Dor.

 Nu-ti dai seama cat ti-e de dor de cineva , decat
atunci cand nu-l vezi pentru o perioada de timp ,
sau nu ai nici o veste de la acea persoana pentru
acelasi scurt interval.
 Am avut o bucurie inexplicabila zilele astea sa
vorbesc cu 2 prieteni: prima , o ea , desi e mai
tot timpul on-line , nu prea ne vorbim si a fost
placut sa impartasim cateva cuvinte.
  Al doilea , un el , care nu a mai fost online de
duminica trecuta cred , iar atunci cand l-am vazut
on-line am tresarit de bucurie , pentru ca voiam
sa stie atat de multe si voiam sa stiu atat de multe.
Desi nu am petrecut mult timp impreuna in
real life time [ e student la cluj , dragul de el ] , am
vorbit mult prea mult ca sa nu ma bucur de prezenta
lui in permanenta.
   Din cand in cand , mi-a sosit cate un gand bun si
dintr-un colt indepartat al lumii , de la cineva care se
pare ca asteapta cu nerabdare intoarcerea acasa , desi
se va intampla dupa primul nostru revelion impreuna
si totusi despartiti de multi kilometri.
    Un alt prieten a aparut on-line azi si desi nu mi-am
permis sa-i spun buna , ce mai faci? pentru ca sunt
destul de multe greseli de ambele parti care ne despart ,
am tresarit din nou la gandul ca nu mai stiu nimic de el ,
ca poate e vina mea , dar nu am ce sa fac... 
   Am visat toata noaptea. L-am visat tocmai pe acest
prieten care mi spunea sa ne mai vedem candva , ca e
pacat. M-am trezit cu un zambet pe buze si cu convingerea
ferma ca trebuie sa fac ceva. Pana acum nu am facut
nimic , dar trebuie sa fac ceva , pentru propria-mi constiinta.
    Au existat si situatii care au devenit ce nu trebuiau sa
devina si nu stiu a cui e vina , dar am simtit ca totul a evoluat
fara mine , eu nu am dat unda verde pentru nimic , si totusi
lucrurile au luat-o razna. Da , poate ca trebuia sa spun stop,
nu sa ma ascund , dar avand in vedere ca pentru a se dezvolta
ceva , era nevoie si de mine , iar eu nu am fost acolo , nu , nu
e vina mea.
      Uneori , ma simt singura . Dar , stiind ca
desi nu e , totusi e undeva , ma calmez fix atunci
cand imi trimite in zbor adieri calde pline de el.

Nopate buna va doresc ,

julie

comme si tu etais ici , comme j'etais ici dans tes bras.

Craciun.

 Craciunul asta a avut mult farmec doar in
momentul in care l-am revazut pe un om de care
imi era tare dor, apoi evaporandu-se lasand loc
unor nervi si unei oboseli indreptatite de situatia
curenta.
 Mama mea e nascuta de Craciun, ocazie pentru toate
rudele din univers sa vina la noi acasa si ocazie pentru
noi sa facem curat cu 2 saptamani inainte urmand
ca de ajun sa retusam tot, precum si prilej de a face
2 tone de mancare pentru numerosii oaspeti.
 De asemenea , nimic nu s-a schimbat din anii trecuti,
poate decat eu. Nervii sunt aceiasi , dar , in trecut
erau calmati de asteptarea unei surprize. Nu neaparat
ca astept cine stie ce cadouri , dar m-am saturat sa
stiu tot. Vreau sa nu mai aflu nimic , sa fie tot secret,
sa ma mut intr-o lume numai a mea , in care sa nu aiba
acces nimeni.
 De cand am inceput post-ul casa s-a umplut si a si
fulguit. ( see , i told you it would snow:D ) , iar dispozitia
mea o sa se modifice din nou inspre si mai rau cand
o sa apara matusa mea. Cea cu fiul etalon cu prietena.
  Da. au mai trecut 4 ore de cand a venit matusa , care
a sarit peste orice grosolanie , din fericire , dar am avut
un punct critic , in care a trebuit sa ma duc sus , sa ma
refugiez in bratele lui toni si sa incerc sa rezist tuturor
celor care veneau sus ca sa ma cheme sa mananc tortul
la care am muncit azi de dimineata ca sa iasa un mare
naspa pleostit pentru ca a fost facut in graba. Nici macar
vinul nu era demidulce , ci demisec si nici de ala n am
baut prea mult.
  Ce pot sa zic? Asta e definitia Craciunului. Asa a fost
si anul trecut. Un mare naspa in care le spui oamenilor
ce mai faci , cat de bine iti merge , cati de 10 ai la scoala,
ce ti mai face prietenul inexistent.
   Cat despre magie... The heck with it. nu mai e de vreo 2 ani
si nici nu o sa mai fie prea curand. Sunt prea mare ca
sa mai fie placut.
   Doar la gandul ca vine revelionul , care in mod sigur
o sa fie crazyyyyy , ma mai relaxez un pic. Vreau sa chem
pe cineva pe la mine acasa zilele astea , sa ies in oras pana
in revelion , sa ma simt bine , sa ma relaxez , la naiba ,
m-am saturat de stresul asta permanent si de oameni
pentru care trebuie sa fac ceva tot timpul.
   Dar de maine fac numai ce vreau eu.

Ati vazut cumva...

 Ati vazut cumva norii mohorati , ziua ploioasa de
azi si fata zambitoare de pe bulevard?  Era o fata
cu o palarie , cu mers rapid, cu o punguta de cadouri
in mana , care privea in jurul ei , zambea cand vedea
copii , zambea tot timpul. De ce zambea? Vin sarbatorile,
e iarna , e placut , de ce sa nu zambeasca?
 Acea fata eram eu.
 Ati vazut cumva un grup de colindatoare cu caciulite
de craciunite in pasaj? sau poate in spatele mall-ului
vechi?  Le-ati auzit cumva cantand? Cause you better
watch out , better not cry , better not pout i'm tellin
you why! Santa claus is coming to town:D
 Acel grup era pus la punct de mine . :)
 Ati vazut cumva luminitile din oras? Miile de trecatori?
Miile de copii? Miile de cadouri? Miile de jucarii...
 Acelea eram noi.
 Noi suntem in fiecare lucru. Existam in lumea care
ne inconjoara. Existam in glasuri , in culori , in zambete,
in cuvinte, in lumini , in dragoste si ne contopim in
viata.
 Craciun fericit!

Myriam

P.S Mai colindam si maine:D;) Ne puteti vedea la
cei mai mari mahari din ploiesti sau probabil in pasaj
ca sa insufletim ploiestiul:).

Maine voi fi Mos Craciun

 Maine merg la un orfelinat impreuna cu niste
oameeni ceva mai speciali ca sa facem o bucurie
unor copii.
  Da , generic suna foarte bine. Si da generic ,
realizand gestul meu de maine chiar o sa fie foarte
bine , cu toate ca aveam ceva indoieli in legatura
cu motivatia unora de a fi acolo.
  Da , vine Craciunul. Da , chiar vreau sa vina.
Da , da , da. In sfarsit o simt. E euforie , e magie ,
e familie , e bucurie.
  Azi am facut schimb de cadouri si m-am simtit
ca intr-o mare familie cu multi copii care isi asteapta
nerabdatori darurile. Asa cum vor fi si copiii de la
orfelinat.
  Si da , acesta este spiritul sarbatorilor. Da. Si desi
pentru mine nu exista perioada mai deprimata ca
sarbatorile de iarna , mereu aceleasi , multa lume
, de cele mai multe ori fara rost in jurul meu , o sa-i
accept ca de obicei fara sa zic nimic.
  Da , e ziua mamei fix in ziua de Craciun. Da, ma deprima.
E prea multa lume , toti cerandu-ti lucruri , Iulia , dar
stii... Si Iulia cum mai e la scoala ? A da , ca tu esti fata
desteapta. Dar evident si mult mai recentul : Ce-ti
face prietenul ? Primit de la matusile constiente ca toate
fetele normale tre sa aiba prieten dom'le , asta inca
de cand varul meu are prietena , e etalon. Mda , sigur.
Ceea ce este enervant si plictisitor este necesitatea de
a repeta informatia de mai multe ori fiecarei persoane
pentru a fi convinsa ca o intelege : Lasati ca spal eu vasele
pentru ca dumneavoastra sunteti musafiri. Scoala merge
foarte bine , multumesc. Praga e fantastica , multumesc
de intrebare. Nu am prieten pentru ca nu-mi plac manelistii ,
astept facultatea, chiar daca spuneti ca o sa raman fata
batrana multumesc.
  si anul nou. Anul nou. Anul trecut a fost scaldat intr-o
depresie demna de un emo.:) A fost petrecut acasa cu mama,
tata , unchiul meu care se culca de la 1.30 si sotia lui care
rade incontinuu. A fost ceata si artificiile pe care le vedeam
in fiecare an au devenit invizibile , ramanandu-ne decat consolarea
de a auzi bubuiturile sacadate ale intregului oras.A fost un
revelion scaldat in sampanie si filmat pe alocuri cu camera mea.
Camera mea furata. Un revelion facut in fata calculatorului
cu 3 postari pe blog daca imi amintesc bine aminte. Si ceva
imi spune ca nici anul asta n-o sa fie prea schimbat. Decat ca
unchii mei au alte planuri.
  Cu aceasta ocazie fac un anunt: Caut apartament de inchiriat
in noaptea de revelion la pachet cu oameni dispusi sa se distreze
de revelion.
  Sau poate ca o sa l fac acasa , in stil "cool girl" , cea mai tampita
revista din univers ( da recunosc , o citeam cu frenezie in perioada
12-14 ani ) , o sa ma distrez cu my best 2 friends.si chiar o sa ne
distram , eu iar o sa le dau qi hong iar ele or sa zica ca-i oribil ,
poate o sa-mi fac curaj sa deschid vestitul sahlab:).
 Poate va fi un an bun.

Myriam

Amintiri.

 Ma poticnesc de amintiri.
 Seara asta a fost a amintirilor. Am inceput cu o
conversatie cu o veche prietena cu care nu mai
vorbisem de ceva vreme , am continuat cu un
banal link de hi5, care mi-a starnit cele mai diverse
amintiri de Cuza. Ah ,Cuza.
  Si cum era . Cum a trecut doamne asa mult timp?
Unde au plecat zilele alea? Mi se perinda prin fata
ochilor mii de imagini , mii si mii. Zamete , hohote
de ras , bucurie , tipete , incruntari , armonii ,
dezorganizari , fete , atat de multe. Par un film care
are scenele extrem de amestecate , dar care totusi
are mai mult sens decat orice altceva. Vad tot
liceul ala in fata ochilor , vad atatia oameni , vad
culori , vad neputinta de a le mai aduce inapoi.
   Tot in seara asta am dat de cateva print screenuri
de anul trecut. Nu-mi vine sa cred ca puteam spune
unele din lucrurile pe care le-am spus. Adica... Nu stiu.
Chiar atat de mult se poate schimba un om in cateva
luni? [ era vorba de anul scolar trecut .] Nu stiu cui
trebuie sa multumesc pentru transformare , dar
presupun ca toate astea incep undeva in vara. Si
totusi am avut tendinta sa repet unele lucuri , desi
am invatat multe din prostiile de anul trecut.
  Ca sa ma citez din anul trecut: " X e ca un drog
de proasta calitate . In loc sa devii high , devii doar
dependent de nefericire." Si da , aveam dreptate ,
X chiar era un drog de proasta calitate. Si multe
alte lucruri in viata sunt droguri de proasta calitate.
  In clipa de fata nu simt decat dor fata de anii
trecuti , dar nici un regret fata de trecerea acestui an.
A fost oribil , groaznic , teribil de prost , in anumite
privinte , dar si extraordinar de productiv in altele.
 Mi-am schimbat viata. Am ajuns sa fiu multumita
de mine , aproape mi-am schimbat mentalitatea spre
ce-mi doream eu sa fiu. M-am impacat cu mine
insami si asta cred ca e cel mai important lucru.
  Mi-aduc aminte de suferinta din anii trecuti , care
anul asta nu m-a mai insotit , decat in mica masura.
Suferinta de a fi " rebut social , tipa care nu are
prieten , e grasa , groaznica , etc".
 Am devenit omul care arata bine , are farmec
prin strungareata pe care o ura , tipa care asteapta
doar omul potrivit pentru ea , tipa care se accepta
asa cum e , tipa care zambeste mai mult , tipa
care flutura din gene in tramvai , tipa constienta
de lumea din jurul ei, tipa care e capabila sa treaca
peste multe.
  That doesn't mean I don't have my up's and down's
too . Da , exista perioade cand redevin vechea mea
persoana , pentru ca ma confrunt cu prea multe ca
sa nu clachez , din cand in cand , pentru 5 minute.
Nici un om nu e atat de puternic.
  Si in legatura cu suferinta de a nu avea pe cineva,
exista intotdeauna speranta de a-l gasi pe right one ,
dar oricum nu mai e aceeasi suferinta. Nu am devenit
imuna , sunt cu atat mai vulnerabila cu cat simt
apropierea sarbatorilor . Dar , la acest lucru nu se mai
adauga motivele. Daca nu e , nu e pentru ca it wasn't
meant to be. nu pentru ca as fi eu fiica padurii , ca sa
ma exprim putin mai formal:). Nu e din vina mea ,
decat daca vina mea e de a alege cu grija , de a mi
dori un om care sa nu dea cu mingea in peretii clasei ,
care sa aiba curajul sa vorbeasca si sa nu ma lase
doar pe mine sa vorbesc , care sa ma aprecieze pentru
ceea ce sunt si sa ma respecte , fara sa vrea si altceva.
Si am exemple atat , dar atat de concrete pentru
fiecare dintre oamenii astia, incat contraexemplul ,
omul acela , nu cred ca mai poate exista.
  Vin sarbatorile. M-a izbit ieri cand mi-am luat
la revedere de la Paul si astazi de la Doamna Lungulescu.
Nu o sa i mai vad anul asta. Si ce am facut eu anul asta?
Multe.
  Ma uit la graul de langa mine. Se anunta un an prosper.
Dar oare chiar vreau tot ce am spus ca vreau? Chiar...
Dar cred ca da. O sa fac un sacrficiu pentru a ma modela,
asa cum fac mereu.Stiu ca am sa pot , numai sa fiu ajutata
de providenta.
   si cum ramane cu romantismul? Locul 2 , evident. Nu mi
pot permite sa sper ca la pastele armasarilor voi avea si asta,
in conditiile in care sunt lucruri mult mai importante la care
ar trebui sa ma gandesc cum ar fi aplicarea la tot felul de
activitati care ma duc tot mai aproape de facultate , in alta
tara.
   Da , cred ca stiu ce vreau. Da, nu regret anul asta. Da , vor
veni vremuri mai bune. Da , o sa patinez weekendul asta.
Da , o sa ma bucur de ziua mamei de Craciun. Da , va fi
magic.[ multumesc inca o data de urari , T.]. da, viata mea
se schimba.Da .
    Craciun fericit !
    Sarbatori fericite!

Myriam:)

That's amore. Remember?

In Napoli where love is king
When boy meets girl here's what they say...

Se spune ca povestile sunt adevarate.
Se spune ca exista printi si printese.
Se spune ca viata e mai frumoasa cand iubesti.
Se spune ca e cineva pentru fiecare dintre noi.
Se spune ca nu exista sfarsit trist , pentru ca
intotdeauna va urma ceva.
Se spun atat de multe.

Dar cate sunt adevarate?

When the moon hits you eye like a big pizza pie
That's amore
When the world seems to shine like you've had too much wine
That's amore

Euforie, that feeling , you know it. Cand te furnica pielea ,
cand ai un gol un stomac si iti simti inima batand in gat , doar
din cauza unei prostii. Unui lucru marunt , dar atat de important.
Cand te sperii de telefon , doar pentru ca ai vazut cine te suna
si incepi sa-ti dregi vocea, ca sa nu pari gatuita de emotie.
Cand il vezi si nu stii cum sa il saluti, iti ascunzi privirea si imediat
dupa regreti , dar el intoarce capul si ramai chiar mai tacuta
decat prima oara , fara sa mai respiri.
Cand crezi ca esti puternica si poti sa treci peste , dar tresari
de fiecare data cand il vezi , fara motive aparente.
Cand te imbraci intr-o culoare pe care stii ca o destesta , doar
ca sa-i arati cat de mult iti pasa de parerile lui si sesizezi , ca lui
incepe sa i devina mult mai palcuta acea culoare.

Small things.
One more time with emotion
It's so delicate
When you're painting someone's heart
It's a little bit hard to be so eloquent
When you don't know where to start


This is actually love. It's nice to remember from time to time.
Nu mai stiu de ceva vreme cum e sa fii cu capul in nori , dar
imi place sa-mi aduc aminte chiar daca nu mai pot sa simt.
Sa simt amintirile care ma invaluie , din cand in cand , e posibil,
dar dureros. Vad greseli , vad dorinta de a le face din nou ,
vad dorinta de a face ceva sa se intample. Vreau sa iubesc
de Craciun. Vreau sa fac sarbatorile astea magice.

Nu se stie daca o sa reusesc. Adica nu e vorba de reusit,
cred prea tare in mister si destin si teoria " meant to be" ca sa
fac eu ceva. Cred pur si simplu ca o sa pice de undeva de sus
ca si ciocolata de la Metro la pret promotional.:).

Cred in pasiune , in lucruri marunte , in viata si spiritul
de sarbatori , in povestea ce invaluie bradul , in ochii copiilor
care inca il mai asteapta pe mos.Cred in surprize. Nu mi-a
placut si nu mi place sa vad cadoul inainte de Craciun. Inaintea
diminetii de 25. Urasc chestia asta. E cel mai placut lucru din
lume , dupa ajun in care muncesc la mancare si cozonaci ,
sa ma trezesc cu entuziasm , sa privesc bradul de la poale ,
in casa sa miroasa aromat a rom si eu sa desfac cu cea mai
neomeneasca rabdare cadourile , ca sa prelungesc inca putin
clipa cand voi vedea ce se afla in pachet...

Copilaroasa ? Da , stiu. Si totusi prea matura. E ciudat sa fii
un hibrid intre traditionalism si modernism , realism si fantezism ,
obiectivism si subiectivism. Sunt un om complicat , dar imi
place prea mult de mine asa ca sa ma schimb.

E povestea de Craciun. Cand casa e plina , cand as vrea sa me retrag
in cel mai tacut colt al casei , in bratele cuiva , sa i povestesc
nimicuri , sa mi sopteasca nimicuri si din cand in cand sa ma gadile
in palme, in timp ce eu ma bucur de mireasma unui aftershave.

Cred in puterea barbatilor de a fi barbati. Inca din clasa a 5a
imi placeau cei de-a 12 a. Cred ca e oarecum normal acum sa fiu
atrasa de oameni peste 23. :). Cred in varsta de 30. Flowering age.
Dar si 16 e o varsta prea frumoasa ca sa nu o traiesc din plin.

Multe cifre , viati , iubiri , sarbatoari. mult din toate. Putina
filozofie , putin parfum care sa ne invaluie , putina inaltare catre
spirit si amintirea unui eu mai vechi.Asta suntem noi.

Vreau sa vina Craciunul.Sa bata vantul , sa ma contopesc
cu florile de gheata , sa privesc fulgii de zapada , sa ma scurg
in turturi argintii , sa raman eu si totusi sa fiu alta . Un eu mai
vechi alaturi de eul tau nou. " tu" , " el " si alte apelative fiind
generice, doar v-am spus ca-s idealista.

Myriam Lacroche.

P.S versurile de la inceput sunt:
Dean martin- that's amore
ATB- wait for your heart
:)

Blower's daughter in Prague

 Inca de cand am coborat din  tren am inceput sa respir.
Intens. mi s au dilatat pupilele in asteptarea miraculosului.
Voiam sa vad tot , sa miros tot , sa cutreier tot , dar mai ales
sa simt tot  , sa ma invalui in aroma catifelata a orasului,
sa devin o parte din el , sa ma confund cu oamenii , cu multitudinea
de turisti care sa nu stie ca o parte din Praga ii urmareste.
 Voiam sa fiu blower's daughter , sa fiu o adiere , proaspata , 
sa ma fac simtita , lumea sa stie cine sunt , dar sa nu ma recunoasca,
sa mi simta caldura , dar sa nu o poata avea decat pentru scurt
timp.
  Si am reusit. Am reusit sa las o parte din mine in Praga. M-am
descompus in mii de farame , cele mai multe le-am adus acasa , aici
in acest loc , de unde tastez cuvinte fara sens , dar am lasat franturi
acolo , ca lumea sa ma simta.
  Mi-am lasat ganduri imprastiate pe strazi. Am lasat putina bucurie
pe bancile de langa primarie , am lasat uimire in turn , am lasat mandrie
si patriotism in fata scenei unde au cantat niste romani , am lasat veselie
in sufletele celor care ne-au ghidat si ne-au vazut razand , am lasat
o imagine in aparatele foto ale celor care s-au mirat vazandu'ne cantand , 
am lasat atat de multe. Eu m-am lasat acolo, m-am uitat acolo.
  si eram prea multa acolo , ca sa realizez ca plec , ca pierd vantul , ca
pierd mirosul de kurtosi , ca pierd plimbarile pe strazi noaptea , zambetele
aruncate strainilor , ca pierd povestea si farmecul  , ca pierd tot.
   Eu sunt acolo inca. Traiesc din amintire. Traiesc din sufletul meu
de acolo, din imaginile care insista sa mi aduca aminte , din franturile
ramase acolo.
   Sunt prezenta in catedrala. Acolo am ramas. Spirit vesnic . Sunt si
voi fi mereu in trenul catre Praga. Sunt spirit.sunt eu , vesnica.
   Si , acum realizand ca nu mai sunt fizic acolo , dar ca mult din viata
mea a ramas acolo , ma intreb unde o sa ma mai imprastii in lume?
O sa mi las un zambet in Paris , un cuvant soptit in Londra , o poveste
in Iasi , un zumzet energic in New York , o privire zambareata pe
strazile Amsterdamului si prima iubire de oras in Praga.
  Sunt atatea orase in lume , iar eu am viata , am suflet , sunt pala de
vant imprastiata in 4 zari , o sa raman in fiecare.
  si mi-aduc aminte de povestirile Inei in copou . Vreau sa ajung in
Romania , sa ma contopesc cu tara mea , vreau sa revad vlastarele
Orastiei din Starometska Pragai , vreau sa fiu vant , sa vad lumea.

si acum , scriind asta m-am transformat in spirit. nu mai exist ca
fizic , sunt un suflu , sunt prezenta din spatele tau ce te priveste ,
sunt fata vantului care-ti sopteste la ureche. Ma simti? Ma simti
adanc , o sa-ti raman in piele , o sa ma iubesti pentru ca sunt a ta
si a altor mii de locuri si o sa ma vrei aproape sa simti cat mai multe
franturi de ale mele impregnate in simturile tale. O sa ai parfumul
meu mereu , o sa fiu gandul unui tango care te bantuie  , o sa fiu
ceea ce iti lipseste cand esti singur , mereu prezenta , acolo. si stii
ca nu mint , stii ca sunt vesnica , ca nu ma poti uita , ca vrei sa ai mai
mult , ca vrei sa ma cunosti , sa stii cine sunt cu adevarat , sa simti
atingeri , reale , iar eu nu o sa ti pot oferi nimic. O sa ma dezintegrez
in rafale , in tornade de furie , in adieri romantice , o sa ma aiba o lume
intreaga , iar tu n-o sa ma poti simti. Si o sa ma vrei cu disperare.
O sa atingi cu mangaieri o tastatura incercand sa-ti gasesti vorbele
cu care sa mi spui cat de tare doresti , o sa-ti arcuiesti buzele rostind
soapte pe care decat alte adieri le pot prinde , o sa faci totul , fara sa
reusesti. Si atunci cand nu o sa te astepti , cand nu o sa stii , o sa fiu in
fata ta . si o sa ti doresti sa ma strangi in brate , pe mine , spirit , si
o sa ma descompun in bratele tale , dar o sa te inavalui! O sa simti mereu
parfumul meu. O sa fiu eu in tine si orice gest ai face o sa fiu eu
si nimeni altcineva. La fiecare pas o sa te impiedici , o sa simti...
O sa ma simti.

[ Te bantui deja cu ganduri. Oare cine sunt?Oare cine esti?]

Myriam Lacroche.