Ieri m-am intalnit cu Doamna Raducanu in drum spre
Ancuta . M-a intrebat cum imi place cu ea si i-am zis ca
e ca pe vremuri. Venise pana la liceu ca sa-si o autorizatie
pentru gradinita.
Pe masura ce vorbeam cu ea am realizat ca redeveneam
acelasi om de acum 12 ani cand am vazut-o prima oara.
Planul mamei era sa merg in grupa de la ora 12 pentru ca
acolo era si Octav si aveam sa fim impreuna , plus ca ma
trezeam si mai tarziu. Dar eu nu am vrut. Am vrut-o pe
doamna Raducanu pentru ca imi era frica de doamna
Corneanu chiar daca ei ii placea de mine si ma intreba mereu
ce fac dupa ce am apucat sa ne cunoastem un pic si a
inteles ca Octav era varul meu.
Am inceput sa ma trezesc in fiecare dimineata la 7 , 7 si
ceva si la 8 si 10 maxim eram asezata la masa aia lunga cu
scaunele cu spatar pe masura unor pici ca noi , care aveau
niste huse verzi sau crem pe care le spalau vara in curte.
In spatele mesei erau mai multe dulapuri cu niste
masinute mici de calcat care nu ni le dadeau decat la ocazii
speciale , cum ar fi de 1 martie. Mai erau si niste panouri
cu personaje din povesti , am si o poza facuta vara cu
Alba-ca-Zapada in spatele meu. M am bucurat atunci
ca nu mi au pozat genunchii pentru ca alergasem in curte
si cazusem si-mi rupsesem dress-urile si a trebuit sa tin
o papiota in gura cat mama mi-a cusut cu atentie si
mustrandu ma incontinuu profitand de papiota din
gura mea ciorapeii care mai erau si noi , pe deasupra.
Intr-un an de 1 martie , Ionut mi-a dat un martisor ,
iar eu i-am multumit. Luminita , care era un fel de
asistenta a doamnei Raducanu mi-a zis sa-l pup.
Oarecum voiam sa vad care e reactia lui [ de pe atunci
studiam ] , dar mi-era in mod evident rusine. L-am
pupat din mai marea rusine catre Luminita si apoi am
sesizat ca el era mai rosu decat snurul de la martisor.
Tin minte ca era o potcoava. Cand eram in grupa mare
am vrut sa-l fac gelos pe Ionut cu Andu. Mie imi placea
de Andu , pentru ca unchii lui locuiau in spatele casei
in care stateam atunci cu bunicii si mai vorbisem
cu el cu ocaziile alea. L-am rugat pe Andu sa ma ia
in brate cand venea Ionut , dupa ce trimisesem
pe cineva in prealabil dupa el sa ii spuna ca il chem.
Ionut a venit , s-a inrosit si s-a uitat urat la Andu si
apoi a plecat cu demnitate. Ma simteam ca o mare
cuceritoare si eram fericita ca-l facusem gelos pe
Ionut. Am crezut ca asta a fost tot si ce amuzant
fusese! De fapt , la sfarsitul zilei s-au intors amandoi
cu bulina albastra acasa pentru ca Ionut i-a dat un
pumn lui Andu in camera in care tineam pantofii , un
fel de hol inainte de sala principala. Andu a facut pe
victima si a chemat-o pe Luminita, apoi , in sala ,
Andu i-a tras scaunul lui Ionut , iar Ionut a
chemat-o si el pe Luminita. Eu am fost singura care
a plecat acasa cu buline rosii.
A fost o zi in ultimul an cand am fost decat 4 toata
ziua. Ploua torential si cand am ajuns acolo , eram singura.
Apoi a mai venit Costin , Andra si cred ca si Ionut. Ne-au
lasat sa ne jucam toata ziua si cu toate jucariile , aveam
de unde alege. A fost una dintre cele mai fericite zile.
Undeva pe un perete , langa locul meu obisnuit erau
doua traistute in care tineau cartile cu povesti. Erau o
adevarata fascinatie pentru mine, mereu mi-am dorit
sa le pot atinge , macar pentru cateva secunde , sa le pot
citi si eu , dar mi-era prea rusine sa cer. In clasa I m-am
intors intr-o zi sa o vad pe doamna Raducanu si mi-a
oferit chiar ea privilegiul de a citi cartile acelea.
Eram suparata pentru ca nu ma lasa sa iau mai mult de 3
buline rosii pe zi . Si pentru ca nu puteam sa citesc cartile
alea. Pentru ca acasa ii scriam mamei declaratii de dragoste
si la Telega citeam Ion Creanga mereu , iar acolo nu puteam
sa arat ca stiu sa fac toate astea. Si nu a fost singurul loc , in
care am patit asa, dar toate la timpul lor.
Am cunoscut-o si pe fata Doamnei Raducanu. Era o fata inalta
si slaba , nesuferita , dar care parea sa fie tare apreciata de
adulti in general , in special de mama mea. Era studenta la facultatea
de litere si se pregatea sa devina profesoara de engleza.
Mama ei , ne invatasem cate putin din ce prinsese de la fata ei.
Ne punea sa ne ridicam in picioare , ne invatase sa ne spunem numele
si varsta si alte nimicuri.
Intr-o dimineata de 6 decembrie stateam in pat cu un nou set
de carioci si o rata care canta imnul frantei. Mama m-a intrebat
daca vreau sa invat engleza . I-am spus ca da , desi nu pricepeam
prea bine ce presupune asta , cel putin asa cred. Aveam 5 ani pe
atunci. Mi-a zis bine, de saptamana viitoare mergi la Ancuta , fata
doamnei Raducanu.
Parea un vis urat. Ancuta era tipa aia mare si nesuferita iar eu
trebuia sa petrec 2 ore cu ea in fiecare saptamana. La prima sedinta
m-a luat de mana si m-a dus in camera ei si m-a intrebat ce cuvinte
stiam eu in engleza. I-am spus si ea mi-a aratat cum se scriu. Apoi
am invatat cum se conjuga verbele si asa mai departe. Am ramas
in casa aia o vara intreaga ca sa invat totul deodata si am reusit
in mare parte. Plecam dimineata la 9 , ajungeam acolo la 10 , la 12
trebuia sa plec. In fiecare zi , mai putin duminica si atunci cand nu
putea nici una din noi.
Am iubit-o pe Ancuta de cand m-a luat de mana.
Pe parcursul anilor , chiar si dupa ce am incetat pregatirea cu ea
pentru ca se maritase , nu mai statea asa de aproape , am continuat
sa tinem legatura . Mama i-a cerut sfatul cand am mers la Ploiesti la
scoala , chiar si in legatura cu profilul de liceu la care sa merg.
Dupa aproximativ 11 ani , toamna trecuta am revazut-o pe Ancuta
pentru a face din nou pregatire cu ea. M-am dat jos din masina si
ea m-a luat de mana. Era din nou prima oara , dupa mult timp.
Ieri , cand m-am intalnit cu doamna Raducanu as fi vrut sa i spun
ce nu poti spune in cuvinte. Ca mi-e dor de Pint[z]i , pisica familiei,
ca as vrea sa stiu ce mai face Petrut , ca as vrea sa mai tanjesc o
singura data dupa sacul ala cu cartea de povesti si ca as vrea sa fac
poze in curtea aia in care nu ne jucam decat maxim de 2 ori pe an,
ca mai vreau sa fiu doamna invatatoare la serbari si sa dansam ca
ratustele.
Dar nu se mai intoarce nimic inapoi. Raman doar amintirile , pe
care le conserv pe un blog.
Julia.
Se afișează postările cu eticheta Viata. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Viata. Afișați toate postările
miercuri, 4 februarie 2009
marți, 16 decembrie 2008
Maine voi fi Mos Craciun
Maine merg la un orfelinat impreuna cu niste
oameeni ceva mai speciali ca sa facem o bucurie
unor copii.
Da , generic suna foarte bine. Si da generic ,
realizand gestul meu de maine chiar o sa fie foarte
bine , cu toate ca aveam ceva indoieli in legatura
cu motivatia unora de a fi acolo.
Da , vine Craciunul. Da , chiar vreau sa vina.
Da , da , da. In sfarsit o simt. E euforie , e magie ,
e familie , e bucurie.
Azi am facut schimb de cadouri si m-am simtit
ca intr-o mare familie cu multi copii care isi asteapta
nerabdatori darurile. Asa cum vor fi si copiii de la
orfelinat.
Si da , acesta este spiritul sarbatorilor. Da. Si desi
pentru mine nu exista perioada mai deprimata ca
sarbatorile de iarna , mereu aceleasi , multa lume
, de cele mai multe ori fara rost in jurul meu , o sa-i
accept ca de obicei fara sa zic nimic.
Da , e ziua mamei fix in ziua de Craciun. Da, ma deprima.
E prea multa lume , toti cerandu-ti lucruri , Iulia , dar
stii... Si Iulia cum mai e la scoala ? A da , ca tu esti fata
desteapta. Dar evident si mult mai recentul : Ce-ti
face prietenul ? Primit de la matusile constiente ca toate
fetele normale tre sa aiba prieten dom'le , asta inca
de cand varul meu are prietena , e etalon. Mda , sigur.
Ceea ce este enervant si plictisitor este necesitatea de
a repeta informatia de mai multe ori fiecarei persoane
pentru a fi convinsa ca o intelege : Lasati ca spal eu vasele
pentru ca dumneavoastra sunteti musafiri. Scoala merge
foarte bine , multumesc. Praga e fantastica , multumesc
de intrebare. Nu am prieten pentru ca nu-mi plac manelistii ,
astept facultatea, chiar daca spuneti ca o sa raman fata
batrana multumesc.
si anul nou. Anul nou. Anul trecut a fost scaldat intr-o
depresie demna de un emo.:) A fost petrecut acasa cu mama,
tata , unchiul meu care se culca de la 1.30 si sotia lui care
rade incontinuu. A fost ceata si artificiile pe care le vedeam
in fiecare an au devenit invizibile , ramanandu-ne decat consolarea
de a auzi bubuiturile sacadate ale intregului oras.A fost un
revelion scaldat in sampanie si filmat pe alocuri cu camera mea.
Camera mea furata. Un revelion facut in fata calculatorului
cu 3 postari pe blog daca imi amintesc bine aminte. Si ceva
imi spune ca nici anul asta n-o sa fie prea schimbat. Decat ca
unchii mei au alte planuri.
Cu aceasta ocazie fac un anunt: Caut apartament de inchiriat
in noaptea de revelion la pachet cu oameni dispusi sa se distreze
de revelion.
Sau poate ca o sa l fac acasa , in stil "cool girl" , cea mai tampita
revista din univers ( da recunosc , o citeam cu frenezie in perioada
12-14 ani ) , o sa ma distrez cu my best 2 friends.si chiar o sa ne
distram , eu iar o sa le dau qi hong iar ele or sa zica ca-i oribil ,
poate o sa-mi fac curaj sa deschid vestitul sahlab:).
Poate va fi un an bun.
Myriam
oameeni ceva mai speciali ca sa facem o bucurie
unor copii.
Da , generic suna foarte bine. Si da generic ,
realizand gestul meu de maine chiar o sa fie foarte
bine , cu toate ca aveam ceva indoieli in legatura
cu motivatia unora de a fi acolo.
Da , vine Craciunul. Da , chiar vreau sa vina.
Da , da , da. In sfarsit o simt. E euforie , e magie ,
e familie , e bucurie.
Azi am facut schimb de cadouri si m-am simtit
ca intr-o mare familie cu multi copii care isi asteapta
nerabdatori darurile. Asa cum vor fi si copiii de la
orfelinat.
Si da , acesta este spiritul sarbatorilor. Da. Si desi
pentru mine nu exista perioada mai deprimata ca
sarbatorile de iarna , mereu aceleasi , multa lume
, de cele mai multe ori fara rost in jurul meu , o sa-i
accept ca de obicei fara sa zic nimic.
Da , e ziua mamei fix in ziua de Craciun. Da, ma deprima.
E prea multa lume , toti cerandu-ti lucruri , Iulia , dar
stii... Si Iulia cum mai e la scoala ? A da , ca tu esti fata
desteapta. Dar evident si mult mai recentul : Ce-ti
face prietenul ? Primit de la matusile constiente ca toate
fetele normale tre sa aiba prieten dom'le , asta inca
de cand varul meu are prietena , e etalon. Mda , sigur.
Ceea ce este enervant si plictisitor este necesitatea de
a repeta informatia de mai multe ori fiecarei persoane
pentru a fi convinsa ca o intelege : Lasati ca spal eu vasele
pentru ca dumneavoastra sunteti musafiri. Scoala merge
foarte bine , multumesc. Praga e fantastica , multumesc
de intrebare. Nu am prieten pentru ca nu-mi plac manelistii ,
astept facultatea, chiar daca spuneti ca o sa raman fata
batrana multumesc.
si anul nou. Anul nou. Anul trecut a fost scaldat intr-o
depresie demna de un emo.:) A fost petrecut acasa cu mama,
tata , unchiul meu care se culca de la 1.30 si sotia lui care
rade incontinuu. A fost ceata si artificiile pe care le vedeam
in fiecare an au devenit invizibile , ramanandu-ne decat consolarea
de a auzi bubuiturile sacadate ale intregului oras.A fost un
revelion scaldat in sampanie si filmat pe alocuri cu camera mea.
Camera mea furata. Un revelion facut in fata calculatorului
cu 3 postari pe blog daca imi amintesc bine aminte. Si ceva
imi spune ca nici anul asta n-o sa fie prea schimbat. Decat ca
unchii mei au alte planuri.
Cu aceasta ocazie fac un anunt: Caut apartament de inchiriat
in noaptea de revelion la pachet cu oameni dispusi sa se distreze
de revelion.
Sau poate ca o sa l fac acasa , in stil "cool girl" , cea mai tampita
revista din univers ( da recunosc , o citeam cu frenezie in perioada
12-14 ani ) , o sa ma distrez cu my best 2 friends.si chiar o sa ne
distram , eu iar o sa le dau qi hong iar ele or sa zica ca-i oribil ,
poate o sa-mi fac curaj sa deschid vestitul sahlab:).
Poate va fi un an bun.
Myriam
duminică, 14 decembrie 2008
That's amore. Remember?
In Napoli where love is king
When boy meets girl here's what they say...
Se spune ca povestile sunt adevarate.
Se spune ca exista printi si printese.
Se spune ca viata e mai frumoasa cand iubesti.
Se spune ca e cineva pentru fiecare dintre noi.
Se spune ca nu exista sfarsit trist , pentru ca
intotdeauna va urma ceva.
Se spun atat de multe.
Dar cate sunt adevarate?
When the moon hits you eye like a big pizza pie
That's amore
When the world seems to shine like you've had too much wine
That's amore
Euforie, that feeling , you know it. Cand te furnica pielea ,
cand ai un gol un stomac si iti simti inima batand in gat , doar
din cauza unei prostii. Unui lucru marunt , dar atat de important.
Cand te sperii de telefon , doar pentru ca ai vazut cine te suna
si incepi sa-ti dregi vocea, ca sa nu pari gatuita de emotie.
Cand il vezi si nu stii cum sa il saluti, iti ascunzi privirea si imediat
dupa regreti , dar el intoarce capul si ramai chiar mai tacuta
decat prima oara , fara sa mai respiri.
Cand crezi ca esti puternica si poti sa treci peste , dar tresari
de fiecare data cand il vezi , fara motive aparente.
Cand te imbraci intr-o culoare pe care stii ca o destesta , doar
ca sa-i arati cat de mult iti pasa de parerile lui si sesizezi , ca lui
incepe sa i devina mult mai palcuta acea culoare.
Small things.
One more time with emotion
It's so delicate
When you're painting someone's heart
It's a little bit hard to be so eloquent
When you don't know where to start
This is actually love. It's nice to remember from time to time.
Nu mai stiu de ceva vreme cum e sa fii cu capul in nori , dar
imi place sa-mi aduc aminte chiar daca nu mai pot sa simt.
Sa simt amintirile care ma invaluie , din cand in cand , e posibil,
dar dureros. Vad greseli , vad dorinta de a le face din nou ,
vad dorinta de a face ceva sa se intample. Vreau sa iubesc
de Craciun. Vreau sa fac sarbatorile astea magice.
Nu se stie daca o sa reusesc. Adica nu e vorba de reusit,
cred prea tare in mister si destin si teoria " meant to be" ca sa
fac eu ceva. Cred pur si simplu ca o sa pice de undeva de sus
ca si ciocolata de la Metro la pret promotional.:).
Cred in pasiune , in lucruri marunte , in viata si spiritul
de sarbatori , in povestea ce invaluie bradul , in ochii copiilor
care inca il mai asteapta pe mos.Cred in surprize. Nu mi-a
placut si nu mi place sa vad cadoul inainte de Craciun. Inaintea
diminetii de 25. Urasc chestia asta. E cel mai placut lucru din
lume , dupa ajun in care muncesc la mancare si cozonaci ,
sa ma trezesc cu entuziasm , sa privesc bradul de la poale ,
in casa sa miroasa aromat a rom si eu sa desfac cu cea mai
neomeneasca rabdare cadourile , ca sa prelungesc inca putin
clipa cand voi vedea ce se afla in pachet...
Copilaroasa ? Da , stiu. Si totusi prea matura. E ciudat sa fii
un hibrid intre traditionalism si modernism , realism si fantezism ,
obiectivism si subiectivism. Sunt un om complicat , dar imi
place prea mult de mine asa ca sa ma schimb.
E povestea de Craciun. Cand casa e plina , cand as vrea sa me retrag
in cel mai tacut colt al casei , in bratele cuiva , sa i povestesc
nimicuri , sa mi sopteasca nimicuri si din cand in cand sa ma gadile
in palme, in timp ce eu ma bucur de mireasma unui aftershave.
Cred in puterea barbatilor de a fi barbati. Inca din clasa a 5a
imi placeau cei de-a 12 a. Cred ca e oarecum normal acum sa fiu
atrasa de oameni peste 23. :). Cred in varsta de 30. Flowering age.
Dar si 16 e o varsta prea frumoasa ca sa nu o traiesc din plin.
Multe cifre , viati , iubiri , sarbatoari. mult din toate. Putina
filozofie , putin parfum care sa ne invaluie , putina inaltare catre
spirit si amintirea unui eu mai vechi.Asta suntem noi.
Vreau sa vina Craciunul.Sa bata vantul , sa ma contopesc
cu florile de gheata , sa privesc fulgii de zapada , sa ma scurg
in turturi argintii , sa raman eu si totusi sa fiu alta . Un eu mai
vechi alaturi de eul tau nou. " tu" , " el " si alte apelative fiind
generice, doar v-am spus ca-s idealista.
Myriam Lacroche.
P.S versurile de la inceput sunt:
Dean martin- that's amore
ATB- wait for your heart
:)
When boy meets girl here's what they say...
Se spune ca povestile sunt adevarate.
Se spune ca exista printi si printese.
Se spune ca viata e mai frumoasa cand iubesti.
Se spune ca e cineva pentru fiecare dintre noi.
Se spune ca nu exista sfarsit trist , pentru ca
intotdeauna va urma ceva.
Se spun atat de multe.
Dar cate sunt adevarate?
When the moon hits you eye like a big pizza pie
That's amore
When the world seems to shine like you've had too much wine
That's amore
Euforie, that feeling , you know it. Cand te furnica pielea ,
cand ai un gol un stomac si iti simti inima batand in gat , doar
din cauza unei prostii. Unui lucru marunt , dar atat de important.
Cand te sperii de telefon , doar pentru ca ai vazut cine te suna
si incepi sa-ti dregi vocea, ca sa nu pari gatuita de emotie.
Cand il vezi si nu stii cum sa il saluti, iti ascunzi privirea si imediat
dupa regreti , dar el intoarce capul si ramai chiar mai tacuta
decat prima oara , fara sa mai respiri.
Cand crezi ca esti puternica si poti sa treci peste , dar tresari
de fiecare data cand il vezi , fara motive aparente.
Cand te imbraci intr-o culoare pe care stii ca o destesta , doar
ca sa-i arati cat de mult iti pasa de parerile lui si sesizezi , ca lui
incepe sa i devina mult mai palcuta acea culoare.
Small things.
One more time with emotion
It's so delicate
When you're painting someone's heart
It's a little bit hard to be so eloquent
When you don't know where to start
This is actually love. It's nice to remember from time to time.
Nu mai stiu de ceva vreme cum e sa fii cu capul in nori , dar
imi place sa-mi aduc aminte chiar daca nu mai pot sa simt.
Sa simt amintirile care ma invaluie , din cand in cand , e posibil,
dar dureros. Vad greseli , vad dorinta de a le face din nou ,
vad dorinta de a face ceva sa se intample. Vreau sa iubesc
de Craciun. Vreau sa fac sarbatorile astea magice.
Nu se stie daca o sa reusesc. Adica nu e vorba de reusit,
cred prea tare in mister si destin si teoria " meant to be" ca sa
fac eu ceva. Cred pur si simplu ca o sa pice de undeva de sus
ca si ciocolata de la Metro la pret promotional.:).
Cred in pasiune , in lucruri marunte , in viata si spiritul
de sarbatori , in povestea ce invaluie bradul , in ochii copiilor
care inca il mai asteapta pe mos.Cred in surprize. Nu mi-a
placut si nu mi place sa vad cadoul inainte de Craciun. Inaintea
diminetii de 25. Urasc chestia asta. E cel mai placut lucru din
lume , dupa ajun in care muncesc la mancare si cozonaci ,
sa ma trezesc cu entuziasm , sa privesc bradul de la poale ,
in casa sa miroasa aromat a rom si eu sa desfac cu cea mai
neomeneasca rabdare cadourile , ca sa prelungesc inca putin
clipa cand voi vedea ce se afla in pachet...
Copilaroasa ? Da , stiu. Si totusi prea matura. E ciudat sa fii
un hibrid intre traditionalism si modernism , realism si fantezism ,
obiectivism si subiectivism. Sunt un om complicat , dar imi
place prea mult de mine asa ca sa ma schimb.
E povestea de Craciun. Cand casa e plina , cand as vrea sa me retrag
in cel mai tacut colt al casei , in bratele cuiva , sa i povestesc
nimicuri , sa mi sopteasca nimicuri si din cand in cand sa ma gadile
in palme, in timp ce eu ma bucur de mireasma unui aftershave.
Cred in puterea barbatilor de a fi barbati. Inca din clasa a 5a
imi placeau cei de-a 12 a. Cred ca e oarecum normal acum sa fiu
atrasa de oameni peste 23. :). Cred in varsta de 30. Flowering age.
Dar si 16 e o varsta prea frumoasa ca sa nu o traiesc din plin.
Multe cifre , viati , iubiri , sarbatoari. mult din toate. Putina
filozofie , putin parfum care sa ne invaluie , putina inaltare catre
spirit si amintirea unui eu mai vechi.Asta suntem noi.
Vreau sa vina Craciunul.Sa bata vantul , sa ma contopesc
cu florile de gheata , sa privesc fulgii de zapada , sa ma scurg
in turturi argintii , sa raman eu si totusi sa fiu alta . Un eu mai
vechi alaturi de eul tau nou. " tu" , " el " si alte apelative fiind
generice, doar v-am spus ca-s idealista.
Myriam Lacroche.
P.S versurile de la inceput sunt:
Dean martin- that's amore
ATB- wait for your heart
:)
duminică, 30 noiembrie 2008
Degradare morala
Lumea. Lumea asa cum e ea. Refuz sa o vad.
Mai bine spus am refuzat. Ce s-a intamplat in
acest weekend a reprezentat un soc pentru
mine. Dar , din fericire , consider ca am luat
decizia corecta si sunt extrem de fericita ca am
fost alaturi de oamenii care conteaza pentru mine
pana la capat.
De ce trebuie sa facem anumite lucruri doar ca
sa parem altfel de cum suntem? Sau asa suntem?
De ce suntem teribilisti? De ce o distractie aproape
inocenta se transforma intr-o orgie? De ce nu
e nimeni ceea ce pare? De ce jignim oameni carora
le datoram respect? De ce ne credem cineva sau
ceva ce nu suntem?
Oribil. Pueril , dar oribil. Dizgratios. Betie. Betie.
Betie. Betie a simturilor , betie animalica , betie.
Sunt doar dezgustata. Atat. Pentru ca tupeul ar
trebui sa aiba limite. Impunerea punctelor de
vedere ( desi sunt cele mai idioate ) ar trebui sa aiba
limite.
Dar , cum trebuie sa aiba si o parte buna, am avut
multe de invatat din evenimentele recente. Ca ar
trebui sa am aceeasi incredere in mine mereu , ca
ar trebui sa invat din greselile ALTORA , i do insist,
ca sunt mai matura decat ceilalti colegi cu mult ,
asta daca discutiile cu cosmin nu ma convinsesera
pana acum:) , ca mi-am facut mandri parintii si
ca merit mai mult de atat. Am luat decizia de a
trece peste cu mai multa forta decat ar putea crede
oricine ca am. Si o sa scap de toate astea. Curand.
Si cum trebuie sa fie o parte funny , azi noapte
cand ma intorceam cu ai mei , i am intrebat daca
s-ar supara pe mine daca m-as marita cu un tip
de varsta lui columbeanu:) . Au ras si au zis ca daca
aia e varsta cu care sunt compatibila e ok. Si i-am
mai zis lu tata ca o sa-i prinda bine sa vorbeasca cu
sotul meu de varsta lui.:) A fost dragut. Nu ma mai
simtisem de multa vreme asa de aproape de ei.
Si voi , cei care credeti ca am luat decizia gresita ,
atunci cand am acceptat sa va parasesc , imi pare
rau sa va dezamagesc. Dar lucrurile grave sunt
intotdeauna foarte grave , iar lucrurile mai putin
grave sunt mult mai grave decat par. Musamalizam
totul , de frica , o teama idioata , cretina, care pana
la urma ne da de gol. Si voua , celor care va e teama sa
nu afle omul care ar trebui sa afle, ma mai gandesc.
Atata dezgust , si atata scarba pentru oamenii care
ma inconjoara nu am simtit niciodata.
Ma intristeaza un singur gand. Nu o sa ma pot
impartasi anul asta. Pentru ca sunt certata cu cineva,
nu o sa ma mai simt implinita dupa iesirea din biserica...
In ce lume traim. O lume parsiva , rece , depravata,
perversa. Si oarba ...
Iulia.
Mai bine spus am refuzat. Ce s-a intamplat in
acest weekend a reprezentat un soc pentru
mine. Dar , din fericire , consider ca am luat
decizia corecta si sunt extrem de fericita ca am
fost alaturi de oamenii care conteaza pentru mine
pana la capat.
De ce trebuie sa facem anumite lucruri doar ca
sa parem altfel de cum suntem? Sau asa suntem?
De ce suntem teribilisti? De ce o distractie aproape
inocenta se transforma intr-o orgie? De ce nu
e nimeni ceea ce pare? De ce jignim oameni carora
le datoram respect? De ce ne credem cineva sau
ceva ce nu suntem?
Oribil. Pueril , dar oribil. Dizgratios. Betie. Betie.
Betie. Betie a simturilor , betie animalica , betie.
Sunt doar dezgustata. Atat. Pentru ca tupeul ar
trebui sa aiba limite. Impunerea punctelor de
vedere ( desi sunt cele mai idioate ) ar trebui sa aiba
limite.
Dar , cum trebuie sa aiba si o parte buna, am avut
multe de invatat din evenimentele recente. Ca ar
trebui sa am aceeasi incredere in mine mereu , ca
ar trebui sa invat din greselile ALTORA , i do insist,
ca sunt mai matura decat ceilalti colegi cu mult ,
asta daca discutiile cu cosmin nu ma convinsesera
pana acum:) , ca mi-am facut mandri parintii si
ca merit mai mult de atat. Am luat decizia de a
trece peste cu mai multa forta decat ar putea crede
oricine ca am. Si o sa scap de toate astea. Curand.
Si cum trebuie sa fie o parte funny , azi noapte
cand ma intorceam cu ai mei , i am intrebat daca
s-ar supara pe mine daca m-as marita cu un tip
de varsta lui columbeanu:) . Au ras si au zis ca daca
aia e varsta cu care sunt compatibila e ok. Si i-am
mai zis lu tata ca o sa-i prinda bine sa vorbeasca cu
sotul meu de varsta lui.:) A fost dragut. Nu ma mai
simtisem de multa vreme asa de aproape de ei.
Si voi , cei care credeti ca am luat decizia gresita ,
atunci cand am acceptat sa va parasesc , imi pare
rau sa va dezamagesc. Dar lucrurile grave sunt
intotdeauna foarte grave , iar lucrurile mai putin
grave sunt mult mai grave decat par. Musamalizam
totul , de frica , o teama idioata , cretina, care pana
la urma ne da de gol. Si voua , celor care va e teama sa
nu afle omul care ar trebui sa afle, ma mai gandesc.
Atata dezgust , si atata scarba pentru oamenii care
ma inconjoara nu am simtit niciodata.
Ma intristeaza un singur gand. Nu o sa ma pot
impartasi anul asta. Pentru ca sunt certata cu cineva,
nu o sa ma mai simt implinita dupa iesirea din biserica...
In ce lume traim. O lume parsiva , rece , depravata,
perversa. Si oarba ...
Iulia.
vineri, 28 noiembrie 2008
gol.
Ma simt atat de goala. Goala , rece si nepasatoare. Nu mai
imi place lumea mea. E prea organizata , previzibila si nimic
nu e asa cum ar trebui sa fie.
Revin la gandurile cu romante imposibile a la filme ... mi- aduc
aminte de Amelie si de imposibilitatea unei intamplari gen
Amelie. Dar e frumos. Sa crezi ca exista si asa ceva.
imi place sa vad ca primul om pe care il vad intr-o zi e fix el,
chiar daca asta e cel mai neasteptat eveniment dintre toate.
Chiar daca lui nu-i pasa. nu ma mai intereseaza. A mai ramas
doar dorinta aia ciudat de prezenta de a avea o mana fina si
puternica pe care sa o strang si care sa o simt prezenta mereu.
A mai ramas decat dorinta de a fi cineva. Care sa ma surprinda,
cu care sa merg la patinuar si sa ne tinem de mana si lumea sa
ne priveasca asa cum ii privesc eu , cand ma odihnesc pe margine.
E gol si asa a fost mereu. E un gol care se strange. E mic.
A fost mult mai mare. S a umplut mai intai cu sperante ca apoi
sa devina iarasi imens , mai mare decat prima oara , iar acum
e pur si simplu un gol. Care se strange , se strange si devine tot
mai mic datorita constientei ca nu o sa fie cineva care sa-l umple.
Si daca o sa fie , nu o sa fie acum. nu are cum. Sunt prea diferita
de generatia mea. Golul ar fi umplut de un om cu cel putin 2 ani
mai mare, pentru ca doar asa ne am apropia ca gandire. Ca
mentalitate. Sau nu.
mai conteaza?
e gol, e pustiu , e iarna. Astept ninsoarea , sa mi astearna fulgi
de nea peste durere si sarutari peste fruntea-mi inghetata.
Vreau sa gasesc ceva de facut. Vreau sa gasesc un om care sa
aiba nevoie de mine.Vreau sa ajut pe cineva , sa ma simt utila.
Poate atunci n o sa mai fie asa gol.
Vreau sa fac pe cineva fericit. Vreau sa simt Craciunul si sa
nu ma mai enerveze casa plina de oameni care-i canta mamei
la multi ani la cea de a 41 a aniversare ( cum trece timpul...).
Vreau un copil. Al meu. Vreau sa simt ca iubesc ceva , pe cineva,
pentru ca e parte din mine.Nici nu va puteti inchipui cat
il iubesc pe toni , metis angorasul meu. Dar , cum e un pisoi , nu
stiu cat de tare se resimt sentimentele lui fata de mine.
Dar imi iubesc cartile . Cele 10 de la Gaudeamus ma asteapta.
O sa ma las de mess.
Trebuie sa mi promit ca o sa scriu pe blogul asta mai des, e calmant.
E ca un balsam, de cand nu mai am jurnal :).
E placut sa te simti parte din ceva.
A venit iarna. Merg la munte. MErg la Praga.
Noapte buna!
Iulia.
imi place lumea mea. E prea organizata , previzibila si nimic
nu e asa cum ar trebui sa fie.
Revin la gandurile cu romante imposibile a la filme ... mi- aduc
aminte de Amelie si de imposibilitatea unei intamplari gen
Amelie. Dar e frumos. Sa crezi ca exista si asa ceva.
imi place sa vad ca primul om pe care il vad intr-o zi e fix el,
chiar daca asta e cel mai neasteptat eveniment dintre toate.
Chiar daca lui nu-i pasa. nu ma mai intereseaza. A mai ramas
doar dorinta aia ciudat de prezenta de a avea o mana fina si
puternica pe care sa o strang si care sa o simt prezenta mereu.
A mai ramas decat dorinta de a fi cineva. Care sa ma surprinda,
cu care sa merg la patinuar si sa ne tinem de mana si lumea sa
ne priveasca asa cum ii privesc eu , cand ma odihnesc pe margine.
E gol si asa a fost mereu. E un gol care se strange. E mic.
A fost mult mai mare. S a umplut mai intai cu sperante ca apoi
sa devina iarasi imens , mai mare decat prima oara , iar acum
e pur si simplu un gol. Care se strange , se strange si devine tot
mai mic datorita constientei ca nu o sa fie cineva care sa-l umple.
Si daca o sa fie , nu o sa fie acum. nu are cum. Sunt prea diferita
de generatia mea. Golul ar fi umplut de un om cu cel putin 2 ani
mai mare, pentru ca doar asa ne am apropia ca gandire. Ca
mentalitate. Sau nu.
mai conteaza?
e gol, e pustiu , e iarna. Astept ninsoarea , sa mi astearna fulgi
de nea peste durere si sarutari peste fruntea-mi inghetata.
Vreau sa gasesc ceva de facut. Vreau sa gasesc un om care sa
aiba nevoie de mine.Vreau sa ajut pe cineva , sa ma simt utila.
Poate atunci n o sa mai fie asa gol.
Vreau sa fac pe cineva fericit. Vreau sa simt Craciunul si sa
nu ma mai enerveze casa plina de oameni care-i canta mamei
la multi ani la cea de a 41 a aniversare ( cum trece timpul...).
Vreau un copil. Al meu. Vreau sa simt ca iubesc ceva , pe cineva,
pentru ca e parte din mine.Nici nu va puteti inchipui cat
il iubesc pe toni , metis angorasul meu. Dar , cum e un pisoi , nu
stiu cat de tare se resimt sentimentele lui fata de mine.
Dar imi iubesc cartile . Cele 10 de la Gaudeamus ma asteapta.
O sa ma las de mess.
Trebuie sa mi promit ca o sa scriu pe blogul asta mai des, e calmant.
E ca un balsam, de cand nu mai am jurnal :).
E placut sa te simti parte din ceva.
A venit iarna. Merg la munte. MErg la Praga.
Noapte buna!
Iulia.
joi, 20 noiembrie 2008
Ecou
degete fine
impletite cu ale mele
zambete obosite...
chin.
dulci chinuri
ale noastre,
ale tale si ale ei.
eu nu sunt parte
a tot ce aveti voi
eu nu sunt
nimic
in lumea ta.
Eu sunt
un eu ratacit
care te striga
si striga
ecou
voce
nu se mai aude.
N ai auzit.
sfarsit.
impletite cu ale mele
zambete obosite...
chin.
dulci chinuri
ale noastre,
ale tale si ale ei.
eu nu sunt parte
a tot ce aveti voi
eu nu sunt
nimic
in lumea ta.
Eu sunt
un eu ratacit
care te striga
si striga
ecou
voce
nu se mai aude.
N ai auzit.
sfarsit.
Ce a fost
Azuriu , cerul
Pete albe , norii
Inaltat spiritul,
S-a spulberat.
Iluzii coplesitoare
Guri de aer respirate
Cu greu.
noi.
respira.
Si apoi a venit furtuna
Norii. ploaia. vantul.
Si n-a lasat
decat
gri melancolic.
Uite-l . Il vezi?
e aici. e n mine.
Uite-l . il vezi?
nu vezi. nici
n-asteptam
N ai vazut nimic,
nimic...
Pana acum.
Prea tarziu.
Pete albe , norii
Inaltat spiritul,
S-a spulberat.
Iluzii coplesitoare
Guri de aer respirate
Cu greu.
noi.
respira.
Si apoi a venit furtuna
Norii. ploaia. vantul.
Si n-a lasat
decat
gri melancolic.
Uite-l . Il vezi?
e aici. e n mine.
Uite-l . il vezi?
nu vezi. nici
n-asteptam
N ai vazut nimic,
nimic...
Pana acum.
Prea tarziu.
vineri, 14 noiembrie 2008
Predispuse la esec.
eu niciodata nu ma invat minte?
Cred ca nu.
Ar trebui sa fac acelaeasi greseli din trecut
de o mie de ori sa ma invat minte. Niciodata nu mi
convine cand nu mi iese ca mine.Niciodata nu inteleg
lectia din prima.
Am spus te iubesc de multe ori fix cui nu trebuia
( a fost unul singur ) si cred ca in cele din urma a
facut ce face orice baiat cand are parte de confesiuni:
profita si se simte mai stapan pe el , te ameteste si
apoi te lasa.
Eu sunt una dintre cele slabe de duh , iar blogul a devenit
un fel de confesionar al meu , tocmai pentru ca este citit.
Imi aduc singura aminte de tipa din cruel intentions 1,
care aparuse intr un ziar tocmai pentru ca era virgina la
o varsta inaintata.Nu m ar deranja soarta ei totusi.
Nu am taria sa le rezist ingratilor.Nu am taria sa le rezist,
la naiba.
Am inceput sa realizez ca tot ceea ce am simtit in viata mai
serios pentru anumiti , a fost bazat pe o relatie de lunga
durata , care nu-mi permitea sa ma apropii prea tare sau
prea des de ei , dar sa le pastrez amintirea vie , ca o flacara
inauntrul fiintei mei.
Am simtit repulsie la un anumit moment dat pentru fiecare
dintre ei , chit ca era pentru faptul ca pur si simplu erau
ei , chit ca pur si simplu gaseau pe alta.
Dar nu gasesc omul perfect pentru mine. Marmo imi zicea
ca-s perfectionista. Cosmin si Lidu slava domnului ma
inteleg.
Dar sunt perfectionista , caci nu gasesc rostul unei relatii
daca nu e de durata , romantica , iar omului de langa tine sa-i
pese .
Si perfectiunea e imposibil de atins, dar poate fi cautata.
Si daca nu o sa ating aproape varful everestului , voi incerca
sa fie special si sa mi mai lipseasca 5 metri pana in varf.
Daca nu voi reusi sa gasesc ce-mi doresc aici , voi pleca.
Oricum vreau sa plec. Oricum am cunoscut oameni care
merita mult mai mult decat cei ce ma inconjoara si ma
scarbesc zi de zi. ( vorbesc de evident despre anumitii din
liceu). Sa zicem ca ar fi maxim 5 , dintre care ei nu i stiu pe
toti care ar merita un oarecare interes. Dar merit eu
interesul lor?
Uneori si the sparkle of life that you can only find in me ,
e un impediment. De ce imi plac molaii? Sau teribilistii?
De ce azi imi plac brunetii cu ochi albastri dar maine
o sa mor dupa un blond cu cei mai frumosi ochi caprui
din lume?
Nu ma mai suport.
Mi-am propus ca peste toate sa-mi cumpar un nikon
cu putere cat mai mare si sa plec in lume si sa o vad.
Fara sa mai fac nici un studiu , nimic . sa fiu eu si nikonul
meu. si atunci cand o sa ma plictisesc , o sa le arat
oamenilor ce am facut eu , de ce am plecat de la scoala,
o sa fac o facultate renumita cu nikonul meu cu tot ,
o sa astept primul om care iese din cladirea new york
post si o sa l rog sa vina cu mine si sa-mi doneze samanta
lui pentru perechea mea de gemeni.
Si o sa fiu prima femeie intacta care naste gemeni si
are un nikon care a vazut si kenya si india si malaezia si
rusia. Ah rusii...
Si vreau sa fiu eu capabila sa nu ma mai ametesc
cu apa rece. Niciodata nu reusesc sa ma imbat , dar
ma ametesc destul de des. Dar sper ca daca voi reusi
sa spun gata , ma voi asculta pe mine.
Imi trebuie un timp numai pentru mien sa inteleg ce doamne
iarta ma sa petrece cu mine , ce vreau , pe cine
vreau si de ce il vreau.
Caci iar fac vesnica greseala de a-l dori eu prea mult.
Si ce daca mi spuneti voi sa fiu extrem de sincera
si sa i spun exact? Va spuneam ca i molau. si ce, n ar
fi in stare de nimic si sa i spun : " ba , m am saturat
sa ravnesc la buzele tale si sa ma pierd o zi intreaga
in ochii tai si sa ma tii de mana de la un apus la altul".
M-ar intreba ce am zis pentru ca nu a inteles ce am
vrut sa spun. Poate ca exagerez , dar scriu cu furie .
Furia neputintei. Furia care te apuca atunci cand stii
ca nu i nimic in mana ta si nu poti face nimic ca sa
schimbi ceva, vreau sa pot sa fac totul , sa schimb lumea.
Dar nu pot sa o schimb singura. Imi trebuie oameni
care sa ma ajute , oameni care sa vrea , oameni ...
Si uite cum o dau dintr-una intr-alta.
Dar nu mi place lumea mea , lumea in care traiesc ,
m-am saturat de tot si toate.
Vorba cantecului : in familie barbatul a devenit chiuveta.
Si atat.
Baietii ar trebui sa faca mult mai multe. Si nu ma
refer la turma , ma refer la cei outstanding , care chiar
ai pentru ce sa i apreciezi si in care vezi ceva.
Ca turma , face destule. Incepand cu acel termen de
3 litere care incepe cu s , se termina in x si are e la mijloc.
Cei care nu fac parte din turma sunt speciali in
2 moduri. fie sunt chiar ... cu un je-ne-sais-quoi , fie
sunt ciudati.
Si nu , nu sunt rea. Dar am vazut si ciudati speciali.
Sunt speciali , dar au ceva care nu ti permite sa te apropii
decat daca esti facut pentru asta.
Ceilalti speciali , au prieteni deosebiti , cu care-si petrec
timpul si ar trebui sa fii si tu in anumite cercuri ca sa
ajungi aproape de ei.
Si aici ma gandesc la ruxandra , stie ea de ce. Pentru ca
acele cursuri de chitara si de teatru sunt facute pentru
astfel de oameni.
Doar ca eu am decis sa las chitara pe dezbateri de viata,
si teatrul pe drepturile omului.
Pentru ca eu vreau sa schimb conceptiile oamenilor
despre teatru ( pentru ca se pot face bani si din teatru ,
nu conteaza ce zice mama si tata ) si nu sa joc eu teatru,
poate decat dupa ce ii voi convinge ca teatrul e o arta.
Si nu ma refer la jucat teatru ca mintit. Ma refer la
teatru ca arta pur si simplu.
Si iar ma uit unde am ajuns.
Da , dar eu sunt predispusa la esec. Dar inca mai cred
ca viata e frumoasa si ca intr-o zi voi zambi gandindu ma
si recitind aceste framantari si poate voi reusi sa fac macar
unul dintre lucrurile pe care mi le propun.
si pentru cei care nu au inteles inca( am intalnit cateva
cazuri):
Da , nu am avut prieten inca . De ce? Pentru ca am citit
prea multe povesti cand eram mica si m-am uitat la prea
multe filme in aceasta scurta adolescenta ca sa nu mai
cred in the right one who is going to come.
Chiar cred ca exista the right one. Chiar si pentru mine.
Chiar pentru mine , care nu am nimic outstanding ca
frumuseste , dezinvoltura sau orice altceva , pentru baieti.
Da , sunt eu si nu mai imi e rusine de ceva vreme sa o
spun.
Sunt eu si invat sa mi accept viata asa cum e.
Predispusa la esece si succesuri :).
Iulia
Cred ca nu.
Ar trebui sa fac acelaeasi greseli din trecut
de o mie de ori sa ma invat minte. Niciodata nu mi
convine cand nu mi iese ca mine.Niciodata nu inteleg
lectia din prima.
Am spus te iubesc de multe ori fix cui nu trebuia
( a fost unul singur ) si cred ca in cele din urma a
facut ce face orice baiat cand are parte de confesiuni:
profita si se simte mai stapan pe el , te ameteste si
apoi te lasa.
Eu sunt una dintre cele slabe de duh , iar blogul a devenit
un fel de confesionar al meu , tocmai pentru ca este citit.
Imi aduc singura aminte de tipa din cruel intentions 1,
care aparuse intr un ziar tocmai pentru ca era virgina la
o varsta inaintata.Nu m ar deranja soarta ei totusi.
Nu am taria sa le rezist ingratilor.Nu am taria sa le rezist,
la naiba.
Am inceput sa realizez ca tot ceea ce am simtit in viata mai
serios pentru anumiti , a fost bazat pe o relatie de lunga
durata , care nu-mi permitea sa ma apropii prea tare sau
prea des de ei , dar sa le pastrez amintirea vie , ca o flacara
inauntrul fiintei mei.
Am simtit repulsie la un anumit moment dat pentru fiecare
dintre ei , chit ca era pentru faptul ca pur si simplu erau
ei , chit ca pur si simplu gaseau pe alta.
Dar nu gasesc omul perfect pentru mine. Marmo imi zicea
ca-s perfectionista. Cosmin si Lidu slava domnului ma
inteleg.
Dar sunt perfectionista , caci nu gasesc rostul unei relatii
daca nu e de durata , romantica , iar omului de langa tine sa-i
pese .
Si perfectiunea e imposibil de atins, dar poate fi cautata.
Si daca nu o sa ating aproape varful everestului , voi incerca
sa fie special si sa mi mai lipseasca 5 metri pana in varf.
Daca nu voi reusi sa gasesc ce-mi doresc aici , voi pleca.
Oricum vreau sa plec. Oricum am cunoscut oameni care
merita mult mai mult decat cei ce ma inconjoara si ma
scarbesc zi de zi. ( vorbesc de evident despre anumitii din
liceu). Sa zicem ca ar fi maxim 5 , dintre care ei nu i stiu pe
toti care ar merita un oarecare interes. Dar merit eu
interesul lor?
Uneori si the sparkle of life that you can only find in me ,
e un impediment. De ce imi plac molaii? Sau teribilistii?
De ce azi imi plac brunetii cu ochi albastri dar maine
o sa mor dupa un blond cu cei mai frumosi ochi caprui
din lume?
Nu ma mai suport.
Mi-am propus ca peste toate sa-mi cumpar un nikon
cu putere cat mai mare si sa plec in lume si sa o vad.
Fara sa mai fac nici un studiu , nimic . sa fiu eu si nikonul
meu. si atunci cand o sa ma plictisesc , o sa le arat
oamenilor ce am facut eu , de ce am plecat de la scoala,
o sa fac o facultate renumita cu nikonul meu cu tot ,
o sa astept primul om care iese din cladirea new york
post si o sa l rog sa vina cu mine si sa-mi doneze samanta
lui pentru perechea mea de gemeni.
Si o sa fiu prima femeie intacta care naste gemeni si
are un nikon care a vazut si kenya si india si malaezia si
rusia. Ah rusii...
Si vreau sa fiu eu capabila sa nu ma mai ametesc
cu apa rece. Niciodata nu reusesc sa ma imbat , dar
ma ametesc destul de des. Dar sper ca daca voi reusi
sa spun gata , ma voi asculta pe mine.
Imi trebuie un timp numai pentru mien sa inteleg ce doamne
iarta ma sa petrece cu mine , ce vreau , pe cine
vreau si de ce il vreau.
Caci iar fac vesnica greseala de a-l dori eu prea mult.
Si ce daca mi spuneti voi sa fiu extrem de sincera
si sa i spun exact? Va spuneam ca i molau. si ce, n ar
fi in stare de nimic si sa i spun : " ba , m am saturat
sa ravnesc la buzele tale si sa ma pierd o zi intreaga
in ochii tai si sa ma tii de mana de la un apus la altul".
M-ar intreba ce am zis pentru ca nu a inteles ce am
vrut sa spun. Poate ca exagerez , dar scriu cu furie .
Furia neputintei. Furia care te apuca atunci cand stii
ca nu i nimic in mana ta si nu poti face nimic ca sa
schimbi ceva, vreau sa pot sa fac totul , sa schimb lumea.
Dar nu pot sa o schimb singura. Imi trebuie oameni
care sa ma ajute , oameni care sa vrea , oameni ...
Si uite cum o dau dintr-una intr-alta.
Dar nu mi place lumea mea , lumea in care traiesc ,
m-am saturat de tot si toate.
Vorba cantecului : in familie barbatul a devenit chiuveta.
Si atat.
Baietii ar trebui sa faca mult mai multe. Si nu ma
refer la turma , ma refer la cei outstanding , care chiar
ai pentru ce sa i apreciezi si in care vezi ceva.
Ca turma , face destule. Incepand cu acel termen de
3 litere care incepe cu s , se termina in x si are e la mijloc.
Cei care nu fac parte din turma sunt speciali in
2 moduri. fie sunt chiar ... cu un je-ne-sais-quoi , fie
sunt ciudati.
Si nu , nu sunt rea. Dar am vazut si ciudati speciali.
Sunt speciali , dar au ceva care nu ti permite sa te apropii
decat daca esti facut pentru asta.
Ceilalti speciali , au prieteni deosebiti , cu care-si petrec
timpul si ar trebui sa fii si tu in anumite cercuri ca sa
ajungi aproape de ei.
Si aici ma gandesc la ruxandra , stie ea de ce. Pentru ca
acele cursuri de chitara si de teatru sunt facute pentru
astfel de oameni.
Doar ca eu am decis sa las chitara pe dezbateri de viata,
si teatrul pe drepturile omului.
Pentru ca eu vreau sa schimb conceptiile oamenilor
despre teatru ( pentru ca se pot face bani si din teatru ,
nu conteaza ce zice mama si tata ) si nu sa joc eu teatru,
poate decat dupa ce ii voi convinge ca teatrul e o arta.
Si nu ma refer la jucat teatru ca mintit. Ma refer la
teatru ca arta pur si simplu.
Si iar ma uit unde am ajuns.
Da , dar eu sunt predispusa la esec. Dar inca mai cred
ca viata e frumoasa si ca intr-o zi voi zambi gandindu ma
si recitind aceste framantari si poate voi reusi sa fac macar
unul dintre lucrurile pe care mi le propun.
si pentru cei care nu au inteles inca( am intalnit cateva
cazuri):
Da , nu am avut prieten inca . De ce? Pentru ca am citit
prea multe povesti cand eram mica si m-am uitat la prea
multe filme in aceasta scurta adolescenta ca sa nu mai
cred in the right one who is going to come.
Chiar cred ca exista the right one. Chiar si pentru mine.
Chiar pentru mine , care nu am nimic outstanding ca
frumuseste , dezinvoltura sau orice altceva , pentru baieti.
Da , sunt eu si nu mai imi e rusine de ceva vreme sa o
spun.
Sunt eu si invat sa mi accept viata asa cum e.
Predispusa la esece si succesuri :).
Iulia
duminică, 9 noiembrie 2008
Predispuse la romantism
Mda. noi fetele. Noi fetele de azi.noi vrem romantism.
hm, nu va asteptati la asta nu?
ei bine eu ma asteptam sa nu va asteptati la asta. Stiu
ca si celelalte fete vor romantism , dar eu vreau chiar
mai mult si pentru ca nu va pot spune exact ce vor ele,
dar va pot spune ce vreau eu , o sa fac chiar acest lucru.
Fetele vor un tip curajos care sa vina la ele tam-nesam
si sa le spuna te iubesc , sa-si asume riscul de a fi refuzati.
Fetele vor un tip care sa le invite la un suc dintr-un
motiv stupid : hai sa invatam la o ciocolata calda , nu
conteaza ca nu suntem in aceeasi clasa / liceu / oras.
Fetele vor un tip care sa nu se poate abtina sa le ia de
mana , sa le sarute chiar daca nu-si permit. Fetele vor un
tip care sa le intrebe daca pot sa fie sarutate sa nu aiba
timp sa raspunda si sa fie sarutate.
Fetele vor un tip destept. Nu conteaza cat e de frumos,
dar trebuie sa nu spuna " n am mai citit o carte de cand
eram clasa a 4 a si nu citesc decat daca n am de unde sa
mi iau comentariile la romana". Fetele vor un tip care
sa zica " Stii cartea aia? am citit o mi s a parut faina rau"
Fetelor vor un tip direct. Care dupa foarte putine pretexte
de a avea o anumita legatura cu ele , iau atitudine si le
invita la mult asteptata ciocolata.
Fetele vor un tip care sa intelega ce vor ele si care sa
aiba curaj sa greseasca. Si ce daca te refuza prima oara? Or
sa zica da a doua oara , doar pentru ca prima oara le-ai luat
prin surprindere si a doua oara deja stiu ca-ti asumi riscuri.
Fetele vor un tip care sa nu aiba mai multe bijuterii decat
ele si blugi mult mai slim decat ai lor.
Fetele vor un tip care sa arate demential la costum,
care sa aiba o camasa incredibil de sexy , care sa le innebuneasca
de fiecare data cand o vad.
Fetele vor un tip care pur si simplu traverseaza curtea scolii
si zice " Buna Y . Eu sunt X. Vino la un suc cu mine sambata.
nu accept un refuz pentru ca nu o sa mai am curajul sa mi mai
exprim inca o data sentimentele."
Fetele vor un tip direct , care sa fie capabil sa spuna te iubesc.
Fetele vor un tip care sa nu vrea altceva din prima saptamana.
Fetele vor un tip care nu le spune te iubesc la prima intalnire.
Fetele vor sa fie iubite , vor sa traiasca o poveste ca in filme.
Din foarte mica mea experienta , cam asta vor fetele.
Din gandurile mele va pot spune ca mi doresc sa traiesc o poveste
ca n filmele alea americane - for teens. Nu chiar popularul scolii
se intalneste cu tocilara scolii si se schimba radical , dar un tip
care sa se intalneasca cu mine si sa faca ceva , exact in clipa
in care ma astept cel mai putin. Sa ma ia de mana sa ma duca
pe baza scolii si sa ma invite undeva . Sa apara din senin la usa
clasei mele si sa mi zica ca trebuie sa mi spuna ceva chiar in
acelasi moment , sa ma sperii crezand ca a patit ceva si el
sa mi spuna ca nu mai rezista tacand. Eu vreau un tip puternic.
Ideea e ca Prince Charming nu se gaseste pe toate drumurile,
cu atat mai putin in caragiale , ploiesti. Totusi eu sper ca o
sa gasesc my own prince charming , iar pana nu l gasesc nu o
sa vorbesc cu nici o imitatie. Da am ramas aceeasi.
Si stiti de ce sunt eu asa de romantica? Pentru ca sunt idealista,
perfectionista , si nu vreau sa stric starea mea actuala de good
girl , not touched girl cu imaginea de very touched girl.
Am sarutat un singur tip pana acum si nu mi-e rusine sa
o afirm pe blogul care il citeste 3 sferturi de clasa , eventuali
baieti interesati , oricine. Si sunt mandra ca nu am sarutat
mai multi pentru ca nu au meritat altii. Nici norocosul nu stiu
daca merita , dar era un pas pe care trebuia sa l fac la vremea
respectiva pentru ca eram prea orbita de prezenta singurului
om cu care imi imaginam ca pot sa ma sarut. II multumesc
oficial pe aceasta cale ca mi a zis de muuulte ori ca sarut foarte
bine , although it was my first time.
Mda , acestea fiind zise ( dupa un alt session de nestapanita
sinceritate pe blog ) , presupun ca orice tip care afla de acest
blog si il citeste ori: 1. Becomes totally turned off by a virgin
in relationships 2. becomes turned on by the chase of a begginer.
Pentru categoria 1: Bravo voua baieti :)) duceti-va la alea cu
experienta. 2: n-aveti nici o sansa.
Eu caut categoria 3. Care ma vrea pe mine si nu experienta
mea.:)
Hai , gata :)
O seara placuta,
Iulia.
hm, nu va asteptati la asta nu?
ei bine eu ma asteptam sa nu va asteptati la asta. Stiu
ca si celelalte fete vor romantism , dar eu vreau chiar
mai mult si pentru ca nu va pot spune exact ce vor ele,
dar va pot spune ce vreau eu , o sa fac chiar acest lucru.
Fetele vor un tip curajos care sa vina la ele tam-nesam
si sa le spuna te iubesc , sa-si asume riscul de a fi refuzati.
Fetele vor un tip care sa le invite la un suc dintr-un
motiv stupid : hai sa invatam la o ciocolata calda , nu
conteaza ca nu suntem in aceeasi clasa / liceu / oras.
Fetele vor un tip care sa nu se poate abtina sa le ia de
mana , sa le sarute chiar daca nu-si permit. Fetele vor un
tip care sa le intrebe daca pot sa fie sarutate sa nu aiba
timp sa raspunda si sa fie sarutate.
Fetele vor un tip destept. Nu conteaza cat e de frumos,
dar trebuie sa nu spuna " n am mai citit o carte de cand
eram clasa a 4 a si nu citesc decat daca n am de unde sa
mi iau comentariile la romana". Fetele vor un tip care
sa zica " Stii cartea aia? am citit o mi s a parut faina rau"
Fetelor vor un tip direct. Care dupa foarte putine pretexte
de a avea o anumita legatura cu ele , iau atitudine si le
invita la mult asteptata ciocolata.
Fetele vor un tip care sa intelega ce vor ele si care sa
aiba curaj sa greseasca. Si ce daca te refuza prima oara? Or
sa zica da a doua oara , doar pentru ca prima oara le-ai luat
prin surprindere si a doua oara deja stiu ca-ti asumi riscuri.
Fetele vor un tip care sa nu aiba mai multe bijuterii decat
ele si blugi mult mai slim decat ai lor.
Fetele vor un tip care sa arate demential la costum,
care sa aiba o camasa incredibil de sexy , care sa le innebuneasca
de fiecare data cand o vad.
Fetele vor un tip care pur si simplu traverseaza curtea scolii
si zice " Buna Y . Eu sunt X. Vino la un suc cu mine sambata.
nu accept un refuz pentru ca nu o sa mai am curajul sa mi mai
exprim inca o data sentimentele."
Fetele vor un tip direct , care sa fie capabil sa spuna te iubesc.
Fetele vor un tip care sa nu vrea altceva din prima saptamana.
Fetele vor un tip care nu le spune te iubesc la prima intalnire.
Fetele vor sa fie iubite , vor sa traiasca o poveste ca in filme.
Din foarte mica mea experienta , cam asta vor fetele.
Din gandurile mele va pot spune ca mi doresc sa traiesc o poveste
ca n filmele alea americane - for teens. Nu chiar popularul scolii
se intalneste cu tocilara scolii si se schimba radical , dar un tip
care sa se intalneasca cu mine si sa faca ceva , exact in clipa
in care ma astept cel mai putin. Sa ma ia de mana sa ma duca
pe baza scolii si sa ma invite undeva . Sa apara din senin la usa
clasei mele si sa mi zica ca trebuie sa mi spuna ceva chiar in
acelasi moment , sa ma sperii crezand ca a patit ceva si el
sa mi spuna ca nu mai rezista tacand. Eu vreau un tip puternic.
Ideea e ca Prince Charming nu se gaseste pe toate drumurile,
cu atat mai putin in caragiale , ploiesti. Totusi eu sper ca o
sa gasesc my own prince charming , iar pana nu l gasesc nu o
sa vorbesc cu nici o imitatie. Da am ramas aceeasi.
Si stiti de ce sunt eu asa de romantica? Pentru ca sunt idealista,
perfectionista , si nu vreau sa stric starea mea actuala de good
girl , not touched girl cu imaginea de very touched girl.
Am sarutat un singur tip pana acum si nu mi-e rusine sa
o afirm pe blogul care il citeste 3 sferturi de clasa , eventuali
baieti interesati , oricine. Si sunt mandra ca nu am sarutat
mai multi pentru ca nu au meritat altii. Nici norocosul nu stiu
daca merita , dar era un pas pe care trebuia sa l fac la vremea
respectiva pentru ca eram prea orbita de prezenta singurului
om cu care imi imaginam ca pot sa ma sarut. II multumesc
oficial pe aceasta cale ca mi a zis de muuulte ori ca sarut foarte
bine , although it was my first time.
Mda , acestea fiind zise ( dupa un alt session de nestapanita
sinceritate pe blog ) , presupun ca orice tip care afla de acest
blog si il citeste ori: 1. Becomes totally turned off by a virgin
in relationships 2. becomes turned on by the chase of a begginer.
Pentru categoria 1: Bravo voua baieti :)) duceti-va la alea cu
experienta. 2: n-aveti nici o sansa.
Eu caut categoria 3. Care ma vrea pe mine si nu experienta
mea.:)
Hai , gata :)
O seara placuta,
Iulia.
marți, 4 noiembrie 2008
Elixirul vietii
Am revenit la romana dupa o lunga perioada de timp. Sunt anumite
sentimente care se traiesc in romana. Sunt oarecum indragostita.
Dar nu in felul ala normal ( bine si in ala normal :D ) , sunt in love
with life.
Pur si simplu , faptul ca am simtit niste chestii recent ( de bine) ,
care m-au facut sa simt ca traiesc , ca sunt reala , tangibila , aici,
intr-o uimitoare lume plina de culori , ca sunt clasa a Xa ( clasa cu
multa dragoste dupa cum zice dirigu ) , ca sunt la liceu , pe care
am ajuns sa -l iubesc si sa-l respect atat de tare incat mi-e teama
sa nu irosesc nici o secunda.
Am ajuns sa pretuiesc viata. Asa cum e ea , cu buna si rele si trec
printr-o perioada in care natura emo a mea nu se mai arata cam deloc,
iar eu cred ca nici nu o sa se arate prea curand.
Starea initiala de euforie s-a evaporat usor , dar ramane substratul
care-mi aminteste ca viata e facuta ca sa fie traita. Ma ghidez dupa
" carpe diem " in fiecare clipa si regret ca nu au descoperit si altii
elixirul care ma face sa zambesc zi de zi.
Zambesc , pur si simplu zambesc. Am in suflet culori , atingeri ,
voci, prinderi de maini , zambete , priviri , multe amintiri ,
ii am in suflet pe cei cativa oameni de care chiar imi pasa, pe care
ii pot numara pe degetele de la o mana , pe 4 degete fara mama si
tata .
Ii multumesc Domnului seara de seara , ca sunt aici , ca are grija
de mine si ca-mi da o viata mai fericita decat as fi cerut eu. Cred ca
fara ajutorul Celui de sus nu as fi reusit niciodata nimic si norocul
meu , de acolo vine.
Acest post e o multumire pentru prieteni , o declaratie de dragoste,
o voce , un ecou pentru cine vrea sa asculte.
Nu vreau decat sa spun ca viata se afla pe pamant pentru a fi traita
si iubita , caci iubim sa traim si traim sa iubim.
Si stiu... Multe lucruri le stiu... Le simt . Si ma multumesc sa simt ,
caci sentimentele sunt mult mai intense decat orice gand.
Nu putem spune ca viata e frumoasa azi sau ca a fost ieri. Viata e
frumoasa zi de zi , trebuie doar sa stii cum sa o traiesti si pentru
ce sa o apreciezi.
Si totusi , viata mea mea nu a fost niciodata mai frumoasa ca acum,
in perioada asta , pentru ca de-abia acum am invatat sa iubesc
existenta ei.
Iubesc tot ceea ce ma inconjoara.
Te iubesc.
Pentru cei 4 oameni speciali din viata mea.
( Ghiciti-va singuri)
Cu dorinta de a vedea si voi lucrurile asa cum le vad eu ,
Iulia.
sentimente care se traiesc in romana. Sunt oarecum indragostita.
Dar nu in felul ala normal ( bine si in ala normal :D ) , sunt in love
with life.
Pur si simplu , faptul ca am simtit niste chestii recent ( de bine) ,
care m-au facut sa simt ca traiesc , ca sunt reala , tangibila , aici,
intr-o uimitoare lume plina de culori , ca sunt clasa a Xa ( clasa cu
multa dragoste dupa cum zice dirigu ) , ca sunt la liceu , pe care
am ajuns sa -l iubesc si sa-l respect atat de tare incat mi-e teama
sa nu irosesc nici o secunda.
Am ajuns sa pretuiesc viata. Asa cum e ea , cu buna si rele si trec
printr-o perioada in care natura emo a mea nu se mai arata cam deloc,
iar eu cred ca nici nu o sa se arate prea curand.
Starea initiala de euforie s-a evaporat usor , dar ramane substratul
care-mi aminteste ca viata e facuta ca sa fie traita. Ma ghidez dupa
" carpe diem " in fiecare clipa si regret ca nu au descoperit si altii
elixirul care ma face sa zambesc zi de zi.
Zambesc , pur si simplu zambesc. Am in suflet culori , atingeri ,
voci, prinderi de maini , zambete , priviri , multe amintiri ,
ii am in suflet pe cei cativa oameni de care chiar imi pasa, pe care
ii pot numara pe degetele de la o mana , pe 4 degete fara mama si
tata .
Ii multumesc Domnului seara de seara , ca sunt aici , ca are grija
de mine si ca-mi da o viata mai fericita decat as fi cerut eu. Cred ca
fara ajutorul Celui de sus nu as fi reusit niciodata nimic si norocul
meu , de acolo vine.
Acest post e o multumire pentru prieteni , o declaratie de dragoste,
o voce , un ecou pentru cine vrea sa asculte.
Nu vreau decat sa spun ca viata se afla pe pamant pentru a fi traita
si iubita , caci iubim sa traim si traim sa iubim.
Si stiu... Multe lucruri le stiu... Le simt . Si ma multumesc sa simt ,
caci sentimentele sunt mult mai intense decat orice gand.
Nu putem spune ca viata e frumoasa azi sau ca a fost ieri. Viata e
frumoasa zi de zi , trebuie doar sa stii cum sa o traiesti si pentru
ce sa o apreciezi.
Si totusi , viata mea mea nu a fost niciodata mai frumoasa ca acum,
in perioada asta , pentru ca de-abia acum am invatat sa iubesc
existenta ei.
Iubesc tot ceea ce ma inconjoara.
Te iubesc.
Pentru cei 4 oameni speciali din viata mea.
( Ghiciti-va singuri)
Cu dorinta de a vedea si voi lucrurile asa cum le vad eu ,
Iulia.
luni, 27 octombrie 2008
Life& love
Somebody told me one day that i was going to find my prince
someday but he was not the one.
Everyday i believe more and more that there is no such thing
as my prince charming riding the white horse. I keep waiting
for the right one to appear but he just keeps saying no to my
wishes , because i refuse to beg.
I've fallen out for a guy and i don't know if what i feel is real.
Of course , he doesn't know and if he would even read this
he would say that definetly he isn't that " one" that i am talking
about.
I haven't ever fallen in such a deep way for someone. Or maybe
just once , but let's say it was because i had known that person
for many years. Now , i know nothing about him , he's a mistery,
he gives me hopes , he takes them , i felt betrayed by him some
time ago and now , when history repeats i'm in the same situation.
If he would make me feel like the most stupid person on earth right
now , next time i would do exactly the same , i mean leting him
know exactly what i feel for him.
I feel so old. It makes me feel old. Love makes me feel old. I'm done
with considering all the possible options , I'm done with interpreting all
his gestures, I'm done with everything.
But who is going to believe me? I don't even believe me. Why would
you? Why would he?
I'm dumb. I don't even learn although i have great plans and some
people have great expectations. tomorow i have test papers in physics
and TIC. So what? I don't even bother. I'm too old for anything.
And you know what's funny? I'm one of the most open-minded and
natural people in my class , but when it comes to him i'm the funniest
and dumbest person ever. I pretend not to see him , i refuse to talk
to him , i do the worst things ever.
What is there left to say? I feel stupid , in love with the dumbest boy,
i feel old , i feel tired and i really am what i feel.
I am what i do and what i do is who i am.
someday but he was not the one.
Everyday i believe more and more that there is no such thing
as my prince charming riding the white horse. I keep waiting
for the right one to appear but he just keeps saying no to my
wishes , because i refuse to beg.
I've fallen out for a guy and i don't know if what i feel is real.
Of course , he doesn't know and if he would even read this
he would say that definetly he isn't that " one" that i am talking
about.
I haven't ever fallen in such a deep way for someone. Or maybe
just once , but let's say it was because i had known that person
for many years. Now , i know nothing about him , he's a mistery,
he gives me hopes , he takes them , i felt betrayed by him some
time ago and now , when history repeats i'm in the same situation.
If he would make me feel like the most stupid person on earth right
now , next time i would do exactly the same , i mean leting him
know exactly what i feel for him.
I feel so old. It makes me feel old. Love makes me feel old. I'm done
with considering all the possible options , I'm done with interpreting all
his gestures, I'm done with everything.
But who is going to believe me? I don't even believe me. Why would
you? Why would he?
I'm dumb. I don't even learn although i have great plans and some
people have great expectations. tomorow i have test papers in physics
and TIC. So what? I don't even bother. I'm too old for anything.
And you know what's funny? I'm one of the most open-minded and
natural people in my class , but when it comes to him i'm the funniest
and dumbest person ever. I pretend not to see him , i refuse to talk
to him , i do the worst things ever.
What is there left to say? I feel stupid , in love with the dumbest boy,
i feel old , i feel tired and i really am what i feel.
I am what i do and what i do is who i am.
miercuri, 15 octombrie 2008
I feel tired.
I feel so damn tired. where are those sunny days when
all i had to do is lie down with a glass of still water and lemon
or with a cup of coffee and look at the sky?
And i don't know if i am tired phisically. I think it's this
feeling that i have been having for a while , that school
isn't what i want to do. Or at least , here , in romania.
I've been yearning for the BR meeting since school begun.
And here I am , 2 days before leaving. It's a really nice
feeling , knowing that I am going to meet again all those
peoplethat i fell in love with . I really miss them.
and the best part is that on saturday night we're havin
a party \:d/. and what i know for sure is that i am
going to be there , that the so-called " soul of the party" paul
is going to be there , that 2 special persons that i am
getting more and more attached to are going to be there,
and now that i think about it more i realise that many
of the people i care about are going to be there. And we're
going to have a great time. I know it for sure.
But i still feel tired. Because i am tired of proving who
i really am to people who don't even deserve a look from
me. I deserve more but i have to work for it more and more.
And what i want needs so much time that i'd have to
give up things that i have to do but i don't want to.
I want to give up. But i still have fiath and ambition and
i am a continous source of creativity and that's why i won't
give up. I have people who believe in me , people who
love me for who i am and who know that i am made of a
a very hard steel that won't torn into pieces at the first
pale of wind.
I am proud of my first weekend in bucharest. :) It's
going to be magical , sprinkled with lots of pixie-dust
and wonderful people . Add some feelings of friendship,
some memories , some stress , and you'll get the mood.
It's going to be stresfull ( very early wake up , train
to bucharest , sessions until about 6 in the evening ,
lovely parties and games:X:X:X until i don't know what
hour , wake up early in the morning , bussines planning
session , train back to ploiesti , i might get home or i might
not , because i have LMT classes in the afternoon with one
of the people i just left :) , so it's gonna be stressfull ).
and that reminds me about how tired i am and how
much i want my own time and a holiday.
i am going to sleep.
Good night :)
Iulia
all i had to do is lie down with a glass of still water and lemon
or with a cup of coffee and look at the sky?
And i don't know if i am tired phisically. I think it's this
feeling that i have been having for a while , that school
isn't what i want to do. Or at least , here , in romania.
I've been yearning for the BR meeting since school begun.
And here I am , 2 days before leaving. It's a really nice
feeling , knowing that I am going to meet again all those
peoplethat i fell in love with . I really miss them.
and the best part is that on saturday night we're havin
a party \:d/. and what i know for sure is that i am
going to be there , that the so-called " soul of the party" paul
is going to be there , that 2 special persons that i am
getting more and more attached to are going to be there,
and now that i think about it more i realise that many
of the people i care about are going to be there. And we're
going to have a great time. I know it for sure.
But i still feel tired. Because i am tired of proving who
i really am to people who don't even deserve a look from
me. I deserve more but i have to work for it more and more.
And what i want needs so much time that i'd have to
give up things that i have to do but i don't want to.
I want to give up. But i still have fiath and ambition and
i am a continous source of creativity and that's why i won't
give up. I have people who believe in me , people who
love me for who i am and who know that i am made of a
a very hard steel that won't torn into pieces at the first
pale of wind.
I am proud of my first weekend in bucharest. :) It's
going to be magical , sprinkled with lots of pixie-dust
and wonderful people . Add some feelings of friendship,
some memories , some stress , and you'll get the mood.
It's going to be stresfull ( very early wake up , train
to bucharest , sessions until about 6 in the evening ,
lovely parties and games:X:X:X until i don't know what
hour , wake up early in the morning , bussines planning
session , train back to ploiesti , i might get home or i might
not , because i have LMT classes in the afternoon with one
of the people i just left :) , so it's gonna be stressfull ).
and that reminds me about how tired i am and how
much i want my own time and a holiday.
i am going to sleep.
Good night :)
Iulia
duminică, 12 octombrie 2008
about the world
i feel a change in the world. I feel this world is changing
constantly and not necesarily in good. I see more and more
children becoming " emo" or even worse " manelari" , and
i'm shocked. am i into the last generation which is able to
resist temptation and keep the " oldies but goodies"?
People have hopes from us. they hope we'll change the
world while we are listening to florin salam and romeo
fantastik. If paula seling is singing " manele" what's next?
A duo between celine dion and guta? Or a live concert
with rod stewart and denisa from i don't know what city?
I'm dissapointed. I thought we were different. I thought
we could change the world , but we just can't. We are not
that many to be able to change a world of people who yell
and come to simphonic concerts just because they are
obliged to , people that don't read just because it's not
fashionable.
We seem to taste only things that are fashionable. Fancy
cars , voluptuous naked girls-singers , rich men , footballers,
anything we see on tv , whose quality is getting worse each day.
what is happening?
i don't have a suitable answer.
Iulia.
constantly and not necesarily in good. I see more and more
children becoming " emo" or even worse " manelari" , and
i'm shocked. am i into the last generation which is able to
resist temptation and keep the " oldies but goodies"?
People have hopes from us. they hope we'll change the
world while we are listening to florin salam and romeo
fantastik. If paula seling is singing " manele" what's next?
A duo between celine dion and guta? Or a live concert
with rod stewart and denisa from i don't know what city?
I'm dissapointed. I thought we were different. I thought
we could change the world , but we just can't. We are not
that many to be able to change a world of people who yell
and come to simphonic concerts just because they are
obliged to , people that don't read just because it's not
fashionable.
We seem to taste only things that are fashionable. Fancy
cars , voluptuous naked girls-singers , rich men , footballers,
anything we see on tv , whose quality is getting worse each day.
what is happening?
i don't have a suitable answer.
Iulia.
joi, 28 august 2008
Imi iau zborul
Maine plec in Creta.
Mi-era dor de greci... Tare tare dor de ei.
Voiam tare mult o vacanta in care sa zac langa
ai mei pe un sezlong la soare... Si nu sa ma duc
every night in tineretului sau sa joc Mafia pana la
6 , cu toate ca daca e sa ma gandesc mai bine as
da sezlongul pe mafia imediat :)).
Mi-e tare dor de toate. Asa cum mai vorbesc cu
antreprenoristii mei pe mess , mi-e tare dor de ei
si as da orice sa ma intorc la Poiana Pinului... Sa stam
mai mult acolo si sa jucam Mafia pe intuneric :D imi
pare rau daca am facut o obsesie pe chestia asta...
Dar nu pot sa uit cat de tare era...
Si ma intorc pe 5 acasa ca sa plec pe 6 in Cehia:)
Multumita tot celor de la BR. Doamne ce va mai iubesc:X
Mi-e atat de dor in fiecare clipa incat pe cuvant
de nu ma gandesc ca m-ati indoctrinat. Suntem
o adevarata secta :)) Martorii lui Razvan si alte
povesti de genu :))...
Vreau sa mai vand zodiace , sa-l gasesc pe bogdan in
patul meu facandu-i masaj sabinei , vreau sa mai
cant baby shark cu anca , vreau sa mai rad de Razvan
si antena lui , vreau sa mai dorm cu capul pe masa
langa francezi , vreau sa mai cant i'm a bitch i'm a lover ,
vreau sa se mai aseze cutu pe picioarele mele , sa
o mai aud pe Silvana razand ( =)) ) , sa mi scriu necrologul,
sa caut umbra pe scarile alea , sa ma feresc de albine ,
sa ma feresc cu alexandra de omu ala mic si negru ,
sa va insotesc la fumat si sa -mi scriu postari pe blogul
de hartie , sa alerg la masa ca iar am intarziat si sa se uite
urat la mine bucataresele cand le cer apa , sa va vad
costumati in becalli si banel , green spirits si tiganci ,
sa va vad la never ever :>....
vreau sa mai fiu alaturi de voi :D. Doamne cu cata nerabdare
astept acel follow-up.
si uite ca si postarea mea despre Creta si Cehia s-a transformat
tot intr-o lauda a sectei BR. :))
Deci :
Vreau in Cehia si Creta. Asta era ideea.:)
Da mi-e dor de voi...
Si atunci cand o sa lancezesc la soare cu o pina colada in mana
sau cand o sa mi pun camera la dispozitie pentru un student ceh
tot la voi o sa ma gandesc...
Deci... imi iau zborul... Vorbim cand incepe scoala( of doamne :( )
Mi-e dor de voi :*
Iulia Iordache
Mi-era dor de greci... Tare tare dor de ei.
Voiam tare mult o vacanta in care sa zac langa
ai mei pe un sezlong la soare... Si nu sa ma duc
every night in tineretului sau sa joc Mafia pana la
6 , cu toate ca daca e sa ma gandesc mai bine as
da sezlongul pe mafia imediat :)).
Mi-e tare dor de toate. Asa cum mai vorbesc cu
antreprenoristii mei pe mess , mi-e tare dor de ei
si as da orice sa ma intorc la Poiana Pinului... Sa stam
mai mult acolo si sa jucam Mafia pe intuneric :D imi
pare rau daca am facut o obsesie pe chestia asta...
Dar nu pot sa uit cat de tare era...
Si ma intorc pe 5 acasa ca sa plec pe 6 in Cehia:)
Multumita tot celor de la BR. Doamne ce va mai iubesc:X
Mi-e atat de dor in fiecare clipa incat pe cuvant
de nu ma gandesc ca m-ati indoctrinat. Suntem
o adevarata secta :)) Martorii lui Razvan si alte
povesti de genu :))...
Vreau sa mai vand zodiace , sa-l gasesc pe bogdan in
patul meu facandu-i masaj sabinei , vreau sa mai
cant baby shark cu anca , vreau sa mai rad de Razvan
si antena lui , vreau sa mai dorm cu capul pe masa
langa francezi , vreau sa mai cant i'm a bitch i'm a lover ,
vreau sa se mai aseze cutu pe picioarele mele , sa
o mai aud pe Silvana razand ( =)) ) , sa mi scriu necrologul,
sa caut umbra pe scarile alea , sa ma feresc de albine ,
sa ma feresc cu alexandra de omu ala mic si negru ,
sa va insotesc la fumat si sa -mi scriu postari pe blogul
de hartie , sa alerg la masa ca iar am intarziat si sa se uite
urat la mine bucataresele cand le cer apa , sa va vad
costumati in becalli si banel , green spirits si tiganci ,
sa va vad la never ever :>....
vreau sa mai fiu alaturi de voi :D. Doamne cu cata nerabdare
astept acel follow-up.
si uite ca si postarea mea despre Creta si Cehia s-a transformat
tot intr-o lauda a sectei BR. :))
Deci :
Vreau in Cehia si Creta. Asta era ideea.:)
Da mi-e dor de voi...
Si atunci cand o sa lancezesc la soare cu o pina colada in mana
sau cand o sa mi pun camera la dispozitie pentru un student ceh
tot la voi o sa ma gandesc...
Deci... imi iau zborul... Vorbim cand incepe scoala( of doamne :( )
Mi-e dor de voi :*
Iulia Iordache
vineri, 22 august 2008
Change in life
Imi propusesem sa scriu numai in engleza... It's just not
possible. Sunt anumite lucruri care nu pot fi scrise in
engleza pentru ca sunt traite in romana. Sunt unele lucruri
care nu pot fi scrise deloc , pentru ca ele exista doar in emotie.
Sunt anumite stari , anunmite vibratii , anumite inamplari,
anumite lucruri care nu pot fi scrise. Si stiu ca cei carora
ma adresez scriind aceasta postare inteleg la ce ma refer.
Pentru ca niciodata nu m-am simtit atat de inteleasa.
Niciodata nu m-am simtit la unison cu sentimentele celorlalti,
niciodata nu am crezut ca o sa ma atasez de niste oameni pe
care nici n-am apucat sa i cunosc intr-o saptamana cat nu m-am
atasat in intreaga viata poate decat de mama , niciodata nu
am crezut ca viata mea o sa se schimbe in urma unei amarate
de tabere , niciodata nu am crezut ca o tabara imi poate reda
sperante de mult uitate , niciodata nu am crezut ca pot sa traiesc
cu atata intensitate.
Dar ce spun eu aici? Tabara? Nu. Oameni. Oameni care sunt
cu totii speciali , care te fac sa devii si tu special alaturi de ei ,
care te pretuiesc si cu care poti sa fii tu insuti fara sa te rusinezi ,
fara sa ai complexe , oameni fata de care nu poti sa ai prejudecati ,
oameni care iti arata cine sunt , care sunt deschisi... Oameni cu
adevarat.
De multe ori in timpul acestei saptamani m-am intrebat cum
de e posibil sa gasesti atatia oameni , toti la fel , toti extraordinari ,
cum poti sa i aduci impreuna ... Cum poti sa i faci speciali impreuna?
Si acum chiar vreau sa le multumesc unor oameni care...
pe cuvant de nu te fac sa te intrebi " what am i gonna do to thank
them?"
Vreau sa i multumesc lui Gabi , pentru ca a avut grija de noi si a
fost asa ca un guardian si ... cel mai mult ii multumesc pentru ca ea
a fost initiatoarea proiectului...
Vreau sa i multumesc lui Razvan , omul care mi-a deschis cu
adevarat ochii , ca nu-s eu aia nebuna. Pentru ca pana sa-l cunosc pe
Razvan eu chiar ma gandeam : La naiba de ce tre sa-mi fac eu griji cu
ce se gandeste lumea,
de ce tre sa-mi pese atat de tare de reputatia mea cand celorlalti nu le
pasa? Uite ca le pasa. Multumesc Razvan. Si lectia cu intuitita. Mi-a
fost frica de intuitia mea mereu. Am facut cateva decizii bazate pe
intuitie si au fost cele mai bune din viata mea , care m-au condus
spre o dezvoltare lenta dar sigura si totusi imi era teama. Multumesc
Razvan pentru ca ne-ai spus ca intuitia nu e un lucru rau si ... o sa ma
mai gandesc la treaba cu bungee :) Si multumesc pentru umilinta.
Era fix ce aveam nevoie. Pe bune. Acum pot sa stau singura in picioare
fara sa-mi mai fie frica de vant.
Multumesc... colegelor de camera care m-au suportat cand ma
intorceam la 6 in camera si mai faceam si dus ca sa fiu sigura ca le
trezesc. Multumesc Paul pentru ideea cu zodiacul. ( daca nu ma
intreba el de 3 ori ce zodie sunt nu faceam afacerea aia ).Multumesc
pentru sustinerea din primul meu joc de mafia cu voi si multumesc
pentru sustinerea in meciul in care v-am batut ca mafiot.Si mai ales
multumesc Paul pentru seara in care tu si ai tai comunicativi :) ati cantat.
V.I.P.P este putin spus. You were great! Si stiu ca nici
voua nu va venea sa credeti cat de tari ati fost.
Multumesc Bogdan , chiar ma simteam bine cand imi ziceai ca
aveam o figura angelica si ma strigai ingeras.
Multumesc Anca pentru ca am fost cele mai tari dive impreuna...
( baby shark...ttt...)
Multumim cu totii lu Alex! Razvanel cel mic ! Tipul care ne-a
adus tuturor mai multi bani , ne a adus clienti , ala mic si simpatic :X...
Multumesc Cosmin pentru ca mi-ai zis de Cehia...
Mulumesc Andrei P. pentru ultima noapte acolo. Cu totii cred ca iti
suntem recunoscatori pentru acel moment , pentru mine a fost cel
mai ...moment din toata tabara... Faptul ca am simtit cum bate inima
celorlalti ... totul a fost unic. Cum zicea si Marian Stas , maestrul Pascale,
you really deserve applause! Si chiar de n-o sa mai fiu eu la anu' acolo
chiar ma bucur pentru cei care vor fi acolo si pe care sunt convinsa
ca vei reusi sa-i surprinzi.
Multumesc Vlad pentru ca ai cantat Good Riddance la chitara
si pentru ca mi-ai pozat fluturele din par...
Multumim Ancai H , care a fost cel mai tare regizor...
Multumesc intregii echipe de la antreprenoriat pentru ca au fost
the best...Si talents night desi nu a fost funny pentru ceilalti , we
sure had a great time preparing it. Cu Mentolsheep , cu Charlie's
angels( you bitches:D ) , cu Luke I am your father ( define father ;)) ),
cu tot ce a fost si cu hohotele de ras. Eu nu am mai ras asa de tare
deeeeee multa vreme. Si nici nu o sa mai rad pana nu ne revedem.
Multumesc koko pentru ecusonul pe care nici nu stii ca ti l-am
luat ca amintire si pentru muzica din ultima seara :).
Multumesc Casian pentru cea mai tare poza pe care am facut-o
acolo :))( scuze daca o tin obsesiv la avatar , dar ... You're the best ;) )
Multumesc Obosession :))
Multumesc Marian Stas pentru ca nu a spus nimanui cat de tare
plangeam la momentul lui Andrei...si multumesc pentru ca a facut
codecs pentru oameni ca noi , cei mai iubiti dintre pamanteni.
Sper ca nu am ratat pe nimeni. Adica sunt cativa omisi dar:
Acolo ne-am simtit ca cei mai iubiti dintre pamanteni , cei mai
fericiti , cei mai norocosi , cei mai cei. Va multumesc voua , celor
mai iubiti dintre pamanteni.
Now , we expect the unexpected , believe it or not...No words ,
just voices...
Thank you!
Iulia Iordache ( no more myriam lacroche :) )
miercuri, 30 iulie 2008
Betrayal
what does this word mean?
Well. let's see. when usually a woman talks about
betrayal people generally suppose a man must
be involved too.
For me it's not.
It has never been.
But.
I feel betrayal . I feel betrayed. I feel as if I gave
my soul to someone and that person has other
souls to handle and has left mine behind.
I feel left behind. I would beg for some attention.
Because i can't seem to find what i am seeking for.
And.... The betrayers find it. Without me. And that
is why I feel betrayed.
It's stupid isn't it?
At least , it looks stupid. I might not have the gift
of talking . I might not be pretty. I might not have
done a great job dumping a great guy. But how
guilty am I?
I feel guilt. I feel the guilt of the entire planet.
And no one feels my guilt. I bare the sins of the
universe but i refuse to weigh mine.
I am scared that one day i will wake up alone.
I am afraid i will be betrayed continously.
I fear the fact that the bearer of my soul will
always leave it behind.
I fear the fact that i will never know the real
weight of my sin , and that i will always believe
it's bigger than it really is.
I feel that the whole world can't understand me.
Why , oh why , big world , why don't you understand?
Why don't you take my happiness forever?
I am done with being happy for a second and waking
up for the following minute to realise my happiness
was an illussion.
Why do i feel betrayed?
By the world , the sky , the sea , the rain , the trees,
why do they all betray me?
Why am I the only chosen?
I keep hoping there must be another person in
my situation. And when we'll meet we'll forget
the betrayal of the others and focus on ourselves.
There is only one person who could never
betray me. And there is no longer the person who
never did. I love them both. I still do. And if i
can wish anything is that one day we'll meet again
to apologise to the ones who never betrayed me and
whom i betrayed.
Why do people invent so many things?
Technology is meant to make you suffer.
It's meant to make you feel small , cheap,
and left behind. The world is going on without you,
but you can't stop it. Technology can show you how
much you mean to people. And usually you will be
dissapointed , because you'll realise that you don't
mean that much to that person...
It's a matter of development.
You have to step on others' bodies to make your
own way.
Myriam Lacroche
Well. let's see. when usually a woman talks about
betrayal people generally suppose a man must
be involved too.
For me it's not.
It has never been.
But.
I feel betrayal . I feel betrayed. I feel as if I gave
my soul to someone and that person has other
souls to handle and has left mine behind.
I feel left behind. I would beg for some attention.
Because i can't seem to find what i am seeking for.
And.... The betrayers find it. Without me. And that
is why I feel betrayed.
It's stupid isn't it?
At least , it looks stupid. I might not have the gift
of talking . I might not be pretty. I might not have
done a great job dumping a great guy. But how
guilty am I?
I feel guilt. I feel the guilt of the entire planet.
And no one feels my guilt. I bare the sins of the
universe but i refuse to weigh mine.
I am scared that one day i will wake up alone.
I am afraid i will be betrayed continously.
I fear the fact that the bearer of my soul will
always leave it behind.
I fear the fact that i will never know the real
weight of my sin , and that i will always believe
it's bigger than it really is.
I feel that the whole world can't understand me.
Why , oh why , big world , why don't you understand?
Why don't you take my happiness forever?
I am done with being happy for a second and waking
up for the following minute to realise my happiness
was an illussion.
Why do i feel betrayed?
By the world , the sky , the sea , the rain , the trees,
why do they all betray me?
Why am I the only chosen?
I keep hoping there must be another person in
my situation. And when we'll meet we'll forget
the betrayal of the others and focus on ourselves.
There is only one person who could never
betray me. And there is no longer the person who
never did. I love them both. I still do. And if i
can wish anything is that one day we'll meet again
to apologise to the ones who never betrayed me and
whom i betrayed.
Why do people invent so many things?
Technology is meant to make you suffer.
It's meant to make you feel small , cheap,
and left behind. The world is going on without you,
but you can't stop it. Technology can show you how
much you mean to people. And usually you will be
dissapointed , because you'll realise that you don't
mean that much to that person...
It's a matter of development.
You have to step on others' bodies to make your
own way.
Myriam Lacroche
miercuri, 16 iulie 2008
Euphoria
e vara.
E perfect,
e 16 iulie.
e .. de toate dom'le.
De ce euphoria? Plec la mare. And i am euphoric:D
Ma rog. euhoric e putin spus. Mi am luat haine
ca orice fata care se respecta ( abia astept sa le si port ;)) )
Si nush ma simt de parca ma duc la new york. ( si de aia
am pus o poza cu new york-ul. plus ca exprima viata aia
care e la mare . Furnicarul care nu doarme niciodata. Lume
care se alearga pe plaja , danseaza in club , priveste rasaritul...)
Ma incanta ideea asta.
Mai am un motiv pentru euforia asta exacerbata.
E tabara, si n am mai fost intr o tabara de multi ani. Eram
clasa a 4a si a fost prea tare pentru clasa a 4a . Acum sunt
aproape a 10 a:D Si o sa fie prea tare pentru aproape a 10 a.
Totusi ma. E costinesti. :D
If you want to have fun come to the only place for youngsters,
Costinesti:>.
E costinesti. si n am de gand sa dorm.
Chiar daca n-am o companie prea placuta :-".
Nu ca m-ar deranja ca am fi toti aproape a 10 a.
( ma rog , ma deranjeaza asa putin de tot. Da putin.:D
Pentru ca daca noi fetele eram aproape a 10 a si ei
aproape a 12 a , ar fi fost mai ok:D Asta inteleg
eu prin companie nu prea placuta. Dar nu vreau sa-mi
jignesc colegii de grupa , cu atat mai putin colegele.)
O sa fie atata de tare:X. Mai sunt4 zile,
Of.
Cand am scris 4 numarand mi-am dat seama ce repede
a trecut timpu. eu tot mai vedeam ca mai e mult.
Da acu m a izbit. Mai e putin de tot.
Da putin. O doamne.
Nu mi-am calcat hainele , nu am trimis formularul
la cea de a 2a tabara.:-<>zic de o saptamana.).
M-am mandrit? Nu prea cred.merg in 2 tabere,
pentru ca am aplicat la inca una in august si am
fost primita.:D Antreprenoriat , sponsorizata de
comisia europeana ( eu nu dau decat 800 de mii:D),
traineri draguti:-" si buni as preciza , dar evident
ca nu pentru asta ma duc eu acolo. Prefaceti-va ca nu
am scris asa ceva.
Azi m-am pregatit un pic de plecare ( wax&wax&wax).
si m am si tuns.:) e dragut. SSta creeeeeeet. si de la
apa sarata o sa fie si mai cret dragul de el:). m am gandit
si cum il aranjez:D Cred ca urmatorul lucru pe care
il fac e sa mi aduc geamantanul si sa l fac si sa l desfac
pana plec. Mai e asa de putin...
Acu vreo 2 ore ma gandeam... daca mi se face dor de casa?
Casa insemnand tv , mess & pushu. Am zis pushu ok,
dar pot sa renunt o saptamana la tv& mess pentru
tineretului:D Si pentru obelisk :D si pentru epava:).
doamne:D Deja devin obsedanta si obsedata nu?
Mai tre sa fac ceva gen oscar acu in final.
Sa multumesc prietenilor mei care m-au fericit
toata vacanta si nu mi au dat motive de depresie
deloc da deloc de tot:D
O sa incep cu Deea , pentru ca azi m -a scos dintr-o
mare incurcatura de la mare:D E la mamaie:D Si
ploua si sta pe o terasa si bea suc si se gandeste la
mine. si cand o sa citeasca ea blogu asta , adica ori luni
ori marti cand se intoarce ea acasa si eu plec , vreau
sa stie ca o iubesc mult si ca i multumesc asa in stil de
oscar:).
Apoi ana. adica pardon bebe marin. ( a fost la mare
si asa a devenit bebelusu submarin) . Si pe tine te iubesc
pentru ca pe langa faptu ca esti adorabila esti adorabila.
Numai tu poti sa dai anumite mesaje cui nu trebuie ( da
chiar nu trebuie :)) ) si sa zici tampenii si sa porti tricoul
pe care l-ai primit cadou de la paris hilton insasi cu i'm
hot you're not :> Te iubesc bebe. si tie iti multumesc
in stil golden globe.
Si Bunny'S.:D no sa ti zic numele ca sa nu te fac de ras.
Da tu bunny meu , esti cea mai sincera si neintersata
persoana ( uneori nu inteleg cum poti fi asa de maica
domnului). Folks , si-a luat mancarea de la gura sa o dea
la cersetori , ar fi fost in stare sa piarda ultima masina
care sa o scoata dintr-o urbe indepartata si naspa :P
( de aia nu vii prea des ) ca sa dea de mancare la un
cutu flamand. Si in rest? in rest o trasnesc idei nebune
si radem de ele. ( cum ar fi ca am vreo 3 bai la acelasi
etaj una langa alta , iar dormitorul parintilor undeva pe
balcon :D ) . De ce bunny'S? Stii tu pentru ce e S-ul.
Daca nu ma insel in engleza asta i pentru a arata posesia.
cui asupra cui. Ramane de vazut. Te iubesc si pe tine
dar tie iti acors zmeura de aur. si iti mai dau si serbetul
de aur. Sa l posezi cu placere:))
Zmeura pe care o imparti cu Ina:-". Am auzit eu ca
ii place cum suna si asa am de gand sa i zic de-acu incolo,
of course not face to face , caci face to face nu o sa ma pot
abtine niciodata sa-i zic " bai ...ina":D . si ea sa ridice
magica spranceana , mai nou foarte dragut pensata.:)
Tu esti una dintre cele mai sexy persoane pe care le-am
cunoscut:D si iti spun asta de multa vreeeeme. Inca de cand
edi isi culca capul obosit la pieptul meu , daca intelegi tu
ce vreau sa spun , dar sigur intelegi. Tu, imparti
zmeura de aur cu bunny, cu toate ca ar trebui sa o ai singura
pentru ca faci cele mai mari gafe ever:D . Tot tu trebuie sa
mai primesti ceva stil oscar:) premiul pentru sexiest woman
alive.:) daca te uiti cu atentie pe wikipedia:> o sa vezi ce femei
au mai fost.:> te iubesc si pe tine. A da si pe andrei draga , sa
nu-l uit pe andrei. Il iubesc mult. :D
si toate sunteti acolo pe langa locu 1. :)) Sunteti un pic
mai in fata de 1. de aia sutneit pe langa ;)) .
si acu ca am terminat cu oscarul ce pot sa mai zic? Ma duc
sa incep sa sortez totusi hainele ca vine sambata acu si
n am mai nimic calcat si habar nu am ce o sa iau la mine
in afara de 2 rochii si perechea noua de sandale:D
Si te asteptai tu ina safaca myriam vrodata asa ceva cand
ai descoperit o?:)
Si voi restul nu va asteptati oricum:D da eu va iubesc.
PLEC LA MARE!!!!
la costinesti. si o sa mi fie dor de push, da cred ca ma
descurc:)
Pa:D
Le mer... Ah le mer.
Myriam Lacroche.
sâmbătă, 28 iunie 2008
Forever summer
E varaaaa:D Nu-mi vine sa cred pur simpluCa e atata de cald si de bine.
E efectiv imposibil sa fie atat de cald si de bine:D
Imi place sa alerg toata ziua desculta prin iarba cu pisoiul pe urmele mele.
Sa citesc tot ce mi pica in mana : Brosuri carti cu tampenii , carti clasice , orice.
E o senzatie uimitoare. Pana si aerul e mai prietenos.
Si o sa merg laaaaa maaaare departare de casa:D
Si o sa fie perfect.O sa dorm pe plaja pana la 6. si o sa vad rasaritul din apele
marii negre.
Si ...Vorba la reclama aia simpatica de la pepsi. It's hard to be a woman, try
something light :X World means endless posibilities. It's an endless world and
I love it.
Caldura , bronz , albastru , cer , mare , culoare , tu , eu , noi , iubire , vara ,
poze , valuri , amintiri , ramas-bun , revederi , incercari , nebunii , nou,
necunoscut , vechi , reamintire , bucurie si speranta.
E vara. Bucurati-va de fiecare vara:D E prea frumos afara:)
Myriam Lacroche....
Ce astept?
Astept sa vii int-o zi si sa-mi spui : hai sa mergem la bucuresti.
Si eu sa ma mir si sa te intreb cum , asa pur si simplu? Si tu sa zici da.
Si sa plecam si sa fie iarna si frig si sa ma tii in brate pe o banca plina
de chiciura in fata Casei Poporului si sa-mi sufli in ureche , sa ma gadili
si sa-mi spui ca-ti doreai de multa vreme sa ma aduci pe o banca plina
de chiciura si sa-mi zambesti.
Si sa nu spui la nimeni despre noi. Si sa apari deodata la mine-n clasa
si sa zambesti tuturor si sa te prefaci ca nu ne cunoastem si sa ne pitim
pe o banca in spatele scolii si sa bata vantul in timp ce-mi spui ca nici
tie nu-ti placea fizica si ca merita sa chiulesc.
Tu meriti sa chiulesc.
Si in fiecare iarna sa ma convingi sa vin cu tine pe o partie necunoscuta
intr-o tara straina si sa bem ciocolata calda sub un brad langa un semineu
intr-o cabana de brad.
Si in fiecare primavara primul ghiocel pe care-l vad sa fie acela pe care
tu mi-l daruiesti.
Si-n fiecare vara sa ma-nveti sa inot , sa ma pierd printre valuri si
speriat , tu sa ma regasesti.
Si-n fiecare toamna sa ne plimbam prin parcurile acoperite de frunze
castanii si sa ma tii de mana si sa-mi asezi fularul in Noiembrie in timp
ce cateva babe se plimba si ne privesc spunand: Asa eram si eu cu Nicusor
dupa al doilea razboi mondial...
Si ce daca tu nu ai fost in al 2 lea razboi mondial? tu esti eroul meu. Si
daca ai fi fost , ai fi primit cele mai multe grade... Si oricum ai de purtat
un razboi importiva mea...
intrebarea mea e : de ce nu te vad?
Pentru ca sunt adancita in munca mea?
De ce nu mi-am dat seama ca esti aici?
Pentru ca esti adancit in munca ta?
Si am impresia mereu ca in doar 2 zile imi voi da seama daca am dreptate.
Si stiu ca daca ti-as cere ai merge cu mine pana la capatul lumii doar ca
sa stam pe o banca acoperita de chiciura....
Myriam Lacroche
Si eu sa ma mir si sa te intreb cum , asa pur si simplu? Si tu sa zici da.
Si sa plecam si sa fie iarna si frig si sa ma tii in brate pe o banca plina
de chiciura in fata Casei Poporului si sa-mi sufli in ureche , sa ma gadili
si sa-mi spui ca-ti doreai de multa vreme sa ma aduci pe o banca plina
de chiciura si sa-mi zambesti.
Si sa nu spui la nimeni despre noi. Si sa apari deodata la mine-n clasa
si sa zambesti tuturor si sa te prefaci ca nu ne cunoastem si sa ne pitim
pe o banca in spatele scolii si sa bata vantul in timp ce-mi spui ca nici
tie nu-ti placea fizica si ca merita sa chiulesc.
Tu meriti sa chiulesc.
Si in fiecare iarna sa ma convingi sa vin cu tine pe o partie necunoscuta
intr-o tara straina si sa bem ciocolata calda sub un brad langa un semineu
intr-o cabana de brad.
Si in fiecare primavara primul ghiocel pe care-l vad sa fie acela pe care
tu mi-l daruiesti.
Si-n fiecare vara sa ma-nveti sa inot , sa ma pierd printre valuri si
speriat , tu sa ma regasesti.
Si-n fiecare toamna sa ne plimbam prin parcurile acoperite de frunze
castanii si sa ma tii de mana si sa-mi asezi fularul in Noiembrie in timp
ce cateva babe se plimba si ne privesc spunand: Asa eram si eu cu Nicusor
dupa al doilea razboi mondial...
Si ce daca tu nu ai fost in al 2 lea razboi mondial? tu esti eroul meu. Si
daca ai fi fost , ai fi primit cele mai multe grade... Si oricum ai de purtat
un razboi importiva mea...
intrebarea mea e : de ce nu te vad?
Pentru ca sunt adancita in munca mea?
De ce nu mi-am dat seama ca esti aici?
Pentru ca esti adancit in munca ta?
Si am impresia mereu ca in doar 2 zile imi voi da seama daca am dreptate.
Si stiu ca daca ti-as cere ai merge cu mine pana la capatul lumii doar ca
sa stam pe o banca acoperita de chiciura....
Myriam Lacroche
marți, 17 iunie 2008
Femeia.
V-ati intrebat vreodata ce o face pe o femeie sa fie femeie cu adevarat?
Un act, executat de multe ori din curiozitate sau nerabdare nu ne face
femei.
Femeia, in deplinul sens al cuvantului , este cea care si-a descoperit
simturile si isi traieste viata pentru ea si simte in ea tot ceea ce are
lumea sa-i ofere.
Femeia e cocheta , reala , directa , complicata , sensibila , puternica,
e ea.
Si ce ne face femei? Pur si simplu o stim cand devenim femei. Si
orice lucru ne poate declansa sentimentul. La unele se declanseaza
atunci cand simt lumea la picioarele lor pentru prima oara , la altele
atunci cand o depresiele face sa realizeze ca trebuie sa-si regaseasca
eul pentru a redeveni ele.
Se spune ca devii femeie atunci cand devii a unui barbat. Dar daca
femeile devin femei atunci cand devin ale lor si ale nimanui altcuiva?
Fara sa fie sufocate de un gand absurd , adulmecand sentimentul
libertatii ca pe o dovada a sinelui lor puternic , nedepinzand decat
de vointa lor.
Ce face o femeie? Se cedeaza ei intru totul . Total. Fara sa se
impotriveasca. Isi daruieste propria viata si stie pe ce drum va trebui
sa mearga ca sa fie o ea.
Isi daruieste un zambet, isi daruieste vointa de a fi cocheta si de a
refuza tot ce vrea sa refuze si e ea pentru ea.
O femeie alearga cu picioarele desculte in iarba , calcand adanc
pentru a se umple de seva vietii. Priveste cerul si adulmeca vantul
pentru a simti ceea ce nu se poate vedea.
Isi invinge soarta imprumutand cuvinte din singurul loc care ii apartine
ei.
Si e fericita. Si pluteste pe deasupra norilor pentru ca ea e ea.Si se
descopera singura in fiecare privire pe care si-o arunca in oglinda,
fugar , apoi cu nesat de fiecare data cand isi descopera zambetul
jucaus care-i spune ca cel mai bine ii sta atunci cand e femeia pe care
si-o doreste zi de zi in sine.
Si femeia uita. Uita de ea , alearga si nu se opreste decat atunci cand
talpile ating nisipul si apa unui ocean , fuge de valuri , se ascunde ,
rade , se invarte , fuge la bordul unei nave straine , cunoaste un om
pe care nu-l va mai revedea in veci , coboara in primul port si mananca
prima ciocolata intalnita in cel mai mare magazin, nu raspunde la
telefonul nimanui, nu se simte sufocata.
Si se daruieste unui om cu ochii albastri si par de abanos , intruchiparea
Albei-ca-Zapada intr-un barbat. Si nu-i afla numele .
Zboara mai departe in lumea larga ca sa-i afle misterele.
Si cum lumii nu i se sfarsesc misterele , femeia nu va deveni niciodata
femeie. O femeie nu va deveni femeia. Pentru ca o impiedica firea.
Dar poate fi aproape de perfectiune.
Fiecare femeie e unica.
Si fiecare poate deveni femeiA.
Am devenit femeie(?).
Prin puterea vietii mele si prin puterea pe care mi-o da o constiinta
infiorator de lucida simt latul sufocant al vietii care inca nu-mi
apartine. Colivia devine tot mai mica , dar in curand va deveni
neincapatoare.
Ce se va intampla atunci?
Voi deveni femeie.
Myriam Lacroche.
Un act, executat de multe ori din curiozitate sau nerabdare nu ne face
femei.
Femeia, in deplinul sens al cuvantului , este cea care si-a descoperit
simturile si isi traieste viata pentru ea si simte in ea tot ceea ce are
lumea sa-i ofere.
Femeia e cocheta , reala , directa , complicata , sensibila , puternica,
e ea.
Si ce ne face femei? Pur si simplu o stim cand devenim femei. Si
orice lucru ne poate declansa sentimentul. La unele se declanseaza
atunci cand simt lumea la picioarele lor pentru prima oara , la altele
atunci cand o depresiele face sa realizeze ca trebuie sa-si regaseasca
eul pentru a redeveni ele.
Se spune ca devii femeie atunci cand devii a unui barbat. Dar daca
femeile devin femei atunci cand devin ale lor si ale nimanui altcuiva?
Fara sa fie sufocate de un gand absurd , adulmecand sentimentul
libertatii ca pe o dovada a sinelui lor puternic , nedepinzand decat
de vointa lor.
Ce face o femeie? Se cedeaza ei intru totul . Total. Fara sa se
impotriveasca. Isi daruieste propria viata si stie pe ce drum va trebui
sa mearga ca sa fie o ea.
Isi daruieste un zambet, isi daruieste vointa de a fi cocheta si de a
refuza tot ce vrea sa refuze si e ea pentru ea.
O femeie alearga cu picioarele desculte in iarba , calcand adanc
pentru a se umple de seva vietii. Priveste cerul si adulmeca vantul
pentru a simti ceea ce nu se poate vedea.
Isi invinge soarta imprumutand cuvinte din singurul loc care ii apartine
ei.
Si e fericita. Si pluteste pe deasupra norilor pentru ca ea e ea.Si se
descopera singura in fiecare privire pe care si-o arunca in oglinda,
fugar , apoi cu nesat de fiecare data cand isi descopera zambetul
jucaus care-i spune ca cel mai bine ii sta atunci cand e femeia pe care
si-o doreste zi de zi in sine.
Si femeia uita. Uita de ea , alearga si nu se opreste decat atunci cand
talpile ating nisipul si apa unui ocean , fuge de valuri , se ascunde ,
rade , se invarte , fuge la bordul unei nave straine , cunoaste un om
pe care nu-l va mai revedea in veci , coboara in primul port si mananca
prima ciocolata intalnita in cel mai mare magazin, nu raspunde la
telefonul nimanui, nu se simte sufocata.
Si se daruieste unui om cu ochii albastri si par de abanos , intruchiparea
Albei-ca-Zapada intr-un barbat. Si nu-i afla numele .
Zboara mai departe in lumea larga ca sa-i afle misterele.
Si cum lumii nu i se sfarsesc misterele , femeia nu va deveni niciodata
femeie. O femeie nu va deveni femeia. Pentru ca o impiedica firea.
Dar poate fi aproape de perfectiune.
Fiecare femeie e unica.
Si fiecare poate deveni femeiA.
Am devenit femeie(?).
Prin puterea vietii mele si prin puterea pe care mi-o da o constiinta
infiorator de lucida simt latul sufocant al vietii care inca nu-mi
apartine. Colivia devine tot mai mica , dar in curand va deveni
neincapatoare.
Ce se va intampla atunci?
Voi deveni femeie.
Myriam Lacroche.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
