Losing control.

It's unbelievable and it feels all over my skin.
It's almost like a touch. Like an image on a VCR that you keep playing over and over again and again . Just that it's a feeling. A look . There are so many memories , so many things we shared with others , so many things we would love to repeat , just that it's not possible in real world , but there are so many things that you can do inside your mind that it becomes painful, playing that VCR over and over again. It would be better to let it go , but when you discover that thing that suits your needs and you are perfectly conscious that it cannot be yours just because it's only one and it's already taken , you cannot act rationally.
And it's even harder to be aware of it. I mean , if I were sort of insane , not realising in which kind of shit I am getting in , it would be teoretically Ok. But , as I am not sort of insane , or at least that's what I like to think , I am realising perfectly what kind of shit I am getting in , iI am totally aware of what a big mistake I am doing. And still , I am not stopping , thing which is probably due to some kind of insanity in an incipient phase.
So repeating the VCR , being aware of it being wrong it's all upside down and I just can't help it.
I felt some sort of change in myself long ago and I have to be grateful for it to some people but I can't get to the point to understand the perception of others of my own change.Well , it's nice , I was surprised myself how fine it is to be popular and quite famous and knowing people that others would die to know , doing things for which others consider you special , but it's not enough. Never enough.
I am never satisfied. I am also aware that I am an exception for my generation , at least in my highschool , but still I am not ... what I want from myself. Being part of the stream is wrong but being against is also wrong. I feel I have no connection with school , there is no bond , I see no point in attending all those classes. Knowing better is depressing. Knowing that I am not the peak , but the bottom of the hill it feels wrong. Ashin Sopaka , a budhist monk , told me the other day that you should never quit you trial to conquer mount everest. But mount Everest seems to be growing and I seem to never achieve any check point in its climbing. Should I give up ? What if I can't? What if I am so into this I just can't give up right now? What if I know that the thing , that prize which is taken, is up there? I want it , I yearn to have it and still know I can't achieve it in some ways but I possibly can in others .
I need to find myself. And I can only find myself in unimportant , irrelevant actions which bring me closer to some check point on Everest , but the check point seems to be far away.
And the prize , oh the prize . It's helping me. The prize is helping me to reach it. It's an electric bound and sometimes when I look up and I can distinguish it and i can almost feel its gaze upon me , I feel as if I am shattered into 1000 pieces and then reborn . But still , the prize does not know it's going up , it's just something like the lottery , week after week growing and growing. Growing and slipping away.
I feel the need to escape all this , to leave it all behind and rediscover myself. Forget about the prize , the world, to reinvent myself. But still , I permanently have its sight in my view and I can't forget it. It's constantly fresh and constantly renewing.
it's firstly blank , then surprised , then electric , then constant. Neverevending.

But you know , I'm being stereotypical right now , but
it's just so typically me , that i shouldn't have a doubt that it's gonna go , gonna vanish into thin air.
But still , there's that what if. Wondering what it would have been like or even how it would be like. And I'm curious if just reaching the prize for one day would satisfy me. And would the prize be satisfied with its new , one-day owner?
So many questions. But , hell , we're only human , there's no time to answer it.
At least it keeps my head busy from all sorts of other crap.
Uh, I'm being messy about writing again but so what? It's already some sort of personal diary right here so there's no need in hiding.

and uh , i need some coffee , or some tea or something.

Good night ,

Iulia

bucuresti.

bucuresti. bucuresti . bucuresti.
Mi se pare genial orasul asta , asa aglomerat cum e. mi se pare ca e incredibil ca la cat de mare e te poti intalni din greseala cu oameni pe care nu i ai mai vazut de foarte mult timp. mi se pare genial ca sunt atatea evenimente la care poti participa , atatea chestii de facut , tot timpul e ceva.

Sunt foarte fericita . Ma simt asa de fiecare data cand ma duc la bucuresti.cu atat mai mult cand plec singura , petrec si o noapte acolo si reusesc sa si revad prieteni pe care nu i am mai vazut de mult. Mi se pare genial , chiar vorbind cu un prieten despre bucuresti , am sesizat , ca asa mare cum e , imens , aglomerat , ai cele mai mari sanse sa te intalnesti cu cineva decat oriunde altundeva. Asta mi aduce aminte cum m-am intalnit la mare cu o prietena , fara sa stiu ca va fi acolo. Trecem peste.

Carturesti. Doamne. Este unul din locurile de pe aceasta planeta unde as putea sa traiesc. am zis eu ceva mai demult ca as putea sa traiesc pe o banca in starometska din praga , pe o banca din gara din budapesta , acum am decretat ca as putea sa traiesc la carturesti. Ah si am decis ca daca as putea sa am ceva pe lumea asta , daca as gasi pestisorul de aur , i-as cere sa mi dea toate cartile din lume si inca ceva , dar nu-mi aduc aminte.:D E pentru prima oara cand ma abtin de la cumparatul unei carti si regret , dar o sa merg acolo intentionat , doar pentru a gasi ceva . E genial , pur si simplu genial.

ma atrage orasul , mai ales centrul vechi , totul este superb. Desi am dormit undeva in giulesti , langa calea ferata , tot sunt fascinata de oras. Gara de nord iti da un chef din asta urias de a pleca cu trenul undeva departe. Magheru e ... foarte interesant mai ales pentru cei interesati de sex shopuri. Magheru e organizat astfel:
Sex shop
mc donald's
kfc
sex shop
carturesti
mihai albu
sex shop
chanel/louis vuitton/ceva de genu
sex shop.
Nu inteleg organizarea asta , dar probabil ca are ea un rost. oamenii probabil au nevoie.Ma depaseste.
Centrul ceh e foarte dragut , one world ul de anul asta are niste filme extraordinare , din care eu nu am vazut si nu cred ca o sa am ocazia sa vad prea multe.
TNB si futu-i scurtii , aka future shorts , e un vis implinit. A fost foarte tare , desi m-am intors imbibata in fum acasa ,sunt asa poleita , trasa in fum de tigara si cu vederea cam slaba si auzul cam la fel de slab dupa sesiunea de filme romanesti facute la unatc in 70-80.

Va sugerez sa va abonati la futureshorts pe youtube. au niste filmulete comice si in acelasi timp geniale.

Eu am avut o zi si o noaptea magnifica , glorioasa , dar voi?
Plec pe traseul budapesta - katowice-viena saptamana viitoare si abia astept.
Ma incarc cu energie pozitiva.


E primavara , e frumos, e viata.

Ma gandesc.1.01.

E pur si simplu 1 si un minut.
Iar eu ma gandesc.
Ma gandesc la toate pozele in care arati oribil , dar care tie iti plac. Ma gandesc la toate pozele in care esti pur si simplu un semizeu dar nu iti dai seama.
Ma gandesc la toate fetele care mor dupa tine , asa cum am fost si eu , inocenta , plina de speranta si apoi ma gandesc la tine , cum am ajuns sa te cunosc , cum am ajuns sa nu stiu nimic despre tine si totodata totul. Ma gandesc la timiditatea ta pe care incerci sa o invingi fara sa reusesti.
Ma gandesc la stangacia cu care ne salutam mereu pentru ca nu stim cum sa ne comportam unul cu celalalt pentru ca nu stim ce se intampla de fapt.
Ma gandesc la faptul ca poate ar trebui sa am eu curaj , dar n-ar fi prima oara , n-ai fi tu primul si n-ar fi primul meu esec.
Ma gandesc la toate privirile pe care le arunc pe geam in speranta ca te voi zari , ca voi descifra ceva , dar e nimic , caci nu apari , iar daca apari esti la fel de indescifrabil.
Ma gandesc la toate privirile pe care stiu ca le arunci atunci cand nu ma uit eu. Ma gandesc la motivele tale.
Ma gandesc la faptul ca nu e tocmai un inceput si totusi ar fi fost mai bine sa fie un inceput. Ma gandesc daca numarul 3 are intr-adevar o simbolistica si in viata reala.
Ma gandesc ca de data asta nu mai e la fel. Ma gandesc la faptul ca nu mai cred in tine , nu te mai vreau , nu vreau decat sa te fac sa suferi , dar totusi te vreau pentru mine.
Ma gandesc la ce vreau de fapt. Sa iti ofer pe o tava aurita exact ce mi-ai dat si tu mie: sperante si iluzii desarte , sfaramate ? Sau sa te iert? Sau sa uit pur si simplu?
Ma gandesc la ce vrei tu de fapt. Vrei sa ma amagesti din nou? Am sarit peste stadii deja. Nu mai cred , nu ezit sa nu cred , doar ca exista speranta ca o sa ma surprinzi. Numai ca deja vine ora la care e prea tarziu , tu inca eziti , iar eu inca astept sa ma surprinzi desi stiu ca e in zadar.
Ma gandesc la faptul ca nu am mentionat nici unul nimic despre ce s-a intamplat de fapt. Poate ca nici unul nu vrea sa recunoasca , dar poate ca ar trebui sa te disculpi si sa nu lasi lucrurile sa para banale , pentru ca oricat de banale ar fi , oricum sunt complicate si accidentele nu isi au rostul aici , intre noi.

Ma gandesc ca e tarziu , ca e noapte si ca eu astept lumina zorilor. Dar soarele rasare la ora 7 pentru mine si e de-abia 1.01. Si daca ar fi 1.02 timpul ar sari apoi mai repede pana la 1.14 , apoi 2.53 si s-ar face 7. Si atunci , mi-as da ultima suflare cu implinirea ca lumina zorilor m-a atins .

Ma gandesc ca poate si pentru tine e noapte. Dar poate ca tu mai ai de asteptat. Poate ca tu nu astepti lumina zorilor. Poate ca tu nu vrei sa sari de la 1.01. Poate tu astepti amurgul ca sa traiesti. Poate ca atunci cand eu dispar , tu incepi sa existi.

Poate ca nu e menit sa fie . Dar daca.... Si cum aflam? Cum aflam?Cum aflam?
We have to let it out. Let it out , get rid of the hell inside.

Poate ca ar trebui sa tipam. Sa ne eliberam.

Dar poate ca e doar 1.01 si timpul sta in loc in asteptarea zorilor sau a amurgului.

Iulia

Rootless tree

So fuck you, fuck you, fuck you
And all we've been through
I said leave it, leave it, leave it
It's nothing to you
And if you hate me, hate me, hate me
Then hate me so good that you can let me out
Let me out of this hell when you're around
Let me out, let me out,
Let me out of this hell when you're around
Let me out, let me out

Damien Rice.

When you simply don't know.
When you simply can't feel.
When you simply don't know what to do .
When you're barely awake but you can feel your heart beating.
When you don't know nothing about your feelings and pretend to know
it all.
When you ask shyness to learn you all about courage.
When you are laced in doubts and you wish you weren't.

When you just regret you aren't able to be the superhero she needs.
When you just know you're just too late.
When you wish it weren't so.

When you decide to do something.
Turn to Damien Rice.
Ask him to do your work.


Night,
Julia

Fara timp si fara chef.

timpul nu mai are nici o valoare.
Timpul inseamna nimic. Se pare ca fac prea multe in prea putin timp si prea putine in prea mult timp. Am o mie de ganduri , de idei , de initiative si prea putin timp si prea putin sprijin ca sa reusesc sa fac ceva.
E enervant.
As putea sa fac atat de mult. Mi se pare ca traiesc intr-o permanenta vacanta obositoare care nu ma ajuta la absolut nimic. Mereu dupa week enduri imi vine sa intreb pe cineva cum a fost in vacanta , dar imi dau seama ca decat eu nu fac mai nimic in week end. Ca restul lumii face macar o tema , macar ceva.
Eu. Eu citesc. Prea mult. Prea tot. Nu conteaza la ce ora ma culc [ de obicei la 3-4 si ma trezesc obligatoriu la 8 in zilele saptamanii. ] . Devorez. Recent am citit Eliade , Shakespeare , o serie foarte celebra zilele astea - Twilight- evident , some Garcia Marquez , a little bit of Lawrence si cate o poezie mai faina , pe care o recitesc din cand in cand , pur si simplu.
Si acum realizez ca de fapt , timpul nu-mi permite sa stau si sa scriu pe blog.

O noapte buna,
Si spor in lupta cu timpul
Va urez

Iulia

Zambete in asfintit.

Zilele astea. Ah da , zilele astea au fost frumoase. Calde si primitoare si simpatice.
Mie imi plac zilele astea cand nu e nici iarna nici primavara , e undeva la mijloc , e marcat oarecum sfarsitul unei perioade si inceputul unei alteia , asa cum e si asfintitul .
Am avut ieri ceva ce imi doream de multa vreme , o victorie , care m-a facut sa ma simt foarte bine , atat de bine incat , in comparatie cu cei care nu avusesera rezultate atat de bune eu aratam zici ca luasem viagra , sau varianta feminina pentru viagra , or let's just say i was kind of high... Ah , gustul victoriei e fain. Fain de tot. Bucuria de ieri era un fel de euforie a oboselii acumulate peste zi. Acum e un fel de triumf malitios pe care multa lume il dorea , pe care multi nu il credeau posibil.
Lumea in jurul meu imbatraneste. O buna prietena a implinit azi 17 ani [ doamne ce tanara , frumoasa , sexi si modesta sunt ] , a fost fain la petrecerea ei... Interesant de asemenea. Am realizat ca imi cunosc o alta prietena atat de bine incat ne intelegem din priviri. It was kinda nice. Dar nu pot sa nu ma gandesc ca o sa am ajung si eu la varsta asta , desi mai e pana atunci. E scary in some way or another. Inseamna clasa a-11-a , inseamna chh un an pana la majorat , chestii din astea. In 2 words: it sucks.
Dar imi place ca am din nou o stare euforica. Sunt asa pasiva la toate rautatile [ cel putin asa las impresia] , zambesc [ malitios , provocator si misterios ] , ma ascund in umbra lasata de asfintit,
merg si observ , privesc , inteleg. Exist. Dar existenta mea a devenit mai intensa. Invat sa traiesc si invat sa traiesc asa cum trebuie, mai intens decat am trait pana acum. Nu vreau sa las timpul sa treaca pe langa mine , desi mi-as dori sa-l pot opri in loc. Macar din punctul de vedere al fizicului [ nu vreau sa am riduri si sa ma mai maturizez.]. E super. 17 e ceva , hmm . Interesant. Dar eu am 16 ani , uneori ma intreb cati ani am , am ramas cu senzatia aia puternica de la 15 si nu cred ca o sa pot trece peste. Imbatraesc , simpatic , frumos , dar imbatranesc. si zambesc trecatorilor ca sa-i fac sa inteleaga ca nu conteaza varsta , conteaza cum am ajuns acolo.
To quote myself: We have to smile. To smile with all our hearts. To smile with our souls not only with our lips.

well , life is simply surprising and impossible is actually nothing.

Cand.

Cand tramvaiul e aproape gol si oamenii privesc nepasatori pe drum.
Cand soselele isi opresc mersul pentru ca nu mai e nimeni acolo .
Cand amurgul e rosu si iti goleste si umple gandul in acelasi timp.
Cand nu e nimeni sa priveasca rasaritul pe plaja in afara de tine.
Cand acordurile unei melodii sunt goale.
Cand pustiul e plin de tacere .
Cand un gol poate umple si sa acapareze o inima.
Cand nimeni nu e nicaieri , niciunde , deloc.
Cand zarile sunt goale.
Cand nimic nu e aievea.
Cand toate granitele si timpul , dispar impreuna.
Cand din lume nu ramane o pulbere de vant.

Atunci , doar atunci , o sa apara cineva , o sa te ia prin surprindere si o sa te duca acolo unde zarile sunt vesnic rosii , pe plaja unde e vesnic rasarit , in locul unde timpul dispare si nu mai ramane decat umbra unui vis trait de amandoi.

Droguri si alte lumi.

Am regasit analogia mea cu iubirea si drogurile intamplator , intr-o carte pe care o citesc acum. Am sa ma feresc sa ofer detalii despre carte pentru ca o sa ma credeti nebuna obsedata ceea ce
probabil ca sunt dar nu vreau sa recunosc. Din cauza cartii care contine oaresce povesti si elemente fantastice , m-am intrebat cum e mai frumoasa lumea noastra , asa simpla , fara magie si fara farmec , sau ar fi mai bine sa avem creaturi mitice inconjurandu-ne intr-un mod cel putin periculos la fiecare pas pe care il facem?
As vrea sa traiesc intr-o lume cu Sf. Duminica daca e sa o luam cu inceputul inceputurilor , intr-o lume ca cele din povesti. Ma gandeam , in mod realist , zic eu , la J.K.R si Harry Potter . Femeia aia ori a avut o viziune puternica , ori a fost frustrata ca si mine de absenta magiei , ori si-a dat seama ce strategie de marketing perfecta ar fi : sa le oferi oamenilor o lume pe care nu o pot avea decat prin intermediul cartilor. Tin minte din anii trecuti ca eram oarecum socata de parintii colegelor mele care citeau Harry Potter [ probabil pentru ca ai mei abia citesc ziarele pe care le cumpara pentru cartile mele de la Adevarul ] , dar acum am inteles ca si ei cautau aceeasi lume fantastica in care noi , cei mai mici , tot ne mai puneam sperante ca ar exista. Ar fi extraordinar , ar fi superb , ar fi grozav sa putem sa traim in astfel de lumi , poate si de asta ne plac atat de tare filmele si cartile cu ceea ce nu putem avea. Este si asta o explicatie posibila pentru succesul Harry Potter , Dracula [ de Bram Stoker ] , Superman , Spiderman si alti eroi de astia gen Hulk&co , recentul Twilight si lista poate continua , binenteles.
Eu asta vreau. Vreau sa ma transform . Vreau sa am niste capacitati din astea care s-au mai pomenit pe la noi [ gen clarviziuni & co ] , dar in care niciodata nu am crezut , probabil pentru
ca nu au fost la comanda mea. Vreau sa ma opresc din speranta ca undeva , exista creaturi mitice si chestii de genul asta , dar nu pot. Pur si simplu.
Ma socheaza gandul ca sunt atat de patrunsa in cartile astea incat o sa fie o atat de brusca revenire la realitate, asa cum e mereu cand ma opresc din citit. Am senzatia aia pe care o aveam cand aveam vreo... habar nu am , cand citeam harry potter si mi-era frica de momentul ultimului rand din ultima carte. Dar am supravietuit. Acum e altfel , e un alt fel de carte , e un alt fel de noutate , e altceva. Ma doare capul si privesc in jurul meu fara sa vad si totul cred ca se trage dintr-o oarecare abstinenta si frustrare , nu am de gand sa neg chestii de genul asta , intrucat am remarcat ca persoanele care au pe cineva au mai putine sanse sa fie atat de grav mental afectate ca mine.
nu mai pot sa rezist scriind fara sa citesc , asa ca ma retrag in lumea mea.

Juju

Leapsa de la Ralu

Deci , cum sta treaba :
Go to the 4th folder in your computer where you
store your pictures. Pick the 4th picture in that folder.
Explain the picture. Tag 4 people to do the same.

Poza este :
D:\coliva de sf andrei\SANY0004

  Ce reprezinta?
Pai , draga noastra profa de religie a facut coliva de 
Sf Andrei , iar aici sunt cateva din colegele mele [ care
nu prea au ce manca asa , acasa , de obicei ] , care se
bateau pe coliva , fix pe banca mea. Tin sa precizez
ca doar in clasa a9a se intamplau astfel de chestii ,
acum au inceput sa mai manance si acasa :)). Persoanele
din poza sunt de la dreapta la stanga : Biscu , Cristiana ,
Ana , Iuliana . Cristiana era cea mai nesatula din cate
se poate vedea :)).

Eram si eu candva boboaca. Acum sunt tare batrana...

Leapsa o sa o dau la 4 persoane imediat ce gasesc cele 4
persoane potrivite [ sau persoane care sa aiba blog si sa nu
fie oameni care nu ma cunosc gen Bucurenci :)) ]

Noapte buna!

Valentin. Sf Valentin.

 Mda , sarbatoare tipic americaneasca if you ask me,
sarbatoare cu ocazie de deprimare si de cheltuit bani
pe tot felul de prostii.
 Mda , anii trecuti eram oarecum afectata , acum am
devenit nationalista. Dragobetele sunt mult mai faine,
ca traditie si idee.
  Exista multe subcategorii de oameni , care de obicei
se incadreaza in 3 mari categorii:
  1. siroposii care si vand casa sa cumpere ceva iubirii
vietii lor
  2. pragmaticii carora fie nu le place idea de sf valentin ,
fie cumpara ceva simbolic , fie considera fiecare zi
un potential sf valentin .
 
Eu sunt pragmatica si ma incadrez in subcategoria celor
carora nu le place sf valentin , considera fiecare zi un sf
valentin in care se poate cumpara ceva simbolic si nu
inteleg rostul tampeniilor de genu.
Da , mi s-ar putea reprosa ca nu stiu farmecul si toate
chestiile astea siropoase , ca n am fost cu cineva si bla
bla bla-uri de genu , dar de ce sa ne sufocam cu tampenii
de astea? Am auzit recent de un cuplu care se potriveste
asa cum se potriveste mama cu cif ul [ e alergica si face un
fel de iritatie la el ] , iar ea nu stie ce sa-i cumpere de
ziua de 14 , iar el nu stie cum sa o mai evite , ca dovada ca
iubeste o sticla de cif mai tare decat o iubeste pe ea .Cel
putin cif-ul ii spala vasele si nu-l da colegul/a de apartament
afara.
 Mi-am adus aminte de o poveste de acum 2-3 luni cand
zambeam pe una din bancile scolii si visam cu ochii deschisi
la luna februarie in care urmau sa se intample anumite
chestii , niste plecari la munte , niste zile de pomina , dar
din pacate nu s-au mai intamplat.
  Nimic nu e special pentru ca totul e la fel de special.
Am ajuns sa iubesc liceul atat de tare incat mi-e frica de
ziua in care o sa vina rezultatele de la bac si o sa trebuiasca
sa l parasesc asa pentru totdeauna si sa nu ma mai intorc
niciodata ca eleva acolo. Ma simt batrana , dar fericita.
  E fain , fain , fain. Abia astept vara , abia astept totul ,
abia-mi astept viata.

Cat despre sfantul valentin , eu prefer dragobetele.

Iulia

Cum a inceput.

 Ieri m-am intalnit cu Doamna Raducanu in drum spre
Ancuta . M-a intrebat cum imi place cu ea si i-am zis ca
e ca pe vremuri. Venise pana la liceu ca sa-si o autorizatie
pentru gradinita.
 Pe masura ce vorbeam cu ea am realizat ca redeveneam
acelasi om de acum 12 ani cand am vazut-o prima oara.
Planul mamei era sa merg in grupa de la ora 12 pentru ca
acolo era si Octav si aveam sa fim impreuna , plus ca ma
trezeam si mai tarziu. Dar eu nu am vrut. Am vrut-o pe
doamna Raducanu pentru ca imi era frica de doamna
Corneanu chiar daca ei ii placea de mine si ma intreba mereu
ce fac dupa ce am apucat sa ne cunoastem un pic si a
inteles ca Octav era varul meu.
  Am inceput sa ma trezesc in fiecare dimineata la 7 , 7  si
ceva si la 8 si 10 maxim eram asezata la masa aia lunga cu
scaunele cu spatar pe masura unor pici ca noi , care aveau
niste huse verzi sau crem pe care le spalau vara in curte.
   In spatele mesei erau mai multe dulapuri cu niste
masinute mici de calcat care nu ni le dadeau decat la ocazii
speciale , cum ar fi de 1 martie. Mai erau si niste panouri
cu personaje din povesti , am si o poza facuta vara cu
Alba-ca-Zapada in spatele meu. M am bucurat atunci
ca nu mi au pozat genunchii pentru ca alergasem in curte
si cazusem si-mi rupsesem dress-urile si a trebuit sa tin
o papiota in gura cat mama mi-a cusut cu atentie si
mustrandu ma incontinuu profitand de papiota din
gura mea ciorapeii care mai erau si noi , pe deasupra.
    Intr-un an de 1 martie , Ionut mi-a dat un martisor ,
iar eu i-am multumit. Luminita , care era un fel de
asistenta a doamnei Raducanu mi-a zis sa-l pup.
Oarecum voiam sa vad care e reactia lui [ de pe atunci
studiam ] , dar mi-era in mod evident rusine. L-am
pupat din mai marea rusine catre Luminita si apoi am
sesizat ca el era mai rosu decat snurul de la martisor.
Tin minte ca era o potcoava. Cand eram in grupa mare
am vrut sa-l fac gelos pe Ionut cu Andu. Mie imi placea
de Andu , pentru ca unchii lui locuiau in spatele casei
in care stateam atunci cu bunicii si mai vorbisem
cu el cu ocaziile alea. L-am rugat pe Andu sa ma ia
in brate cand venea Ionut , dupa ce trimisesem
pe cineva in prealabil dupa el sa ii spuna ca il chem.
Ionut a venit , s-a inrosit si s-a uitat urat la Andu si
apoi a plecat cu demnitate. Ma simteam ca o mare
cuceritoare si eram fericita ca-l facusem gelos pe
Ionut. Am crezut ca asta a fost tot si ce amuzant
fusese! De fapt , la sfarsitul zilei s-au intors amandoi
cu bulina albastra acasa pentru ca Ionut i-a dat un
pumn lui Andu in camera in care tineam pantofii , un
fel de hol inainte de sala principala. Andu a facut pe
victima si a chemat-o pe Luminita, apoi , in sala ,
Andu i-a tras scaunul lui Ionut , iar Ionut a
chemat-o si el pe Luminita. Eu am fost singura care
a plecat acasa cu buline rosii.
  A fost o zi in ultimul an cand am fost decat 4 toata
ziua. Ploua torential si cand am ajuns acolo , eram singura.
Apoi a mai venit Costin , Andra si cred ca si Ionut. Ne-au
lasat sa ne jucam toata ziua si cu toate jucariile , aveam
de unde alege. A fost una dintre cele mai fericite zile.
  Undeva pe un perete , langa locul meu obisnuit erau
doua traistute in care tineau cartile cu povesti. Erau o
adevarata fascinatie pentru mine, mereu mi-am dorit
sa le pot atinge , macar pentru cateva secunde , sa le pot
citi si eu , dar mi-era prea rusine sa cer. In clasa I m-am
intors intr-o zi sa o vad pe doamna Raducanu si mi-a
oferit chiar ea privilegiul de a citi cartile acelea.
  Eram suparata pentru ca nu ma lasa sa iau mai mult de 3
buline rosii pe zi . Si pentru ca nu puteam sa citesc cartile
alea. Pentru ca acasa ii scriam mamei declaratii de dragoste
si la Telega citeam Ion Creanga mereu ,  iar acolo nu puteam
sa arat ca stiu sa fac toate astea. Si nu a fost singurul loc , in
care am patit asa, dar toate la timpul lor.
  Am cunoscut-o si pe fata Doamnei Raducanu. Era o fata inalta
si slaba , nesuferita , dar care parea sa fie tare apreciata de
adulti in general , in special de mama mea. Era studenta la facultatea
de litere si se pregatea sa devina profesoara de engleza.
   Mama ei , ne invatasem cate putin din ce prinsese de la fata ei.
Ne punea sa ne ridicam in picioare , ne invatase sa ne spunem numele
si varsta si alte nimicuri.
   Intr-o dimineata de 6 decembrie stateam in pat cu un nou set
de carioci si o rata care canta imnul frantei. Mama m-a intrebat
daca vreau sa invat engleza . I-am spus ca da , desi nu pricepeam
prea bine ce presupune asta , cel putin asa cred. Aveam 5 ani pe
atunci. Mi-a zis bine, de saptamana viitoare mergi la Ancuta , fata
doamnei Raducanu.
  Parea un vis urat. Ancuta era tipa aia mare si nesuferita iar eu
trebuia sa petrec 2 ore cu ea in fiecare saptamana. La prima sedinta
m-a luat de mana si m-a dus in camera ei si m-a intrebat ce cuvinte
stiam eu in engleza. I-am spus si ea mi-a aratat cum se scriu. Apoi
am invatat cum se conjuga verbele si asa mai departe. Am ramas
in casa aia o vara intreaga ca sa invat totul deodata si am reusit
in mare parte. Plecam dimineata la 9 , ajungeam acolo la 10 , la 12
trebuia sa plec. In fiecare zi , mai putin duminica si atunci cand nu
putea nici una din noi.
  Am iubit-o pe Ancuta de cand m-a luat de mana.
  Pe parcursul anilor , chiar si dupa ce am incetat pregatirea cu ea
pentru ca se maritase , nu mai statea asa de aproape , am continuat
sa tinem legatura . Mama i-a cerut sfatul cand am mers la Ploiesti la
scoala , chiar si in legatura cu profilul de liceu la care sa merg.
  Dupa aproximativ 11 ani , toamna trecuta am revazut-o pe Ancuta
pentru a face din nou pregatire cu ea. M-am dat jos din masina si
ea m-a luat de mana. Era din nou prima oara , dupa mult timp.


Ieri , cand m-am intalnit cu doamna Raducanu as fi vrut sa i spun
ce nu poti spune in cuvinte. Ca mi-e dor de Pint[z]i , pisica familiei,
ca as vrea sa stiu ce mai face Petrut , ca as vrea sa mai tanjesc o
singura data dupa sacul ala cu cartea de povesti si ca as vrea sa fac
poze  in curtea aia in care nu ne jucam decat maxim de 2 ori pe an,
ca mai vreau sa fiu doamna invatatoare la serbari si sa dansam ca
ratustele.
Dar nu se mai intoarce nimic inapoi. Raman doar amintirile , pe
care le conserv pe un blog.

Julia.

hoppipolla

Sigur Ros - Hoppipolla
Asculta mai multe audio Muzica »




Sigur Ros - Hoppipolla


Nu stiu ce sa va spun despre piesa asta
in afara de faptul ca merita ascultata.


Imi place de multa vreme si am reusit
recent sa aflu cum se numeste. In rest?
In rest fac documentari despre o anumita
tara in care traieste un anumit tip care
mi-a cam cazut cu tronc , mai mult sau
mai putin and it's all due to eye contact.

Pana acum nu am realizat cat de important
e contactul vizual , mai bine zis , am
realizat prea putin ce inseamna sa
acorzi atentia cuvenita unui singur om.

Si cat de special te simti daca un om,
din toata sala te alege pe tine pentru a te
privi. chiar daca stii ca nu asta ii e stilul
obisnuit , chiar daca stii ca ii zambesti
pentru a-l face sa se simta increzator , toti
ceilalti fac si ei asta mai mult sau mai
putin dar el te cauta pe tine. Si tu il cauti
decat pe el.

si mai stii ca e doar o iluzie. Pentru ca pur
si simplu nu poate fi. Pentru ca e prea putin
timp , prea multa departare , prea multe
intre [ incepand cu vesnica scoala.]

Revenind la eye contact , daaaaa e extrem
de important . Poti face multe cu el:
- poti sa o faci pe cea mai mare bitch din
scoala sa se creada nimeni pe langa tine
- poti sa o faci pe cea mai buna prietena
sa se simta mai bine
- poti sa convingi pe o profa ca ti ai facut
tema dar chiar te grabeai cand ai plecat
de acasa si ai uitat pe birou caietul
- poti sa il faci pe tipul din tramvai
sa ridice capul din ziar
- poti sa o faci pe tipa care te asculta
sa se creada cea mai speciala doar pentru
ca te uiti numai si numai la ea.

eyes are the door to the secrets within the
soul . so keep your eyes closed to protect
your soul.
As for me , I decide to keep my eyes wide
shut...

Juliette.
Asculta mai multe audio Muzica »

touch

 ma tot gandesc asa de la o vreme la atingeri.
Cat de importante sunt atingerile , de tot felul,
cat contribuie la starea noastra de spirit , la
emotii , la impresiile pe care ni le cream.

Daca cineva te ia in brate ca sa te imbarbateze,
sau pur si simplu iti strange mana  o sa te simti
bine , pe moment si o sa ramai cu o impresie
placuta despre persoana aia , care a avut curajul
sa te atinga . chiar daca o alta persoana te
incurajeaza verbal , o atingere valoreaza mult mai
mult , o bataie pe spate , o imbratisare.

Dar nu la asta ma gandesc eu in seara asta.
Ma gandesc la un alt tip de atingeri. Ma gandesc
la o anumita zi cand atingerile numite mangaieri
erau insotite de atingeri numite sarutari si ma
gandesc la senzatia de a fi intinsa in propriul pat
si de a experimenta. Mda , stiu , suna dubios ,
dar asa a si fost. Dubios si al dracului de bine :)).

Cred ca atingerile astea spun mult mai mult.
Ma gandesc la senzualitate. Ma gandesc la multe
chestii perverse in clipa asta , dar prefer sa nu le
zic , desi o sa spun ca atingerile au o anumita
tenta sexuala , indiferent de care ar fi ele[ sper
doar sa fie intre persoane de sex opus ].

Daca nu ne am atinge nu am mai avea aceeasi
intensitate a trairilor. Daca ati vazut city of angels
si sacrificiul pe care il face cage aka seth , doar
pentru a o atinge pe ea - avea si o replica ca ar
fi dat eternitatea doar ca sa i poata mirosi o data
parul si sa o sarute o data . mi aduc aminte si de
ce bulversat era saracul la primul orgasm , caci
sa fim seriosi , asa virgina cum sunt , sunt convinsa
ca sexul nu ar mai exista fara atingerile din timpul
si de dinaintea lui.Atingerile sunt un fel de semnale
ca esti dispus sa ... primesti mai mult sau nu.
Atingerile spun mai mult decat cuvintele.
si blogul asta e o intreaga lalaiala,
daca ti as pune o mana pe umar si ti-as spune:
prietene , pune mana pe fata ca nu te musca ,
as avea un impact mult mai puternic decat daca
as sta la 2 metri de tine si ti as spune : tre' sa faci
ceva. Sau decat am eu acum scriind pe acest blog.

Ah , exemplu pot sa va dau 2 prieteni [ adica o
prietena si un tembel ] care se plac [ e evident].
Dar : ea nu il atinge in timp ce sta de vorba
cu el pentru ca ar parea prea deschisa si e extrem
de orgolioasa si nu vrea sa cedeze prima , iar el
e prea timid [ sau nu stiu , ceva de genu , depinde
de dispozitie ] ca sa faca ceva mai mult. Stiu ca
au starnit indignarea la un moment dat , o colega
zicea: da de ce dracu no ia si o saruta , sta la 2 metri
ca prostu . Recent au ajuns la 1.30 metri.

E o chestie de body language daca stau sa ma gandesc
mai bine. Exista niste limite intre sexi si intim , si
prietenesc si doar deschis.

Pana la urma traim intr-o lume perversa care
se gandeste tot timpul , mai mult sau mai putin la
sex  si la interpretarea gesturilor. Unele sunt clare,
altele nu , e o chestie care depinde de cum vrei sa
interpretezi. si evident , de  ce si cum
vrei sa transmiti.

Eah , totul e interpretabil , noi sa fim sanatosi :)
Cand n avem ce face sa scriem pe bloguri si
sa fim perversi dar nu in vazul lumii prea mult:D.

:)
Iulia

lauda de sine

eu chiar mi am numit rubrica in care apar postarile
scrieri interesante si alte genialitati? chiar am facut
asta ? Pe bune ? Oh , shit.

Aceasta postare este ca sa ma laud. Eu si inca vreo 15
oameni sutnem absolventi de cursuri marca LMT , cu
amprenta personala a lui Paul Olteanu :)).

Pai si ce am invatat eu? Sa am muuuuulta incredere
in mine , nimic din tot ceea ce spui nu e gresit , nu
exista pareri bune si pareri gresite ci doar pareri.
Ca e bine sa ai obiective si ca nu trebuie sa ti dai singur
in cap atunci cand nu reusesti sa le indeplinesti.

si evident , cel mai important , e ca e biiine sa ai
un motiv pentru care sa iesi duminica din casa
[ nu mi vine sa cred ca iar o sa fiu sechestrata,
desi cred ca mama ar vrea sa mi gasesc asa, rapid
un prieten ca sa nu mai stau in casa duminica ,
spre deosebire de tata care considera ca iesitul
in oras pe bune , care se intampla o data pe luna
in cele mai bune cazuri este fooooarte des]

Dar revenind la lmt , ah ce fain a fost:D
Mai vreau , mai vreau!

am mai invatat ca:
e bine sa porti chiloti
e ok sa te gandesti cum ar fi la inmormantarea
ta[ eventual cum te plang ceilalti :)) ]
e foooarte ok sa folosesti prezervativul


Ah , da si am mai sesizat o chestie.Daca ai un
aparat nikon cu reglare manuala toata lumea
cand o sa invete sa l foloseasca o sa zica mai
intai ca l mangaie , apoi o sa realizeze ca poza
e de fapt orgasmul aparatului . Va recomand
sa cumparati o camera nikon daca vreti sa
auziti o gama larga de persoane gemand.

Multumesc LMT:))

Iulia.

Bucuresti

 Renuntand la visele aiurea cu nationala la engleza ,
am decis sa fac ceva mai bun pentru mine si anume
sa fac un modul de training pe care tot astept de un an
sa-l fac.
  O sa fie in Bucuresti si am si ocazia de a sta la o
prietena. Ah , Bucuresti. De ce iubesc eu orasul asta
pe care multa lume il uraste?
   Pentru ca are viata , pentru ca te face sa te simti
parte din lume . Pentru ca poti sa mergi cu metroul.
Pentru ca pot sa-mi revad vreo 2-3 prieteni cu
ocazia asta. Pentru ca o sa revad sediul Codecs. Pentru
ca ma face fericita. Pentru ca daca as putea sa ma
mut acum in Bucuresti , as face o doar cu regretul
de a lasa 2 prietene in urma si atat , nimic mai mult.
   Pentru ca o plimbare pe Magheru seara nu echivaleaza
decat cu ocazia de a merge la New York. Pentru ca centrul
te face sa te simti bine ca roman , chiar daca e asa de
aglomerat.  Pentru ca as vrea sa merg la Teatrul National.
Pentru ca poate o sa merg in Green Tea , iar :D:X. Poate
ca o sa aflu si multe altele.
  Poate ca o sa fiu fericita. Poate ca o sa fac multe poze.
Poate ca o sa invat Bucurestiul pe de rost. Poate ca o sa
ma descurc cu metroul la fel de bine ca in Praga. Poate ca
mi-era dor.

Abia astept , dar intre timp , trebuie sa merg la scoala.8-|

Bucuresti , iti promit o revedere:X.

Iulia.

infrangere.

 Mi-aduc aminte de ce intreba paul saptamana trecuta:
daca esti trist sau suparat sau ai patit ceva de natura mai
naspa , pe cine  dai vina: pe tine sau pe altcineva?

Azi , am dat vina pe altii. De obicei consideram ca e vina
mea , ca nu am muncit destul , dar sunt perfect convinsa
ca era pur si simplu out of my hands. There was nothing
I could do . Si nu pentru ca ceea ce am facut eu a fost
insuficient , ci pentru ca nu a fost corect. Pentru ca ministerul
s-a gandit ca in acest an , bobocii sa fie mult mai norocosi,
sa li se dea o sansa. Sansa de a compune lotul national
pentru prahova . Sansa care nu a fost acordata si anul
trecut cand eram si eu boboaca si cand subiectele erau
mult mai grele.

si pentru ce am plans in seara asta , zici? Pentru mama.
Pentru toti care "stiau" ca merit si ca urma sa fiu acolo.
Pentru ca aveam 3 vise , dintre care unul e spulberat.
Il si vedeam taiat de pe lista cu to-do, dar nu ca nu se
va mai indeplini. Nationala nu e pentru mine. Am renuntat.
Prefer sa fiu fericita altfel.

am tremurat in frig o ora asteptand masina , timp in
care am lasat sa curga totul afara , chit ca putinii zgribuliti
asteptand sa mearga acasa se uitau insistent la mine.
Cei mai multi cred ca au crezut ca am fost parasita de
prieten in ajun de aproape 14 februarie , sau la cum eram
imbracata , ca am fost concediata.

Cand am ajuns acasa , cu o durere de cap ingrozitoare ,
cand a venit mama sa mi deschida poarta , am  inceput
sa plang din nou. De ce? Pentru ca omul asta si ar da si
viata pentru mine , iar eu nu sunt capabila din cauza unor
cretini , unor dobitoci corupti , sa imi indeplinesc mie un
vis care ar face o pe ea fericita , tocmai prin fericirea mea.

Si ce doare cel mai tare in toata chestia asta , e ca
pur si simplu nu a fost vina mea. si nu pot sa fac nimic.
nu pot sa dau in judecata ministerul ca nu a dat corect
subiectele , ca nu au fost impartiali . ce pot sa fac e sa
stau si sa privesc. Si sa ma intreb daca oare voi reusi
sa scap vreodata de aici.

citeam pe blogul lui Bucurenci: daca nu ti ar fi frica , ce
ai face? Raspunsul lui era din cate tin minte ca s-ar muta
in america si ar lua o de la capat.
Raspunsul meu e asemanator:
Daca as putea , as pleca in america si nu m-as mai intoarce.

Pana acum am fost o visatoare. Am crezut ca putem
schimba ceva am crezut ca : " we are young , heartache
to heartache we stand " dar am realizat ca nu are nici un
rost. Suntem prea bolnavi in adancuri ca sa mai reparam.
Vindecam exteriorul pentru a ascunde un interior sangerand.

Ce rost are? Ce rost are?
Nici unul.

Tempux edax verum

Iulia

blogul meu.

 Pentru ca am un blog si pentru ca l viziteaza lumea
nu inseamna ca ar trebui sa ma tem nu? Doar am
declarat sus si tare ca ma simt independenta si ca
nu am nevoie de parerile altora? si atunci de ce am
mintit fix aici unde ma eliberez? Ca sa scap de presiunea
numita peer pressure? Nu doamnelor si domnilor
care stati cu fundul intr un scaun la un birou eventual
cu mana pe mouse citind acest blog. Nu am prieten
si nu am avut. As putea foarte bine sa l numesc
blogul unei virgine , dar nu al unei ciudate. Am
prieteni care ma respecta , si care ma iubesc si
oponenti  viciosi , care nu recunosc cat de tare le
pasa daca postez ceva in  seara asta sau nu. Deci ,
pentru ca tin prea mult la amintirile intiparite pe aici
nu o sa l inchid , nu are rost.
Sunt o persoana prea pozitiva si prea optimista,
desi pe aici scriu numai cand am nervi  sau cand
sunt de a dreptul furioasa , sau cand sunt deprimata.
De cand am acest blog m-am schimbat prea mult
si voi continua sa ma ocup de el pana cand voi
avea o varsta mai inaintatata , doar pentru placerea
de a reciti toate evenimentele vietii mele incepand
de la 15 ani.

cu alte cuvinte , ce fac aici e doar pentru mine ,
eventual prietenii mei. Si m-am saturat sa cedez
unor presiuni din afara care nu isi au rostul.

Multumesc celor ma citesc chiar daca nu ma cunosc,
din diverse motive ...

Iulia Iordache.

Sado-maso.

 
conform unor recent efectuate sondaje de "celebra" : "eu",
am ajuns la concluzia ca femeile sunt sadice si ca le place
sa fie chinuite, pentru ca apoi sa aiba motive sa se planga
oricui le iese in cale.

mda, suna ciudat , dar asa e. care ar mai fi farmecul daca
dupa o lunga zi de serviciu nevestele nu s-ar plange ostentativ
pentru ca sotii sa se simta obligati sa le faca masaj?

de ce am mai zice , noi , "femininele" cu frustrare:" tampitul ala iar
se uita dupa mine si nu face nimic , in ma-sa. dar de maine
nici nu-l mai bag in seama. din clipa asta nu mai exista pentru
mine". Evident , what if tomorrow never comes?

placerea de a suferi este uneori mai mare decat placerea
de a fi fericit. depinde de la om la om , evident , dar exista
certitudinea ca astfel de cazuri masochiste , exista in principal
la reprezentatele sexului frumos.atunci cand perfectiunea
nu poate fi atinsa , prin fericire , ajungem din nou la starea
initiala de nefericire cauzata tocmai de absenta fericirii ,
deci nu putem fi multumite in veci, but is it worth trying?

evident , masculii feroce nu se tem sa sufere. amuzant este
insa , cand cei care nu au de ce sa sufere , pentru ca au toate
atributele unui "macho" sau cel putin ale unui tip "bun " , de
lume , pentru care orice gagica "misto" ar face destul de multe
chestii , sufera. am putea spune ca au chiar o atitudine emo ,
doar pentru ca "the one" al lor nu-i vrea . situatia imi aminteste
de glumele cu barbatul singur pe o insula inconjurat de femei ,
intrucat si acest "macho" din exemplul meu , desi are cam tot
ce-i pofteste sufletelul el tot insista sa aiba singura femeie de
pe insula care nu il vrea.

ar putea sa tina si de instinctul vanatoresc , mai ales la barbati,
dar explicatia la femei care este? probabil ca sentimentul de
vulnerabilitate este permanent necesar unei femei , pentru a
se simti implinita. deci , cand este refuzata , sau cand pur si simplu
"nu-si gaseste sufletul pereche" sau "boul ala nenorocit isi bate
joc de ea" , exista placerea de a fi compatimita de ceilalti /
celelalte : " da-l incolo de prost fata , ca gasesti tu altu mai bun".

concluzionand , frustrarile si sentimentele umane in general sunt
de neinteles. singura concluzie reala pe care putem sa o tragem
din tot acest sadism este faptul ca suntem cu totii niste ciudati.
ah , dar in mod clar si  uimitoarea concluzie pe care am tras-o eu
cand am avut contact cu "macho-ul ranit " : si barbatii sufera ca
prostii , numai ca la ei e mai rusinos , eventual jenant , penibil si
nu in ultimul rand , o chestie pe care nu ar trebui sa o faca in vazul
lumii , mai ales in vazul ei.


hm. sadismul sau sado-masochismul , mai bine zis,  ar trebui
incadrat in categoria drogurilor puternice , dar care nu au 
intotdeauna un efect placut.

choose.

 Daca ar trebui sa alegi , ce ai alege?
Daca ar trebui sa alegi intre ratiune si
inima, ce ai alege?
  Am realizat recent , ca daca ar trebui
sa aleg intre fizica !!!! si sa trebuiasca
sa fac eu primul pas intr-o relatie , as
alege fizica. Trebuie sa mentionez ca
urasc fizica , nu mi a placut , nu stiu nici
un pic de fizica si nici nu voi stii. Stiam
un sondaj conform caruia 80 la suta dintre
oameni daca ar trebui sa aleaga intre
moarte si a atinge o tarantula ar prefera
sa moara.
  Cam asta e si optiunea mea in cazul asta.
E o situatie ciuuuuudata, extrem de ciudata,
cea mai ciudata. Sentimentele nu se
explica , prin simplul fapt ca eu sunt inconstanta,
iar el e constant. Eu sunt constanta in sentimente,
el nu a fost vreodata. Cel putin pentru mine.
Presupun ca isi iubeste mama , tatal , vreo ruda
mai importanta , cea mai buna prietena , dar
nu pe mine.
  Conflictul e deci simplu si totusi complicat.
Nu stiu daca exista ceva constant sau nu , daca
visez sau nu. Am mai visat , degeaba. Dar parca
soarta totusi insista. Am ales sa fac pasii gresiti
pana acum , sa fug ? Dar , imi aduc aminte de
chestii din trecut , dovezi , a tot ceea ce a fost ,
dovezi de ieri care mi spun ca mai e ce cred
eu ca e.
  Aleg . Aleg sa fiu eu.

Juju

greseli .

 Sunt multe greseli pe care le poti face in viata.
Atat de multe incat nu merita sa enumeri nici
macar una. E detestabil sa transformi o veselie
de cateva minute intr-o suferinta prelungita,
datorita unor povesti pe care le credeai
incheiate de multa vreme.
 E groaznic sa realizezi niste adevaruri care
au fost intotdeauna in fata ta si tu ai refuzat
sa le vezi. E oribil sa ti dai seama. Realitatea
doare, chiar daca nu ai fost drogat inainte.
 M-am saturat sa cred ca am anumite
aptitudini si posibilitati pe care de fapt nu
le am. M-am saturat sa cred prea mult in
mine.
 Am inceput sa nu mai cred in vise/visuri.
Nu ajuta la nimic. The american dream , even
requiem for a dream , m-au adus intr-o
deplorabila stare de a crede ca dintre toti
oamenii de pe planeta eu sunt singurul care
nu trebuie sa viseze , sau sa creada in puterea
viselor de a se indeplini.
 Mi s-au spulberat visele unul dupa altul si
cel mai greu imi e atunci cand invie speranta ,
ca ar putea fi ceva, ca as putea schimba ceva,
ca in mine sta puterea de a schimba, dar eu ,
nu sunt capabila de asa ceva. Sunt perfect
untrained for , unfamiliar with , everything
that has a "no" in front of it.
  always say never goes the saying for me.
Pur si simplu asa e , m am saturat. Pana
maine dimineata o sa o iau efectiv razna.
Cat de greu e sa afli ceea ce te intereseaza?
Cat de greu ii poate fi unui om sa-si invinga
sentimentul de timiditate si rusine macar o
data si sa gaseasca cel mai banal motiv de a
spune...Ceva. Orice. Doar nu e prima oara,
caci stiu ca nu e , caci a mai fost o data, si tot
cu mine.
  SI da , stiu sentimentele mele de frustrare si
enervare sunt aproape emo.aproape , n o sa fiu
niciodata emo , pentru ca ascult frank sinatra
si nu am de gand sa mi tai venele sau sa ma
arunc din pod.


O noapte buna va urez,
chiar si tie,
si dream crusher-ilor.

Julie