Vreau sa devin bitch

Cum e sa fii bitch. Sa-mi zica si mie cineva. La mine
o perioada de bitchness dureaza maxim cele 7 ore
elementare la scoala. De obicei ma inmoi pe ultimele
5 ore din cele 7 , deci nu reusesc sa fiu bitch mai
deloc.
    Sa va prezint ziua mea de incercare de a fi bitch.
Si cool . Si  glamour . Etc. Prostii si fite din astea.
     Deci. Ma trezesc de dimineata la 11 in camasa mea
sexy de matase , intre niste cearsafuri de satin( okei
am modificat adevarul era un maieu rosu de bumbac
si cearsafurile la fel) si merg somnoroasa la masa unde
mama  ma implora sa mananc ( de fapt imi zice sa ma
grabesc ca sa poata strange masa).
    Dupa ce ii spun lui daddy cat de mult il ador si el
imi jura ca voi fi mereu fetita lui...
    ( - Tati tu stii cat te iubesc eu azi de dragobete?
       - Ce vrei? )
Accepta din prima sa ma plimbe doar de dragul meu
la Bucuresti , la Globus.
      ( -Haide tati te rog eu mult , am ajuns pe judet la
romana , aide tati am avut 10 in 4 din cele 5 teze ,
haide tati....)
Apoi urmeaza pregatirile. Sa-mi iau blugii aia sofisticati,
sau pe cei cu i-pod incorporat, sau pe cei cu clape de la
Chloe?
         ( Sa-mi iau levi's ul sau pe aia care ma arata
slaba?)
      Decid sa-mi iau Chloe ( adica pe aia care ma arata
slaba).
       Camasa aia sexy , cu vedere la decolteu in nuante
de mov , din matase naturala ma pune in valoare in
mod extraordinar ( cred ca e matase sintetica da in
rest totul e adevarat ).
       Plecam de acasa , impreuna ca gasca noastra de
prieteni din inalta societate , care de obicei merg numai
la opera si teatru , dar de dragul nostru fac acest efort
inimaginabil .
       ( Plecam de-acasa cu gasca noastra de prieteni
tacaniti , cu care ne distram mereu , iesim impreuna
tot timpul  la iarba verde si radem muuuult de tot , care
chiar isi doreau de mult sa mearga la circ).
        Eu eram finalizata cu privire de gheisa periculoasa,
gene luuuungi , sacou sexy , cizme cu toc , blugi fenomenali,
mult self-confidence , atitudine de total bitch.
        Ajungem acolo. Luam bilete, iar eu descopar ca am
loc intre cea mai mare bitch-prietena a mea si un tip super
sexy , ea ofticandu-se ca nu sta ea langa mine sa se dea la el.
       ( Tipul sexy avea 5 ani si era blondin si super simpatic,
iar prietena mea era la fel de bitch ca mine adica la fel de
aproape de 0 % ).
         Circul a fost grozav, revenind acum pentru tot restul
postarii la lumea reala , va spun cu tristete ca nu stiu cum
am ajuns pe jos , plina de praf , muradarindu-mi blugii si
lovindu-ma pe jumatate din fata. Am o dunga ca si cum
mi-ar fi facut ochelarii semn , o nara mova  si un semn
deasupra sprancenei drepte.
        Toata gasca a ras si a zis ca urmeaza sa ma marit,
cica asa se zice la superstitiosi . Sincer? Nu cred in din-astea ,
plus ca la cum arat nu m-ar vrea nici un marmot.
        Mai stiti cand va ziceam ca nu folosesc fond de ten?
Ei bine , as cam vrea sa-l folosesc , dar nu-l gasesc deloc.
E pentru prima oara cand eu chiar am nevoie si nu am. Ma
simt pentru prima oara disperata ca nu am fond de ten. Cu
toate ca nu stiu cat o sa poata ascunde.
       Mai bine ma manca Leo la circ. Sau mai bine fugeam cu
rusii aia acrobati. Prea multi rusi la circ si nici unul rus ca tine.
Nu vreau sa o dam pe filozofii.
        Vreau sa devin bitch. Vreau sa nu-mi pese , ca o albinuta
din floare in floare vreau sa zbor , etc. Din astea. Ca o albinuta
cu blugi Chloe si machiaj de 1000 de euro , plina de fite as vrea
sa fiu , pentru ca vad ca la unii , pe cat iti spun ca nu le place ceva,
pe atat le place mai mult...
 

Vai acu incep cu din-alea. I love you all... Pupici muuuuulti.
Rbd rulzzz...
Sunt incredibil si iremediabil de trista pentru ca nu mai am
fond de ten , cred ca am sa ma sinucid de tristete, iubu meu
o sa se sperie maine de mine :(( Vai ce tristete.

In realitate , ma privesc in oglinda si ma amuz.
In realitate , nu vreau sa devin bitch.


Sunt pur si simplu eu.


Myriam Lacroche.
       


 

Hai sa ne reinventam.

 Ieri chiar ma credeam bitch. Aveam un sentiment din ala
de self-confidence si o putere nebanuita izvorase din mine.
Azi ma gandesc intruna la rusul meu. Rusul care as vrea sa
fie al meu. Nu in sensul de posesie , in sensul de alaturare
a destinelor. Ultima popozitie suna aiurea rau , dar asta e.
  Azi e un feeling ciudat, parca mi-e dor de rus si totusi parca
vreau sa-i arat ca nu sunt asa de usor de atins , vreau sa fiu
ca un ideal inalt , chiar daca drumul duce in acelasi loc, chiar
daca si eu si rusul vrem acelasi lucru.
   Confuzie. Nu te inteleg rusule . Pe cuvant daca mai inteleg
ceva. Nu inteleg ce vrei , de ce imi cauti privirea daca nu sunt
eu frantuzoaica pe cale sa devina tarina ? Spune-mi doar un
cuvant , nu ma mai lasa doar pe mine sa vorbesc, am spus
deja prea multe. Intrebarile mele curg si curg si curg si nu
primesc raspuns. De ce?Spune-mi tu mie de ce. Vreau sa stiu.
  Nu stiu ce sa cred. Ma invart asa fara sens intr-un mare
district al confuziei , iar pe tine nu te gasesc rusule. M-am
saturat sa nu inteleg . M-am saturat sa nu zici nimic , sa nu
intrebi un singur lucru.
   Nu-mi place sa te vad ca esti , dar mai greu suport cand nu esti.
Vreau sa vii sa mi ceri un caiet , un pix, o guma si apoi intr-o
zi vreau sa vii sa ma ceri si pe mine , iar eu sa ma ofer. Asa cum
m-am mai oferit. Dar nu mai propun nimic. Nu mai vreau sa visez
iarasi fara sens. Nu vreau sa ma mai pacalesc , iar tu rusule ,
sa privesti asiatice brunete cu ochi migdalati de gheise cuceritoare.
  Daca eu nu am farmecul necesar pentru tine tar rus, atunci
lasa-ma , fara sperante , fara iluzii , fara poveste. O sa ma descurc
mai usor decat cu vesnica speranta de a fi un graunte in adancul
inimii unui rus , fara ea .
   Spune-mi adio , spune-mi vino, dar spune ceva. Esti prea tacut
rusule , iar eu nu pot sa invat limbajul tacerii... Am invatat rusa
pentru tine... Dar mai mult nu pot.
   Aici spun stop. Si te las pe tine sa spui start.
   Piotr Ivanovici , afla ca nu-mi plac americanii care joaca baschet.
Imi plac rusii care se plimba. Iar gresesc si iti spun exact ce vrei sa
auzi , dar sa stii ca eu tot sper. Tu n-ai decat sa te joci cu mine.
  Si apoi cand va veni ziua cand nu ne vom mai vedea atat de des ,
voi uita. Sper.
   Daca ai spune macar un cuvant, as face eu restul ...
   As reinventa cerul , as schimba culoarea marii , as fi un fulg de nea
intr-o zi calduroasa de vara.
    Asa ca hai sa incepem din nou. Hai sa incepem cu adevarat.
    vorbe goale. Nu o sa spui nimic ca de obicei.
    Iar eu o sa sper mintita de semne invizibile din nou...
    Asa cum m-am lasat mintita si de soare...In picioarele goale ,
ca un copil mic am sa sar in bratele tale , daca...
    Dar daca nu inseamna sigur.


Myriam Lacroche
    

Unui rus...

 Tu esti rusul meu. O sa iti spun Piotr Ivanovici. De ce esti rus?
Pentru ca rusii sunt inalti si puternici. Pentru ca rusii sunt speciali.
Pentru ca rusii au acel ceva. Esti un rus de la Sankt Petersburg,
esti inalt si blond. Ai acea privire de invingator , acea privire de
mister si acea atitudine care nu ma lasa sa vad acolo unde vreau sa
ajung.
   Piotr... Eu sunt o biata frantuzoaica lipsita de farmec , care nu stie
arta flirtului... Tu stii ce inseamna asta pentru o frantuzoaica? Sa
nu stii asta... Mama se trage dintr-o familie de curtezane , tata a
fost muschetar... Iar eu sunt o biata frantuzoaica pierduta in tara
ta.
   Tara ta o vad in ochii tai. E intinsa... Vad zarea cum dispare in
ochii tai. Vad cum ma pierd eu dansand prin gerurile siberiene
in privirea ta. De ce ma priviesti Piotr Ivanovici? Nu ma privi.
Daca iti place sa te joci , sa ma lasi sa ma pierd in privire , atunci
stii ca mereu ma pierd acolo , ca mereu ma ratacesc fara sa mai
gasesc drumul inapoi la realitate.
    Nu ma mai privi. Misteriosule rus... Spune-mi ceva...Spune-mi
ca ai inteles de ce vin frantuzoaicele in tara ta , spune-mi ca nu o sa
ma trimiti in exil , sau spune-mi ca nu intelegi , spune mi ca vrei sa
plec. Dar spune-mi ceva...

 Unui rus... Piotr Ivanovici. Spune-mi ceva.



Myriam Lacroche


20:52    18.02.08

PoVeStE De CuViNtE

Mi-am ratacit genele in privirea ta
Si nu voi astepta
Sa se descurce.
Voi sa ramana in veci acolo ,
Sa fie gene-n ochi de roua.
Sa te privesc
Sa ma cunosti
Sa-mi spui ca tu esti
Visul din privirea mea
Te recunosc...
Fii doar a mea...


Myriam Lacroche

Aventura Orientala.

  Am citit Maitreyi. O carte despre aventura , despre pasiune ,
despre voluptate, despre trairi , dar cel mai important , despre
cultura si civilizatia altor popoare.
El vorbeste despre India, eu voi vorbi despre Africa. El a vorbit
despre pasiune,dragostea adevarata , trairi mai presus de
imaginatie, eu voi relata o intamplarela care am luat parte poate
printr o coincidenta... Printr-o vacanta intr- o tara exotica...
   Am simtit ca ceva se va intampla. Ca ceva se va schimba.
( inca de cand am vazut stewardesu' care era al naibii de dragut
si arab ;)) just kiddin ). A fost o vacanta reusita. Cea mai reusita.
   Acum... Cand ma gandesc imi vin tot felul de cuvinte , propozitii
, fraze in minte.,, Yalla " , ,, Haram " , ,, Habibi " , ,, Elle a quinze
ans?!?", ,, Elle soufre pour Nillu ",,, Je ne parle plus fort francais
mais je comprends " , ,, Il part demain " , ,, Il soufre aussi ", multe,
multe altele ...
    In ziua in care a plecat... A fost atat de frig incat a plouat in
desert...In Sahara a plouat... Si Yasmine se intorcea mereu la
piscina si stiam ca nu a plecat , si voiam sa ma duc sa il caut si nu
am fost... Si nu l-am mai vazut...
    Sa o luam cu inceputul . Am aterizat si am simti aerul cald ,
am inceput sa vad cum afara era totul impanzit cu palmieri .
Mi-am tras mandra bagajul dupa mine pana la autocarul care
urma sa ma duca la Hannibal Palace si m-am asezat fix pe a 
doua bancheta in spatele ghidului. Eram cu Michelle. Si eram
foarte fericita... Respiram fiecare clipa asteptand magicul sa
se intample...
   Dar inainte de magic a avut loc realul... A fost prima saptamana
din cele doua petrecute acolo . Vineri dimineata am plecat in
prima excursie.Obositoare ,lunga , dar inedita. De cate ori ai
ocazia in viata sa mergi sa vezi civilizatia africana, sa vezi Sahara?
A fost frumoasa prima zi...Multa informatie , multa descoperire...
Dar cel mai frumos a fost in Sahara. Camile , caldura , calarit ,
nisipul cel mai fin din lume , portocaliu , 2 palmieri ... Noaptea am
petrecut-o tot in Douz ( care e considerata poarta catre desert )
la hotelul Les Dunes de ... nu mai stiu exact :D.
Aveau o piscina foarte simaptica la care am stat pana pe la 10.
A doua zi ne-am trezit la 5 si la 7 eram in desertul Chott el Jerid ,
 o intindere gigantica de sare...La timp pentru un rasarit... Ultima
desttinatie de care-mi aduc eu aminte acum este o cascada de 5
metri care era intitulata,dupa parerea unui roman care a vazut
Saritoarea Bohodeiului de 80 de metri , in mod ironic ,Marea
Cascada. De ce imi aduc aminte de asta printre ultimele ? Pentru
ca se afla la 2 kilometri de granita  cu  Algeria  , pentru ca glumeam
 atunci ca ar  trebui sa incercam sa mergem in Algeria , fara sa stim
ca ulterior ne vom dori sa mergem acolo...
   Duminica a fost o zi cu soare.... Mult soare. Si evident ca ne am
petrecut juma de zi la barul din piscina ... Ce juma ... Trei sferturi
de zi... La 12 . Eu ,Michelle in piscina. Una bucata .,, balenut "
( asa l-am poreclit ulterior pe un tip grasut si simpatic pe care
am aflat ca il cheama mohamed- cum putea sa-l cheme ?- si i se
spunea manu ) ne tot privea... Adica pe Michelle... Ulterior si-a
pozitionat sezlongul in pozitie de atac. Adica sa se utie la
sezlongurile noastre . :) Eu si Mitz evident ;;) si ;;).  Michelle
s-a dus in hotel . Eu am ramas sa citesc in timp ce ea aducea apa
si biscuiti. Cand s-a intors stralucea efectiv. Mi-a zis ca balenutu
era in sala de biliard( pe acolo trebuia sa treci ca sa intri in hotel )
si ca a intrebat-o cum o cheama , si ca a aflat ca il cheama Manu ...
Adica asa s-a prezentat.
La apus eram in piscina cu Michelle si jucam magarusul . Si cum
norocul ma urmareste mereu , a trebuit sa trec si eu in mijloc. Eram
noi 2 fete si 4 baieti. Si evident ca nu pricepeam ce zic ei in araba
acolo si ca eu nu mai reuseam sa prind mingea , mai ales daca
era trimisa de un tip ,, cu chiloti verzi " ( poreclisem tipii in
functie de culoarea sort-ului de plaja )... in cele din urma dupa ce
 am fost pacalita de mii de ori ca o sa-mi fie data mingea , chiar mi-a
fost data . De el. Tipul cu chiloti roz, tipul cu care umbla manu cam
peste tot. ,, Mersi " ,i-am zis, nemaistiind pe ce lume ma aflu ,
dandu-mi ulterior seama ca a fost un ,, merci "pentru el.
    Seara am iesit in oras cu ai mei... Dar iesirea propriu zisa a
fost dupa ce ne-am luat la revedere de la ei si Mitz a zis.. Acum iesim
din camera ... am mers la piscina...viciul nostru de noapte , sa stam cu
picioarele in apa... Si apoi cand ne-am intors in sala sa jucam un biliard ,
acolo erau ei. Manu  si Nillu. 
Si acolo au stat privind cum eu imi luam bataie de la Michelle.La
figurat evident. Seara a fost lunga ... Mai ales pentru ca eu si ea am
comentat 15 ore dupa , cum fusese toata ziua si cum aratau ei.Eram
fermecata de tipul cu verde , dar ma atragea in mod misterios si tipul
cu roz :Nillu.
      A doua zi... Nu mai tin exact minte toate detaliile... Din timpul zilei.
Caci seara , a fost cea mai uimitoare, cea mai plina de culoare, cea mai
regretata ... ( seara aia m-a facut la inceputul liceului sa iau meditatii
 la franceza ).
      Evident ca nu ne-am putut abtine sa nu fugim din camera, daca-mi
aduc aminte bine cred ca ne-au lasat parintii , in ideea ca mergem sa
colindam magazinele. Si am mers in sala de biliard , am facut cunostinta
cu tonele de rude ale lui Manu , cu sora lui care era incredibil de frumoasa
, dar atat de prinsa in valuri... Femeile astea au un  mister aparte , le
admir doar pentru cumintenia si puritatea  lor. Pentru capacitatea
de a sta o  viata intreaga acoperite. Si cred ca in seara aia a aflat Nillu
ca eu am 15 ani. Nu o sa uit cat o sa traiesc cum o tragea pe Michelle
de mana : ,, Elle a quinze ans?!?Elle a quinze ans?!?". si inca nu-i
implinisem. Mai avea putin si zubra saracul. :) Daca nu as arata asa
matur, probabil ca saracul nu s-ar fi speriat de mine. uoff , lookurile
astea:).
        Am jucat cu ei si la un moment dat pe mine si pe Mitz ne trazneste
 mirifica idee sa mergem cu ei la o plimbare pe plaja ( nu ne cunoscusem
nici de 2 zile si noi visam deja la sarutari si cuvinte frantuzesti spuse
langa valuri ...). Le propune ea in franceza,nu inteleg. Le propun si eu
in engleza , poate or pricepe , da ce trebuia tot nu au inteles.
Am plecat spre oras. Spre parcul de distractii unde era ceva mare si
oribil numit Evolution , un fel de topgun de pe la noi care se si invartea .
Baietii ziceau ceva de un,, bateau " , dar ne apropiam vertiginos de
evolution. Pana la urma ne-au cumparat bilete la ,, bateau " , o barcuta
simpatica in care am strigat 5 minute de-a randul ,, i am going to die ".
La inceput eram asezati astefel nillu manu michelle eu. Dar Michelle
fata desteapta , cu experienta baietilor si a facultatii a schimbat ordinea
pe motiv ca mi-e frica sa stau la margine. Noua ordine Nillu eu michelle
manu. :). Si cand se oprea ,, bateau-ul " ucigas eram atat de speriata si
vai de capul meu incat mitz a incercat sa mi ia temperatura. Pe obraz.
Nillu a imitat o . si asa i am descoperit eu finetea mainii. Pe fruntea mea.
        Trist , cand am coborat , a intrebat o pe mitz , daca eu vorbesc
franceza. Si nu o vorbeam. Prea bine .I-am raspuns eu ca i speak 
english. Dar degeaba. El vorbea franceza. Eu engleza. Si asa am ajuns
la un bar cu specific algerian , ei doi nu erau tunisieni, erau algerieni si
ne-au cumparat cel mai bun nectar de capsuni din cate exista. Si ne-au
dedicat o melodie. Baietii erau prieteni cu cantaretul . Cand am fost 
puse sa ascultam si am auzit ceva de Manu et Michelle si Nillu et Julie ,
va dati seama reactie. Mai ales dupa ce am aflat ca acel cantec era 
,, de amour ".
          Cand am ajuns inapoi la hotel , conduse de ei , am reusit sa schimb
doua vorbe cu el. Despre creata care era sora lui, despre etajul la care stau,
despre noi. ,, Je ne parle plus fort francais mais je comprends".
            Urmatoarea zi am petrecut-o impreuna la piscina. Noi doua ,
ei , copii polonezi , arabi , o mixtura interesanta de nationalitati. Ne
jucam cu copiii. Ei ne ajutam sa le rasturnam saltelele, sa ne scufundam.
Atunci am descoperit cat de putin ma inghitea  pe mine sora lui. Surorile
lor de fapt. Yasmine , sora lui nillu era atat de posesiva incat daca el
indraznea sa se apropie de mine , avea o reactie cel putin ciudata. Si el
o iubea.Mult. Ii priveam si ma gandeam la o familie mare, unita. La
dragostea in familia orientala.
               Joi , am fost plecati in capitala. Si niciodata nu am regretat
asa de mult. Aflasem in seara precedenta ca el urma sa plece vineri.
Si ar fi fost ultima mea zi cu el acolo, dar nu a fost sa fie. Ne-am intors
la 5 seara si in 5 minute facusem deja dus , si ma imbracasem
pentru piscina. In speranta ca ei vor fi acolo. Si au fost. si i-am privit.
Si am vorbit.
                Seara a fost una din cele mai dezamagitoare. nillu l-a dat de
gol pe manu care nu avea 18 ani asa cum spunea el , ci doar 16 . Urma
sa implineasca 17 in zilele urmatoare.
Rusinat ca un copil , persecutat de parintii lui , care vazusera ca
vorbeste cu mihaela, nu si- a petrecut seara cu noi. Iar eu si mitz am
ramas cu nillu, care ne-a cumparat clatite cu ciocolata si care ne-a povestit
despre el. Nici macar nu stia unde e romania , desi tatal lui facea importuri
si exporturi cu ,, du bm " et ,, du mertz" din europa. Allemagne
mai precis. L-am urat pe manu, pentru ca era ultima seara a lui nillu
si voiam sa vorbesc cu el, sa reusesc sa aflu eu mai multe de la el , nu
sa-l ascult vorbind cu mitz. Manu....copil  inocent... Ne am despartit
prin primul si ultimul nostru sarut pe obraz , seara. Urma sa plece la
5 dimineata , a doua zi.
                      Nu cred ca e necesar sa spun cat de prost am dormit. Ca
ma trezeam din ora in ora si ma ridicam si stateam si am gandeam
apoi incercam sa adorm al loc. De dimineata imi luam micul dejun
ascultandu-i pe ai mei vorbind si uitandu-ma la mitz, cand cineva a zis
ca mai vrea suc. Dornica sa petrec ceva mai mult timp cu mine si
gandurile mele m-am oferit eu. Pe drumul spre dozator , in fata mea
a aparut Yasmine. Am crezut ca o confund. Mai aveam putin pana
la sucuri cand l am vazut.  Era acolo! Nu plecase. eram atat de confuza , de
auirita , de ametita incat sucul a dat peste...
                     Am asteptat toata ziua la piscina. Degeaba. Inutil. Sora lui
s-a tot plimbat pe acolo , amintindu-mi ca ei nu au plecat , dar pe el nu
l-am mai vazut. si atat imi doresc acum sa fi reactionat la micul dejun...
Sa ii fi spus ceva... Dar timpul nu poate fi dat inapoi...
                     A fost atat de frig... Un cer atat de gri , incat ne am mirat
cu totii. Era incredibil. Dar eu ma gandeam la altceva. La frigul din mine
, la speranta neimplinita. La faptul ca nu ne-am cunoscut asa cum trebuia.
Cand s-au intors cei care mersesera in desert , ne-au spus ca a plouat.
In sahara.
                      Sambata Michelle si-a implinit destinul . S-au sarutat si au
fost fericiti o zi.Ea si manu. Si au pastrat legatura , ei doi, dar manu a fost
gelos si nu a vrut sa i dea email-ul lui nillu ei, pentru mine. A vrut sa vina
in romania , cateva luni mai tarziu. S-a razgandit in ultima clipa , dupa ce
mitz l-a convins ca nu are rost...
                       Cand avionul a decolat , o data cu viteza , o data cu luminile
orasului in noapte am simtit ca pierd ce nu am avut... Cand priveam insa
curcubeaul rasaritului in fata mea si stelele noptii in urma... Am stiut ca
nu voi uita , dar am stiut si ca voi trece peste toate regretele.
                        Acum cand ma gandesc , regret totul . Ca nu am stiut nimic
din ce urma sa se intample ca sa fac mai multe atunci cand am avut ocazia.
Nu o sa uit... Nici fetele cu valuri , nici tatuajul lui cu delfin , nici tatuajul
meu pe inelar , nici lantisorul cu scoica ,pe al carui spate e desenat un n...
Luminile , viata , bateau-ul , noi , nectar , melodii.
                         Regret ca uneori cuvintele nu ne ajuta sa descriem exact
ce simtim. Regret ca aici nu scrie decat ceva sec , pe care nu reusesc sa l
descriu asa cum l-am simtit eu cu inocenta , cu nestiinta , cu nehotarare.

  why go? When you can stay a while.


Myriam Lacroche.


O zi intreaga finalizata la 19:30 - 09 .02.2008

To Him.

I hate the way you talk to me
And the way you cut your hair
I hate the way you drive my car
I hate it when you stare
I hate your big dumb combat boots
And the way you read my mind
I hate you so much it makes me sick
And even makes me rhyme.

I hate it...
I hate the way you're always right
I hate it when you lie
I hate it when you make me laugh
And even worse when you make me cry.


I hate it when you're not around
And the fact you didn't call
But mostly i hate the way i don't hate you
Not even close
Not even a little bit
Not even at all.


To Heath. May he rest in peace. Maybe he's better
there than in this unfair world.He didn't deserve it.

Goodbye Heath Ledger.10 things i don't hate about you.


Myriam Lacroche.

Vreau

 Vreau sa simt cerul . Vreau sa intind mana si sa ating culoarea
asfintitului cald. Vreau sa fii langa mien cand il privesc. Vreau
sa-mi spui ca prin atingerea mainilor noastre in timp ce privim
adierea ai simtit fiorul ce-mi strabate fiinta cand traiesc viata
asa cum ar trebui sa fie ea mereu.
  Vreau sa fie frumos . Vreau sa fim 2. Vreau sa fim noi. Vreau
sa privim rasaritul pe malul marii . Vreau sa-mi saruti fruntea
asa cum un val saruta nisipul- mereu , neincetat , cu increderea
ca va mai exista inca o ocazie pentru intalnirea lor , a buzelor
tale cu fruntea mea. Vreau sa existam impreuna asa cum valul
traieste alaturi de mare.
   Vreau sa mergem sa simtim viata orasului de mana . Vreau
sa patinam amandoi prin viata , sa cad si sa stiu ca ma voi
ridica tinandu-ma de mana ta intinsa.
    Vreau sa aducem povestea inapoi. Vreau sa putem simti
lucrurile fara sa fie nevoie sa le vedem . ( Love is like the wind
we can't see it but we can touch it ). Vreau sa fie intens , puternic,
de neuitat.
    Si mai vreau , ca la sfarsitul fiecarei zile in care am atins
cerul impreuna , sa-mi posezi pentru o clipa , incet si tandru , buzele.
   

     Atat ii cer vietii . Multe atingeri , un sarut pe frunte si unul pe buze,
de neuitat.
      I like where we are. Here, in your arms.



Myriam Lacroche.

06.01.08   00:23.

Memoriile unei necombinate. Cu si despre mine si potentialul meu viitor.

  In primul rand, daca nu ma cunosti si nu vrei sa stii mai
multe despre mine , o fiinta care foloseste acest blog doar
ca sa exploreze mai bine strafundurile ei , pentru ca uneori
chiar nu ma inteleg , nu citi postarea pentru ca efectiv nu
are rost.
    Sa zicem ca stim cu totii cum e sa fii deprimat. Ma gandeam
aseara ca toti suntem la fel , ca toti stim cum e sa treci printr-o
anumita stare , ca sa mi schimb azi pozitia fata de acest aspect
la 180 de grade. De ce?
    Pai sa vedem. Adevarul gol- golut. Pe ce se bazeaza starile
alea melancolice in care cred ca nimeni nu ma poate intelege,
pentru ca ( scuzati cacofonia ) chiar asa e ? Pe faptul ca eu
nu sunt ca si ceilalti. Nu ca ma cred speciala , vreun geniu
aparte , sau mai stiu eu ce. E o chestiune simpla. Foarte
simpla. Pe care in clipa de fata nu stiu de ce evit sa o spun
din moment ce pentru asta am facut aceasta postare.
   Here i go: nu am avut prieten ever ever ever. Si de ce sunt
eu mai speciala prin chestia asta? Pai nu cred ca va puteti
da seama avand in vedere ca sunt o specie rara , care o
sa ramana fara exemplare cat de curand , avand in vedere
ca ,, dragostea apare la 5 ani" cand la gradi baiatul saruta
fata si ii cere sa se combine. Va dati seama la 15 ani? Ce
o sa fie tipa respectiva? O experta intr-ale combinarii.
    De ceva vreme am devenit mai sincera . Cu mine , in
primul rand , cu restul lumii , in al doilea rand. Dar chestia
asta ma seaca rau. Nu ca vreau neaparat. Dar ma simt
neinteleasa . Si chiar daca mai am prietene in situatia
asta , nici chiar ele nu sunt la fel. Pentru ca suntem unici,
avem felul nostru de a fi si nu putem impartasi aceleasi
conceptii in orice.
    Care e diferenta? Diferenta e ca eu nu tanjesc dupa
o combinare. Eu tanjesc dupa o relatie de prietenie.
Dupa un tip cu care sa poti sta de vorba nu cu care sa
te saruti non-stop ( sa te lingi la poarta scolii cum ar
zice tata :) ) eventual si french. Eu am o alta definitie
a gesturilor tandre. Cred mai mult intr-o strangere
de mana decat intr-un sarut in fata intregii lumi. Cred
intr-un sarut pe frunte , cred intr o imbratisare. Dar
cine mai crede in puterea acestor lucruri? Nimeni.
Sunt singura intr-o lume anti-romantism. Acu eu
realizez ca dirigu meu avea dreptate. Nu se mai poarta
romantismul. De ce sa fii romantic si sa dormi cu
prietenul tau , accentuez cuvantul , cand poti
sa faci sex cu tipul cu care esti combinata?
    Sunt multi care nu vad diferenta, dar eu sunt
printre aia care o vad. E teribil de mare. De ce avem
posibilitatea de a fi cu un baiat azi? Ca sa facem sex.
Ei bine , chit ca raman virgina pana la 50 de ani , daca
pana atunci nu gasesc un tip care sa merite sa vorbesc
pentru ce e el si nu pentru ca saruta bine si am auzit
ca e bun la pat , mai bine raman asa necombinata.
    Mai exista un aspect. Care sunt sansele ca eu ,
necombinata ever , sa gasesc un tip la fel ca mine,
care sa invete o data cu mine  si nu un macho man?
Pai... Sa vedem . Aproximativ 0.0000000001%.
Daca as gasi un tip care la 15 ani, nu mai zic 16 sau 17,
care sunt mai maturi un pic in gandire , sa nu fi avut
prietena , m-as calugari. Pentru ca nu exista sanse
ca acel tip sa fie interesat de altceva decat de jocuri
infantile- pe calculator, sau pe bune cu pusca sa
pe care  a dat un milion.
    Da , momentan imi place un tip . Pare altfel , pare
special , pare atat de dragut incat nu poate fi adevarat.
Dar... Pentru ca exista mereu un ,, dar", care sunt
sansele din toate tipele la care se poate da , pentru
ca sunt multe , fara numar chiar , sa ma aleaga pe mine?
Cam nule as zice eu. Si nu pentru ca sunt pesimista , ci
pentru ca sunt realista.  Hai sa zicem , ce fata ( ma rog
presupune si asta niste exceptii - adica nimfomanele)
nu ar vrea un tip frumos , destept , romantic ... Care
indeplineste toate cerintele necesare , ca sa zicem asa.
Pai da , suntem in competitie, da faza e ca o tipa care
nu a avut prieten normal ca nu stie cum sa faca sa i intre
pe sub piele , normal ca nu o sa stie sa l faca sa inteleaga
ca vrea mai mult , pe cand una cu experienta, chit ca e
de 2 prieteni , o sa stie sa bata apropo-ul atunci cand
trebuie si cum trebuie.
     Dupa aceasta confesiune care initial am gandit-o
mult mai filozofic decat am scris-o , consider ca am
devenit sincera cu mine si intreaga lume , care nu ma
cunoastea asa cum sunt cu adevarat. Da , asta sunt eu.
Poate depresiva , pesimista pentru unii , ciudata , dusa
total , pentru altii , sincera cu adevarat pentru alti oameni
( friends ) , pentru mine sunt optimista si increzatoare.
Nu o sa va vina sa credeti , dar acum , simt ca am lasat
deoparte tot ce e rau. Sunt o noua eu. Nu o sa ma tina
prea mult chestia asta , o sa fiu pe pozitia de falling down
again , dar e bine macar pentru 5 minute sa am acea
senzatie de self-confidence , cu sau fara prieten.
     Finalul... Pai o sa zic doar ca autobuzele si orasul seara
si designul geamului mare din mall au un efect pozitiv
asupra gandirii mele. Umbre asupra a tot ceea ce vreau
acum si tot ce gandesc apar mereu. Dar nu mai imi e frica
sa le infrunt. Ce ar mai trebui sa zic? Ca eu cred in destin.
Ca daca e sa fie o sa fie , daca nu , nu. Nu am de gand
sa mai fac eu primul pas , mai ales pe mess , pentru ca
acea fiinta destul de self-confident pe mess care ajunge
la culoarea sacoului cand face o propunere gen -vreau sa
merg cu tine si cu gasca ta gigantica de prieteni la patinuar
sa invat sa merg , devin mai grena ca sacoul in realitate.
Concluzie? Tre sa gasesc un tip la culoarea sacoului.




Myriam Lacroche

Redescoperire

  Redevenire. E acea senzatie. Pe care am cautat-o.
De mult mult mult mult timp. Voiam sa simt din nou
viata. Nu mai treceam prin viata explorand , eram
pasiva si nemultumita de orice lucru. Si acum am
redescoperit. Cum? Sa-i zicem dragoste.
  De ce sa zicem? Pentru ca nu pot fi sigura 100% ca
asta e. Niciodata nu i-am spus povestii dragoste, nu
am avut curajul sa cred in acest cuvant , pana la capat.
   Si acum? Cred mai mult decat de obicei, dar nu
stiu cum sa explic. Explorez din nou. am acel curaj de
a redeveni eu. Eu cea vesela care face glume pentru
ca e fericita cu adevarat. Si motivul pentru fericire?
Cel normal. Adica nici macar unul. Nu poate fi explicat.
Tocmai asta imi place cel mai mult.
   Sau poate ca nu e asta. E amestecul de amar cu dulce.
Pentru ca undeva simt acea implinire , dar pentru ca
nu e definitivata e amar. E amar si din cauza a ce am
descoperit. Ca exista si oameni care traiesc o viata
de necrezut. Ca au tot ce ti ai putea dori tu de la viata.
Si nu vorbesc despre invidie. Vorbesc despre admiratie,
despre contemplare si despre amaraciunea ca nu poti
face nimic sa ajuti atunci cand poate ca ei ar avea
nevoie de tine.
   E una din starile vechi, de care imi era atat de dor,
pe care imi era frica sa nu o uit.Si o iubesc mai mult
decat orice. Si o sa o tin strans aproape de mine ca
sa o simt pana nu dispare. O sa ma alimentez din
puterea lumii de a fi adevarata. E o realitate dulce.
E un vis care , poate irealizabil , are o amaraciune
tandra , care imi aduce aminte de tot ce a fost si imi
da speranta ca poate... Candva... Va fi mai mult...
Si stiu ca de nu va fi decat o iluzie neimplinita , nu
voi suferi , pentru ca e prea frumos sa fie trist.
      Nu stiu daca am reusit sa redau nici macar
a suta mia parte din ce simt , dar am incercat sa
spun ce inseamna pentru mine , o bucurie, o
reintalnire cu viata ce a fost si care sper ca va
redeveni.


Myriam Lacroche


23:47  1 februarie 2008