Ma simt atat de goala. Goala , rece si nepasatoare. Nu mai
imi place lumea mea. E prea organizata , previzibila si nimic
nu e asa cum ar trebui sa fie.
Revin la gandurile cu romante imposibile a la filme ... mi- aduc
aminte de Amelie si de imposibilitatea unei intamplari gen
Amelie. Dar e frumos. Sa crezi ca exista si asa ceva.
imi place sa vad ca primul om pe care il vad intr-o zi e fix el,
chiar daca asta e cel mai neasteptat eveniment dintre toate.
Chiar daca lui nu-i pasa. nu ma mai intereseaza. A mai ramas
doar dorinta aia ciudat de prezenta de a avea o mana fina si
puternica pe care sa o strang si care sa o simt prezenta mereu.
A mai ramas decat dorinta de a fi cineva. Care sa ma surprinda,
cu care sa merg la patinuar si sa ne tinem de mana si lumea sa
ne priveasca asa cum ii privesc eu , cand ma odihnesc pe margine.
E gol si asa a fost mereu. E un gol care se strange. E mic.
A fost mult mai mare. S a umplut mai intai cu sperante ca apoi
sa devina iarasi imens , mai mare decat prima oara , iar acum
e pur si simplu un gol. Care se strange , se strange si devine tot
mai mic datorita constientei ca nu o sa fie cineva care sa-l umple.
Si daca o sa fie , nu o sa fie acum. nu are cum. Sunt prea diferita
de generatia mea. Golul ar fi umplut de un om cu cel putin 2 ani
mai mare, pentru ca doar asa ne am apropia ca gandire. Ca
mentalitate. Sau nu.
mai conteaza?
e gol, e pustiu , e iarna. Astept ninsoarea , sa mi astearna fulgi
de nea peste durere si sarutari peste fruntea-mi inghetata.
Vreau sa gasesc ceva de facut. Vreau sa gasesc un om care sa
aiba nevoie de mine.Vreau sa ajut pe cineva , sa ma simt utila.
Poate atunci n o sa mai fie asa gol.
Vreau sa fac pe cineva fericit. Vreau sa simt Craciunul si sa
nu ma mai enerveze casa plina de oameni care-i canta mamei
la multi ani la cea de a 41 a aniversare ( cum trece timpul...).
Vreau un copil. Al meu. Vreau sa simt ca iubesc ceva , pe cineva,
pentru ca e parte din mine.Nici nu va puteti inchipui cat
il iubesc pe toni , metis angorasul meu. Dar , cum e un pisoi , nu
stiu cat de tare se resimt sentimentele lui fata de mine.
Dar imi iubesc cartile . Cele 10 de la Gaudeamus ma asteapta.
O sa ma las de mess.
Trebuie sa mi promit ca o sa scriu pe blogul asta mai des, e calmant.
E ca un balsam, de cand nu mai am jurnal :).
E placut sa te simti parte din ceva.
A venit iarna. Merg la munte. MErg la Praga.
Noapte buna!
Iulia.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Inteleg acest gol... Este golul ce il simti din dorinta de a avea pe cineva langa tine, doar pentru tine.
Imi era si mie foarte familiar. Ma regaseam in el as putea spune.
Mergi la patinoar, participi la bucuria si distractia celorlalti, te bucuri de muzica, timp liber si totusi...
Si totusi te simti atat de departe si de singur pentru ca nu poti impartasi aceasta bucurie cu cineva special.
Poate va fi cineva de sarbatorile acestea si langa tine. Poate este deja, dar nu iti dai seama. Fiecare om merita atentie, deoarece nu vei sti niciodata ce piatra pretioasa se ascunde in spatele unei aparente superficialitati sau imbecilitati.
You should keep your hopes up that is my opinion.
Thomas
Din ce povestesti tu, imi dau seama ca vezi lumea in gri. Nu trebuie sa te enerveze casa plina de oameni care canta voiosi de sarbatori, ci dinpotriva ar trebui sa te bucuri ca ai acest noroc. Nu toti sunt norocosi. Trebuie sa-i accepti asa cum sunt pentru ca sunt ai tai.
Incearca sa te bucuri mai mult de viata, de motanelul tau, de iesirile in oras cu prietenii, de privelistile frumoase si de calatoriile pe care le faci.
Cat despre acea persoana speciala, poate ca ea se afla langa tine. Trebuie doar sa deschizi ochii.
Trimiteți un comentariu