Zambete in asfintit.

Zilele astea. Ah da , zilele astea au fost frumoase. Calde si primitoare si simpatice.
Mie imi plac zilele astea cand nu e nici iarna nici primavara , e undeva la mijloc , e marcat oarecum sfarsitul unei perioade si inceputul unei alteia , asa cum e si asfintitul .
Am avut ieri ceva ce imi doream de multa vreme , o victorie , care m-a facut sa ma simt foarte bine , atat de bine incat , in comparatie cu cei care nu avusesera rezultate atat de bune eu aratam zici ca luasem viagra , sau varianta feminina pentru viagra , or let's just say i was kind of high... Ah , gustul victoriei e fain. Fain de tot. Bucuria de ieri era un fel de euforie a oboselii acumulate peste zi. Acum e un fel de triumf malitios pe care multa lume il dorea , pe care multi nu il credeau posibil.
Lumea in jurul meu imbatraneste. O buna prietena a implinit azi 17 ani [ doamne ce tanara , frumoasa , sexi si modesta sunt ] , a fost fain la petrecerea ei... Interesant de asemenea. Am realizat ca imi cunosc o alta prietena atat de bine incat ne intelegem din priviri. It was kinda nice. Dar nu pot sa nu ma gandesc ca o sa am ajung si eu la varsta asta , desi mai e pana atunci. E scary in some way or another. Inseamna clasa a-11-a , inseamna chh un an pana la majorat , chestii din astea. In 2 words: it sucks.
Dar imi place ca am din nou o stare euforica. Sunt asa pasiva la toate rautatile [ cel putin asa las impresia] , zambesc [ malitios , provocator si misterios ] , ma ascund in umbra lasata de asfintit,
merg si observ , privesc , inteleg. Exist. Dar existenta mea a devenit mai intensa. Invat sa traiesc si invat sa traiesc asa cum trebuie, mai intens decat am trait pana acum. Nu vreau sa las timpul sa treaca pe langa mine , desi mi-as dori sa-l pot opri in loc. Macar din punctul de vedere al fizicului [ nu vreau sa am riduri si sa ma mai maturizez.]. E super. 17 e ceva , hmm . Interesant. Dar eu am 16 ani , uneori ma intreb cati ani am , am ramas cu senzatia aia puternica de la 15 si nu cred ca o sa pot trece peste. Imbatraesc , simpatic , frumos , dar imbatranesc. si zambesc trecatorilor ca sa-i fac sa inteleaga ca nu conteaza varsta , conteaza cum am ajuns acolo.
To quote myself: We have to smile. To smile with all our hearts. To smile with our souls not only with our lips.

well , life is simply surprising and impossible is actually nothing.

Cand.

Cand tramvaiul e aproape gol si oamenii privesc nepasatori pe drum.
Cand soselele isi opresc mersul pentru ca nu mai e nimeni acolo .
Cand amurgul e rosu si iti goleste si umple gandul in acelasi timp.
Cand nu e nimeni sa priveasca rasaritul pe plaja in afara de tine.
Cand acordurile unei melodii sunt goale.
Cand pustiul e plin de tacere .
Cand un gol poate umple si sa acapareze o inima.
Cand nimeni nu e nicaieri , niciunde , deloc.
Cand zarile sunt goale.
Cand nimic nu e aievea.
Cand toate granitele si timpul , dispar impreuna.
Cand din lume nu ramane o pulbere de vant.

Atunci , doar atunci , o sa apara cineva , o sa te ia prin surprindere si o sa te duca acolo unde zarile sunt vesnic rosii , pe plaja unde e vesnic rasarit , in locul unde timpul dispare si nu mai ramane decat umbra unui vis trait de amandoi.

Droguri si alte lumi.

Am regasit analogia mea cu iubirea si drogurile intamplator , intr-o carte pe care o citesc acum. Am sa ma feresc sa ofer detalii despre carte pentru ca o sa ma credeti nebuna obsedata ceea ce
probabil ca sunt dar nu vreau sa recunosc. Din cauza cartii care contine oaresce povesti si elemente fantastice , m-am intrebat cum e mai frumoasa lumea noastra , asa simpla , fara magie si fara farmec , sau ar fi mai bine sa avem creaturi mitice inconjurandu-ne intr-un mod cel putin periculos la fiecare pas pe care il facem?
As vrea sa traiesc intr-o lume cu Sf. Duminica daca e sa o luam cu inceputul inceputurilor , intr-o lume ca cele din povesti. Ma gandeam , in mod realist , zic eu , la J.K.R si Harry Potter . Femeia aia ori a avut o viziune puternica , ori a fost frustrata ca si mine de absenta magiei , ori si-a dat seama ce strategie de marketing perfecta ar fi : sa le oferi oamenilor o lume pe care nu o pot avea decat prin intermediul cartilor. Tin minte din anii trecuti ca eram oarecum socata de parintii colegelor mele care citeau Harry Potter [ probabil pentru ca ai mei abia citesc ziarele pe care le cumpara pentru cartile mele de la Adevarul ] , dar acum am inteles ca si ei cautau aceeasi lume fantastica in care noi , cei mai mici , tot ne mai puneam sperante ca ar exista. Ar fi extraordinar , ar fi superb , ar fi grozav sa putem sa traim in astfel de lumi , poate si de asta ne plac atat de tare filmele si cartile cu ceea ce nu putem avea. Este si asta o explicatie posibila pentru succesul Harry Potter , Dracula [ de Bram Stoker ] , Superman , Spiderman si alti eroi de astia gen Hulk&co , recentul Twilight si lista poate continua , binenteles.
Eu asta vreau. Vreau sa ma transform . Vreau sa am niste capacitati din astea care s-au mai pomenit pe la noi [ gen clarviziuni & co ] , dar in care niciodata nu am crezut , probabil pentru
ca nu au fost la comanda mea. Vreau sa ma opresc din speranta ca undeva , exista creaturi mitice si chestii de genul asta , dar nu pot. Pur si simplu.
Ma socheaza gandul ca sunt atat de patrunsa in cartile astea incat o sa fie o atat de brusca revenire la realitate, asa cum e mereu cand ma opresc din citit. Am senzatia aia pe care o aveam cand aveam vreo... habar nu am , cand citeam harry potter si mi-era frica de momentul ultimului rand din ultima carte. Dar am supravietuit. Acum e altfel , e un alt fel de carte , e un alt fel de noutate , e altceva. Ma doare capul si privesc in jurul meu fara sa vad si totul cred ca se trage dintr-o oarecare abstinenta si frustrare , nu am de gand sa neg chestii de genul asta , intrucat am remarcat ca persoanele care au pe cineva au mai putine sanse sa fie atat de grav mental afectate ca mine.
nu mai pot sa rezist scriind fara sa citesc , asa ca ma retrag in lumea mea.

Juju

Leapsa de la Ralu

Deci , cum sta treaba :
Go to the 4th folder in your computer where you
store your pictures. Pick the 4th picture in that folder.
Explain the picture. Tag 4 people to do the same.

Poza este :
D:\coliva de sf andrei\SANY0004

  Ce reprezinta?
Pai , draga noastra profa de religie a facut coliva de 
Sf Andrei , iar aici sunt cateva din colegele mele [ care
nu prea au ce manca asa , acasa , de obicei ] , care se
bateau pe coliva , fix pe banca mea. Tin sa precizez
ca doar in clasa a9a se intamplau astfel de chestii ,
acum au inceput sa mai manance si acasa :)). Persoanele
din poza sunt de la dreapta la stanga : Biscu , Cristiana ,
Ana , Iuliana . Cristiana era cea mai nesatula din cate
se poate vedea :)).

Eram si eu candva boboaca. Acum sunt tare batrana...

Leapsa o sa o dau la 4 persoane imediat ce gasesc cele 4
persoane potrivite [ sau persoane care sa aiba blog si sa nu
fie oameni care nu ma cunosc gen Bucurenci :)) ]

Noapte buna!

Valentin. Sf Valentin.

 Mda , sarbatoare tipic americaneasca if you ask me,
sarbatoare cu ocazie de deprimare si de cheltuit bani
pe tot felul de prostii.
 Mda , anii trecuti eram oarecum afectata , acum am
devenit nationalista. Dragobetele sunt mult mai faine,
ca traditie si idee.
  Exista multe subcategorii de oameni , care de obicei
se incadreaza in 3 mari categorii:
  1. siroposii care si vand casa sa cumpere ceva iubirii
vietii lor
  2. pragmaticii carora fie nu le place idea de sf valentin ,
fie cumpara ceva simbolic , fie considera fiecare zi
un potential sf valentin .
 
Eu sunt pragmatica si ma incadrez in subcategoria celor
carora nu le place sf valentin , considera fiecare zi un sf
valentin in care se poate cumpara ceva simbolic si nu
inteleg rostul tampeniilor de genu.
Da , mi s-ar putea reprosa ca nu stiu farmecul si toate
chestiile astea siropoase , ca n am fost cu cineva si bla
bla bla-uri de genu , dar de ce sa ne sufocam cu tampenii
de astea? Am auzit recent de un cuplu care se potriveste
asa cum se potriveste mama cu cif ul [ e alergica si face un
fel de iritatie la el ] , iar ea nu stie ce sa-i cumpere de
ziua de 14 , iar el nu stie cum sa o mai evite , ca dovada ca
iubeste o sticla de cif mai tare decat o iubeste pe ea .Cel
putin cif-ul ii spala vasele si nu-l da colegul/a de apartament
afara.
 Mi-am adus aminte de o poveste de acum 2-3 luni cand
zambeam pe una din bancile scolii si visam cu ochii deschisi
la luna februarie in care urmau sa se intample anumite
chestii , niste plecari la munte , niste zile de pomina , dar
din pacate nu s-au mai intamplat.
  Nimic nu e special pentru ca totul e la fel de special.
Am ajuns sa iubesc liceul atat de tare incat mi-e frica de
ziua in care o sa vina rezultatele de la bac si o sa trebuiasca
sa l parasesc asa pentru totdeauna si sa nu ma mai intorc
niciodata ca eleva acolo. Ma simt batrana , dar fericita.
  E fain , fain , fain. Abia astept vara , abia astept totul ,
abia-mi astept viata.

Cat despre sfantul valentin , eu prefer dragobetele.

Iulia

Cum a inceput.

 Ieri m-am intalnit cu Doamna Raducanu in drum spre
Ancuta . M-a intrebat cum imi place cu ea si i-am zis ca
e ca pe vremuri. Venise pana la liceu ca sa-si o autorizatie
pentru gradinita.
 Pe masura ce vorbeam cu ea am realizat ca redeveneam
acelasi om de acum 12 ani cand am vazut-o prima oara.
Planul mamei era sa merg in grupa de la ora 12 pentru ca
acolo era si Octav si aveam sa fim impreuna , plus ca ma
trezeam si mai tarziu. Dar eu nu am vrut. Am vrut-o pe
doamna Raducanu pentru ca imi era frica de doamna
Corneanu chiar daca ei ii placea de mine si ma intreba mereu
ce fac dupa ce am apucat sa ne cunoastem un pic si a
inteles ca Octav era varul meu.
  Am inceput sa ma trezesc in fiecare dimineata la 7 , 7  si
ceva si la 8 si 10 maxim eram asezata la masa aia lunga cu
scaunele cu spatar pe masura unor pici ca noi , care aveau
niste huse verzi sau crem pe care le spalau vara in curte.
   In spatele mesei erau mai multe dulapuri cu niste
masinute mici de calcat care nu ni le dadeau decat la ocazii
speciale , cum ar fi de 1 martie. Mai erau si niste panouri
cu personaje din povesti , am si o poza facuta vara cu
Alba-ca-Zapada in spatele meu. M am bucurat atunci
ca nu mi au pozat genunchii pentru ca alergasem in curte
si cazusem si-mi rupsesem dress-urile si a trebuit sa tin
o papiota in gura cat mama mi-a cusut cu atentie si
mustrandu ma incontinuu profitand de papiota din
gura mea ciorapeii care mai erau si noi , pe deasupra.
    Intr-un an de 1 martie , Ionut mi-a dat un martisor ,
iar eu i-am multumit. Luminita , care era un fel de
asistenta a doamnei Raducanu mi-a zis sa-l pup.
Oarecum voiam sa vad care e reactia lui [ de pe atunci
studiam ] , dar mi-era in mod evident rusine. L-am
pupat din mai marea rusine catre Luminita si apoi am
sesizat ca el era mai rosu decat snurul de la martisor.
Tin minte ca era o potcoava. Cand eram in grupa mare
am vrut sa-l fac gelos pe Ionut cu Andu. Mie imi placea
de Andu , pentru ca unchii lui locuiau in spatele casei
in care stateam atunci cu bunicii si mai vorbisem
cu el cu ocaziile alea. L-am rugat pe Andu sa ma ia
in brate cand venea Ionut , dupa ce trimisesem
pe cineva in prealabil dupa el sa ii spuna ca il chem.
Ionut a venit , s-a inrosit si s-a uitat urat la Andu si
apoi a plecat cu demnitate. Ma simteam ca o mare
cuceritoare si eram fericita ca-l facusem gelos pe
Ionut. Am crezut ca asta a fost tot si ce amuzant
fusese! De fapt , la sfarsitul zilei s-au intors amandoi
cu bulina albastra acasa pentru ca Ionut i-a dat un
pumn lui Andu in camera in care tineam pantofii , un
fel de hol inainte de sala principala. Andu a facut pe
victima si a chemat-o pe Luminita, apoi , in sala ,
Andu i-a tras scaunul lui Ionut , iar Ionut a
chemat-o si el pe Luminita. Eu am fost singura care
a plecat acasa cu buline rosii.
  A fost o zi in ultimul an cand am fost decat 4 toata
ziua. Ploua torential si cand am ajuns acolo , eram singura.
Apoi a mai venit Costin , Andra si cred ca si Ionut. Ne-au
lasat sa ne jucam toata ziua si cu toate jucariile , aveam
de unde alege. A fost una dintre cele mai fericite zile.
  Undeva pe un perete , langa locul meu obisnuit erau
doua traistute in care tineau cartile cu povesti. Erau o
adevarata fascinatie pentru mine, mereu mi-am dorit
sa le pot atinge , macar pentru cateva secunde , sa le pot
citi si eu , dar mi-era prea rusine sa cer. In clasa I m-am
intors intr-o zi sa o vad pe doamna Raducanu si mi-a
oferit chiar ea privilegiul de a citi cartile acelea.
  Eram suparata pentru ca nu ma lasa sa iau mai mult de 3
buline rosii pe zi . Si pentru ca nu puteam sa citesc cartile
alea. Pentru ca acasa ii scriam mamei declaratii de dragoste
si la Telega citeam Ion Creanga mereu ,  iar acolo nu puteam
sa arat ca stiu sa fac toate astea. Si nu a fost singurul loc , in
care am patit asa, dar toate la timpul lor.
  Am cunoscut-o si pe fata Doamnei Raducanu. Era o fata inalta
si slaba , nesuferita , dar care parea sa fie tare apreciata de
adulti in general , in special de mama mea. Era studenta la facultatea
de litere si se pregatea sa devina profesoara de engleza.
   Mama ei , ne invatasem cate putin din ce prinsese de la fata ei.
Ne punea sa ne ridicam in picioare , ne invatase sa ne spunem numele
si varsta si alte nimicuri.
   Intr-o dimineata de 6 decembrie stateam in pat cu un nou set
de carioci si o rata care canta imnul frantei. Mama m-a intrebat
daca vreau sa invat engleza . I-am spus ca da , desi nu pricepeam
prea bine ce presupune asta , cel putin asa cred. Aveam 5 ani pe
atunci. Mi-a zis bine, de saptamana viitoare mergi la Ancuta , fata
doamnei Raducanu.
  Parea un vis urat. Ancuta era tipa aia mare si nesuferita iar eu
trebuia sa petrec 2 ore cu ea in fiecare saptamana. La prima sedinta
m-a luat de mana si m-a dus in camera ei si m-a intrebat ce cuvinte
stiam eu in engleza. I-am spus si ea mi-a aratat cum se scriu. Apoi
am invatat cum se conjuga verbele si asa mai departe. Am ramas
in casa aia o vara intreaga ca sa invat totul deodata si am reusit
in mare parte. Plecam dimineata la 9 , ajungeam acolo la 10 , la 12
trebuia sa plec. In fiecare zi , mai putin duminica si atunci cand nu
putea nici una din noi.
  Am iubit-o pe Ancuta de cand m-a luat de mana.
  Pe parcursul anilor , chiar si dupa ce am incetat pregatirea cu ea
pentru ca se maritase , nu mai statea asa de aproape , am continuat
sa tinem legatura . Mama i-a cerut sfatul cand am mers la Ploiesti la
scoala , chiar si in legatura cu profilul de liceu la care sa merg.
  Dupa aproximativ 11 ani , toamna trecuta am revazut-o pe Ancuta
pentru a face din nou pregatire cu ea. M-am dat jos din masina si
ea m-a luat de mana. Era din nou prima oara , dupa mult timp.


Ieri , cand m-am intalnit cu doamna Raducanu as fi vrut sa i spun
ce nu poti spune in cuvinte. Ca mi-e dor de Pint[z]i , pisica familiei,
ca as vrea sa stiu ce mai face Petrut , ca as vrea sa mai tanjesc o
singura data dupa sacul ala cu cartea de povesti si ca as vrea sa fac
poze  in curtea aia in care nu ne jucam decat maxim de 2 ori pe an,
ca mai vreau sa fiu doamna invatatoare la serbari si sa dansam ca
ratustele.
Dar nu se mai intoarce nimic inapoi. Raman doar amintirile , pe
care le conserv pe un blog.

Julia.