miercuri, 6 februarie 2008

Vreau

 Vreau sa simt cerul . Vreau sa intind mana si sa ating culoarea
asfintitului cald. Vreau sa fii langa mien cand il privesc. Vreau
sa-mi spui ca prin atingerea mainilor noastre in timp ce privim
adierea ai simtit fiorul ce-mi strabate fiinta cand traiesc viata
asa cum ar trebui sa fie ea mereu.
  Vreau sa fie frumos . Vreau sa fim 2. Vreau sa fim noi. Vreau
sa privim rasaritul pe malul marii . Vreau sa-mi saruti fruntea
asa cum un val saruta nisipul- mereu , neincetat , cu increderea
ca va mai exista inca o ocazie pentru intalnirea lor , a buzelor
tale cu fruntea mea. Vreau sa existam impreuna asa cum valul
traieste alaturi de mare.
   Vreau sa mergem sa simtim viata orasului de mana . Vreau
sa patinam amandoi prin viata , sa cad si sa stiu ca ma voi
ridica tinandu-ma de mana ta intinsa.
    Vreau sa aducem povestea inapoi. Vreau sa putem simti
lucrurile fara sa fie nevoie sa le vedem . ( Love is like the wind
we can't see it but we can touch it ). Vreau sa fie intens , puternic,
de neuitat.
    Si mai vreau , ca la sfarsitul fiecarei zile in care am atins
cerul impreuna , sa-mi posezi pentru o clipa , incet si tandru , buzele.
   

     Atat ii cer vietii . Multe atingeri , un sarut pe frunte si unul pe buze,
de neuitat.
      I like where we are. Here, in your arms.



Myriam Lacroche.

06.01.08   00:23.

Niciun comentariu: