Am citit pe site ul Cotidianul un articol foarte interesant despre blogurile din ziua de azi. Mai ales blogurile de liceu , din a caror categorie fac parte si eu , in mod evident. Articolul , destul de bine scris spunea niste chestii foarte adevarate.
din curiozitate , am citit niste articole de pe blogurile ale caror linkuri apareau pe site.
si am ramas profund scarbita. La dracu cu blogurile , eu il mai tin p-asta asa pentru cand ma apuca si n-am ce sa fac , dar sa te mai dai si mare destept cu el , hai lasa-ne.
iata : aici
DIN ACEASTA DESCRIERE NU FAC BAIETII DE TREABA. SA NU SE INTELEAGA GRESIT.EU AICI DUC O DISCUTIE CU UN PITIPONC IMAGINAR.
Ia lumineaza-ne tu fata , cum faci tu diferenta? Ca poate pitiponcii se cred de treaba si ei , ce le zici , faci selectie ca la auschwitz? Tu , hm , mergi , tu ai adidasi de la puma , eu nu , esti coco-puff-daddy pitziponc.
In concluzie, dragi pitiponci (am auzit si de termenul cocalar da mie imi place pitiponc) si pitipoance, ma bucur sa va stiu asa cum sunteti, macar am de ce sa rad si eu,right? Va urez o viata buna in continuare!
! ! ! NU AM ABSOLUT NIMIC CU BAIETII SI FETELE DE TREABA. AICI M`AM LUAT DE RATATII ROMANIEI. NU VREAU SA SE INTELEAGA GRESIT.SI DACA ESTE VREUN PITIPONC/PITIPOANCA CARE SA COMENTEZE, SA`I DEA DRUMU`. VA ASTEPT. GATA. LUCRURILE SUNT LAMURITE.
Complet lamurite fatha , wow , m-ai luminat complet. Ma simt asa , shtii tu , de park ash fi in dorobantzi la o cafea fatha sa vorbim shi noi despre shtii prostii aia , care nu s veritabili fatha , ne strica valoarea , dupa cum shtii fatha.
Aa. Bai , daca eu am un blog , macar recunosc ca e aproape de tot cacatu , da il tin , asa cum pastrez toate biletele pe care le gasesc ziua in ghiozdan cu gandul la revederea de douj'da ani. Plus ca am si ceva avantaje, n-are rost sa vorbim despre asta.
Ok , dar cand catalogam asa categoriile astea de pit"z"i , ne-am gandit oare vreodata ca fiecare dintre noi e mai mult sau mai put"z"in pit"z"i? Nu prea cred , but let's face it my dears:
Generatia noastra , generatia cu pit"z"iponci sau cocalari si pit"z"ipoance sau paras"h"ute , este o generatie formata in 99% din ratati. Ma refer mai ales la cei fix din generatia mea si cei un pic mai jos . Ii admir pe-aia care-s acum a 12 a aia sunt normali in procent de 60%.
Dar noi , oh , vai , dragii mei , suntem de cacat si in cacat.
Noi vom proteja mediul si vom schimba lumea? cum ? Chiulind sau copiind la teste?
Noi suntem aparatorii patriei si viitorul acestei tari , noi promovam valori si traditii cu tz .
Noi nu stie sa vorbeste bine romaneste , noi foloseste bloagele sa se dea mari ca noi stie cine e bucurenci si ca noi comunica cu mircea badea , noi are messenger si vorbeste codificat sa nu intelege boii de la conducere cand vorbeste noi la telefon: Cf , ba ? Bn, u? k, tre s'plec , ma grb. k, bye. Adevarul e ca noi estem o rasa inteligenta , viitorul acestei tari.
Hai mai da-o dracu cu prefacutul asta , ne intereseaza doar gloria personala , sa zica colegii vai ce tare e tipa/ tipu asta cu blog , scrie fain , are sanse mari sa ajunga undeva , ca sa ne felicite : vai fatha ce fain ai scris , mi-au dat lacrimile" si e valabil nu numai pentru liceeni , toti o facem pentru faima , nu stiu ce naiba ne mai dam ingeri acuma , cand suntem demoni din nastere.
Cacat , pitzipoance , cocalari , bloggeri , mult cacat din nou , cam asta e lumea de azi.
P.S ACEASTA POSTARE ESTE CA SA VEDETI CAT DE EGOISTA SI EGOCENTRICA SUNT SI CA SUNT MAI PITZIPOANCA CA ORICE PITZIPOANCA SI CA MA VREAU VEDETA TUTUROR BLOGURILOR ROMANESTI.
Bai ma lasi?
Hai pa.
Iulia.
marți, 28 aprilie 2009
miercuri, 22 aprilie 2009
Panica.
Nu stiu daca ati constientizat vreodata cat de tare va sperie ceva. Pe unii ne sperie furnicile , paienjenii si alte insectute din astea mai paroase si cu multe picioare. Pe altii ii sperie vorbitul in public , pe altii ii sperie moartea.
Pe mine nu ma sperie vorbitul in public - prea rau. Ave Paul si LMT probabil.
Nu ma sperie moartea.
Nu ma mai sperie asa de rau nici insectele.
Dar mi-e frica sa nu o dau in bara. Ocaziile unice in viata au o chestie unica si anume ca sunt unice.:).
Am o astfel de ocazie in fata. Si sunt atat de panicata ca nu o sa reusesc , ca nu o sa mi se implineasca visul incat ma sufoc.
Dar , cand ma gandesc la posibilitatea implinirii visului meu ma sufoc pentru mai mult timp. Mi-e atat de frica , sperantele sunt atat de ciudate , nu stiu ce vreau si de ce nu stiu ce vreau .
Pe mine nu ma sperie vorbitul in public - prea rau. Ave Paul si LMT probabil.
Nu ma sperie moartea.
Nu ma mai sperie asa de rau nici insectele.
Dar mi-e frica sa nu o dau in bara. Ocaziile unice in viata au o chestie unica si anume ca sunt unice.:).
Am o astfel de ocazie in fata. Si sunt atat de panicata ca nu o sa reusesc , ca nu o sa mi se implineasca visul incat ma sufoc.
Dar , cand ma gandesc la posibilitatea implinirii visului meu ma sufoc pentru mai mult timp. Mi-e atat de frica , sperantele sunt atat de ciudate , nu stiu ce vreau si de ce nu stiu ce vreau .
miercuri, 15 aprilie 2009
Pur si simplu.
Afara miroase a fum. Dar in casa mea miroase altfel. In casa mea miroase a prieteni , si-au lasat aroma in casa. E inca la fel de calda de ei, e inca proaspat. Doar eu am ramas in urma in propriul meu camin , dar nu ma deranjeaza atata timp cat stiu ca vor reveni , atata timp cat inca le mai simt prezenta in fiecare lucru care nu-i la locul lui prin casa.
M-am intors la Suskind, iar. M-am intors la Parfumul iar. Poate nu ati citit cartea , poate ati vazut doar filmul , poate nu ati vazut / citit , poate ar trebui sa faceti chestia asta. De ce? Pentru ca merita , pentru ca vezi anumite chestii intr o alta perspectiva.
Am realizat inca o data cat de dependenta sunt de mirosuri. Nu parfumuri , mirosuri.
Mirosul de piatra. Rece , rigid.
Mirosul aerului cand vine primavara.
Miros de toamna mucegaita.
Mirosul incins al tramvaielor.
Mirosul meu.
Mirosul tau.
Mirosul cafelei in diminetile de dupa.
Mirosul pamantului secetos.
Mirosul caietelor noi.
Mirosul mobilei de nuc.
Mirosul vietii.
Evident , obiectele , chestiile neinsufletite detin o putere mai mica de acaparare a simturilor noastre , chiar si petrolul si mobila noua nu miros la fel ca un om. Oamenii sunt mult mai palpabili, iar mirosurile nasc dorinte.
Ne simtim confortabil in patul nostru , tocmai pentru ca e imbibat de mirosul nostru uman. Cand intram in casa noastra detectam imediat orice miros strain , tocmai pentru ca nu e al nostru.
Dar , dat fiind ca nu rar impartim patul cu alte persoane , acel miros totodata familiar , este si scanteia care conduce spre mai mult. Ca o incheietura dezvelita in Orient. Ca un val desprins. Mirosurile se imbina si se dezbina energic. Capacitatea de a da de urma celei mai mici farame dintr-un tot unitar mirositor e unica. Cei ce diseca au atat avantaje cat si dezavantaje: poti da de urma celui mai ademenitor miros din lume... si ce faci atunci?
As putea spune ca stiu. Stiu ce am facut. am inspirat adanc , pentru totdeauna. Dar se uita o data cu amintirea propriu zisa a momentului. Nu suntem durabili , tocmai de aia unii isi doresc sa pastreze anumite mirosuri pentru eternitate.
Ca sa dau o definitie placerii pur si simplu de a fi : pat , lenjerie satinata , camasa de bumbac cu un miros masculin [ ales pe spranceana evident ] sau pur si simplu o camasa barbateasca. [ P.S valabil numai pentru fete sau ... gay? ].
Simturile si instinctele , nu ratiunea ar trebui sa ne ghideze de multe ori.
Bumbac , cafea , alintaroma , miros de zori , amiaza incinsa , apusuri insorite , praf in vant , costinesti , zapada inghetata , becuri stinse , maini impletite si piele fina , indragostitii din curtea scolii , frunza din dudul bunicii , zgomotul motocicletelelor pe autostrada , intalniri in fum , prima seara de revelion fara parinti ,
zmeura dintre buzele tale , ploaia marunta de la malul marii , primul nostru sarut , scoica din valuri gasita de tine la 6 ani , tipa care ti-a zambit dubios in tramvai , bucuresti , cortul de pe propriul nostru munte .
Miros toate , au o amprenta olfactiva.
Am pierdut deja ce voiam sa pastrez in seara asta viu. Se pierd mai usor decat as fi crezut , dar exista si posibilitatea de a ramane eu in urma. Sa denaturez orice obiect prin parfumul meu. Si ah , Suskind , daca as avea ocazia lui Jean Baptiste , probabil ca as exploata-o fara sa ucid , pentru ca imi place palpabilul , sunt mediocra , evident parte a umanului , nu as putea sa ucid fara regretul ca as fi putut sa ating acea piele , sa ma imbat cu viata din spatele parfumului. Si daca parfumul nu imi mai place? N-ar fi pur si simplu incorect sa ucid? Nu urmaresc obtinerea parfumului care sa-mi ofere atotputernicia asupra rasei din care fac parte , asa cum nu dispun de un nas suficient de bun pentru asa ceva.
Pf. Fantezii. 16 , infinit. Sa ma bucur si sa traiesc . Tactilul e urmarea olfactivului. Nu ma pot abtine . E ca o ciocolata cu prea mult cacao.
Noapte buna.
M.L.
Eventual Paste Fericit !
M-am intors la Suskind, iar. M-am intors la Parfumul iar. Poate nu ati citit cartea , poate ati vazut doar filmul , poate nu ati vazut / citit , poate ar trebui sa faceti chestia asta. De ce? Pentru ca merita , pentru ca vezi anumite chestii intr o alta perspectiva.
Am realizat inca o data cat de dependenta sunt de mirosuri. Nu parfumuri , mirosuri.
Mirosul de piatra. Rece , rigid.
Mirosul aerului cand vine primavara.
Miros de toamna mucegaita.
Mirosul incins al tramvaielor.
Mirosul meu.
Mirosul tau.
Mirosul cafelei in diminetile de dupa.
Mirosul pamantului secetos.
Mirosul caietelor noi.
Mirosul mobilei de nuc.
Mirosul vietii.
Evident , obiectele , chestiile neinsufletite detin o putere mai mica de acaparare a simturilor noastre , chiar si petrolul si mobila noua nu miros la fel ca un om. Oamenii sunt mult mai palpabili, iar mirosurile nasc dorinte.
Ne simtim confortabil in patul nostru , tocmai pentru ca e imbibat de mirosul nostru uman. Cand intram in casa noastra detectam imediat orice miros strain , tocmai pentru ca nu e al nostru.
Dar , dat fiind ca nu rar impartim patul cu alte persoane , acel miros totodata familiar , este si scanteia care conduce spre mai mult. Ca o incheietura dezvelita in Orient. Ca un val desprins. Mirosurile se imbina si se dezbina energic. Capacitatea de a da de urma celei mai mici farame dintr-un tot unitar mirositor e unica. Cei ce diseca au atat avantaje cat si dezavantaje: poti da de urma celui mai ademenitor miros din lume... si ce faci atunci?
As putea spune ca stiu. Stiu ce am facut. am inspirat adanc , pentru totdeauna. Dar se uita o data cu amintirea propriu zisa a momentului. Nu suntem durabili , tocmai de aia unii isi doresc sa pastreze anumite mirosuri pentru eternitate.
Ca sa dau o definitie placerii pur si simplu de a fi : pat , lenjerie satinata , camasa de bumbac cu un miros masculin [ ales pe spranceana evident ] sau pur si simplu o camasa barbateasca. [ P.S valabil numai pentru fete sau ... gay? ].
Simturile si instinctele , nu ratiunea ar trebui sa ne ghideze de multe ori.
Bumbac , cafea , alintaroma , miros de zori , amiaza incinsa , apusuri insorite , praf in vant , costinesti , zapada inghetata , becuri stinse , maini impletite si piele fina , indragostitii din curtea scolii , frunza din dudul bunicii , zgomotul motocicletelelor pe autostrada , intalniri in fum , prima seara de revelion fara parinti ,
zmeura dintre buzele tale , ploaia marunta de la malul marii , primul nostru sarut , scoica din valuri gasita de tine la 6 ani , tipa care ti-a zambit dubios in tramvai , bucuresti , cortul de pe propriul nostru munte .
Miros toate , au o amprenta olfactiva.
Am pierdut deja ce voiam sa pastrez in seara asta viu. Se pierd mai usor decat as fi crezut , dar exista si posibilitatea de a ramane eu in urma. Sa denaturez orice obiect prin parfumul meu. Si ah , Suskind , daca as avea ocazia lui Jean Baptiste , probabil ca as exploata-o fara sa ucid , pentru ca imi place palpabilul , sunt mediocra , evident parte a umanului , nu as putea sa ucid fara regretul ca as fi putut sa ating acea piele , sa ma imbat cu viata din spatele parfumului. Si daca parfumul nu imi mai place? N-ar fi pur si simplu incorect sa ucid? Nu urmaresc obtinerea parfumului care sa-mi ofere atotputernicia asupra rasei din care fac parte , asa cum nu dispun de un nas suficient de bun pentru asa ceva.
Pf. Fantezii. 16 , infinit. Sa ma bucur si sa traiesc . Tactilul e urmarea olfactivului. Nu ma pot abtine . E ca o ciocolata cu prea mult cacao.
Noapte buna.
M.L.
Eventual Paste Fericit !
marți, 7 aprilie 2009
Fuse , fuse si se duse.
Mda. A trecut si asta. Adica a fost , a trecut , finito , gata. Done.
Dobje , cum ar zice polonezul.
Schimb de experienta pe limba franceza in Polonia s-a numit ce am facut eu saptamana trecuta.
de fapt , a fost un fel de excursie in Budapesta [ podul cu lanturi o sa ramana pe vecie in vocabularul nostru ] , Polonia [ unde as putea sa mentionez mandria orasului in care am stat , un parc imens , mai mare ca central park-ul din new york , auschwitz - birkenau - without any other comments - si cracovia si castelul wawel - cu ocazia asta am aflat de unde si de ce se numesc dulciurile de la wawel asa - ]si in cele din urma Viena unde am vazut cele mai importante monumente - turnul dunarii de la departare , pagoda sichouan , restaurant chinezesc si cladirea onu [ numa de ghizi tampiti am avut parte] .
In ceea ce priveste franceza ... Sigur :-@ . Decat daca engleza nu se numeste mai nou franceza , atunci noi cu siguranta nu am avut un schimb de experienta in care sa vorbim in franceza.
Concluzia : o sa i nenorocim pe ei cand vin la noi doar pentru ca ne-au tarat in fiecare zi cate 5-6 kilometri pe jos , ca sa vedem cine stie ce chestie partial interesanta , acum stim mai multe despre istoria orasului chorzow [ care nu , nu se citeste asa , ci hojuv , n am habar de ce ] , decat stiau chiar si ei.
Cuvintele de la baza experientei au fost " on y va " , aproape singurele in franceza , daca nu punem la socoteala ghida din auschwitz si din castelul wawel .
All in all , fuse fain di tat. am avut o partenera de schimb foarte draguta , cam nebuna , un fel de copie poloneza a mea , am avut ocazia sa vad locuri care nici prin gand nu mi ar fi dat ca le voi vizita vreodata .
more info here : http://en.auschwitz.org.pl/m/
Nu vreau sa dau detalii , desi asta a fost partea pe care am apreciat-o cel mai mult. Sentimentele de acolo nu pot fi comparate cu nimic in lume. Constiinta ca acolo a fost cel mai mare lagar de concetrare , ca a insemnat moartea a milioane de oameni nevinovati si doar vederea fotografiilor a o parte din oamenii de acolo si a chinurilor la care au fost supusi a fost... Va ramane mereu ca
ceva de nedescris.
Ma duc sa dorm , abia ce am recuperat drumul de intoarcere in tara [ valorificat in ore de nesomn ].
Noapte buna.
Iulia
Dobje , cum ar zice polonezul.
Schimb de experienta pe limba franceza in Polonia s-a numit ce am facut eu saptamana trecuta.
de fapt , a fost un fel de excursie in Budapesta [ podul cu lanturi o sa ramana pe vecie in vocabularul nostru ] , Polonia [ unde as putea sa mentionez mandria orasului in care am stat , un parc imens , mai mare ca central park-ul din new york , auschwitz - birkenau - without any other comments - si cracovia si castelul wawel - cu ocazia asta am aflat de unde si de ce se numesc dulciurile de la wawel asa - ]si in cele din urma Viena unde am vazut cele mai importante monumente - turnul dunarii de la departare , pagoda sichouan , restaurant chinezesc si cladirea onu [ numa de ghizi tampiti am avut parte] .
In ceea ce priveste franceza ... Sigur :-@ . Decat daca engleza nu se numeste mai nou franceza , atunci noi cu siguranta nu am avut un schimb de experienta in care sa vorbim in franceza.
Concluzia : o sa i nenorocim pe ei cand vin la noi doar pentru ca ne-au tarat in fiecare zi cate 5-6 kilometri pe jos , ca sa vedem cine stie ce chestie partial interesanta , acum stim mai multe despre istoria orasului chorzow [ care nu , nu se citeste asa , ci hojuv , n am habar de ce ] , decat stiau chiar si ei.
Cuvintele de la baza experientei au fost " on y va " , aproape singurele in franceza , daca nu punem la socoteala ghida din auschwitz si din castelul wawel .
All in all , fuse fain di tat. am avut o partenera de schimb foarte draguta , cam nebuna , un fel de copie poloneza a mea , am avut ocazia sa vad locuri care nici prin gand nu mi ar fi dat ca le voi vizita vreodata .
more info here : http://en.auschwitz.org.pl/m/
Nu vreau sa dau detalii , desi asta a fost partea pe care am apreciat-o cel mai mult. Sentimentele de acolo nu pot fi comparate cu nimic in lume. Constiinta ca acolo a fost cel mai mare lagar de concetrare , ca a insemnat moartea a milioane de oameni nevinovati si doar vederea fotografiilor a o parte din oamenii de acolo si a chinurilor la care au fost supusi a fost... Va ramane mereu ca
ceva de nedescris.
Ma duc sa dorm , abia ce am recuperat drumul de intoarcere in tara [ valorificat in ore de nesomn ].
Noapte buna.
Iulia
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
