multa acolo , ca sa realizez ca plec , ca pierd vantul , ca
pierd mirosul de kurtosi , ca pierd plimbarile pe strazi noaptea , zambetele
aruncate strainilor , ca pierd povestea si farmecul  , ca pierd tot.
   Eu sunt acolo inca. Traiesc din amintire. Traiesc din sufletul meu
de acolo, din imaginile care insista sa mi aduca aminte , din franturile
ramase acolo.
   Sunt prezenta in catedrala. Acolo am ramas. Spirit vesnic . Sunt si
voi fi mereu in trenul catre Praga. Sunt spirit.sunt eu , vesnica.
   Si , acum realizand ca nu mai sunt fizic acolo , dar ca mult din viata
mea a ramas acolo , ma intreb unde o sa ma mai imprastii in lume?
O sa mi las un zambet in Paris , un cuvant soptit in Londra , o poveste
in Iasi , un zumzet energic in New York , o privire zambareata pe
strazile Amsterdamului si prima iubire de oras in Praga.
  Sunt atatea orase in lume , iar eu am viata , am suflet , sunt pala de
vant imprastiata in 4 zari , o sa raman in fiecare.
  si mi-aduc aminte de povestirile Inei in copou . Vreau sa ajung in
Romania , sa ma contopesc cu tara mea , vreau sa revad vlastarele
Orastiei din Starometska Pragai , vreau sa fiu vant , sa vad lumea.

si acum , scriind asta m-am transformat in spirit. nu mai exist ca
fizic , sunt un suflu , sunt prezenta din spatele tau ce te priveste ,
sunt fata vantului care-ti sopteste la ureche. Ma simti? Ma simti
adanc , o sa-ti raman in piele , o sa ma iubesti pentru ca sunt a ta
si a altor mii de locuri si o sa ma vrei aproape sa simti cat mai multe
franturi de ale mele impregnate in simturile tale. O sa ai parfumul
meu mereu , o sa fiu gandul unui tango care te bantuie  , o sa fiu
ceea ce iti lipseste cand esti singur , mereu prezenta , acolo. si stii
ca nu mint , stii ca sunt vesnica , ca nu ma poti uita , ca vrei sa ai mai
mult , ca vrei sa ma cunosti , sa stii cine sunt cu adevarat , sa simti
atingeri , reale , iar eu nu o sa ti pot oferi nimic. O sa ma dezintegrez
in rafale , in tornade de furie , in adieri romantice , o sa ma aiba o lume
intreaga , iar tu n-o sa ma poti simti. Si o sa ma vrei cu disperare.
O sa atingi cu mangaieri o tastatura incercand sa-ti gasesti vorbele
cu care sa mi spui cat de tare doresti , o sa-ti arcuiesti buzele rostind
soapte pe care decat alte adieri le pot prinde , o sa faci totul , fara sa
reusesti. Si atunci cand nu o sa te astepti , cand nu o sa stii , o sa fiu in
fata ta . si o sa ti doresti sa ma strangi in brate , pe mine , spirit , si
o sa ma descompun in bratele tale , dar o sa te inavalui! O sa simti mereu
parfumul meu. O sa fiu eu in tine si orice gest ai face o sa fiu eu
si nimeni altcineva. La fiecare pas o sa te impiedici , o sa simti...
O sa ma simti.

[ Te bantui deja cu ganduri. Oare cine sunt?Oare cine esti?]

Myriam Lacroche.
  

Degradare morala

 Lumea. Lumea asa cum e ea. Refuz sa o vad.
Mai bine spus am refuzat. Ce s-a intamplat in
acest weekend a reprezentat un soc pentru
mine. Dar , din fericire , consider ca am luat
decizia corecta si sunt extrem de fericita ca am
fost alaturi de oamenii care conteaza pentru mine
pana la capat.
 De ce trebuie sa facem anumite lucruri doar ca
sa parem altfel de cum suntem? Sau asa suntem?
De ce suntem teribilisti? De ce o distractie aproape
inocenta se transforma intr-o orgie? De ce nu
e nimeni ceea ce pare? De ce jignim oameni carora
le datoram respect? De ce ne credem cineva sau
ceva ce nu suntem?
 Oribil. Pueril , dar oribil. Dizgratios. Betie. Betie.
Betie. Betie a simturilor , betie animalica , betie.
 Sunt doar dezgustata. Atat. Pentru ca tupeul ar
trebui sa aiba limite. Impunerea punctelor de
vedere ( desi sunt cele mai idioate ) ar trebui sa aiba
limite.
  Dar , cum trebuie sa aiba si o parte buna, am avut
multe de invatat din evenimentele recente. Ca ar
trebui sa am aceeasi incredere in mine mereu , ca
ar trebui sa invat din greselile  ALTORA , i do insist,
ca sunt mai matura decat ceilalti colegi cu mult ,
asta daca discutiile cu cosmin nu ma convinsesera
pana acum:) , ca mi-am facut mandri parintii si
ca merit mai mult de atat. Am luat decizia de a
trece peste cu mai multa forta decat ar putea crede
oricine ca am. Si o sa scap de toate astea. Curand.
  Si cum trebuie sa fie o parte funny , azi noapte
cand ma intorceam cu ai mei , i am intrebat daca
s-ar supara pe mine daca m-as marita cu un tip
de varsta lui columbeanu:) . Au ras si au zis ca daca
aia e varsta cu care sunt compatibila e ok. Si i-am
mai zis lu tata ca o sa-i prinda bine sa vorbeasca cu
sotul meu de varsta lui.:) A fost dragut. Nu ma mai
simtisem de multa vreme asa de aproape de ei.
  Si voi , cei care credeti ca am luat decizia gresita ,
atunci cand am acceptat sa va parasesc , imi pare
rau sa va dezamagesc. Dar lucrurile grave sunt
intotdeauna foarte grave , iar lucrurile mai putin
grave sunt mult mai grave decat par. Musamalizam
totul , de frica , o teama idioata , cretina, care pana
la urma ne da de gol. Si voua , celor care va e teama sa
nu afle omul care ar trebui sa afle, ma mai gandesc.
  Atata dezgust , si atata scarba pentru oamenii care
ma inconjoara nu am simtit niciodata.
  Ma intristeaza un singur gand. Nu  o sa ma pot
impartasi anul asta. Pentru ca sunt certata cu cineva,
nu o sa ma mai simt implinita dupa iesirea din biserica...
 In ce lume traim. O lume parsiva , rece , depravata,
perversa. Si oarba ...

Iulia.

Elixirul vietii

 Am revenit la romana dupa o lunga perioada de timp. Sunt anumite
sentimente care se traiesc in romana. Sunt oarecum indragostita.
Dar nu in felul ala normal ( bine si in ala normal :D ) , sunt in love
with life.
 Pur si simplu , faptul ca am simtit niste chestii recent ( de bine) ,
care m-au facut sa simt ca traiesc , ca sunt reala , tangibila , aici,
intr-o uimitoare lume plina de culori , ca sunt clasa a Xa ( clasa cu
multa dragoste dupa cum zice dirigu ) , ca sunt la liceu , pe care
am ajuns sa -l iubesc si sa-l respect atat de tare incat mi-e teama
sa nu irosesc nici o secunda.
 Am ajuns sa pretuiesc viata. Asa cum e ea , cu buna si rele si trec
printr-o perioada in care natura emo a mea nu se mai arata cam deloc,
iar eu cred ca nici nu o sa se arate prea curand.
 Starea initiala de euforie s-a evaporat usor , dar ramane substratul
care-mi aminteste ca viata e facuta ca sa fie traita.  Ma ghidez dupa
" carpe diem " in fiecare clipa si regret ca nu au descoperit si altii
elixirul care ma face sa zambesc zi de zi.
  Zambesc , pur si simplu zambesc. Am in suflet culori , atingeri ,
voci,  prinderi de maini , zambete , priviri , multe amintiri , 
ii am in suflet pe cei cativa oameni de care chiar imi pasa, pe care
ii pot numara pe degetele de la o mana , pe 4 degete fara mama si
tata .
  Ii multumesc Domnului seara de seara , ca sunt aici , ca are grija
de mine si ca-mi da o viata mai fericita decat as fi cerut eu. Cred ca
fara ajutorul Celui de sus nu as fi reusit niciodata nimic si norocul
meu , de acolo vine.
    Acest post e o multumire pentru prieteni , o declaratie de dragoste,
o voce , un ecou pentru cine vrea sa asculte.
    Nu vreau decat sa spun ca viata se afla pe pamant pentru a fi traita
si iubita , caci iubim sa traim si traim sa iubim.
Si stiu... Multe lucruri le stiu... Le simt . Si ma multumesc sa simt ,
caci sentimentele sunt mult mai intense decat orice gand.

Nu putem spune ca viata e frumoasa azi sau ca a fost ieri. Viata e
frumoasa zi de zi , trebuie doar sa stii cum sa o traiesti si pentru
ce sa o apreciezi.
Si totusi , viata mea mea nu a fost niciodata mai frumoasa ca acum,
in perioada asta , pentru ca de-abia acum am invatat sa iubesc
existenta ei.

Iubesc tot ceea ce ma inconjoara.
Te iubesc.

Pentru cei 4 oameni speciali din viata mea.
( Ghiciti-va singuri)

Cu dorinta de a vedea si voi lucrurile asa cum le vad eu ,
Iulia.

Need For Speed

   Si am privit acul cum urca. 100.110. 150.170... Am apasat acceleratia
cu putere si am strans volanul intre maini ca sa gust puterea. Si am
simtit. Masinile de langa mine ramaneau in urma asa cum ramanem
cu totii , la un anumit moment dat.
    Apoi m-am razgandit. Am vrut sa vad culorile noptii. Am apucat
schimbatorul , am micsorat viteza si m-am lasat cuminita pe prima
banda a autostrazii goale. Nici o lumina.
    " Urmeaza mix-ul de seara cu dj DG." Spune o voce neimportanta
in boxe. Privesc campul gol. Ar fi cazul sa ma intorc in oras, sa vad
lumina.
     Si ma intorc. Stau la semafor. Si vad masinile cum trec , trec , trec,
ca vietile oamenilor care trec prin fata mea , zi de zi si ora de ora.
Oameni , masini , suntem cu totii niste masinarii , care-i diferenta?
     Privesc soferul din stanga mea. E plictisit. Viata lui e invaluita in
rutina. Acum se intoarce de la serviciul lui plictisitor. E arhitect.
Credea ca nu se va plictisi , dar iata-l acum , unde a ajuns? Are 2
copii , o fata de 16 ani si un baiat de 8 ani. Nu se inteleg . Trebuie sa-i
tot impace. A obosit.  Si sotia? Se inteleg bine. Ea gateste si face tot
felul de lucruri casnice, are grija de el ,dar sexul e rar si plictisitor.
Pasiunea din vremurile bune e apusa.
      Si iar e verde. Urmatorul semafor. In dreapta mea e o masina cu
geamuri fumurii din care ma izbesc sunete asemanatoare cu cele de pe
postul radio pe care il ascult si eu. Probabil e acelasi.
      Geamul se lasa jos si o mana cu o tigara iese afara , in frig. Norul
de fum , iese afara si cauta libertatea , omul duce tigara din nou la buze
si atunci realizez ca e el. E Dan. Incerc sa imi ascund uimirea . Dar e
in zadar. E totodata prea tarziu. M-a vazut. Il vad cautand ceva prin
masina. E telefonul.
       Atunci un tarait familiar imi atrage atentia. Imi suna telefonul.
       " Buna ,  sunt George. Cand vii acasa?"
       " Mai stau doar putin."
      Inchid. Dan ma priveste , dar inca mai tine mana pe telefon.
      Taraitul se aude din nou.
      " Vino pe autostrada."
       Aud si citesc buzele din care ma infruptam odata. Mi-e dor de Dan.
   E verde. Fac rondul odata cu el si ne indreptam spre autostrada,
        Iata-ne aici. In fata intinderii. Il vad concentrandu-se. O sa apese
acceleratia. O stiu. Asa ca o apas si eu.
        Putere . Adrenalina. Forta. Masini. Vieti. Amintiri. Toate in fata
ochilor mei.
        De ce ne-am oprit? De ce am renuntat la viata asta pentru altii?
Si ce daca mi-am dorit mereu sa fiu medic. Tot mai fericita sunt in
spatele volanului.
        Il vad incetinind. Si stiu unde vrea sa ma duca. E parcarea acelui
motel , unde ne-am cunoscut. Aici ne intalneam si aici consumam tot
ceea ce era intre noi.
         Si ii vad sigla veche atarnand. E exact la fel. Dar noi nu mai suntem
aceiasi.
       Ma opresc. Deschid usa. Ma asez pe capota. Se indreapta spre mine.
       Si brusc, imi aduc aminte de ce il doresc asa de mult. De ce George
nu e ceea ce am nevoie. Pentru ca are ochii aia mari , posesivi , gelosi ,
care imi spun ca daca sunt a lui , a lui voi ramane , pentru ca are mainile
cu care m-a sedus si prima si ultima oara. Pentru ca pur si simplu l-am
iubit pentru puterea lui. Si el m-a invatat ca nu sunt decat 3 lucruri in
viata capabile sa-ti aduca placerea absoluta: sexul , ciocolata si viteza.
Si mi le-a aratat pe toate.
          Se opreste . Ma saruta. Ma saruta asa cum ma saruta el intotdeauna.
Puternic , apasat , cu forta, cu pasiunea care imi spunea totul , care ma fura
de fiecare data.
          " De ce?"
          " Nici tu nu ai uitat."
          " George..."
          " Alina. Ce daca?"
          " Noi avem puterea si pasiunea. Ei nu au nimic."
          " Ba da. George ma intelege..."
          " George nu poate sa inteleaga asta." Si ma saruta cu si mai mult
patos. Vrea sa fiu a lui. Are dreptate. George nu m-a facut niciodata sa
ma zgribulesc de frig la simpla lui privire. Nu mi-a starnit atentia decat
prin romantismul lui exagerat. Eu vreau putere. Si ii raspund. Ii simt
bratele in jurul meu. Ma strange cu putere. A lui voi ramane in veci.
Chiar de nu sunt langa de el , eu sunt a lui.
              " Alina nu vrea asta."
           " De ce? Ea nu vrea putere?"
             " Ea  nu e genul meu de femeie , asa cum nici George nu e
genul tau. El e doar un medic. Si tu esti medic , dar vrei sa concurezi
din nou. Am vazut-o in ochii tai. Nu poti trai fara sa simti pedala sub
picior, fara sa vezi luminile trecand pe langa tine."
              " Ai dreptate. Dar nu pot ."
               " Ba poti. De ce refuzi daca ne-am intalnit iar?Nu vezi ca
tot si toate si oricine si orice ne vrea impreuna? Concureaza cu mine.
O data. Fii copilotul meu. "
                " ..."
                " O sa poti. Pana te hotarasti vino sa vedem camera noastra."
                "..."
Deja nu mai am cuvinte.Il aud vorbind , persuasiv , dar nu inteleg ce
spune. Stiu doar ca vreau asta. Da , o vreau , al naibii de mult. Apas
pe telecomanda si masina se incuie.
     El se duce inauntru sa ia camera , iar eu il astept afara fumand.
Miros a spital. Vreau sa pierd mirosul asta. Si stiu ca in seara asta o
sa capat din nou mirosul lui. Trag cu putere din tigara. Si George?
Ma iubeste. O sa inteleaga.
      Dan se intoarce.
      Doamne cat de mult il doresc.
      Si ma saruta iar.
      Si apoi... Se intampla ceea ce mi doream sa se intample de atata
vreme. Ce dor mi-a fost de tine Dan!




Myriam Lacroche.