sâmbătă, 23 februarie 2008

Hai sa ne reinventam.



 Ieri chiar ma credeam bitch. Aveam un sentiment din ala
de self-confidence si o putere nebanuita izvorase din mine.
Azi ma gandesc intruna la rusul meu. Rusul care as vrea sa
fie al meu. Nu in sensul de posesie , in sensul de alaturare
a destinelor. Ultima popozitie suna aiurea rau , dar asta e.
  Azi e un feeling ciudat, parca mi-e dor de rus si totusi parca
vreau sa-i arat ca nu sunt asa de usor de atins , vreau sa fiu
ca un ideal inalt , chiar daca drumul duce in acelasi loc, chiar
daca si eu si rusul vrem acelasi lucru.
   Confuzie. Nu te inteleg rusule . Pe cuvant daca mai inteleg
ceva. Nu inteleg ce vrei , de ce imi cauti privirea daca nu sunt
eu frantuzoaica pe cale sa devina tarina ? Spune-mi doar un
cuvant , nu ma mai lasa doar pe mine sa vorbesc, am spus
deja prea multe. Intrebarile mele curg si curg si curg si nu
primesc raspuns. De ce?Spune-mi tu mie de ce. Vreau sa stiu.
  Nu stiu ce sa cred. Ma invart asa fara sens intr-un mare
district al confuziei , iar pe tine nu te gasesc rusule. M-am
saturat sa nu inteleg . M-am saturat sa nu zici nimic , sa nu
intrebi un singur lucru.
   Nu-mi place sa te vad ca esti , dar mai greu suport cand nu esti.
Vreau sa vii sa mi ceri un caiet , un pix, o guma si apoi intr-o
zi vreau sa vii sa ma ceri si pe mine , iar eu sa ma ofer. Asa cum
m-am mai oferit. Dar nu mai propun nimic. Nu mai vreau sa visez
iarasi fara sens. Nu vreau sa ma mai pacalesc , iar tu rusule ,
sa privesti asiatice brunete cu ochi migdalati de gheise cuceritoare.
  Daca eu nu am farmecul necesar pentru tine tar rus, atunci
lasa-ma , fara sperante , fara iluzii , fara poveste. O sa ma descurc
mai usor decat cu vesnica speranta de a fi un graunte in adancul
inimii unui rus , fara ea .
   Spune-mi adio , spune-mi vino, dar spune ceva. Esti prea tacut
rusule , iar eu nu pot sa invat limbajul tacerii... Am invatat rusa
pentru tine... Dar mai mult nu pot.
   Aici spun stop. Si te las pe tine sa spui start.
   Piotr Ivanovici , afla ca nu-mi plac americanii care joaca baschet.
Imi plac rusii care se plimba. Iar gresesc si iti spun exact ce vrei sa
auzi , dar sa stii ca eu tot sper. Tu n-ai decat sa te joci cu mine.
  Si apoi cand va veni ziua cand nu ne vom mai vedea atat de des ,
voi uita. Sper.
   Daca ai spune macar un cuvant, as face eu restul ...
   As reinventa cerul , as schimba culoarea marii , as fi un fulg de nea
intr-o zi calduroasa de vara.
    Asa ca hai sa incepem din nou. Hai sa incepem cu adevarat.
    vorbe goale. Nu o sa spui nimic ca de obicei.
    Iar eu o sa sper mintita de semne invizibile din nou...
    Asa cum m-am lasat mintita si de soare...In picioarele goale ,
ca un copil mic am sa sar in bratele tale , daca...
    Dar daca nu inseamna sigur.


Myriam Lacroche
    

Niciun comentariu: