Pur si simplu.

Afara miroase a fum. Dar in casa mea miroase altfel. In casa mea miroase a prieteni , si-au lasat aroma in casa. E inca la fel de calda de ei, e inca proaspat. Doar eu am ramas in urma in propriul meu camin , dar nu ma deranjeaza atata timp cat stiu ca vor reveni , atata timp cat inca le mai simt prezenta in fiecare lucru care nu-i la locul lui prin casa.


M-am intors la Suskind, iar. M-am intors la Parfumul iar. Poate nu ati citit cartea , poate ati vazut doar filmul , poate nu ati vazut / citit , poate ar trebui sa faceti chestia asta. De ce? Pentru ca merita , pentru ca vezi anumite chestii intr o alta perspectiva.


Am realizat inca o data cat de dependenta sunt de mirosuri. Nu parfumuri , mirosuri.


Mirosul de piatra. Rece , rigid.


Mirosul aerului cand vine primavara.


Miros de toamna mucegaita.


Mirosul incins al tramvaielor.


Mirosul meu.


Mirosul tau.



Mirosul cafelei in diminetile de dupa.


Mirosul pamantului secetos.


Mirosul caietelor noi.


Mirosul mobilei de nuc.


Mirosul vietii.


Evident , obiectele , chestiile neinsufletite detin o putere mai mica de acaparare a simturilor noastre , chiar si petrolul si mobila noua nu miros la fel ca un om. Oamenii sunt mult mai palpabili, iar mirosurile nasc dorinte.

Ne simtim confortabil in patul nostru , tocmai pentru ca e imbibat de mirosul nostru uman. Cand intram in casa noastra detectam imediat orice miros strain , tocmai pentru ca nu e al nostru.

Dar , dat fiind ca nu rar impartim patul cu alte persoane , acel miros totodata familiar , este si scanteia care conduce spre mai mult. Ca o incheietura dezvelita in Orient. Ca un val desprins. Mirosurile se imbina si se dezbina energic. Capacitatea de a da de urma celei mai mici farame dintr-un tot unitar mirositor e unica. Cei ce diseca au atat avantaje cat si dezavantaje: poti da de urma celui mai ademenitor miros din lume... si ce faci atunci?
As putea spune ca stiu. Stiu ce am facut. am inspirat adanc , pentru totdeauna. Dar se uita o data cu amintirea propriu zisa a momentului. Nu suntem durabili , tocmai de aia unii isi doresc sa pastreze anumite mirosuri pentru eternitate.

Ca sa dau o definitie placerii pur si simplu de a fi : pat , lenjerie satinata , camasa de bumbac cu un miros masculin [ ales pe spranceana evident ] sau pur si simplu o camasa barbateasca. [ P.S valabil numai pentru fete sau ... gay? ].

Simturile si instinctele , nu ratiunea ar trebui sa ne ghideze de multe ori.

Bumbac , cafea , alintaroma , miros de zori , amiaza incinsa , apusuri insorite , praf in vant , costinesti , zapada inghetata , becuri stinse , maini impletite si piele fina , indragostitii din curtea scolii , frunza din dudul bunicii , zgomotul motocicletelelor pe autostrada , intalniri in fum , prima seara de revelion fara parinti ,
zmeura dintre buzele tale , ploaia marunta de la malul marii , primul nostru sarut , scoica din valuri gasita de tine la 6 ani , tipa care ti-a zambit dubios in tramvai , bucuresti , cortul de pe propriul nostru munte .
Miros toate , au o amprenta olfactiva.
Am pierdut deja ce voiam sa pastrez in seara asta viu. Se pierd mai usor decat as fi crezut , dar exista si posibilitatea de a ramane eu in urma. Sa denaturez orice obiect prin parfumul meu. Si ah , Suskind , daca as avea ocazia lui Jean Baptiste , probabil ca as exploata-o fara sa ucid , pentru ca imi place palpabilul , sunt mediocra , evident parte a umanului , nu as putea sa ucid fara regretul ca as fi putut sa ating acea piele , sa ma imbat cu viata din spatele parfumului. Si daca parfumul nu imi mai place? N-ar fi pur si simplu incorect sa ucid? Nu urmaresc obtinerea parfumului care sa-mi ofere atotputernicia asupra rasei din care fac parte , asa cum nu dispun de un nas suficient de bun pentru asa ceva.
Pf. Fantezii. 16 , infinit. Sa ma bucur si sa traiesc . Tactilul e urmarea olfactivului. Nu ma pot abtine . E ca o ciocolata cu prea mult cacao.
Noapte buna.

M.L.


Eventual Paste Fericit !

Droguri si alte lumi.

Am regasit analogia mea cu iubirea si drogurile intamplator , intr-o carte pe care o citesc acum. Am sa ma feresc sa ofer detalii despre carte pentru ca o sa ma credeti nebuna obsedata ceea ce
probabil ca sunt dar nu vreau sa recunosc. Din cauza cartii care contine oaresce povesti si elemente fantastice , m-am intrebat cum e mai frumoasa lumea noastra , asa simpla , fara magie si fara farmec , sau ar fi mai bine sa avem creaturi mitice inconjurandu-ne intr-un mod cel putin periculos la fiecare pas pe care il facem?
As vrea sa traiesc intr-o lume cu Sf. Duminica daca e sa o luam cu inceputul inceputurilor , intr-o lume ca cele din povesti. Ma gandeam , in mod realist , zic eu , la J.K.R si Harry Potter . Femeia aia ori a avut o viziune puternica , ori a fost frustrata ca si mine de absenta magiei , ori si-a dat seama ce strategie de marketing perfecta ar fi : sa le oferi oamenilor o lume pe care nu o pot avea decat prin intermediul cartilor. Tin minte din anii trecuti ca eram oarecum socata de parintii colegelor mele care citeau Harry Potter [ probabil pentru ca ai mei abia citesc ziarele pe care le cumpara pentru cartile mele de la Adevarul ] , dar acum am inteles ca si ei cautau aceeasi lume fantastica in care noi , cei mai mici , tot ne mai puneam sperante ca ar exista. Ar fi extraordinar , ar fi superb , ar fi grozav sa putem sa traim in astfel de lumi , poate si de asta ne plac atat de tare filmele si cartile cu ceea ce nu putem avea. Este si asta o explicatie posibila pentru succesul Harry Potter , Dracula [ de Bram Stoker ] , Superman , Spiderman si alti eroi de astia gen Hulk&co , recentul Twilight si lista poate continua , binenteles.
Eu asta vreau. Vreau sa ma transform . Vreau sa am niste capacitati din astea care s-au mai pomenit pe la noi [ gen clarviziuni & co ] , dar in care niciodata nu am crezut , probabil pentru
ca nu au fost la comanda mea. Vreau sa ma opresc din speranta ca undeva , exista creaturi mitice si chestii de genul asta , dar nu pot. Pur si simplu.
Ma socheaza gandul ca sunt atat de patrunsa in cartile astea incat o sa fie o atat de brusca revenire la realitate, asa cum e mereu cand ma opresc din citit. Am senzatia aia pe care o aveam cand aveam vreo... habar nu am , cand citeam harry potter si mi-era frica de momentul ultimului rand din ultima carte. Dar am supravietuit. Acum e altfel , e un alt fel de carte , e un alt fel de noutate , e altceva. Ma doare capul si privesc in jurul meu fara sa vad si totul cred ca se trage dintr-o oarecare abstinenta si frustrare , nu am de gand sa neg chestii de genul asta , intrucat am remarcat ca persoanele care au pe cineva au mai putine sanse sa fie atat de grav mental afectate ca mine.
nu mai pot sa rezist scriind fara sa citesc , asa ca ma retrag in lumea mea.

Juju

Sado-maso.

 
conform unor recent efectuate sondaje de "celebra" : "eu",
am ajuns la concluzia ca femeile sunt sadice si ca le place
sa fie chinuite, pentru ca apoi sa aiba motive sa se planga
oricui le iese in cale.

mda, suna ciudat , dar asa e. care ar mai fi farmecul daca
dupa o lunga zi de serviciu nevestele nu s-ar plange ostentativ
pentru ca sotii sa se simta obligati sa le faca masaj?

de ce am mai zice , noi , "femininele" cu frustrare:" tampitul ala iar
se uita dupa mine si nu face nimic , in ma-sa. dar de maine
nici nu-l mai bag in seama. din clipa asta nu mai exista pentru
mine". Evident , what if tomorrow never comes?

placerea de a suferi este uneori mai mare decat placerea
de a fi fericit. depinde de la om la om , evident , dar exista
certitudinea ca astfel de cazuri masochiste , exista in principal
la reprezentatele sexului frumos.atunci cand perfectiunea
nu poate fi atinsa , prin fericire , ajungem din nou la starea
initiala de nefericire cauzata tocmai de absenta fericirii ,
deci nu putem fi multumite in veci, but is it worth trying?

evident , masculii feroce nu se tem sa sufere. amuzant este
insa , cand cei care nu au de ce sa sufere , pentru ca au toate
atributele unui "macho" sau cel putin ale unui tip "bun " , de
lume , pentru care orice gagica "misto" ar face destul de multe
chestii , sufera. am putea spune ca au chiar o atitudine emo ,
doar pentru ca "the one" al lor nu-i vrea . situatia imi aminteste
de glumele cu barbatul singur pe o insula inconjurat de femei ,
intrucat si acest "macho" din exemplul meu , desi are cam tot
ce-i pofteste sufletelul el tot insista sa aiba singura femeie de
pe insula care nu il vrea.

ar putea sa tina si de instinctul vanatoresc , mai ales la barbati,
dar explicatia la femei care este? probabil ca sentimentul de
vulnerabilitate este permanent necesar unei femei , pentru a
se simti implinita. deci , cand este refuzata , sau cand pur si simplu
"nu-si gaseste sufletul pereche" sau "boul ala nenorocit isi bate
joc de ea" , exista placerea de a fi compatimita de ceilalti /
celelalte : " da-l incolo de prost fata , ca gasesti tu altu mai bun".

concluzionand , frustrarile si sentimentele umane in general sunt
de neinteles. singura concluzie reala pe care putem sa o tragem
din tot acest sadism este faptul ca suntem cu totii niste ciudati.
ah , dar in mod clar si  uimitoarea concluzie pe care am tras-o eu
cand am avut contact cu "macho-ul ranit " : si barbatii sufera ca
prostii , numai ca la ei e mai rusinos , eventual jenant , penibil si
nu in ultimul rand , o chestie pe care nu ar trebui sa o faca in vazul
lumii , mai ales in vazul ei.


hm. sadismul sau sado-masochismul , mai bine zis,  ar trebui
incadrat in categoria drogurilor puternice , dar care nu au 
intotdeauna un efect placut.

supradoza.

 Chiar a inceput scoala acum o saptamana? Chiar am intrat
in acest an de 10 zile? Ma simt de parca ar fi trecut o
vesnicie.Abia astept ziua de maine si intalnirea cu Paul ,
chiar am nevoiede ceva ganduri mai bune dupa zilele
astea petrecute ca un soarece de biblioteca , la propriu ,
citind incontinuu si scriind pentru o amarata de
olimpiada care nu cred ca o sa mi aduca satisfactia
pe care speram sa mi-o aduca [ exista vorbe conform
carora ar fi aranjate locurile la nationala].
  Ma doare capul si nici nu mai stiu ce vreau , stiu ca
trebuie sa depun 1 mie si una de cereri pentru tot
felul de evenimente in strainatate , trebuie sa ma
pun la punct la mate , la fizica , la info , ca sa fiu
sigura ca o sa si iau bacul peste 2 ani:).
 Am sprijin , din fericire , din partea cui trebuie
si asta ma ajuta sa merg mai departe.

Azi mi-am cumparat , ca premiu pentru bataia
de cap, requiem for a dream , cartea. Am facut
bine ca nu m am uitat la film pana acum ,deci.
Mi se pare foarte interesanta ideea de drog,
 ca fiecare avem cate un drog. Mi am dat seama
ca eu am avut puterea sa ma las de anumite
droguri. si sper sa am puterea sa o duc pana
la capat. De exemplu : dependenta de mess ,
la care am renuntat cu usurinta. Dependenta
[ care nu a fost niciodata dependenta , mai mult
o prosteala de-a mea ocazionala ] de tigari .
Dependenta de a auzi numai lucruri bune despre
mine. Dependenta de oameni.

Tot ceea ce ne inconjoara e drog. Si , din cate am
testat eu pe pielea mea , cel mai puternic si mai 
periculos drog e dragostea.  nu ca as avea eu o
mare experienta de viata. Dar stiu ca toate
vorbele din popor sunt adevarate. Dragostea
te orbeste , exact asa cum heroina sau cocaina iti
iau mintile. Nu mai stii care i realitatea , traiesti
in lumea ta , in care existati doar voi doi. Iar apoi ,
cand efectul drogului se termina , te simti gol ,
pustiit si mai vrei , nu vrei sa renunti asa de usor.
Si te reintorcila starea de letargie provocata de el .
Totusi , eu inca mai asociez starea de iubire cu
diverse suferinte provocate de indepartarea
de substanta drogului.  am ramas oarecum blocata .
mi-aduc aminte de prima , sa-i zicem , prima dragoste.
mi-aduc aminte de primul sarut. Daca am trait
vreodata ceva apropiat de starea de drogat , atunci
aceea e starea. mi-aduc aminte cat de ametita si cata
lipsa de concentrare si cat el exista in mine atunci. Cat
din parfumul lui , cata nebunie si tinerete si necunoscut.
Cata dorinta de a pastra ramasitele momentului ,
amintirea , cata pasiune de a reveni , ca o noua injectie
care poate fi fatala , cata nevoie de o supradoza.
Da , iubirea e exact ca un drog. Sau , cel putin ,
sentimentele puternice ,coplesitoare , sunt droguri.  
 Si ma gandesc la placere. La placerea aia si le senzatia
de explozie din inima. Probabil ca in cazul unui drog
normal resimti aceasta placere si explozie la nivelul
creierului. Dar , amintindu mi sentimentele de atunci
si combinandu-le cu cele de acum ajung la o stare
de sufocare , de acaparare a intregului corp.
Simt ca nu mai am aer si ca nu ma pot gandi decat
la asta. mi-aduc aminte in clipele alea ca eram atat
de emotionata si de molesita incat tot corpul imi
parea greu si nu puteam sa tin ochii deschisi , era
un fel de somnolenta alerta.
  si pana la urma , de ce sa refuzam drogurile? sunt
unele droguri nocive, de proasta calitate care ne fac
mai mult sa suferim decat sa fim in extaz si evident
exista si marfa buna , care merita totul.

tu de care marfa esti? Marfa buna sau proasta? Ma poti
aduce la extaz sau ma poti face doar sa sufar?

Ah , tinerete, imbata-ma!

Julie