Copy this code to your website to display this banner!
luni, 14 septembrie 2009
marți, 21 iulie 2009
changed.
am trecut pe wordpress.
Ma puteti gasi pe:
oneblowersdaughter.wordpress.com
mi s-a parut mult mai promitator.:) si chiar e.
See ya there:).
Ma puteti gasi pe:
oneblowersdaughter.wordpress.com
mi s-a parut mult mai promitator.:) si chiar e.
See ya there:).
marți, 14 iulie 2009
Revitalizare
Tre sa fac ceva cu blogu ista.
Nu imi place , vreau sa trec pe wordpress , dar mi-e drag conceptul de blogspot , pentru ca aici mi-am inceput "cariera" de blogger. Pfai de capu meu ce da sentimentalisme 8-.
Neah , not that myriam lacroche anymore. Sunt prea cinica ca sa mai fiu asa romantica.
Dar sunt conservatoare si daca m-am apucat de un blog pe blogspot apai asa ramane.
Si cu hi5-ul fac la fel. il am de printr-a 5 a , aveam aproape 500 de poze stranse in 6 ani , m-am indurat acum o saptamana sa sterg ce nu era cu mine , ce nu era relevant , chestii de prin gimnaziu care nu-si aveau rostul si am ramas cu 162 de poze. Nu pot sa-mi sterg contu de hi5. E un fel de album personal , cand am chef sa-mi aduc aminte de vacante , BR2008 , viata mea before highschool , acolo ma duc . Nu mai am poze in calculator , chestie care sucks , deci ma uit la poze pe hi5 . am cont si pe picassa , l-am facut ca sa share-uiesc cu some friends niste poze , dar hi5-ul e mai practic. nu simt nevoia sa primesc commenturi.
Fix asa e si cu blogu : am un istoric al tuturor lucrurilor pe care le-am debitat si nu am de gand sa trec pe wordpress si sa pierd 150 de postari [ wow!]. Nu scriu sa ajung ca zoso , sau pitzi.org , scriu ca asa imi vine mie.
recent l-am utilizat pentru creatie literara. initial mi s-a parut super chestia scrisa. Acum ca orice chestie scrisa de mine : it sucks. ma consolez cu garcia marquez care zicea ca el nu si-a recitit cartile decat poate una sau doua la batranete pentru ca la putin timp dupa publicare i se pareau foarte proaste.
Deci pastrez blogu si incerc sa aduc un suflu nou. make it more readable ;;).
In rest? Vacanta , passion & stuff. Der buch. lots of buchs:)). Trop buchs , ca sa le combin pe toate 3. Mai ich spreche deutsch , pe ici pe colo , mai un film , mai un nerv pe baza de plictis , mai un edit de poze pentru dev , mai o iesire in oras...
nimic nou sub soare...
Si totusi , cred ca trec pe wordpress. Sau nu.
ma mai gandesc.
J.
Nu imi place , vreau sa trec pe wordpress , dar mi-e drag conceptul de blogspot , pentru ca aici mi-am inceput "cariera" de blogger. Pfai de capu meu ce da sentimentalisme 8-.
Neah , not that myriam lacroche anymore. Sunt prea cinica ca sa mai fiu asa romantica.
Dar sunt conservatoare si daca m-am apucat de un blog pe blogspot apai asa ramane.
Si cu hi5-ul fac la fel. il am de printr-a 5 a , aveam aproape 500 de poze stranse in 6 ani , m-am indurat acum o saptamana sa sterg ce nu era cu mine , ce nu era relevant , chestii de prin gimnaziu care nu-si aveau rostul si am ramas cu 162 de poze. Nu pot sa-mi sterg contu de hi5. E un fel de album personal , cand am chef sa-mi aduc aminte de vacante , BR2008 , viata mea before highschool , acolo ma duc . Nu mai am poze in calculator , chestie care sucks , deci ma uit la poze pe hi5 . am cont si pe picassa , l-am facut ca sa share-uiesc cu some friends niste poze , dar hi5-ul e mai practic. nu simt nevoia sa primesc commenturi.
Fix asa e si cu blogu : am un istoric al tuturor lucrurilor pe care le-am debitat si nu am de gand sa trec pe wordpress si sa pierd 150 de postari [ wow!]. Nu scriu sa ajung ca zoso , sau pitzi.org , scriu ca asa imi vine mie.
recent l-am utilizat pentru creatie literara. initial mi s-a parut super chestia scrisa. Acum ca orice chestie scrisa de mine : it sucks. ma consolez cu garcia marquez care zicea ca el nu si-a recitit cartile decat poate una sau doua la batranete pentru ca la putin timp dupa publicare i se pareau foarte proaste.
Deci pastrez blogu si incerc sa aduc un suflu nou. make it more readable ;;).
In rest? Vacanta , passion & stuff. Der buch. lots of buchs:)). Trop buchs , ca sa le combin pe toate 3. Mai ich spreche deutsch , pe ici pe colo , mai un film , mai un nerv pe baza de plictis , mai un edit de poze pentru dev , mai o iesire in oras...
nimic nou sub soare...
Si totusi , cred ca trec pe wordpress. Sau nu.
ma mai gandesc.
J.
joi, 9 iulie 2009
Vara la Seattle.
Vara e un sentiment . Vara te cuprinde pe nesimtite si apoi te lasi pierdut in inertia ei asteptand ceva surprinzator , ceva care sa te uimeasca , care sa te loveasca drept in fata si apoi sa-ti dai seama uimit de sensul vietii sau de nu stiu ce alta chestie uriasa.
Eu si vara suntem bune prietene. In sensul ca eu stau , iar ea ma lasa sa stau cat vreau eu , sa legumizez in pat cu mark sloan sau derek shepherd , si apoi sa legumizez din nou gandindu-ma la cariera mea de viitor medic intern la seattle grace. Mda , comunic cu un serial . In pat toata ziua. Si apoi cand reusesc sa ma ridic din pat , ma gandesc ca ar trebui sa mai deschid cartea cu variante la mate , sau sa fac ceva la engleza , sau sa mai invat putina germana , sau sa-mi fac curaj sa pun unul din cd-urile alea de ecoute la franceza pentru ca mai am putin si dau bacu' , dar de fiecare freakin time , ma razgandesc si mai dau play la inca un episod. Sunt chiar curioasa , cand o sa termin seria asta ce fac? Seria urmatoare inca se mai filmeaza.
I'm a TV series addict. Si e mai rau decat daca eram a sleep addict sau sweets addict. Nici macar nu mananc decat daca e suspansul foarte mare in episod.
Tocmai am realizat ce fac dupa ce termin sezonul asta. Imi iau prison break. evident. si apoi o sa vreau sa vad OTH. Si Gossip Girl. Lost. Heroes. The 4400.Si ce mai e acum pe val? Scrubs. Private Practice. Si nici nu cred ca am timp sa ma uit la toate pentru ca intre timp trebuie sa am grija sa nu fiu declarata in coma sau mai stiu eu ce pentru ca viata mea sociala o sa devina inexistenta.
M-am vopsit roscat . Sunt roscata . si apoi mi-am indreptat parul ca sa seman cu o persoana fictiva. I'm a weirdo ain't I? Dar cel putin arat al naibii de bine , macar ca m-am dus si sa ma pensez si tanti de-acolo m-a pensat exact ca personajul fictiv. O sa devin si eu un personaj fictiv.
Dar cel putin nu-s moarta dupa un tip gay [ asta e cu directie. >:)totusi deocamdata mai am o viata sociala]
Being an addict sucks. But still , it's a wonderful , wonderful feeling. It's such a beautiful world in there. I'm an addict. Damn it. Can't help it.
Ma duc sa-mi cumpar o inghetata pana nu o iau razna.
Neaparat.
TTYL.
[ pe asta am invatat-o tot dintr-un TV series.]
Eu si vara suntem bune prietene. In sensul ca eu stau , iar ea ma lasa sa stau cat vreau eu , sa legumizez in pat cu mark sloan sau derek shepherd , si apoi sa legumizez din nou gandindu-ma la cariera mea de viitor medic intern la seattle grace. Mda , comunic cu un serial . In pat toata ziua. Si apoi cand reusesc sa ma ridic din pat , ma gandesc ca ar trebui sa mai deschid cartea cu variante la mate , sau sa fac ceva la engleza , sau sa mai invat putina germana , sau sa-mi fac curaj sa pun unul din cd-urile alea de ecoute la franceza pentru ca mai am putin si dau bacu' , dar de fiecare freakin time , ma razgandesc si mai dau play la inca un episod. Sunt chiar curioasa , cand o sa termin seria asta ce fac? Seria urmatoare inca se mai filmeaza.
I'm a TV series addict. Si e mai rau decat daca eram a sleep addict sau sweets addict. Nici macar nu mananc decat daca e suspansul foarte mare in episod.
Tocmai am realizat ce fac dupa ce termin sezonul asta. Imi iau prison break. evident. si apoi o sa vreau sa vad OTH. Si Gossip Girl. Lost. Heroes. The 4400.Si ce mai e acum pe val? Scrubs. Private Practice. Si nici nu cred ca am timp sa ma uit la toate pentru ca intre timp trebuie sa am grija sa nu fiu declarata in coma sau mai stiu eu ce pentru ca viata mea sociala o sa devina inexistenta.
M-am vopsit roscat . Sunt roscata . si apoi mi-am indreptat parul ca sa seman cu o persoana fictiva. I'm a weirdo ain't I? Dar cel putin arat al naibii de bine , macar ca m-am dus si sa ma pensez si tanti de-acolo m-a pensat exact ca personajul fictiv. O sa devin si eu un personaj fictiv.
Dar cel putin nu-s moarta dupa un tip gay [ asta e cu directie. >:)totusi deocamdata mai am o viata sociala]
Being an addict sucks. But still , it's a wonderful , wonderful feeling. It's such a beautiful world in there. I'm an addict. Damn it. Can't help it.
Ma duc sa-mi cumpar o inghetata pana nu o iau razna.
Neaparat.
TTYL.
[ pe asta am invatat-o tot dintr-un TV series.]
duminică, 21 iunie 2009
Vant.
Isi simtea buzele arse de soare si pielea ii mirosea placut a sare.
Adulmeca vantul cu ochii inchisi , privind in memorie sfarsitul unei alte zile. Se intreba, sau poate ca nu. Poate ca era o certitudine. Nu mai astepta nimic , poate era mai bine sa faca acel pas. Poate ca se va simti eliberata.
Isi trecu limba peste buzele aramii , cu gandul departe. Deschise ochii si privi marea. Era la fel ca data trecuta : nelinistita , tulburata. Dar mai presus de toate albastra si vie. Ii amintea de... Dar facu un efort sa nu-si mai aminteasca. Nu avea rost , pentru ce ? Memoria pastreaza mereu exact ce ai vrea sa uiti , tocmai pentru ca te straduiesti prea tare sa nu-ti mai amintesti.
Briza era inca placuta , calda , pastra vie amintirea verii , refuza intocmai ei sa se gandeasca la ziua de maine , la toamna . Toamna nu e doar un pastel e despartirea de mare , de viata colorata , de ... nu are rost. Mai bine ca vine toamna.
Pasii ei pe ponton la lumina lunii rasunau parca , in ecou surd cu valurile. Era locul in care putea sa gandeasca . Uneori murmura , cu voce ragusita , soapte neintelese decat de mare si de luna. Acolo era libera , inteleasa. Si acolo intr-o seara... Dar nu. Nu. Nu mai avea rost. Acum venea toamna , de ce sa mai...?
Razele de soare ii rasfirau parul roscat . Ochii ii scaparau de furie , apoi se imblanzira , clocoteau nehotarati. Cazu in genunchi secatuita. Dar de ce sa nu se gandeasca ? Poate ca era cel mai bun lucru care i se intamplase vreodata.
In una din serile acelea cu luna plina , cand izbutea cu greu sa se desparta de toti ceilalti care o voiau tot mai aproape , sa o sufoce cu vulgaritati , cu replici ieftine o cautau , o invitau la dans , o
haituiau , in zadar , atunci , crezand ca era singura , vorbea delirant marii. Tot atunci decisese ca e prea mult , ca nu suporta lumea in care trebuia sa traiasca parand vesela si mereu dispusa sa accepte invitatii peste invitatii , fiind o parte a lumii bune .
" Da am sa mi te dau tie... Tu stii ce-i cel mai bine , nu -i asa? Dar ia-ma , du-ma departe , arunca-ma , fa ce vrei cu mine , sunt numai a ta..."Intinse mainile , le ridica catre cer , privi oglindirea lunii in apa si vru sa faca un pas catre abis.
Dar ce avea sa faca maman? " Ah , Maman , Maman , tu nu te ai putea descurca fara mine..." Incepu sa planga si dorinta ei de a se darui marii i se paru prosteasca acum , cand stia cata nevoie avea Maman de ea si cat de mult o iubea Lidia , chiar si Lucian tinea la ea . Da , Maman nu avea cum sa reziste intrebarilor lui Lucian , iar Lidia ... Lidia voia sa fie ca ea. Nu putea sa o dezamageasca pe Lidia.
Lacrimi? Atunci sau acum? Nu. Niciodata , lacrimile erau prea patetice. Nu era dramatica , i se pareau goale , fara orgoliu , chiar dezgustatoare cele care plangeau in fata cuiva .Era poate vina tatalui ei , care intotdeauna cand era mica , o lasa sa planga numai daca primea o lovitura foarte puternica fizic , nu credea in lacrimi pe motive de moralitate. Jignirile erau pentru a intari , iar cei care plangeau cand se simteau jigniti erau niste lasi , sau mai degraba niste prefacuti. Ultima oara plansese in public la 4 ani , cand a fost prima si ultima oara cand tatal ei ii prezentase aceasta conceptie. Plangea rar si numai atunci cand se simtea disperata si fara cale de iesire dintr-o situatie , cand se simtea sufocata , captiva intr-o cusca in care se invartea de prea mult timp.
Nu , nu plansese in seara aceea. Avea poate ochii sticlosi , dar stralucitori , demni si plini de o hotarare infricosatoare .
"Mai tarziu , mai tarziu... Nu am sa-mi uit promisiunea".
Briza era parca mai rece atunci , in seara aceea , decat acum la apus. Se auzeau glasuri. Cativa turisti veneau galagiosi de la plaja. Ce ciudati ii pareau , asa , bine dispusi , alergand fara noima , strigandu-se incontinuu.
"Mircea ! Mircea ! Unde fugi?"
" Departe de tine , Cristina , unde as putea sa fug?"
Mircea vazu silueta alba impietrita si rochia fluturandu-i usor in vant si se opri brusc , asteptand-o pe Cristina.
" Ai vazut ?" sopti ea , discret , sa nu fie auzita de silueta , pierzandu-se in bratele lui Mircea , parca de frica de a nu fi la fel de singura ca ea.
" Da." zise el , grabind pasul si intelegandu-i dorul Cristinei , o saruta incet pe frunte cu gandul ca fantomatica aparitie isi va lua zborul , dar el nu avea nici timp , nici chef sa se implice.O avea pe Cristina.
Umbra nu se misca. Da , Mircea si Cristina. Ei nu intelegeau. Si ce daca? Nu era conceputa pentru a trai in deplina intelegere , sau pentru a fi inteleasa. De ce ar fi fost?
In aceea seara cu luna plina il cunoscuse. Facuse pasii de retragere , pentru a rupe juramantul facut marii si se lovise de el.
Era la fel de gol ca ea si avea aceeasi privire de piatra , neinduiosata si hotarata ca a ei. Tresarise usor , dar in prezenta unui strain se acoperi de puterea care o salva mereu din mainile urmaritorilor . Dar el nu parea ... Dar cine parea? Toti erau la fel. Uimiti , intorceau mereu capul , desi nu stiau de ce. Ii admirau ochii negri , prea intunecati pentru o fata asa dragalasa , spuneau cei curtenitori , femeile , atotstiutoare spuneau ca nu-i deloc dragalasa , ca se vede ca i o scorpie dupa cat de intunecata ii e privirea si ca tenul ii era prea matur. Dar cine era lumea? El , strainul din noapte ce voia , se credea special de indraznea sa o urmareasca?
" Nu te-am urmarit." raspunse el unei intrebari nerostite. " Nu te-ai fi aruncat."
"Cine esti tu?" intreba ea nerecunoscand in acel om acea privire si acea maniera de a fi.
" Nu sunt poate nimic din ceea ce stii. O puslama. Asta cred toti." spuse el ridicand usor din umeri cu un zambet aspru in colturile gurii. " Lucian te iubeste mai mult decat crezi. Mie imi spune mai multe decat voua . " Zambi din nou.
Obosi. Se aseza jos. Baiatul asta era bizar , straniu de atragator prin nedelicatetea lui . Cand se mutasera in casa de la mare , carase tuturor bagajele , cu exceptia ei , ca sa-i demonstreze ca o crede rasfatata si nedemna de tot ceea ce are. Se chinuise singura cu acel cufar urias pe scari , trezind-o pe mama ei si spunandu-i ca nu a vrut ea sa-i fie carat cufarul , din orgoliu si pentru a-i intoarce injosirea lui. Il vazuse suprins a doua zi cand aflase circumstantele in care aflase familie de intamplare. Dar el nu se lasase. Cu atat mai putin ea. Se injoseau si se suportau reciproc fara sa isi vorbeasca . Intr-una din zile mama ei ii propusese sa mearga insotita de el la piata , pentru ca el sa care , iar ea sa aleaga. L-ar fi putut umili , dar intorcandu-se si vazandu-i privirea ironica intelese ca ar fi fost castigul lui , ar fi demonstrat cat de slaba e , asa ca s-a uitat hotarata la mama ei si a spus "Pentru ce?Nu am nevoie de nimic."
Iar acum el era la doi pasi de ea , pe ponton. Pentru ce o urmarise?
" De ce nu vrei sa ceri ajutor , niciodata?"
"Pentru ca nu am nevoie , cu atat mai putin..."
" De la mine."
Lasara sa se scurga clipe lungi , apoi el cobori cu grija si se aseza langa ea . " Vezi luminile de acolo?"...
Ii povestise intreaga lui viata. Ea tacea , ascultand , fascinata. Deci existau si oameni care nu se complaceau in mizerie , vulgaritati , ascunsi in invelisuri neasteptate. A doua zi s-au intalnit din nou acolo , fara sa planuiasca . Si-a spus si ea povestea , poate chiar mai putin vesela ca a lui .
Zilele erau insa la fel. Nu isi schimbase insa felul in care il trata , desi uneori ii zambea de la fereastra la care picta . Avea ochi cenusii , patrunzatori , poate prea patrunzatori , zambea aspru si ironic si era atat de bronzat , incat isi pierdea nationalitatea , parea pur si simplu venit din desert.
Intr-o seara i se facu frig . El ii povestea despre tatal lui care pierise in razboi, privind furios, disperat marea. Se zgribuli si el intinse o mana protector. In el gasea un prieten , primul ei prieten , pe care il putea asculta fara sa fie plictisita de vorbe ieftine. Era o poveste , el insusi era o carte deschisa , cu file albe , neatinse ...
-...
- Ce-i? Te deranjeaza?
- Nu. Dar... Voiam sa stii ...Iti multumesc.
-... Vrei sa mergem?...
- Nu... Hai sa ne pierdem o data cu rasaritul...
Din departare se auzeau strigate... Se auzea o voce pe al caror buze era numele ei.
- E Luci... Lasa-l sa vina.
- Bine...
Se supuse si cand fratele ei veni gasindu si un loc cald in bratele ei , simti ca facuse ceva bine in seara aia. Desi stia ca el ar fi oprit-o.
- Mamica zice sa vii acasa. S-au certat , ea si taticu' , ziceau ca tu si el , ca nu te-a adus aici sa legi ... nu stiu ce sa legi. Ilinco? Tu ai sa te mariti cu omul ala?
Ea impietri.
- Ce om Luci?
- Mamica asa a zis . Ca nu da zes... zes... aia a ta pe orice zef..zefle.... Ah! Stii tu cum zice mamica... Ca te mariti cu nea Mavrodin. Nenea care mi-a adus jucarii si bomboane.
Deci voiau sa o marite cu omul ala pentru avere. Nu conta varsta sau ce isi dorea ea.
- Hai sa fugim...vino cu mine! il implora disperata.
Stia ca mama ei era hotarata sa ii gaseasca o "partida" buna si acum intelegea de ce mama ei o forta mereu sa fie asa politicoasa cand venea el la ceai si ii cumpara mereu rochii noi , de matase , cand ea le purta tot pe cele de in si de bumbac imediat ce pleca Mavrodin.
- Ilinco , nu pot. Mama e bolnava , unde o las? Daca o dau si pe ea afara?
- Nu mi esti prieten ....
- Dar Ilinco , tu nu intelegi? As vrea cu disperare sa nu te las... Iti promit Ilinco, iti promit , mai tarziu , mai tarziu...
- Promisiuni desarte marii...
Il lua pe Luci in brate , parca ii era mai drag ca oricand si fugi , fugi , fugi , fara sa priveasca in urma.
Azi , se implinea o luna. Nu se mai ducea la mare seara desi suferea in absenta valurilor care sa o tulbure si sa o impace. Privea pe fereastra catre ponton si el era mereu acolo , mereu asteptand-o.
Era un apus sangeriu. Mircea si Cristina isi pierdusera pasii in zare. Ei nu ii fusesera niciodata prieteni , erau doar dansatorii de la bal...
Cand ajunsese acasa mama ei era obosita de fericire.
- Ilinco , pe unde ai umblat? Vezi sa nu racesti , nu de alta dar... zambi ea.
- Ce maman , vrei sa ma mariti curand? replica ea taios. Ei bine , afla ca nu il iau pe Mavrodin oricat de mult l-ai iubi tu , daca il socotesti potrivit , marita-te dumneata cu el!
-Ilinco! Ce vorbe's astea?
Nu ii raspunse , urca in camera ei grabita , incuie usa si se lungi in pat prada unei tulburari vecine cu isteria. Tremura din toate incheieturile. Nu , nu se va marita cu Mavrodin . Nu era o idealista , stia ca nu se va marita neaparat din dragoste , dar Mavrodin era un mos bogat , burtos, care o voia pentru tineretea sa , dar si pentru zestre , stia cat era de zgarcit si ca nu ar fi luat-o doar pentru tinerete...Nu spera la un Luceafar venit din adancurile marii , se multumea ca orice Catalina , cu un Catalin , dar nu acesta era Catalin al ei. Poate ca era timpul sa implineasca promisiunea facuta marii.
Dar o obligara. In ziua cand ii spuse da , ca se va marita cu Mavdrodin, el nu mai astepta la ponton , iar in ziua urmatoare pleca impreuna cu mama lui , la niste rude de la tara spuneau ei. Isi luara la revedere cordial , iar el ii strecura un bilet in mana , in timp ce i-o saruta la fel de ceremonios.
- Sarut mainile , duduita , casa de piatra!
Deci asta ii dorea. Casa de piatra... Rupse biletul . Nu voia sa stie , nu ii era prieten . Si ea care crezuse ca il iubeste. Copila natanga... La urma urmei , el era baiatul bucataresei si nimic mai mult. Va avea un sot bogat care ii va face toate poftele , iar cand se va satura de el , isi va plati tributul marii. Nu-l iubise pe el . Nu avusese timp.
Acum , in zarea violet-portocalie ii vedea ochii aspri , stia ca se inselase. Ii era singurul prieten pierdut , poate Catalin , poate Luceafar. A doua zi era nunta . Isi va plati tributul acum. nu va astepta sa fie atinsa de acel om , caruia ii sticleau ochii , ca dupa un pahar in plus de vin mereu cand o vedea , nu va astepta. Ridica mainile , ca in acea seara , si gandindu-se la maman isi dadu seama ca era numai vina lui maman , iar Lidia stia si intelegea , iar Lucian , ii va explica Lidia , dar poate ca si el va intelege.
- Iata-ma iti platesc tributul promis!
Intinse mainile si voi sa plonjeze in valurile inspumate. Dar se impiedica de ceva. Deschise ochii.
- Ilinco , ti-am spus sa astepti , ce voiai sa faci? Ilinco , Ilinco , sopti el pierdut , realizand ca daca ar mai fi intarziat o singura secunda ar fi putut sa o piarda. Ilinco , sunt o puslama , dar fugi cu mine. Iti voi fi acelasi prieten , poate...
- Tu esti Luceafarul , tu nu esti Catalin. Tu nu esti Catalin ... se pierdu ea simtindu-i mirosul sarat de bronz .
O lua pe brate si goni in zare.
Adulmeca vantul cu ochii inchisi , privind in memorie sfarsitul unei alte zile. Se intreba, sau poate ca nu. Poate ca era o certitudine. Nu mai astepta nimic , poate era mai bine sa faca acel pas. Poate ca se va simti eliberata.
Isi trecu limba peste buzele aramii , cu gandul departe. Deschise ochii si privi marea. Era la fel ca data trecuta : nelinistita , tulburata. Dar mai presus de toate albastra si vie. Ii amintea de... Dar facu un efort sa nu-si mai aminteasca. Nu avea rost , pentru ce ? Memoria pastreaza mereu exact ce ai vrea sa uiti , tocmai pentru ca te straduiesti prea tare sa nu-ti mai amintesti.
Briza era inca placuta , calda , pastra vie amintirea verii , refuza intocmai ei sa se gandeasca la ziua de maine , la toamna . Toamna nu e doar un pastel e despartirea de mare , de viata colorata , de ... nu are rost. Mai bine ca vine toamna.
Pasii ei pe ponton la lumina lunii rasunau parca , in ecou surd cu valurile. Era locul in care putea sa gandeasca . Uneori murmura , cu voce ragusita , soapte neintelese decat de mare si de luna. Acolo era libera , inteleasa. Si acolo intr-o seara... Dar nu. Nu. Nu mai avea rost. Acum venea toamna , de ce sa mai...?
Razele de soare ii rasfirau parul roscat . Ochii ii scaparau de furie , apoi se imblanzira , clocoteau nehotarati. Cazu in genunchi secatuita. Dar de ce sa nu se gandeasca ? Poate ca era cel mai bun lucru care i se intamplase vreodata.
In una din serile acelea cu luna plina , cand izbutea cu greu sa se desparta de toti ceilalti care o voiau tot mai aproape , sa o sufoce cu vulgaritati , cu replici ieftine o cautau , o invitau la dans , o
haituiau , in zadar , atunci , crezand ca era singura , vorbea delirant marii. Tot atunci decisese ca e prea mult , ca nu suporta lumea in care trebuia sa traiasca parand vesela si mereu dispusa sa accepte invitatii peste invitatii , fiind o parte a lumii bune .
" Da am sa mi te dau tie... Tu stii ce-i cel mai bine , nu -i asa? Dar ia-ma , du-ma departe , arunca-ma , fa ce vrei cu mine , sunt numai a ta..."Intinse mainile , le ridica catre cer , privi oglindirea lunii in apa si vru sa faca un pas catre abis.
Dar ce avea sa faca maman? " Ah , Maman , Maman , tu nu te ai putea descurca fara mine..." Incepu sa planga si dorinta ei de a se darui marii i se paru prosteasca acum , cand stia cata nevoie avea Maman de ea si cat de mult o iubea Lidia , chiar si Lucian tinea la ea . Da , Maman nu avea cum sa reziste intrebarilor lui Lucian , iar Lidia ... Lidia voia sa fie ca ea. Nu putea sa o dezamageasca pe Lidia.
Lacrimi? Atunci sau acum? Nu. Niciodata , lacrimile erau prea patetice. Nu era dramatica , i se pareau goale , fara orgoliu , chiar dezgustatoare cele care plangeau in fata cuiva .Era poate vina tatalui ei , care intotdeauna cand era mica , o lasa sa planga numai daca primea o lovitura foarte puternica fizic , nu credea in lacrimi pe motive de moralitate. Jignirile erau pentru a intari , iar cei care plangeau cand se simteau jigniti erau niste lasi , sau mai degraba niste prefacuti. Ultima oara plansese in public la 4 ani , cand a fost prima si ultima oara cand tatal ei ii prezentase aceasta conceptie. Plangea rar si numai atunci cand se simtea disperata si fara cale de iesire dintr-o situatie , cand se simtea sufocata , captiva intr-o cusca in care se invartea de prea mult timp.
Nu , nu plansese in seara aceea. Avea poate ochii sticlosi , dar stralucitori , demni si plini de o hotarare infricosatoare .
"Mai tarziu , mai tarziu... Nu am sa-mi uit promisiunea".
Briza era parca mai rece atunci , in seara aceea , decat acum la apus. Se auzeau glasuri. Cativa turisti veneau galagiosi de la plaja. Ce ciudati ii pareau , asa , bine dispusi , alergand fara noima , strigandu-se incontinuu.
"Mircea ! Mircea ! Unde fugi?"
" Departe de tine , Cristina , unde as putea sa fug?"
Mircea vazu silueta alba impietrita si rochia fluturandu-i usor in vant si se opri brusc , asteptand-o pe Cristina.
" Ai vazut ?" sopti ea , discret , sa nu fie auzita de silueta , pierzandu-se in bratele lui Mircea , parca de frica de a nu fi la fel de singura ca ea.
" Da." zise el , grabind pasul si intelegandu-i dorul Cristinei , o saruta incet pe frunte cu gandul ca fantomatica aparitie isi va lua zborul , dar el nu avea nici timp , nici chef sa se implice.O avea pe Cristina.
Umbra nu se misca. Da , Mircea si Cristina. Ei nu intelegeau. Si ce daca? Nu era conceputa pentru a trai in deplina intelegere , sau pentru a fi inteleasa. De ce ar fi fost?
In aceea seara cu luna plina il cunoscuse. Facuse pasii de retragere , pentru a rupe juramantul facut marii si se lovise de el.
Era la fel de gol ca ea si avea aceeasi privire de piatra , neinduiosata si hotarata ca a ei. Tresarise usor , dar in prezenta unui strain se acoperi de puterea care o salva mereu din mainile urmaritorilor . Dar el nu parea ... Dar cine parea? Toti erau la fel. Uimiti , intorceau mereu capul , desi nu stiau de ce. Ii admirau ochii negri , prea intunecati pentru o fata asa dragalasa , spuneau cei curtenitori , femeile , atotstiutoare spuneau ca nu-i deloc dragalasa , ca se vede ca i o scorpie dupa cat de intunecata ii e privirea si ca tenul ii era prea matur. Dar cine era lumea? El , strainul din noapte ce voia , se credea special de indraznea sa o urmareasca?
" Nu te-am urmarit." raspunse el unei intrebari nerostite. " Nu te-ai fi aruncat."
"Cine esti tu?" intreba ea nerecunoscand in acel om acea privire si acea maniera de a fi.
" Nu sunt poate nimic din ceea ce stii. O puslama. Asta cred toti." spuse el ridicand usor din umeri cu un zambet aspru in colturile gurii. " Lucian te iubeste mai mult decat crezi. Mie imi spune mai multe decat voua . " Zambi din nou.
Obosi. Se aseza jos. Baiatul asta era bizar , straniu de atragator prin nedelicatetea lui . Cand se mutasera in casa de la mare , carase tuturor bagajele , cu exceptia ei , ca sa-i demonstreze ca o crede rasfatata si nedemna de tot ceea ce are. Se chinuise singura cu acel cufar urias pe scari , trezind-o pe mama ei si spunandu-i ca nu a vrut ea sa-i fie carat cufarul , din orgoliu si pentru a-i intoarce injosirea lui. Il vazuse suprins a doua zi cand aflase circumstantele in care aflase familie de intamplare. Dar el nu se lasase. Cu atat mai putin ea. Se injoseau si se suportau reciproc fara sa isi vorbeasca . Intr-una din zile mama ei ii propusese sa mearga insotita de el la piata , pentru ca el sa care , iar ea sa aleaga. L-ar fi putut umili , dar intorcandu-se si vazandu-i privirea ironica intelese ca ar fi fost castigul lui , ar fi demonstrat cat de slaba e , asa ca s-a uitat hotarata la mama ei si a spus "Pentru ce?Nu am nevoie de nimic."
Iar acum el era la doi pasi de ea , pe ponton. Pentru ce o urmarise?
" De ce nu vrei sa ceri ajutor , niciodata?"
"Pentru ca nu am nevoie , cu atat mai putin..."
" De la mine."
Lasara sa se scurga clipe lungi , apoi el cobori cu grija si se aseza langa ea . " Vezi luminile de acolo?"...
Ii povestise intreaga lui viata. Ea tacea , ascultand , fascinata. Deci existau si oameni care nu se complaceau in mizerie , vulgaritati , ascunsi in invelisuri neasteptate. A doua zi s-au intalnit din nou acolo , fara sa planuiasca . Si-a spus si ea povestea , poate chiar mai putin vesela ca a lui .
Zilele erau insa la fel. Nu isi schimbase insa felul in care il trata , desi uneori ii zambea de la fereastra la care picta . Avea ochi cenusii , patrunzatori , poate prea patrunzatori , zambea aspru si ironic si era atat de bronzat , incat isi pierdea nationalitatea , parea pur si simplu venit din desert.
Intr-o seara i se facu frig . El ii povestea despre tatal lui care pierise in razboi, privind furios, disperat marea. Se zgribuli si el intinse o mana protector. In el gasea un prieten , primul ei prieten , pe care il putea asculta fara sa fie plictisita de vorbe ieftine. Era o poveste , el insusi era o carte deschisa , cu file albe , neatinse ...
-...
- Ce-i? Te deranjeaza?
- Nu. Dar... Voiam sa stii ...Iti multumesc.
-... Vrei sa mergem?...
- Nu... Hai sa ne pierdem o data cu rasaritul...
Din departare se auzeau strigate... Se auzea o voce pe al caror buze era numele ei.
- E Luci... Lasa-l sa vina.
- Bine...
Se supuse si cand fratele ei veni gasindu si un loc cald in bratele ei , simti ca facuse ceva bine in seara aia. Desi stia ca el ar fi oprit-o.
- Mamica zice sa vii acasa. S-au certat , ea si taticu' , ziceau ca tu si el , ca nu te-a adus aici sa legi ... nu stiu ce sa legi. Ilinco? Tu ai sa te mariti cu omul ala?
Ea impietri.
- Ce om Luci?
- Mamica asa a zis . Ca nu da zes... zes... aia a ta pe orice zef..zefle.... Ah! Stii tu cum zice mamica... Ca te mariti cu nea Mavrodin. Nenea care mi-a adus jucarii si bomboane.
Deci voiau sa o marite cu omul ala pentru avere. Nu conta varsta sau ce isi dorea ea.
- Hai sa fugim...vino cu mine! il implora disperata.
Stia ca mama ei era hotarata sa ii gaseasca o "partida" buna si acum intelegea de ce mama ei o forta mereu sa fie asa politicoasa cand venea el la ceai si ii cumpara mereu rochii noi , de matase , cand ea le purta tot pe cele de in si de bumbac imediat ce pleca Mavrodin.
- Ilinco , nu pot. Mama e bolnava , unde o las? Daca o dau si pe ea afara?
- Nu mi esti prieten ....
- Dar Ilinco , tu nu intelegi? As vrea cu disperare sa nu te las... Iti promit Ilinco, iti promit , mai tarziu , mai tarziu...
- Promisiuni desarte marii...
Il lua pe Luci in brate , parca ii era mai drag ca oricand si fugi , fugi , fugi , fara sa priveasca in urma.
Azi , se implinea o luna. Nu se mai ducea la mare seara desi suferea in absenta valurilor care sa o tulbure si sa o impace. Privea pe fereastra catre ponton si el era mereu acolo , mereu asteptand-o.
Era un apus sangeriu. Mircea si Cristina isi pierdusera pasii in zare. Ei nu ii fusesera niciodata prieteni , erau doar dansatorii de la bal...
Cand ajunsese acasa mama ei era obosita de fericire.
- Ilinco , pe unde ai umblat? Vezi sa nu racesti , nu de alta dar... zambi ea.
- Ce maman , vrei sa ma mariti curand? replica ea taios. Ei bine , afla ca nu il iau pe Mavrodin oricat de mult l-ai iubi tu , daca il socotesti potrivit , marita-te dumneata cu el!
-Ilinco! Ce vorbe's astea?
Nu ii raspunse , urca in camera ei grabita , incuie usa si se lungi in pat prada unei tulburari vecine cu isteria. Tremura din toate incheieturile. Nu , nu se va marita cu Mavrodin . Nu era o idealista , stia ca nu se va marita neaparat din dragoste , dar Mavrodin era un mos bogat , burtos, care o voia pentru tineretea sa , dar si pentru zestre , stia cat era de zgarcit si ca nu ar fi luat-o doar pentru tinerete...Nu spera la un Luceafar venit din adancurile marii , se multumea ca orice Catalina , cu un Catalin , dar nu acesta era Catalin al ei. Poate ca era timpul sa implineasca promisiunea facuta marii.
Dar o obligara. In ziua cand ii spuse da , ca se va marita cu Mavdrodin, el nu mai astepta la ponton , iar in ziua urmatoare pleca impreuna cu mama lui , la niste rude de la tara spuneau ei. Isi luara la revedere cordial , iar el ii strecura un bilet in mana , in timp ce i-o saruta la fel de ceremonios.
- Sarut mainile , duduita , casa de piatra!
Deci asta ii dorea. Casa de piatra... Rupse biletul . Nu voia sa stie , nu ii era prieten . Si ea care crezuse ca il iubeste. Copila natanga... La urma urmei , el era baiatul bucataresei si nimic mai mult. Va avea un sot bogat care ii va face toate poftele , iar cand se va satura de el , isi va plati tributul marii. Nu-l iubise pe el . Nu avusese timp.
Acum , in zarea violet-portocalie ii vedea ochii aspri , stia ca se inselase. Ii era singurul prieten pierdut , poate Catalin , poate Luceafar. A doua zi era nunta . Isi va plati tributul acum. nu va astepta sa fie atinsa de acel om , caruia ii sticleau ochii , ca dupa un pahar in plus de vin mereu cand o vedea , nu va astepta. Ridica mainile , ca in acea seara , si gandindu-se la maman isi dadu seama ca era numai vina lui maman , iar Lidia stia si intelegea , iar Lucian , ii va explica Lidia , dar poate ca si el va intelege.
- Iata-ma iti platesc tributul promis!
Intinse mainile si voi sa plonjeze in valurile inspumate. Dar se impiedica de ceva. Deschise ochii.
- Ilinco , ti-am spus sa astepti , ce voiai sa faci? Ilinco , Ilinco , sopti el pierdut , realizand ca daca ar mai fi intarziat o singura secunda ar fi putut sa o piarda. Ilinco , sunt o puslama , dar fugi cu mine. Iti voi fi acelasi prieten , poate...
- Tu esti Luceafarul , tu nu esti Catalin. Tu nu esti Catalin ... se pierdu ea simtindu-i mirosul sarat de bronz .
O lua pe brate si goni in zare.
duminică, 17 mai 2009
conflict.
Am revenit. Aceeasi. Sau nu? Mai zbuciumata , mai constienta , mai alerta , dar aceeasi. Traiesc cu o noua intensitate aproape tulburatoare , ma sperie , imi place , nu stiu .
Nu as fi scris. Dar e prea intens sa nu scriu. Viata mea e aceeasi , monotona , acelasi Styx vesnic curgator , aceeasi negura , acelasi Hades. Dar ce se intampla cu mine? Nu inteleg unde e punctul de pornire , unde intriga pentru conflictele interioare de acum. Am ajuns deja la punctul culminant , il traiesc , nu stiu daca razbesc sa ajung la deznodamant , dar desfasurarea actiunii nu exista , exista doar o expozitiune si intriga , dar care? Fac anumite conexiuni , subconstient , un impuls Freudian imi spune ce e de vina , dar refuz sa l urmez pe firul logic al actiunii.
Sentimentul e prea nebunesc. Gnothi se auton. Pe firul asta merg acum , asta vreau , asta urmaresc , dar nu stiu daca o sa reusesc sa patrund acolo unde imi doresc. E usor sa ii cunosti pe ceilalti, e greu sa te cunosti pe tine.
Cel mai putin din lumea asta ma cunosc pe mine. Mi-e mai usor sa patrund sa vad ce vor ceilalti oameni sa para , ce-si doresc , desi ei nu-si dau seama de propriile dorinte , dar si eu ca si ei , nu-mi dau seama ce vreau eu. cine sunt eu. de ce eu. unde , cum si cand.
Parca tot ceea ce caut e sa devin supra-omul lui nietzsche , fara sa-mi dau seama ca nu voi reusi niciodata. Citeam in marquez ca omul atunci cand isi da seama ca e mic , atunci incearca sa creasca si cu cat creste , cu atat isi pare , lui insusi mai mic. Sat sapienti. Cu cat citesc , ma apropii de idealurile , de utopiile ce ma framanta zi de zi cu atat imi par mai departe eu de mine , ele de mine , lumea de mine.
Parca era usor sa explic asta. Parea simplu , credeam ca toti suntem la fel , ca avem aceleasi teluri , idealuri , stereotipii: ah , tinerii , sunt toti la fel energici , intensi si neintelesi. Depinde ce nu intelegi.
Eu vreau sa traiesc. Sa traiesc asa cum vreau , desi nu stiu cum vreau. Nu vreau sa regret nimic atunci cand imi voi aminti si stiu ca oricum nu o sa regret nimic , dar totusi incerc. Fantezista mi se pare incercarea unora de a savura timpul prea putin , de parca nu s-ar topi la fel de repede, orice am face.
A sosit momentul cand nu mai astept "sa ma fac mare" . Si cand te faci mare ce faci? Cand ai o cariera intunecata in fata , cand nu vezi decat ziua de maine , saptamana viitoare , vara , poate niste examene si apoi nimic? a fost nimic , mai erau multi ani , dar acum e nimic. nimic. orizonturi inguste , amurguri violete.
It's getting late my time is running out
No one special nothing lasting within sight
How should I stay calm when panic lies just ahead,
Everyone can see my youth hanging by a thread.
Am descoperit melodia intamplator. Dar ma defineste. Poate ca nu e prea tarziu , dar ce era mai bun a trecut. nu mai e. a zburat.
mi-aduc aminte de o carte pe care am citit-o prin clasa a 7a : unde se duce copilaria cand oamenii cresc mari?
Unde sa ma duc? Ce sa fac? nimeni nu-mi impune un termen, poate doar eu , timpul si eu din nou.
Ce caut? De ce?
Ma vreau pe mine inapoi , vreau olimpul , nu infernul. Dar cobor treptele lui Dante.
Lasciate ogne speranza voi ch'intrate.
I.
Nu as fi scris. Dar e prea intens sa nu scriu. Viata mea e aceeasi , monotona , acelasi Styx vesnic curgator , aceeasi negura , acelasi Hades. Dar ce se intampla cu mine? Nu inteleg unde e punctul de pornire , unde intriga pentru conflictele interioare de acum. Am ajuns deja la punctul culminant , il traiesc , nu stiu daca razbesc sa ajung la deznodamant , dar desfasurarea actiunii nu exista , exista doar o expozitiune si intriga , dar care? Fac anumite conexiuni , subconstient , un impuls Freudian imi spune ce e de vina , dar refuz sa l urmez pe firul logic al actiunii.
Sentimentul e prea nebunesc. Gnothi se auton. Pe firul asta merg acum , asta vreau , asta urmaresc , dar nu stiu daca o sa reusesc sa patrund acolo unde imi doresc. E usor sa ii cunosti pe ceilalti, e greu sa te cunosti pe tine.
Cel mai putin din lumea asta ma cunosc pe mine. Mi-e mai usor sa patrund sa vad ce vor ceilalti oameni sa para , ce-si doresc , desi ei nu-si dau seama de propriile dorinte , dar si eu ca si ei , nu-mi dau seama ce vreau eu. cine sunt eu. de ce eu. unde , cum si cand.
Parca tot ceea ce caut e sa devin supra-omul lui nietzsche , fara sa-mi dau seama ca nu voi reusi niciodata. Citeam in marquez ca omul atunci cand isi da seama ca e mic , atunci incearca sa creasca si cu cat creste , cu atat isi pare , lui insusi mai mic. Sat sapienti. Cu cat citesc , ma apropii de idealurile , de utopiile ce ma framanta zi de zi cu atat imi par mai departe eu de mine , ele de mine , lumea de mine.
Parca era usor sa explic asta. Parea simplu , credeam ca toti suntem la fel , ca avem aceleasi teluri , idealuri , stereotipii: ah , tinerii , sunt toti la fel energici , intensi si neintelesi. Depinde ce nu intelegi.
Eu vreau sa traiesc. Sa traiesc asa cum vreau , desi nu stiu cum vreau. Nu vreau sa regret nimic atunci cand imi voi aminti si stiu ca oricum nu o sa regret nimic , dar totusi incerc. Fantezista mi se pare incercarea unora de a savura timpul prea putin , de parca nu s-ar topi la fel de repede, orice am face.
A sosit momentul cand nu mai astept "sa ma fac mare" . Si cand te faci mare ce faci? Cand ai o cariera intunecata in fata , cand nu vezi decat ziua de maine , saptamana viitoare , vara , poate niste examene si apoi nimic? a fost nimic , mai erau multi ani , dar acum e nimic. nimic. orizonturi inguste , amurguri violete.
It's getting late my time is running out
No one special nothing lasting within sight
How should I stay calm when panic lies just ahead,
Everyone can see my youth hanging by a thread.
Am descoperit melodia intamplator. Dar ma defineste. Poate ca nu e prea tarziu , dar ce era mai bun a trecut. nu mai e. a zburat.
mi-aduc aminte de o carte pe care am citit-o prin clasa a 7a : unde se duce copilaria cand oamenii cresc mari?
Unde sa ma duc? Ce sa fac? nimeni nu-mi impune un termen, poate doar eu , timpul si eu din nou.
Ce caut? De ce?
Ma vreau pe mine inapoi , vreau olimpul , nu infernul. Dar cobor treptele lui Dante.
Lasciate ogne speranza voi ch'intrate.
I.
marți, 28 aprilie 2009
Rahaturi cotidiene bloggeresti
Am citit pe site ul Cotidianul un articol foarte interesant despre blogurile din ziua de azi. Mai ales blogurile de liceu , din a caror categorie fac parte si eu , in mod evident. Articolul , destul de bine scris spunea niste chestii foarte adevarate.
din curiozitate , am citit niste articole de pe blogurile ale caror linkuri apareau pe site.
si am ramas profund scarbita. La dracu cu blogurile , eu il mai tin p-asta asa pentru cand ma apuca si n-am ce sa fac , dar sa te mai dai si mare destept cu el , hai lasa-ne.
iata : aici
DIN ACEASTA DESCRIERE NU FAC BAIETII DE TREABA. SA NU SE INTELEAGA GRESIT.EU AICI DUC O DISCUTIE CU UN PITIPONC IMAGINAR.
Ia lumineaza-ne tu fata , cum faci tu diferenta? Ca poate pitiponcii se cred de treaba si ei , ce le zici , faci selectie ca la auschwitz? Tu , hm , mergi , tu ai adidasi de la puma , eu nu , esti coco-puff-daddy pitziponc.
In concluzie, dragi pitiponci (am auzit si de termenul cocalar da mie imi place pitiponc) si pitipoance, ma bucur sa va stiu asa cum sunteti, macar am de ce sa rad si eu,right? Va urez o viata buna in continuare!
! ! ! NU AM ABSOLUT NIMIC CU BAIETII SI FETELE DE TREABA. AICI M`AM LUAT DE RATATII ROMANIEI. NU VREAU SA SE INTELEAGA GRESIT.SI DACA ESTE VREUN PITIPONC/PITIPOANCA CARE SA COMENTEZE, SA`I DEA DRUMU`. VA ASTEPT. GATA. LUCRURILE SUNT LAMURITE.
Complet lamurite fatha , wow , m-ai luminat complet. Ma simt asa , shtii tu , de park ash fi in dorobantzi la o cafea fatha sa vorbim shi noi despre shtii prostii aia , care nu s veritabili fatha , ne strica valoarea , dupa cum shtii fatha.
Aa. Bai , daca eu am un blog , macar recunosc ca e aproape de tot cacatu , da il tin , asa cum pastrez toate biletele pe care le gasesc ziua in ghiozdan cu gandul la revederea de douj'da ani. Plus ca am si ceva avantaje, n-are rost sa vorbim despre asta.
Ok , dar cand catalogam asa categoriile astea de pit"z"i , ne-am gandit oare vreodata ca fiecare dintre noi e mai mult sau mai put"z"in pit"z"i? Nu prea cred , but let's face it my dears:
Generatia noastra , generatia cu pit"z"iponci sau cocalari si pit"z"ipoance sau paras"h"ute , este o generatie formata in 99% din ratati. Ma refer mai ales la cei fix din generatia mea si cei un pic mai jos . Ii admir pe-aia care-s acum a 12 a aia sunt normali in procent de 60%.
Dar noi , oh , vai , dragii mei , suntem de cacat si in cacat.
Noi vom proteja mediul si vom schimba lumea? cum ? Chiulind sau copiind la teste?
Noi suntem aparatorii patriei si viitorul acestei tari , noi promovam valori si traditii cu tz .
Noi nu stie sa vorbeste bine romaneste , noi foloseste bloagele sa se dea mari ca noi stie cine e bucurenci si ca noi comunica cu mircea badea , noi are messenger si vorbeste codificat sa nu intelege boii de la conducere cand vorbeste noi la telefon: Cf , ba ? Bn, u? k, tre s'plec , ma grb. k, bye. Adevarul e ca noi estem o rasa inteligenta , viitorul acestei tari.
Hai mai da-o dracu cu prefacutul asta , ne intereseaza doar gloria personala , sa zica colegii vai ce tare e tipa/ tipu asta cu blog , scrie fain , are sanse mari sa ajunga undeva , ca sa ne felicite : vai fatha ce fain ai scris , mi-au dat lacrimile" si e valabil nu numai pentru liceeni , toti o facem pentru faima , nu stiu ce naiba ne mai dam ingeri acuma , cand suntem demoni din nastere.
Cacat , pitzipoance , cocalari , bloggeri , mult cacat din nou , cam asta e lumea de azi.
P.S ACEASTA POSTARE ESTE CA SA VEDETI CAT DE EGOISTA SI EGOCENTRICA SUNT SI CA SUNT MAI PITZIPOANCA CA ORICE PITZIPOANCA SI CA MA VREAU VEDETA TUTUROR BLOGURILOR ROMANESTI.
Bai ma lasi?
Hai pa.
Iulia.
din curiozitate , am citit niste articole de pe blogurile ale caror linkuri apareau pe site.
si am ramas profund scarbita. La dracu cu blogurile , eu il mai tin p-asta asa pentru cand ma apuca si n-am ce sa fac , dar sa te mai dai si mare destept cu el , hai lasa-ne.
iata : aici
DIN ACEASTA DESCRIERE NU FAC BAIETII DE TREABA. SA NU SE INTELEAGA GRESIT.EU AICI DUC O DISCUTIE CU UN PITIPONC IMAGINAR.
Ia lumineaza-ne tu fata , cum faci tu diferenta? Ca poate pitiponcii se cred de treaba si ei , ce le zici , faci selectie ca la auschwitz? Tu , hm , mergi , tu ai adidasi de la puma , eu nu , esti coco-puff-daddy pitziponc.
In concluzie, dragi pitiponci (am auzit si de termenul cocalar da mie imi place pitiponc) si pitipoance, ma bucur sa va stiu asa cum sunteti, macar am de ce sa rad si eu,right? Va urez o viata buna in continuare!
! ! ! NU AM ABSOLUT NIMIC CU BAIETII SI FETELE DE TREABA. AICI M`AM LUAT DE RATATII ROMANIEI. NU VREAU SA SE INTELEAGA GRESIT.SI DACA ESTE VREUN PITIPONC/PITIPOANCA CARE SA COMENTEZE, SA`I DEA DRUMU`. VA ASTEPT. GATA. LUCRURILE SUNT LAMURITE.
Complet lamurite fatha , wow , m-ai luminat complet. Ma simt asa , shtii tu , de park ash fi in dorobantzi la o cafea fatha sa vorbim shi noi despre shtii prostii aia , care nu s veritabili fatha , ne strica valoarea , dupa cum shtii fatha.
Aa. Bai , daca eu am un blog , macar recunosc ca e aproape de tot cacatu , da il tin , asa cum pastrez toate biletele pe care le gasesc ziua in ghiozdan cu gandul la revederea de douj'da ani. Plus ca am si ceva avantaje, n-are rost sa vorbim despre asta.
Ok , dar cand catalogam asa categoriile astea de pit"z"i , ne-am gandit oare vreodata ca fiecare dintre noi e mai mult sau mai put"z"in pit"z"i? Nu prea cred , but let's face it my dears:
Generatia noastra , generatia cu pit"z"iponci sau cocalari si pit"z"ipoance sau paras"h"ute , este o generatie formata in 99% din ratati. Ma refer mai ales la cei fix din generatia mea si cei un pic mai jos . Ii admir pe-aia care-s acum a 12 a aia sunt normali in procent de 60%.
Dar noi , oh , vai , dragii mei , suntem de cacat si in cacat.
Noi vom proteja mediul si vom schimba lumea? cum ? Chiulind sau copiind la teste?
Noi suntem aparatorii patriei si viitorul acestei tari , noi promovam valori si traditii cu tz .
Noi nu stie sa vorbeste bine romaneste , noi foloseste bloagele sa se dea mari ca noi stie cine e bucurenci si ca noi comunica cu mircea badea , noi are messenger si vorbeste codificat sa nu intelege boii de la conducere cand vorbeste noi la telefon: Cf , ba ? Bn, u? k, tre s'plec , ma grb. k, bye. Adevarul e ca noi estem o rasa inteligenta , viitorul acestei tari.
Hai mai da-o dracu cu prefacutul asta , ne intereseaza doar gloria personala , sa zica colegii vai ce tare e tipa/ tipu asta cu blog , scrie fain , are sanse mari sa ajunga undeva , ca sa ne felicite : vai fatha ce fain ai scris , mi-au dat lacrimile" si e valabil nu numai pentru liceeni , toti o facem pentru faima , nu stiu ce naiba ne mai dam ingeri acuma , cand suntem demoni din nastere.
Cacat , pitzipoance , cocalari , bloggeri , mult cacat din nou , cam asta e lumea de azi.
P.S ACEASTA POSTARE ESTE CA SA VEDETI CAT DE EGOISTA SI EGOCENTRICA SUNT SI CA SUNT MAI PITZIPOANCA CA ORICE PITZIPOANCA SI CA MA VREAU VEDETA TUTUROR BLOGURILOR ROMANESTI.
Bai ma lasi?
Hai pa.
Iulia.
miercuri, 22 aprilie 2009
Panica.
Nu stiu daca ati constientizat vreodata cat de tare va sperie ceva. Pe unii ne sperie furnicile , paienjenii si alte insectute din astea mai paroase si cu multe picioare. Pe altii ii sperie vorbitul in public , pe altii ii sperie moartea.
Pe mine nu ma sperie vorbitul in public - prea rau. Ave Paul si LMT probabil.
Nu ma sperie moartea.
Nu ma mai sperie asa de rau nici insectele.
Dar mi-e frica sa nu o dau in bara. Ocaziile unice in viata au o chestie unica si anume ca sunt unice.:).
Am o astfel de ocazie in fata. Si sunt atat de panicata ca nu o sa reusesc , ca nu o sa mi se implineasca visul incat ma sufoc.
Dar , cand ma gandesc la posibilitatea implinirii visului meu ma sufoc pentru mai mult timp. Mi-e atat de frica , sperantele sunt atat de ciudate , nu stiu ce vreau si de ce nu stiu ce vreau .
Pe mine nu ma sperie vorbitul in public - prea rau. Ave Paul si LMT probabil.
Nu ma sperie moartea.
Nu ma mai sperie asa de rau nici insectele.
Dar mi-e frica sa nu o dau in bara. Ocaziile unice in viata au o chestie unica si anume ca sunt unice.:).
Am o astfel de ocazie in fata. Si sunt atat de panicata ca nu o sa reusesc , ca nu o sa mi se implineasca visul incat ma sufoc.
Dar , cand ma gandesc la posibilitatea implinirii visului meu ma sufoc pentru mai mult timp. Mi-e atat de frica , sperantele sunt atat de ciudate , nu stiu ce vreau si de ce nu stiu ce vreau .
miercuri, 15 aprilie 2009
Pur si simplu.
Afara miroase a fum. Dar in casa mea miroase altfel. In casa mea miroase a prieteni , si-au lasat aroma in casa. E inca la fel de calda de ei, e inca proaspat. Doar eu am ramas in urma in propriul meu camin , dar nu ma deranjeaza atata timp cat stiu ca vor reveni , atata timp cat inca le mai simt prezenta in fiecare lucru care nu-i la locul lui prin casa.
M-am intors la Suskind, iar. M-am intors la Parfumul iar. Poate nu ati citit cartea , poate ati vazut doar filmul , poate nu ati vazut / citit , poate ar trebui sa faceti chestia asta. De ce? Pentru ca merita , pentru ca vezi anumite chestii intr o alta perspectiva.
Am realizat inca o data cat de dependenta sunt de mirosuri. Nu parfumuri , mirosuri.
Mirosul de piatra. Rece , rigid.
Mirosul aerului cand vine primavara.
Miros de toamna mucegaita.
Mirosul incins al tramvaielor.
Mirosul meu.
Mirosul tau.
Mirosul cafelei in diminetile de dupa.
Mirosul pamantului secetos.
Mirosul caietelor noi.
Mirosul mobilei de nuc.
Mirosul vietii.
Evident , obiectele , chestiile neinsufletite detin o putere mai mica de acaparare a simturilor noastre , chiar si petrolul si mobila noua nu miros la fel ca un om. Oamenii sunt mult mai palpabili, iar mirosurile nasc dorinte.
Ne simtim confortabil in patul nostru , tocmai pentru ca e imbibat de mirosul nostru uman. Cand intram in casa noastra detectam imediat orice miros strain , tocmai pentru ca nu e al nostru.
Dar , dat fiind ca nu rar impartim patul cu alte persoane , acel miros totodata familiar , este si scanteia care conduce spre mai mult. Ca o incheietura dezvelita in Orient. Ca un val desprins. Mirosurile se imbina si se dezbina energic. Capacitatea de a da de urma celei mai mici farame dintr-un tot unitar mirositor e unica. Cei ce diseca au atat avantaje cat si dezavantaje: poti da de urma celui mai ademenitor miros din lume... si ce faci atunci?
As putea spune ca stiu. Stiu ce am facut. am inspirat adanc , pentru totdeauna. Dar se uita o data cu amintirea propriu zisa a momentului. Nu suntem durabili , tocmai de aia unii isi doresc sa pastreze anumite mirosuri pentru eternitate.
Ca sa dau o definitie placerii pur si simplu de a fi : pat , lenjerie satinata , camasa de bumbac cu un miros masculin [ ales pe spranceana evident ] sau pur si simplu o camasa barbateasca. [ P.S valabil numai pentru fete sau ... gay? ].
Simturile si instinctele , nu ratiunea ar trebui sa ne ghideze de multe ori.
Bumbac , cafea , alintaroma , miros de zori , amiaza incinsa , apusuri insorite , praf in vant , costinesti , zapada inghetata , becuri stinse , maini impletite si piele fina , indragostitii din curtea scolii , frunza din dudul bunicii , zgomotul motocicletelelor pe autostrada , intalniri in fum , prima seara de revelion fara parinti ,
zmeura dintre buzele tale , ploaia marunta de la malul marii , primul nostru sarut , scoica din valuri gasita de tine la 6 ani , tipa care ti-a zambit dubios in tramvai , bucuresti , cortul de pe propriul nostru munte .
Miros toate , au o amprenta olfactiva.
Am pierdut deja ce voiam sa pastrez in seara asta viu. Se pierd mai usor decat as fi crezut , dar exista si posibilitatea de a ramane eu in urma. Sa denaturez orice obiect prin parfumul meu. Si ah , Suskind , daca as avea ocazia lui Jean Baptiste , probabil ca as exploata-o fara sa ucid , pentru ca imi place palpabilul , sunt mediocra , evident parte a umanului , nu as putea sa ucid fara regretul ca as fi putut sa ating acea piele , sa ma imbat cu viata din spatele parfumului. Si daca parfumul nu imi mai place? N-ar fi pur si simplu incorect sa ucid? Nu urmaresc obtinerea parfumului care sa-mi ofere atotputernicia asupra rasei din care fac parte , asa cum nu dispun de un nas suficient de bun pentru asa ceva.
Pf. Fantezii. 16 , infinit. Sa ma bucur si sa traiesc . Tactilul e urmarea olfactivului. Nu ma pot abtine . E ca o ciocolata cu prea mult cacao.
Noapte buna.
M.L.
Eventual Paste Fericit !
M-am intors la Suskind, iar. M-am intors la Parfumul iar. Poate nu ati citit cartea , poate ati vazut doar filmul , poate nu ati vazut / citit , poate ar trebui sa faceti chestia asta. De ce? Pentru ca merita , pentru ca vezi anumite chestii intr o alta perspectiva.
Am realizat inca o data cat de dependenta sunt de mirosuri. Nu parfumuri , mirosuri.
Mirosul de piatra. Rece , rigid.
Mirosul aerului cand vine primavara.
Miros de toamna mucegaita.
Mirosul incins al tramvaielor.
Mirosul meu.
Mirosul tau.
Mirosul cafelei in diminetile de dupa.
Mirosul pamantului secetos.
Mirosul caietelor noi.
Mirosul mobilei de nuc.
Mirosul vietii.
Evident , obiectele , chestiile neinsufletite detin o putere mai mica de acaparare a simturilor noastre , chiar si petrolul si mobila noua nu miros la fel ca un om. Oamenii sunt mult mai palpabili, iar mirosurile nasc dorinte.
Ne simtim confortabil in patul nostru , tocmai pentru ca e imbibat de mirosul nostru uman. Cand intram in casa noastra detectam imediat orice miros strain , tocmai pentru ca nu e al nostru.
Dar , dat fiind ca nu rar impartim patul cu alte persoane , acel miros totodata familiar , este si scanteia care conduce spre mai mult. Ca o incheietura dezvelita in Orient. Ca un val desprins. Mirosurile se imbina si se dezbina energic. Capacitatea de a da de urma celei mai mici farame dintr-un tot unitar mirositor e unica. Cei ce diseca au atat avantaje cat si dezavantaje: poti da de urma celui mai ademenitor miros din lume... si ce faci atunci?
As putea spune ca stiu. Stiu ce am facut. am inspirat adanc , pentru totdeauna. Dar se uita o data cu amintirea propriu zisa a momentului. Nu suntem durabili , tocmai de aia unii isi doresc sa pastreze anumite mirosuri pentru eternitate.
Ca sa dau o definitie placerii pur si simplu de a fi : pat , lenjerie satinata , camasa de bumbac cu un miros masculin [ ales pe spranceana evident ] sau pur si simplu o camasa barbateasca. [ P.S valabil numai pentru fete sau ... gay? ].
Simturile si instinctele , nu ratiunea ar trebui sa ne ghideze de multe ori.
Bumbac , cafea , alintaroma , miros de zori , amiaza incinsa , apusuri insorite , praf in vant , costinesti , zapada inghetata , becuri stinse , maini impletite si piele fina , indragostitii din curtea scolii , frunza din dudul bunicii , zgomotul motocicletelelor pe autostrada , intalniri in fum , prima seara de revelion fara parinti ,
zmeura dintre buzele tale , ploaia marunta de la malul marii , primul nostru sarut , scoica din valuri gasita de tine la 6 ani , tipa care ti-a zambit dubios in tramvai , bucuresti , cortul de pe propriul nostru munte .
Miros toate , au o amprenta olfactiva.
Am pierdut deja ce voiam sa pastrez in seara asta viu. Se pierd mai usor decat as fi crezut , dar exista si posibilitatea de a ramane eu in urma. Sa denaturez orice obiect prin parfumul meu. Si ah , Suskind , daca as avea ocazia lui Jean Baptiste , probabil ca as exploata-o fara sa ucid , pentru ca imi place palpabilul , sunt mediocra , evident parte a umanului , nu as putea sa ucid fara regretul ca as fi putut sa ating acea piele , sa ma imbat cu viata din spatele parfumului. Si daca parfumul nu imi mai place? N-ar fi pur si simplu incorect sa ucid? Nu urmaresc obtinerea parfumului care sa-mi ofere atotputernicia asupra rasei din care fac parte , asa cum nu dispun de un nas suficient de bun pentru asa ceva.
Pf. Fantezii. 16 , infinit. Sa ma bucur si sa traiesc . Tactilul e urmarea olfactivului. Nu ma pot abtine . E ca o ciocolata cu prea mult cacao.
Noapte buna.
M.L.
Eventual Paste Fericit !
marți, 7 aprilie 2009
Fuse , fuse si se duse.
Mda. A trecut si asta. Adica a fost , a trecut , finito , gata. Done.
Dobje , cum ar zice polonezul.
Schimb de experienta pe limba franceza in Polonia s-a numit ce am facut eu saptamana trecuta.
de fapt , a fost un fel de excursie in Budapesta [ podul cu lanturi o sa ramana pe vecie in vocabularul nostru ] , Polonia [ unde as putea sa mentionez mandria orasului in care am stat , un parc imens , mai mare ca central park-ul din new york , auschwitz - birkenau - without any other comments - si cracovia si castelul wawel - cu ocazia asta am aflat de unde si de ce se numesc dulciurile de la wawel asa - ]si in cele din urma Viena unde am vazut cele mai importante monumente - turnul dunarii de la departare , pagoda sichouan , restaurant chinezesc si cladirea onu [ numa de ghizi tampiti am avut parte] .
In ceea ce priveste franceza ... Sigur :-@ . Decat daca engleza nu se numeste mai nou franceza , atunci noi cu siguranta nu am avut un schimb de experienta in care sa vorbim in franceza.
Concluzia : o sa i nenorocim pe ei cand vin la noi doar pentru ca ne-au tarat in fiecare zi cate 5-6 kilometri pe jos , ca sa vedem cine stie ce chestie partial interesanta , acum stim mai multe despre istoria orasului chorzow [ care nu , nu se citeste asa , ci hojuv , n am habar de ce ] , decat stiau chiar si ei.
Cuvintele de la baza experientei au fost " on y va " , aproape singurele in franceza , daca nu punem la socoteala ghida din auschwitz si din castelul wawel .
All in all , fuse fain di tat. am avut o partenera de schimb foarte draguta , cam nebuna , un fel de copie poloneza a mea , am avut ocazia sa vad locuri care nici prin gand nu mi ar fi dat ca le voi vizita vreodata .
more info here : http://en.auschwitz.org.pl/m/
Nu vreau sa dau detalii , desi asta a fost partea pe care am apreciat-o cel mai mult. Sentimentele de acolo nu pot fi comparate cu nimic in lume. Constiinta ca acolo a fost cel mai mare lagar de concetrare , ca a insemnat moartea a milioane de oameni nevinovati si doar vederea fotografiilor a o parte din oamenii de acolo si a chinurilor la care au fost supusi a fost... Va ramane mereu ca
ceva de nedescris.
Ma duc sa dorm , abia ce am recuperat drumul de intoarcere in tara [ valorificat in ore de nesomn ].
Noapte buna.
Iulia
Dobje , cum ar zice polonezul.
Schimb de experienta pe limba franceza in Polonia s-a numit ce am facut eu saptamana trecuta.
de fapt , a fost un fel de excursie in Budapesta [ podul cu lanturi o sa ramana pe vecie in vocabularul nostru ] , Polonia [ unde as putea sa mentionez mandria orasului in care am stat , un parc imens , mai mare ca central park-ul din new york , auschwitz - birkenau - without any other comments - si cracovia si castelul wawel - cu ocazia asta am aflat de unde si de ce se numesc dulciurile de la wawel asa - ]si in cele din urma Viena unde am vazut cele mai importante monumente - turnul dunarii de la departare , pagoda sichouan , restaurant chinezesc si cladirea onu [ numa de ghizi tampiti am avut parte] .
In ceea ce priveste franceza ... Sigur :-@ . Decat daca engleza nu se numeste mai nou franceza , atunci noi cu siguranta nu am avut un schimb de experienta in care sa vorbim in franceza.
Concluzia : o sa i nenorocim pe ei cand vin la noi doar pentru ca ne-au tarat in fiecare zi cate 5-6 kilometri pe jos , ca sa vedem cine stie ce chestie partial interesanta , acum stim mai multe despre istoria orasului chorzow [ care nu , nu se citeste asa , ci hojuv , n am habar de ce ] , decat stiau chiar si ei.
Cuvintele de la baza experientei au fost " on y va " , aproape singurele in franceza , daca nu punem la socoteala ghida din auschwitz si din castelul wawel .
All in all , fuse fain di tat. am avut o partenera de schimb foarte draguta , cam nebuna , un fel de copie poloneza a mea , am avut ocazia sa vad locuri care nici prin gand nu mi ar fi dat ca le voi vizita vreodata .
more info here : http://en.auschwitz.org.pl/m/
Nu vreau sa dau detalii , desi asta a fost partea pe care am apreciat-o cel mai mult. Sentimentele de acolo nu pot fi comparate cu nimic in lume. Constiinta ca acolo a fost cel mai mare lagar de concetrare , ca a insemnat moartea a milioane de oameni nevinovati si doar vederea fotografiilor a o parte din oamenii de acolo si a chinurilor la care au fost supusi a fost... Va ramane mereu ca
ceva de nedescris.
Ma duc sa dorm , abia ce am recuperat drumul de intoarcere in tara [ valorificat in ore de nesomn ].
Noapte buna.
Iulia
duminică, 22 martie 2009
Losing control.
It's unbelievable and it feels all over my skin.
It's almost like a touch. Like an image on a VCR that you keep playing over and over again and again . Just that it's a feeling. A look . There are so many memories , so many things we shared with others , so many things we would love to repeat , just that it's not possible in real world , but there are so many things that you can do inside your mind that it becomes painful, playing that VCR over and over again. It would be better to let it go , but when you discover that thing that suits your needs and you are perfectly conscious that it cannot be yours just because it's only one and it's already taken , you cannot act rationally.
And it's even harder to be aware of it. I mean , if I were sort of insane , not realising in which kind of shit I am getting in , it would be teoretically Ok. But , as I am not sort of insane , or at least that's what I like to think , I am realising perfectly what kind of shit I am getting in , iI am totally aware of what a big mistake I am doing. And still , I am not stopping , thing which is probably due to some kind of insanity in an incipient phase.
So repeating the VCR , being aware of it being wrong it's all upside down and I just can't help it.
I felt some sort of change in myself long ago and I have to be grateful for it to some people but I can't get to the point to understand the perception of others of my own change.Well , it's nice , I was surprised myself how fine it is to be popular and quite famous and knowing people that others would die to know , doing things for which others consider you special , but it's not enough. Never enough.
I am never satisfied. I am also aware that I am an exception for my generation , at least in my highschool , but still I am not ... what I want from myself. Being part of the stream is wrong but being against is also wrong. I feel I have no connection with school , there is no bond , I see no point in attending all those classes. Knowing better is depressing. Knowing that I am not the peak , but the bottom of the hill it feels wrong. Ashin Sopaka , a budhist monk , told me the other day that you should never quit you trial to conquer mount everest. But mount Everest seems to be growing and I seem to never achieve any check point in its climbing. Should I give up ? What if I can't? What if I am so into this I just can't give up right now? What if I know that the thing , that prize which is taken, is up there? I want it , I yearn to have it and still know I can't achieve it in some ways but I possibly can in others .
I need to find myself. And I can only find myself in unimportant , irrelevant actions which bring me closer to some check point on Everest , but the check point seems to be far away.
And the prize , oh the prize . It's helping me. The prize is helping me to reach it. It's an electric bound and sometimes when I look up and I can distinguish it and i can almost feel its gaze upon me , I feel as if I am shattered into 1000 pieces and then reborn . But still , the prize does not know it's going up , it's just something like the lottery , week after week growing and growing. Growing and slipping away.
I feel the need to escape all this , to leave it all behind and rediscover myself. Forget about the prize , the world, to reinvent myself. But still , I permanently have its sight in my view and I can't forget it. It's constantly fresh and constantly renewing.
it's firstly blank , then surprised , then electric , then constant. Neverevending.
But you know , I'm being stereotypical right now , but
it's just so typically me , that i shouldn't have a doubt that it's gonna go , gonna vanish into thin air.
But still , there's that what if. Wondering what it would have been like or even how it would be like. And I'm curious if just reaching the prize for one day would satisfy me. And would the prize be satisfied with its new , one-day owner?
So many questions. But , hell , we're only human , there's no time to answer it.
At least it keeps my head busy from all sorts of other crap.
Uh, I'm being messy about writing again but so what? It's already some sort of personal diary right here so there's no need in hiding.
and uh , i need some coffee , or some tea or something.
Good night ,
Iulia
It's almost like a touch. Like an image on a VCR that you keep playing over and over again and again . Just that it's a feeling. A look . There are so many memories , so many things we shared with others , so many things we would love to repeat , just that it's not possible in real world , but there are so many things that you can do inside your mind that it becomes painful, playing that VCR over and over again. It would be better to let it go , but when you discover that thing that suits your needs and you are perfectly conscious that it cannot be yours just because it's only one and it's already taken , you cannot act rationally.
And it's even harder to be aware of it. I mean , if I were sort of insane , not realising in which kind of shit I am getting in , it would be teoretically Ok. But , as I am not sort of insane , or at least that's what I like to think , I am realising perfectly what kind of shit I am getting in , iI am totally aware of what a big mistake I am doing. And still , I am not stopping , thing which is probably due to some kind of insanity in an incipient phase.
So repeating the VCR , being aware of it being wrong it's all upside down and I just can't help it.
I felt some sort of change in myself long ago and I have to be grateful for it to some people but I can't get to the point to understand the perception of others of my own change.Well , it's nice , I was surprised myself how fine it is to be popular and quite famous and knowing people that others would die to know , doing things for which others consider you special , but it's not enough. Never enough.
I am never satisfied. I am also aware that I am an exception for my generation , at least in my highschool , but still I am not ... what I want from myself. Being part of the stream is wrong but being against is also wrong. I feel I have no connection with school , there is no bond , I see no point in attending all those classes. Knowing better is depressing. Knowing that I am not the peak , but the bottom of the hill it feels wrong. Ashin Sopaka , a budhist monk , told me the other day that you should never quit you trial to conquer mount everest. But mount Everest seems to be growing and I seem to never achieve any check point in its climbing. Should I give up ? What if I can't? What if I am so into this I just can't give up right now? What if I know that the thing , that prize which is taken, is up there? I want it , I yearn to have it and still know I can't achieve it in some ways but I possibly can in others .
I need to find myself. And I can only find myself in unimportant , irrelevant actions which bring me closer to some check point on Everest , but the check point seems to be far away.
And the prize , oh the prize . It's helping me. The prize is helping me to reach it. It's an electric bound and sometimes when I look up and I can distinguish it and i can almost feel its gaze upon me , I feel as if I am shattered into 1000 pieces and then reborn . But still , the prize does not know it's going up , it's just something like the lottery , week after week growing and growing. Growing and slipping away.
I feel the need to escape all this , to leave it all behind and rediscover myself. Forget about the prize , the world, to reinvent myself. But still , I permanently have its sight in my view and I can't forget it. It's constantly fresh and constantly renewing.
it's firstly blank , then surprised , then electric , then constant. Neverevending.
But you know , I'm being stereotypical right now , but
it's just so typically me , that i shouldn't have a doubt that it's gonna go , gonna vanish into thin air.
But still , there's that what if. Wondering what it would have been like or even how it would be like. And I'm curious if just reaching the prize for one day would satisfy me. And would the prize be satisfied with its new , one-day owner?
So many questions. But , hell , we're only human , there's no time to answer it.
At least it keeps my head busy from all sorts of other crap.
Uh, I'm being messy about writing again but so what? It's already some sort of personal diary right here so there's no need in hiding.
and uh , i need some coffee , or some tea or something.
Good night ,
Iulia
sâmbătă, 21 martie 2009
bucuresti.
bucuresti. bucuresti . bucuresti.
Mi se pare genial orasul asta , asa aglomerat cum e. mi se pare ca e incredibil ca la cat de mare e te poti intalni din greseala cu oameni pe care nu i ai mai vazut de foarte mult timp. mi se pare genial ca sunt atatea evenimente la care poti participa , atatea chestii de facut , tot timpul e ceva.
Sunt foarte fericita . Ma simt asa de fiecare data cand ma duc la bucuresti.cu atat mai mult cand plec singura , petrec si o noapte acolo si reusesc sa si revad prieteni pe care nu i am mai vazut de mult. Mi se pare genial , chiar vorbind cu un prieten despre bucuresti , am sesizat , ca asa mare cum e , imens , aglomerat , ai cele mai mari sanse sa te intalnesti cu cineva decat oriunde altundeva. Asta mi aduce aminte cum m-am intalnit la mare cu o prietena , fara sa stiu ca va fi acolo. Trecem peste.
Carturesti. Doamne. Este unul din locurile de pe aceasta planeta unde as putea sa traiesc. am zis eu ceva mai demult ca as putea sa traiesc pe o banca in starometska din praga , pe o banca din gara din budapesta , acum am decretat ca as putea sa traiesc la carturesti. Ah si am decis ca daca as putea sa am ceva pe lumea asta , daca as gasi pestisorul de aur , i-as cere sa mi dea toate cartile din lume si inca ceva , dar nu-mi aduc aminte.:D E pentru prima oara cand ma abtin de la cumparatul unei carti si regret , dar o sa merg acolo intentionat , doar pentru a gasi ceva . E genial , pur si simplu genial.
ma atrage orasul , mai ales centrul vechi , totul este superb. Desi am dormit undeva in giulesti , langa calea ferata , tot sunt fascinata de oras. Gara de nord iti da un chef din asta urias de a pleca cu trenul undeva departe. Magheru e ... foarte interesant mai ales pentru cei interesati de sex shopuri. Magheru e organizat astfel:
Sex shop
mc donald's
kfc
sex shop
carturesti
mihai albu
sex shop
chanel/louis vuitton/ceva de genu
sex shop.
Nu inteleg organizarea asta , dar probabil ca are ea un rost. oamenii probabil au nevoie.Ma depaseste.
Centrul ceh e foarte dragut , one world ul de anul asta are niste filme extraordinare , din care eu nu am vazut si nu cred ca o sa am ocazia sa vad prea multe.
TNB si futu-i scurtii , aka future shorts , e un vis implinit. A fost foarte tare , desi m-am intors imbibata in fum acasa ,sunt asa poleita , trasa in fum de tigara si cu vederea cam slaba si auzul cam la fel de slab dupa sesiunea de filme romanesti facute la unatc in 70-80.
Va sugerez sa va abonati la futureshorts pe youtube. au niste filmulete comice si in acelasi timp geniale.
Eu am avut o zi si o noaptea magnifica , glorioasa , dar voi?
Plec pe traseul budapesta - katowice-viena saptamana viitoare si abia astept.
Ma incarc cu energie pozitiva.
E primavara , e frumos, e viata.
Mi se pare genial orasul asta , asa aglomerat cum e. mi se pare ca e incredibil ca la cat de mare e te poti intalni din greseala cu oameni pe care nu i ai mai vazut de foarte mult timp. mi se pare genial ca sunt atatea evenimente la care poti participa , atatea chestii de facut , tot timpul e ceva.
Sunt foarte fericita . Ma simt asa de fiecare data cand ma duc la bucuresti.cu atat mai mult cand plec singura , petrec si o noapte acolo si reusesc sa si revad prieteni pe care nu i am mai vazut de mult. Mi se pare genial , chiar vorbind cu un prieten despre bucuresti , am sesizat , ca asa mare cum e , imens , aglomerat , ai cele mai mari sanse sa te intalnesti cu cineva decat oriunde altundeva. Asta mi aduce aminte cum m-am intalnit la mare cu o prietena , fara sa stiu ca va fi acolo. Trecem peste.
Carturesti. Doamne. Este unul din locurile de pe aceasta planeta unde as putea sa traiesc. am zis eu ceva mai demult ca as putea sa traiesc pe o banca in starometska din praga , pe o banca din gara din budapesta , acum am decretat ca as putea sa traiesc la carturesti. Ah si am decis ca daca as putea sa am ceva pe lumea asta , daca as gasi pestisorul de aur , i-as cere sa mi dea toate cartile din lume si inca ceva , dar nu-mi aduc aminte.:D E pentru prima oara cand ma abtin de la cumparatul unei carti si regret , dar o sa merg acolo intentionat , doar pentru a gasi ceva . E genial , pur si simplu genial.
ma atrage orasul , mai ales centrul vechi , totul este superb. Desi am dormit undeva in giulesti , langa calea ferata , tot sunt fascinata de oras. Gara de nord iti da un chef din asta urias de a pleca cu trenul undeva departe. Magheru e ... foarte interesant mai ales pentru cei interesati de sex shopuri. Magheru e organizat astfel:
Sex shop
mc donald's
kfc
sex shop
carturesti
mihai albu
sex shop
chanel/louis vuitton/ceva de genu
sex shop.
Nu inteleg organizarea asta , dar probabil ca are ea un rost. oamenii probabil au nevoie.Ma depaseste.
Centrul ceh e foarte dragut , one world ul de anul asta are niste filme extraordinare , din care eu nu am vazut si nu cred ca o sa am ocazia sa vad prea multe.
TNB si futu-i scurtii , aka future shorts , e un vis implinit. A fost foarte tare , desi m-am intors imbibata in fum acasa ,sunt asa poleita , trasa in fum de tigara si cu vederea cam slaba si auzul cam la fel de slab dupa sesiunea de filme romanesti facute la unatc in 70-80.
Va sugerez sa va abonati la futureshorts pe youtube. au niste filmulete comice si in acelasi timp geniale.
Eu am avut o zi si o noaptea magnifica , glorioasa , dar voi?
Plec pe traseul budapesta - katowice-viena saptamana viitoare si abia astept.
Ma incarc cu energie pozitiva.
E primavara , e frumos, e viata.
joi, 19 martie 2009
Ma gandesc.1.01.
E pur si simplu 1 si un minut.
Iar eu ma gandesc.
Ma gandesc la toate pozele in care arati oribil , dar care tie iti plac. Ma gandesc la toate pozele in care esti pur si simplu un semizeu dar nu iti dai seama.
Ma gandesc la toate fetele care mor dupa tine , asa cum am fost si eu , inocenta , plina de speranta si apoi ma gandesc la tine , cum am ajuns sa te cunosc , cum am ajuns sa nu stiu nimic despre tine si totodata totul. Ma gandesc la timiditatea ta pe care incerci sa o invingi fara sa reusesti.
Ma gandesc la stangacia cu care ne salutam mereu pentru ca nu stim cum sa ne comportam unul cu celalalt pentru ca nu stim ce se intampla de fapt.
Ma gandesc la faptul ca poate ar trebui sa am eu curaj , dar n-ar fi prima oara , n-ai fi tu primul si n-ar fi primul meu esec.
Ma gandesc la toate privirile pe care le arunc pe geam in speranta ca te voi zari , ca voi descifra ceva , dar e nimic , caci nu apari , iar daca apari esti la fel de indescifrabil.
Ma gandesc la toate privirile pe care stiu ca le arunci atunci cand nu ma uit eu. Ma gandesc la motivele tale.
Ma gandesc la faptul ca nu e tocmai un inceput si totusi ar fi fost mai bine sa fie un inceput. Ma gandesc daca numarul 3 are intr-adevar o simbolistica si in viata reala.
Ma gandesc ca de data asta nu mai e la fel. Ma gandesc la faptul ca nu mai cred in tine , nu te mai vreau , nu vreau decat sa te fac sa suferi , dar totusi te vreau pentru mine.
Ma gandesc la ce vreau de fapt. Sa iti ofer pe o tava aurita exact ce mi-ai dat si tu mie: sperante si iluzii desarte , sfaramate ? Sau sa te iert? Sau sa uit pur si simplu?
Ma gandesc la ce vrei tu de fapt. Vrei sa ma amagesti din nou? Am sarit peste stadii deja. Nu mai cred , nu ezit sa nu cred , doar ca exista speranta ca o sa ma surprinzi. Numai ca deja vine ora la care e prea tarziu , tu inca eziti , iar eu inca astept sa ma surprinzi desi stiu ca e in zadar.
Ma gandesc la faptul ca nu am mentionat nici unul nimic despre ce s-a intamplat de fapt. Poate ca nici unul nu vrea sa recunoasca , dar poate ca ar trebui sa te disculpi si sa nu lasi lucrurile sa para banale , pentru ca oricat de banale ar fi , oricum sunt complicate si accidentele nu isi au rostul aici , intre noi.
Ma gandesc ca e tarziu , ca e noapte si ca eu astept lumina zorilor. Dar soarele rasare la ora 7 pentru mine si e de-abia 1.01. Si daca ar fi 1.02 timpul ar sari apoi mai repede pana la 1.14 , apoi 2.53 si s-ar face 7. Si atunci , mi-as da ultima suflare cu implinirea ca lumina zorilor m-a atins .
Ma gandesc ca poate si pentru tine e noapte. Dar poate ca tu mai ai de asteptat. Poate ca tu nu astepti lumina zorilor. Poate ca tu nu vrei sa sari de la 1.01. Poate tu astepti amurgul ca sa traiesti. Poate ca atunci cand eu dispar , tu incepi sa existi.
Poate ca nu e menit sa fie . Dar daca.... Si cum aflam? Cum aflam?Cum aflam?
We have to let it out. Let it out , get rid of the hell inside.
Poate ca ar trebui sa tipam. Sa ne eliberam.
Dar poate ca e doar 1.01 si timpul sta in loc in asteptarea zorilor sau a amurgului.
Iulia
Iar eu ma gandesc.
Ma gandesc la toate pozele in care arati oribil , dar care tie iti plac. Ma gandesc la toate pozele in care esti pur si simplu un semizeu dar nu iti dai seama.
Ma gandesc la toate fetele care mor dupa tine , asa cum am fost si eu , inocenta , plina de speranta si apoi ma gandesc la tine , cum am ajuns sa te cunosc , cum am ajuns sa nu stiu nimic despre tine si totodata totul. Ma gandesc la timiditatea ta pe care incerci sa o invingi fara sa reusesti.
Ma gandesc la stangacia cu care ne salutam mereu pentru ca nu stim cum sa ne comportam unul cu celalalt pentru ca nu stim ce se intampla de fapt.
Ma gandesc la faptul ca poate ar trebui sa am eu curaj , dar n-ar fi prima oara , n-ai fi tu primul si n-ar fi primul meu esec.
Ma gandesc la toate privirile pe care le arunc pe geam in speranta ca te voi zari , ca voi descifra ceva , dar e nimic , caci nu apari , iar daca apari esti la fel de indescifrabil.
Ma gandesc la toate privirile pe care stiu ca le arunci atunci cand nu ma uit eu. Ma gandesc la motivele tale.
Ma gandesc la faptul ca nu e tocmai un inceput si totusi ar fi fost mai bine sa fie un inceput. Ma gandesc daca numarul 3 are intr-adevar o simbolistica si in viata reala.
Ma gandesc ca de data asta nu mai e la fel. Ma gandesc la faptul ca nu mai cred in tine , nu te mai vreau , nu vreau decat sa te fac sa suferi , dar totusi te vreau pentru mine.
Ma gandesc la ce vreau de fapt. Sa iti ofer pe o tava aurita exact ce mi-ai dat si tu mie: sperante si iluzii desarte , sfaramate ? Sau sa te iert? Sau sa uit pur si simplu?
Ma gandesc la ce vrei tu de fapt. Vrei sa ma amagesti din nou? Am sarit peste stadii deja. Nu mai cred , nu ezit sa nu cred , doar ca exista speranta ca o sa ma surprinzi. Numai ca deja vine ora la care e prea tarziu , tu inca eziti , iar eu inca astept sa ma surprinzi desi stiu ca e in zadar.
Ma gandesc la faptul ca nu am mentionat nici unul nimic despre ce s-a intamplat de fapt. Poate ca nici unul nu vrea sa recunoasca , dar poate ca ar trebui sa te disculpi si sa nu lasi lucrurile sa para banale , pentru ca oricat de banale ar fi , oricum sunt complicate si accidentele nu isi au rostul aici , intre noi.
Ma gandesc ca e tarziu , ca e noapte si ca eu astept lumina zorilor. Dar soarele rasare la ora 7 pentru mine si e de-abia 1.01. Si daca ar fi 1.02 timpul ar sari apoi mai repede pana la 1.14 , apoi 2.53 si s-ar face 7. Si atunci , mi-as da ultima suflare cu implinirea ca lumina zorilor m-a atins .
Ma gandesc ca poate si pentru tine e noapte. Dar poate ca tu mai ai de asteptat. Poate ca tu nu astepti lumina zorilor. Poate ca tu nu vrei sa sari de la 1.01. Poate tu astepti amurgul ca sa traiesti. Poate ca atunci cand eu dispar , tu incepi sa existi.
Poate ca nu e menit sa fie . Dar daca.... Si cum aflam? Cum aflam?Cum aflam?
We have to let it out. Let it out , get rid of the hell inside.
Poate ca ar trebui sa tipam. Sa ne eliberam.
Dar poate ca e doar 1.01 si timpul sta in loc in asteptarea zorilor sau a amurgului.
Iulia
marți, 17 martie 2009
Rootless tree
So fuck you, fuck you, fuck you
And all we've been through
I said leave it, leave it, leave it
It's nothing to you
And if you hate me, hate me, hate me
Then hate me so good that you can let me out
Let me out of this hell when you're around
Let me out, let me out,
Let me out of this hell when you're around
Let me out, let me out
Damien Rice.
When you simply don't know.
When you simply can't feel.
When you simply don't know what to do .
When you're barely awake but you can feel your heart beating.
When you don't know nothing about your feelings and pretend to know
it all.
When you ask shyness to learn you all about courage.
When you are laced in doubts and you wish you weren't.
When you just regret you aren't able to be the superhero she needs.
When you just know you're just too late.
When you wish it weren't so.
When you decide to do something.
Turn to Damien Rice.
Ask him to do your work.
Night,
Julia
And all we've been through
I said leave it, leave it, leave it
It's nothing to you
And if you hate me, hate me, hate me
Then hate me so good that you can let me out
Let me out of this hell when you're around
Let me out, let me out,
Let me out of this hell when you're around
Let me out, let me out
Damien Rice.
When you simply don't know.
When you simply can't feel.
When you simply don't know what to do .
When you're barely awake but you can feel your heart beating.
When you don't know nothing about your feelings and pretend to know
it all.
When you ask shyness to learn you all about courage.
When you are laced in doubts and you wish you weren't.
When you just regret you aren't able to be the superhero she needs.
When you just know you're just too late.
When you wish it weren't so.
When you decide to do something.
Turn to Damien Rice.
Ask him to do your work.
Night,
Julia
marți, 10 martie 2009
Fara timp si fara chef.
timpul nu mai are nici o valoare.
Timpul inseamna nimic. Se pare ca fac prea multe in prea putin timp si prea putine in prea mult timp. Am o mie de ganduri , de idei , de initiative si prea putin timp si prea putin sprijin ca sa reusesc sa fac ceva.
E enervant.
As putea sa fac atat de mult. Mi se pare ca traiesc intr-o permanenta vacanta obositoare care nu ma ajuta la absolut nimic. Mereu dupa week enduri imi vine sa intreb pe cineva cum a fost in vacanta , dar imi dau seama ca decat eu nu fac mai nimic in week end. Ca restul lumii face macar o tema , macar ceva.
Eu. Eu citesc. Prea mult. Prea tot. Nu conteaza la ce ora ma culc [ de obicei la 3-4 si ma trezesc obligatoriu la 8 in zilele saptamanii. ] . Devorez. Recent am citit Eliade , Shakespeare , o serie foarte celebra zilele astea - Twilight- evident , some Garcia Marquez , a little bit of Lawrence si cate o poezie mai faina , pe care o recitesc din cand in cand , pur si simplu.
Si acum realizez ca de fapt , timpul nu-mi permite sa stau si sa scriu pe blog.
O noapte buna,
Si spor in lupta cu timpul
Va urez
Iulia
Timpul inseamna nimic. Se pare ca fac prea multe in prea putin timp si prea putine in prea mult timp. Am o mie de ganduri , de idei , de initiative si prea putin timp si prea putin sprijin ca sa reusesc sa fac ceva.
E enervant.
As putea sa fac atat de mult. Mi se pare ca traiesc intr-o permanenta vacanta obositoare care nu ma ajuta la absolut nimic. Mereu dupa week enduri imi vine sa intreb pe cineva cum a fost in vacanta , dar imi dau seama ca decat eu nu fac mai nimic in week end. Ca restul lumii face macar o tema , macar ceva.
Eu. Eu citesc. Prea mult. Prea tot. Nu conteaza la ce ora ma culc [ de obicei la 3-4 si ma trezesc obligatoriu la 8 in zilele saptamanii. ] . Devorez. Recent am citit Eliade , Shakespeare , o serie foarte celebra zilele astea - Twilight- evident , some Garcia Marquez , a little bit of Lawrence si cate o poezie mai faina , pe care o recitesc din cand in cand , pur si simplu.
Si acum realizez ca de fapt , timpul nu-mi permite sa stau si sa scriu pe blog.
O noapte buna,
Si spor in lupta cu timpul
Va urez
Iulia
sâmbătă, 28 februarie 2009
Zambete in asfintit.
Zilele astea. Ah da , zilele astea au fost frumoase. Calde si primitoare si simpatice.
Mie imi plac zilele astea cand nu e nici iarna nici primavara , e undeva la mijloc , e marcat oarecum sfarsitul unei perioade si inceputul unei alteia , asa cum e si asfintitul .
Am avut ieri ceva ce imi doream de multa vreme , o victorie , care m-a facut sa ma simt foarte bine , atat de bine incat , in comparatie cu cei care nu avusesera rezultate atat de bune eu aratam zici ca luasem viagra , sau varianta feminina pentru viagra , or let's just say i was kind of high... Ah , gustul victoriei e fain. Fain de tot. Bucuria de ieri era un fel de euforie a oboselii acumulate peste zi. Acum e un fel de triumf malitios pe care multa lume il dorea , pe care multi nu il credeau posibil.
Lumea in jurul meu imbatraneste. O buna prietena a implinit azi 17 ani [ doamne ce tanara , frumoasa , sexi si modesta sunt ] , a fost fain la petrecerea ei... Interesant de asemenea. Am realizat ca imi cunosc o alta prietena atat de bine incat ne intelegem din priviri. It was kinda nice. Dar nu pot sa nu ma gandesc ca o sa am ajung si eu la varsta asta , desi mai e pana atunci. E scary in some way or another. Inseamna clasa a-11-a , inseamna chh un an pana la majorat , chestii din astea. In 2 words: it sucks.
Dar imi place ca am din nou o stare euforica. Sunt asa pasiva la toate rautatile [ cel putin asa las impresia] , zambesc [ malitios , provocator si misterios ] , ma ascund in umbra lasata de asfintit,
merg si observ , privesc , inteleg. Exist. Dar existenta mea a devenit mai intensa. Invat sa traiesc si invat sa traiesc asa cum trebuie, mai intens decat am trait pana acum. Nu vreau sa las timpul sa treaca pe langa mine , desi mi-as dori sa-l pot opri in loc. Macar din punctul de vedere al fizicului [ nu vreau sa am riduri si sa ma mai maturizez.]. E super. 17 e ceva , hmm . Interesant. Dar eu am 16 ani , uneori ma intreb cati ani am , am ramas cu senzatia aia puternica de la 15 si nu cred ca o sa pot trece peste. Imbatraesc , simpatic , frumos , dar imbatranesc. si zambesc trecatorilor ca sa-i fac sa inteleaga ca nu conteaza varsta , conteaza cum am ajuns acolo.
To quote myself: We have to smile. To smile with all our hearts. To smile with our souls not only with our lips.
well , life is simply surprising and impossible is actually nothing.
Mie imi plac zilele astea cand nu e nici iarna nici primavara , e undeva la mijloc , e marcat oarecum sfarsitul unei perioade si inceputul unei alteia , asa cum e si asfintitul .
Am avut ieri ceva ce imi doream de multa vreme , o victorie , care m-a facut sa ma simt foarte bine , atat de bine incat , in comparatie cu cei care nu avusesera rezultate atat de bune eu aratam zici ca luasem viagra , sau varianta feminina pentru viagra , or let's just say i was kind of high... Ah , gustul victoriei e fain. Fain de tot. Bucuria de ieri era un fel de euforie a oboselii acumulate peste zi. Acum e un fel de triumf malitios pe care multa lume il dorea , pe care multi nu il credeau posibil.
Lumea in jurul meu imbatraneste. O buna prietena a implinit azi 17 ani [ doamne ce tanara , frumoasa , sexi si modesta sunt ] , a fost fain la petrecerea ei... Interesant de asemenea. Am realizat ca imi cunosc o alta prietena atat de bine incat ne intelegem din priviri. It was kinda nice. Dar nu pot sa nu ma gandesc ca o sa am ajung si eu la varsta asta , desi mai e pana atunci. E scary in some way or another. Inseamna clasa a-11-a , inseamna chh un an pana la majorat , chestii din astea. In 2 words: it sucks.
Dar imi place ca am din nou o stare euforica. Sunt asa pasiva la toate rautatile [ cel putin asa las impresia] , zambesc [ malitios , provocator si misterios ] , ma ascund in umbra lasata de asfintit,
merg si observ , privesc , inteleg. Exist. Dar existenta mea a devenit mai intensa. Invat sa traiesc si invat sa traiesc asa cum trebuie, mai intens decat am trait pana acum. Nu vreau sa las timpul sa treaca pe langa mine , desi mi-as dori sa-l pot opri in loc. Macar din punctul de vedere al fizicului [ nu vreau sa am riduri si sa ma mai maturizez.]. E super. 17 e ceva , hmm . Interesant. Dar eu am 16 ani , uneori ma intreb cati ani am , am ramas cu senzatia aia puternica de la 15 si nu cred ca o sa pot trece peste. Imbatraesc , simpatic , frumos , dar imbatranesc. si zambesc trecatorilor ca sa-i fac sa inteleaga ca nu conteaza varsta , conteaza cum am ajuns acolo.
To quote myself: We have to smile. To smile with all our hearts. To smile with our souls not only with our lips.
well , life is simply surprising and impossible is actually nothing.
marți, 24 februarie 2009
Cand.
Cand tramvaiul e aproape gol si oamenii privesc nepasatori pe drum.
Cand soselele isi opresc mersul pentru ca nu mai e nimeni acolo .
Cand amurgul e rosu si iti goleste si umple gandul in acelasi timp.
Cand nu e nimeni sa priveasca rasaritul pe plaja in afara de tine.
Cand acordurile unei melodii sunt goale.
Cand pustiul e plin de tacere .
Cand un gol poate umple si sa acapareze o inima.
Cand nimeni nu e nicaieri , niciunde , deloc.
Cand zarile sunt goale.
Cand nimic nu e aievea.
Cand toate granitele si timpul , dispar impreuna.
Cand din lume nu ramane o pulbere de vant.
Atunci , doar atunci , o sa apara cineva , o sa te ia prin surprindere si o sa te duca acolo unde zarile sunt vesnic rosii , pe plaja unde e vesnic rasarit , in locul unde timpul dispare si nu mai ramane decat umbra unui vis trait de amandoi.
Cand soselele isi opresc mersul pentru ca nu mai e nimeni acolo .
Cand amurgul e rosu si iti goleste si umple gandul in acelasi timp.
Cand nu e nimeni sa priveasca rasaritul pe plaja in afara de tine.
Cand acordurile unei melodii sunt goale.
Cand pustiul e plin de tacere .
Cand un gol poate umple si sa acapareze o inima.
Cand nimeni nu e nicaieri , niciunde , deloc.
Cand zarile sunt goale.
Cand nimic nu e aievea.
Cand toate granitele si timpul , dispar impreuna.
Cand din lume nu ramane o pulbere de vant.
Atunci , doar atunci , o sa apara cineva , o sa te ia prin surprindere si o sa te duca acolo unde zarile sunt vesnic rosii , pe plaja unde e vesnic rasarit , in locul unde timpul dispare si nu mai ramane decat umbra unui vis trait de amandoi.
Droguri si alte lumi.
Am regasit analogia mea cu iubirea si drogurile intamplator , intr-o carte pe care o citesc acum. Am sa ma feresc sa ofer detalii despre carte pentru ca o sa ma credeti nebuna obsedata ceea ce
probabil ca sunt dar nu vreau sa recunosc. Din cauza cartii care contine oaresce povesti si elemente fantastice , m-am intrebat cum e mai frumoasa lumea noastra , asa simpla , fara magie si fara farmec , sau ar fi mai bine sa avem creaturi mitice inconjurandu-ne intr-un mod cel putin periculos la fiecare pas pe care il facem?
As vrea sa traiesc intr-o lume cu Sf. Duminica daca e sa o luam cu inceputul inceputurilor , intr-o lume ca cele din povesti. Ma gandeam , in mod realist , zic eu , la J.K.R si Harry Potter . Femeia aia ori a avut o viziune puternica , ori a fost frustrata ca si mine de absenta magiei , ori si-a dat seama ce strategie de marketing perfecta ar fi : sa le oferi oamenilor o lume pe care nu o pot avea decat prin intermediul cartilor. Tin minte din anii trecuti ca eram oarecum socata de parintii colegelor mele care citeau Harry Potter [ probabil pentru ca ai mei abia citesc ziarele pe care le cumpara pentru cartile mele de la Adevarul ] , dar acum am inteles ca si ei cautau aceeasi lume fantastica in care noi , cei mai mici , tot ne mai puneam sperante ca ar exista. Ar fi extraordinar , ar fi superb , ar fi grozav sa putem sa traim in astfel de lumi , poate si de asta ne plac atat de tare filmele si cartile cu ceea ce nu putem avea. Este si asta o explicatie posibila pentru succesul Harry Potter , Dracula [ de Bram Stoker ] , Superman , Spiderman si alti eroi de astia gen Hulk&co , recentul Twilight si lista poate continua , binenteles.
Eu asta vreau. Vreau sa ma transform . Vreau sa am niste capacitati din astea care s-au mai pomenit pe la noi [ gen clarviziuni & co ] , dar in care niciodata nu am crezut , probabil pentru
ca nu au fost la comanda mea. Vreau sa ma opresc din speranta ca undeva , exista creaturi mitice si chestii de genul asta , dar nu pot. Pur si simplu.
Ma socheaza gandul ca sunt atat de patrunsa in cartile astea incat o sa fie o atat de brusca revenire la realitate, asa cum e mereu cand ma opresc din citit. Am senzatia aia pe care o aveam cand aveam vreo... habar nu am , cand citeam harry potter si mi-era frica de momentul ultimului rand din ultima carte. Dar am supravietuit. Acum e altfel , e un alt fel de carte , e un alt fel de noutate , e altceva. Ma doare capul si privesc in jurul meu fara sa vad si totul cred ca se trage dintr-o oarecare abstinenta si frustrare , nu am de gand sa neg chestii de genul asta , intrucat am remarcat ca persoanele care au pe cineva au mai putine sanse sa fie atat de grav mental afectate ca mine.
nu mai pot sa rezist scriind fara sa citesc , asa ca ma retrag in lumea mea.
Juju
probabil ca sunt dar nu vreau sa recunosc. Din cauza cartii care contine oaresce povesti si elemente fantastice , m-am intrebat cum e mai frumoasa lumea noastra , asa simpla , fara magie si fara farmec , sau ar fi mai bine sa avem creaturi mitice inconjurandu-ne intr-un mod cel putin periculos la fiecare pas pe care il facem?
As vrea sa traiesc intr-o lume cu Sf. Duminica daca e sa o luam cu inceputul inceputurilor , intr-o lume ca cele din povesti. Ma gandeam , in mod realist , zic eu , la J.K.R si Harry Potter . Femeia aia ori a avut o viziune puternica , ori a fost frustrata ca si mine de absenta magiei , ori si-a dat seama ce strategie de marketing perfecta ar fi : sa le oferi oamenilor o lume pe care nu o pot avea decat prin intermediul cartilor. Tin minte din anii trecuti ca eram oarecum socata de parintii colegelor mele care citeau Harry Potter [ probabil pentru ca ai mei abia citesc ziarele pe care le cumpara pentru cartile mele de la Adevarul ] , dar acum am inteles ca si ei cautau aceeasi lume fantastica in care noi , cei mai mici , tot ne mai puneam sperante ca ar exista. Ar fi extraordinar , ar fi superb , ar fi grozav sa putem sa traim in astfel de lumi , poate si de asta ne plac atat de tare filmele si cartile cu ceea ce nu putem avea. Este si asta o explicatie posibila pentru succesul Harry Potter , Dracula [ de Bram Stoker ] , Superman , Spiderman si alti eroi de astia gen Hulk&co , recentul Twilight si lista poate continua , binenteles.
Eu asta vreau. Vreau sa ma transform . Vreau sa am niste capacitati din astea care s-au mai pomenit pe la noi [ gen clarviziuni & co ] , dar in care niciodata nu am crezut , probabil pentru
ca nu au fost la comanda mea. Vreau sa ma opresc din speranta ca undeva , exista creaturi mitice si chestii de genul asta , dar nu pot. Pur si simplu.
Ma socheaza gandul ca sunt atat de patrunsa in cartile astea incat o sa fie o atat de brusca revenire la realitate, asa cum e mereu cand ma opresc din citit. Am senzatia aia pe care o aveam cand aveam vreo... habar nu am , cand citeam harry potter si mi-era frica de momentul ultimului rand din ultima carte. Dar am supravietuit. Acum e altfel , e un alt fel de carte , e un alt fel de noutate , e altceva. Ma doare capul si privesc in jurul meu fara sa vad si totul cred ca se trage dintr-o oarecare abstinenta si frustrare , nu am de gand sa neg chestii de genul asta , intrucat am remarcat ca persoanele care au pe cineva au mai putine sanse sa fie atat de grav mental afectate ca mine.
nu mai pot sa rezist scriind fara sa citesc , asa ca ma retrag in lumea mea.
Juju
miercuri, 18 februarie 2009
Leapsa de la Ralu
Deci , cum sta treaba :
Go to the 4th folder in your computer where you
store your pictures. Pick the 4th picture in that folder.
Explain the picture. Tag 4 people to do the same.
Poza este :
D:\coliva de sf andrei\SANY0004
Ce reprezinta?
Pai , draga noastra profa de religie a facut coliva de
Sf Andrei , iar aici sunt cateva din colegele mele [ care
nu prea au ce manca asa , acasa , de obicei ] , care se
bateau pe coliva , fix pe banca mea. Tin sa precizez
ca doar in clasa a9a se intamplau astfel de chestii ,
acum au inceput sa mai manance si acasa :)). Persoanele
din poza sunt de la dreapta la stanga : Biscu , Cristiana ,
Ana , Iuliana . Cristiana era cea mai nesatula din cate
se poate vedea :)).
Eram si eu candva boboaca. Acum sunt tare batrana...
Leapsa o sa o dau la 4 persoane imediat ce gasesc cele 4
persoane potrivite [ sau persoane care sa aiba blog si sa nu
fie oameni care nu ma cunosc gen Bucurenci :)) ]
Noapte buna!
vineri, 13 februarie 2009
Valentin. Sf Valentin.
Mda , sarbatoare tipic americaneasca if you ask me,
sarbatoare cu ocazie de deprimare si de cheltuit bani
pe tot felul de prostii.
Mda , anii trecuti eram oarecum afectata , acum am
devenit nationalista. Dragobetele sunt mult mai faine,
ca traditie si idee.
Exista multe subcategorii de oameni , care de obicei
se incadreaza in 3 mari categorii:
1. siroposii care si vand casa sa cumpere ceva iubirii
vietii lor
2. pragmaticii carora fie nu le place idea de sf valentin ,
fie cumpara ceva simbolic , fie considera fiecare zi
un potential sf valentin .
Eu sunt pragmatica si ma incadrez in subcategoria celor
carora nu le place sf valentin , considera fiecare zi un sf
valentin in care se poate cumpara ceva simbolic si nu
inteleg rostul tampeniilor de genu.
Da , mi s-ar putea reprosa ca nu stiu farmecul si toate
chestiile astea siropoase , ca n am fost cu cineva si bla
bla bla-uri de genu , dar de ce sa ne sufocam cu tampenii
de astea? Am auzit recent de un cuplu care se potriveste
asa cum se potriveste mama cu cif ul [ e alergica si face un
fel de iritatie la el ] , iar ea nu stie ce sa-i cumpere de
ziua de 14 , iar el nu stie cum sa o mai evite , ca dovada ca
iubeste o sticla de cif mai tare decat o iubeste pe ea .Cel
putin cif-ul ii spala vasele si nu-l da colegul/a de apartament
afara.
Mi-am adus aminte de o poveste de acum 2-3 luni cand
zambeam pe una din bancile scolii si visam cu ochii deschisi
la luna februarie in care urmau sa se intample anumite
chestii , niste plecari la munte , niste zile de pomina , dar
din pacate nu s-au mai intamplat.
Nimic nu e special pentru ca totul e la fel de special.
Am ajuns sa iubesc liceul atat de tare incat mi-e frica de
ziua in care o sa vina rezultatele de la bac si o sa trebuiasca
sa l parasesc asa pentru totdeauna si sa nu ma mai intorc
niciodata ca eleva acolo. Ma simt batrana , dar fericita.
E fain , fain , fain. Abia astept vara , abia astept totul ,
abia-mi astept viata.
Cat despre sfantul valentin , eu prefer dragobetele.
Iulia
sarbatoare cu ocazie de deprimare si de cheltuit bani
pe tot felul de prostii.
Mda , anii trecuti eram oarecum afectata , acum am
devenit nationalista. Dragobetele sunt mult mai faine,
ca traditie si idee.
Exista multe subcategorii de oameni , care de obicei
se incadreaza in 3 mari categorii:
1. siroposii care si vand casa sa cumpere ceva iubirii
vietii lor
2. pragmaticii carora fie nu le place idea de sf valentin ,
fie cumpara ceva simbolic , fie considera fiecare zi
un potential sf valentin .
Eu sunt pragmatica si ma incadrez in subcategoria celor
carora nu le place sf valentin , considera fiecare zi un sf
valentin in care se poate cumpara ceva simbolic si nu
inteleg rostul tampeniilor de genu.
Da , mi s-ar putea reprosa ca nu stiu farmecul si toate
chestiile astea siropoase , ca n am fost cu cineva si bla
bla bla-uri de genu , dar de ce sa ne sufocam cu tampenii
de astea? Am auzit recent de un cuplu care se potriveste
asa cum se potriveste mama cu cif ul [ e alergica si face un
fel de iritatie la el ] , iar ea nu stie ce sa-i cumpere de
ziua de 14 , iar el nu stie cum sa o mai evite , ca dovada ca
iubeste o sticla de cif mai tare decat o iubeste pe ea .Cel
putin cif-ul ii spala vasele si nu-l da colegul/a de apartament
afara.
Mi-am adus aminte de o poveste de acum 2-3 luni cand
zambeam pe una din bancile scolii si visam cu ochii deschisi
la luna februarie in care urmau sa se intample anumite
chestii , niste plecari la munte , niste zile de pomina , dar
din pacate nu s-au mai intamplat.
Nimic nu e special pentru ca totul e la fel de special.
Am ajuns sa iubesc liceul atat de tare incat mi-e frica de
ziua in care o sa vina rezultatele de la bac si o sa trebuiasca
sa l parasesc asa pentru totdeauna si sa nu ma mai intorc
niciodata ca eleva acolo. Ma simt batrana , dar fericita.
E fain , fain , fain. Abia astept vara , abia astept totul ,
abia-mi astept viata.
Cat despre sfantul valentin , eu prefer dragobetele.
Iulia
miercuri, 4 februarie 2009
Cum a inceput.
Ieri m-am intalnit cu Doamna Raducanu in drum spre
Ancuta . M-a intrebat cum imi place cu ea si i-am zis ca
e ca pe vremuri. Venise pana la liceu ca sa-si o autorizatie
pentru gradinita.
Pe masura ce vorbeam cu ea am realizat ca redeveneam
acelasi om de acum 12 ani cand am vazut-o prima oara.
Planul mamei era sa merg in grupa de la ora 12 pentru ca
acolo era si Octav si aveam sa fim impreuna , plus ca ma
trezeam si mai tarziu. Dar eu nu am vrut. Am vrut-o pe
doamna Raducanu pentru ca imi era frica de doamna
Corneanu chiar daca ei ii placea de mine si ma intreba mereu
ce fac dupa ce am apucat sa ne cunoastem un pic si a
inteles ca Octav era varul meu.
Am inceput sa ma trezesc in fiecare dimineata la 7 , 7 si
ceva si la 8 si 10 maxim eram asezata la masa aia lunga cu
scaunele cu spatar pe masura unor pici ca noi , care aveau
niste huse verzi sau crem pe care le spalau vara in curte.
In spatele mesei erau mai multe dulapuri cu niste
masinute mici de calcat care nu ni le dadeau decat la ocazii
speciale , cum ar fi de 1 martie. Mai erau si niste panouri
cu personaje din povesti , am si o poza facuta vara cu
Alba-ca-Zapada in spatele meu. M am bucurat atunci
ca nu mi au pozat genunchii pentru ca alergasem in curte
si cazusem si-mi rupsesem dress-urile si a trebuit sa tin
o papiota in gura cat mama mi-a cusut cu atentie si
mustrandu ma incontinuu profitand de papiota din
gura mea ciorapeii care mai erau si noi , pe deasupra.
Intr-un an de 1 martie , Ionut mi-a dat un martisor ,
iar eu i-am multumit. Luminita , care era un fel de
asistenta a doamnei Raducanu mi-a zis sa-l pup.
Oarecum voiam sa vad care e reactia lui [ de pe atunci
studiam ] , dar mi-era in mod evident rusine. L-am
pupat din mai marea rusine catre Luminita si apoi am
sesizat ca el era mai rosu decat snurul de la martisor.
Tin minte ca era o potcoava. Cand eram in grupa mare
am vrut sa-l fac gelos pe Ionut cu Andu. Mie imi placea
de Andu , pentru ca unchii lui locuiau in spatele casei
in care stateam atunci cu bunicii si mai vorbisem
cu el cu ocaziile alea. L-am rugat pe Andu sa ma ia
in brate cand venea Ionut , dupa ce trimisesem
pe cineva in prealabil dupa el sa ii spuna ca il chem.
Ionut a venit , s-a inrosit si s-a uitat urat la Andu si
apoi a plecat cu demnitate. Ma simteam ca o mare
cuceritoare si eram fericita ca-l facusem gelos pe
Ionut. Am crezut ca asta a fost tot si ce amuzant
fusese! De fapt , la sfarsitul zilei s-au intors amandoi
cu bulina albastra acasa pentru ca Ionut i-a dat un
pumn lui Andu in camera in care tineam pantofii , un
fel de hol inainte de sala principala. Andu a facut pe
victima si a chemat-o pe Luminita, apoi , in sala ,
Andu i-a tras scaunul lui Ionut , iar Ionut a
chemat-o si el pe Luminita. Eu am fost singura care
a plecat acasa cu buline rosii.
A fost o zi in ultimul an cand am fost decat 4 toata
ziua. Ploua torential si cand am ajuns acolo , eram singura.
Apoi a mai venit Costin , Andra si cred ca si Ionut. Ne-au
lasat sa ne jucam toata ziua si cu toate jucariile , aveam
de unde alege. A fost una dintre cele mai fericite zile.
Undeva pe un perete , langa locul meu obisnuit erau
doua traistute in care tineau cartile cu povesti. Erau o
adevarata fascinatie pentru mine, mereu mi-am dorit
sa le pot atinge , macar pentru cateva secunde , sa le pot
citi si eu , dar mi-era prea rusine sa cer. In clasa I m-am
intors intr-o zi sa o vad pe doamna Raducanu si mi-a
oferit chiar ea privilegiul de a citi cartile acelea.
Eram suparata pentru ca nu ma lasa sa iau mai mult de 3
buline rosii pe zi . Si pentru ca nu puteam sa citesc cartile
alea. Pentru ca acasa ii scriam mamei declaratii de dragoste
si la Telega citeam Ion Creanga mereu , iar acolo nu puteam
sa arat ca stiu sa fac toate astea. Si nu a fost singurul loc , in
care am patit asa, dar toate la timpul lor.
Am cunoscut-o si pe fata Doamnei Raducanu. Era o fata inalta
si slaba , nesuferita , dar care parea sa fie tare apreciata de
adulti in general , in special de mama mea. Era studenta la facultatea
de litere si se pregatea sa devina profesoara de engleza.
Mama ei , ne invatasem cate putin din ce prinsese de la fata ei.
Ne punea sa ne ridicam in picioare , ne invatase sa ne spunem numele
si varsta si alte nimicuri.
Intr-o dimineata de 6 decembrie stateam in pat cu un nou set
de carioci si o rata care canta imnul frantei. Mama m-a intrebat
daca vreau sa invat engleza . I-am spus ca da , desi nu pricepeam
prea bine ce presupune asta , cel putin asa cred. Aveam 5 ani pe
atunci. Mi-a zis bine, de saptamana viitoare mergi la Ancuta , fata
doamnei Raducanu.
Parea un vis urat. Ancuta era tipa aia mare si nesuferita iar eu
trebuia sa petrec 2 ore cu ea in fiecare saptamana. La prima sedinta
m-a luat de mana si m-a dus in camera ei si m-a intrebat ce cuvinte
stiam eu in engleza. I-am spus si ea mi-a aratat cum se scriu. Apoi
am invatat cum se conjuga verbele si asa mai departe. Am ramas
in casa aia o vara intreaga ca sa invat totul deodata si am reusit
in mare parte. Plecam dimineata la 9 , ajungeam acolo la 10 , la 12
trebuia sa plec. In fiecare zi , mai putin duminica si atunci cand nu
putea nici una din noi.
Am iubit-o pe Ancuta de cand m-a luat de mana.
Pe parcursul anilor , chiar si dupa ce am incetat pregatirea cu ea
pentru ca se maritase , nu mai statea asa de aproape , am continuat
sa tinem legatura . Mama i-a cerut sfatul cand am mers la Ploiesti la
scoala , chiar si in legatura cu profilul de liceu la care sa merg.
Dupa aproximativ 11 ani , toamna trecuta am revazut-o pe Ancuta
pentru a face din nou pregatire cu ea. M-am dat jos din masina si
ea m-a luat de mana. Era din nou prima oara , dupa mult timp.
Ieri , cand m-am intalnit cu doamna Raducanu as fi vrut sa i spun
ce nu poti spune in cuvinte. Ca mi-e dor de Pint[z]i , pisica familiei,
ca as vrea sa stiu ce mai face Petrut , ca as vrea sa mai tanjesc o
singura data dupa sacul ala cu cartea de povesti si ca as vrea sa fac
poze in curtea aia in care nu ne jucam decat maxim de 2 ori pe an,
ca mai vreau sa fiu doamna invatatoare la serbari si sa dansam ca
ratustele.
Dar nu se mai intoarce nimic inapoi. Raman doar amintirile , pe
care le conserv pe un blog.
Julia.
Ancuta . M-a intrebat cum imi place cu ea si i-am zis ca
e ca pe vremuri. Venise pana la liceu ca sa-si o autorizatie
pentru gradinita.
Pe masura ce vorbeam cu ea am realizat ca redeveneam
acelasi om de acum 12 ani cand am vazut-o prima oara.
Planul mamei era sa merg in grupa de la ora 12 pentru ca
acolo era si Octav si aveam sa fim impreuna , plus ca ma
trezeam si mai tarziu. Dar eu nu am vrut. Am vrut-o pe
doamna Raducanu pentru ca imi era frica de doamna
Corneanu chiar daca ei ii placea de mine si ma intreba mereu
ce fac dupa ce am apucat sa ne cunoastem un pic si a
inteles ca Octav era varul meu.
Am inceput sa ma trezesc in fiecare dimineata la 7 , 7 si
ceva si la 8 si 10 maxim eram asezata la masa aia lunga cu
scaunele cu spatar pe masura unor pici ca noi , care aveau
niste huse verzi sau crem pe care le spalau vara in curte.
In spatele mesei erau mai multe dulapuri cu niste
masinute mici de calcat care nu ni le dadeau decat la ocazii
speciale , cum ar fi de 1 martie. Mai erau si niste panouri
cu personaje din povesti , am si o poza facuta vara cu
Alba-ca-Zapada in spatele meu. M am bucurat atunci
ca nu mi au pozat genunchii pentru ca alergasem in curte
si cazusem si-mi rupsesem dress-urile si a trebuit sa tin
o papiota in gura cat mama mi-a cusut cu atentie si
mustrandu ma incontinuu profitand de papiota din
gura mea ciorapeii care mai erau si noi , pe deasupra.
Intr-un an de 1 martie , Ionut mi-a dat un martisor ,
iar eu i-am multumit. Luminita , care era un fel de
asistenta a doamnei Raducanu mi-a zis sa-l pup.
Oarecum voiam sa vad care e reactia lui [ de pe atunci
studiam ] , dar mi-era in mod evident rusine. L-am
pupat din mai marea rusine catre Luminita si apoi am
sesizat ca el era mai rosu decat snurul de la martisor.
Tin minte ca era o potcoava. Cand eram in grupa mare
am vrut sa-l fac gelos pe Ionut cu Andu. Mie imi placea
de Andu , pentru ca unchii lui locuiau in spatele casei
in care stateam atunci cu bunicii si mai vorbisem
cu el cu ocaziile alea. L-am rugat pe Andu sa ma ia
in brate cand venea Ionut , dupa ce trimisesem
pe cineva in prealabil dupa el sa ii spuna ca il chem.
Ionut a venit , s-a inrosit si s-a uitat urat la Andu si
apoi a plecat cu demnitate. Ma simteam ca o mare
cuceritoare si eram fericita ca-l facusem gelos pe
Ionut. Am crezut ca asta a fost tot si ce amuzant
fusese! De fapt , la sfarsitul zilei s-au intors amandoi
cu bulina albastra acasa pentru ca Ionut i-a dat un
pumn lui Andu in camera in care tineam pantofii , un
fel de hol inainte de sala principala. Andu a facut pe
victima si a chemat-o pe Luminita, apoi , in sala ,
Andu i-a tras scaunul lui Ionut , iar Ionut a
chemat-o si el pe Luminita. Eu am fost singura care
a plecat acasa cu buline rosii.
A fost o zi in ultimul an cand am fost decat 4 toata
ziua. Ploua torential si cand am ajuns acolo , eram singura.
Apoi a mai venit Costin , Andra si cred ca si Ionut. Ne-au
lasat sa ne jucam toata ziua si cu toate jucariile , aveam
de unde alege. A fost una dintre cele mai fericite zile.
Undeva pe un perete , langa locul meu obisnuit erau
doua traistute in care tineau cartile cu povesti. Erau o
adevarata fascinatie pentru mine, mereu mi-am dorit
sa le pot atinge , macar pentru cateva secunde , sa le pot
citi si eu , dar mi-era prea rusine sa cer. In clasa I m-am
intors intr-o zi sa o vad pe doamna Raducanu si mi-a
oferit chiar ea privilegiul de a citi cartile acelea.
Eram suparata pentru ca nu ma lasa sa iau mai mult de 3
buline rosii pe zi . Si pentru ca nu puteam sa citesc cartile
alea. Pentru ca acasa ii scriam mamei declaratii de dragoste
si la Telega citeam Ion Creanga mereu , iar acolo nu puteam
sa arat ca stiu sa fac toate astea. Si nu a fost singurul loc , in
care am patit asa, dar toate la timpul lor.
Am cunoscut-o si pe fata Doamnei Raducanu. Era o fata inalta
si slaba , nesuferita , dar care parea sa fie tare apreciata de
adulti in general , in special de mama mea. Era studenta la facultatea
de litere si se pregatea sa devina profesoara de engleza.
Mama ei , ne invatasem cate putin din ce prinsese de la fata ei.
Ne punea sa ne ridicam in picioare , ne invatase sa ne spunem numele
si varsta si alte nimicuri.
Intr-o dimineata de 6 decembrie stateam in pat cu un nou set
de carioci si o rata care canta imnul frantei. Mama m-a intrebat
daca vreau sa invat engleza . I-am spus ca da , desi nu pricepeam
prea bine ce presupune asta , cel putin asa cred. Aveam 5 ani pe
atunci. Mi-a zis bine, de saptamana viitoare mergi la Ancuta , fata
doamnei Raducanu.
Parea un vis urat. Ancuta era tipa aia mare si nesuferita iar eu
trebuia sa petrec 2 ore cu ea in fiecare saptamana. La prima sedinta
m-a luat de mana si m-a dus in camera ei si m-a intrebat ce cuvinte
stiam eu in engleza. I-am spus si ea mi-a aratat cum se scriu. Apoi
am invatat cum se conjuga verbele si asa mai departe. Am ramas
in casa aia o vara intreaga ca sa invat totul deodata si am reusit
in mare parte. Plecam dimineata la 9 , ajungeam acolo la 10 , la 12
trebuia sa plec. In fiecare zi , mai putin duminica si atunci cand nu
putea nici una din noi.
Am iubit-o pe Ancuta de cand m-a luat de mana.
Pe parcursul anilor , chiar si dupa ce am incetat pregatirea cu ea
pentru ca se maritase , nu mai statea asa de aproape , am continuat
sa tinem legatura . Mama i-a cerut sfatul cand am mers la Ploiesti la
scoala , chiar si in legatura cu profilul de liceu la care sa merg.
Dupa aproximativ 11 ani , toamna trecuta am revazut-o pe Ancuta
pentru a face din nou pregatire cu ea. M-am dat jos din masina si
ea m-a luat de mana. Era din nou prima oara , dupa mult timp.
Ieri , cand m-am intalnit cu doamna Raducanu as fi vrut sa i spun
ce nu poti spune in cuvinte. Ca mi-e dor de Pint[z]i , pisica familiei,
ca as vrea sa stiu ce mai face Petrut , ca as vrea sa mai tanjesc o
singura data dupa sacul ala cu cartea de povesti si ca as vrea sa fac
poze in curtea aia in care nu ne jucam decat maxim de 2 ori pe an,
ca mai vreau sa fiu doamna invatatoare la serbari si sa dansam ca
ratustele.
Dar nu se mai intoarce nimic inapoi. Raman doar amintirile , pe
care le conserv pe un blog.
Julia.
sâmbătă, 31 ianuarie 2009
hoppipolla
Sigur Ros - Hoppipolla
Asculta mai multe audio Muzica »
Sigur Ros - Hoppipolla
Nu stiu ce sa va spun despre piesa asta
in afara de faptul ca merita ascultata.
Imi place de multa vreme si am reusit
recent sa aflu cum se numeste. In rest?
In rest fac documentari despre o anumita
tara in care traieste un anumit tip care
mi-a cam cazut cu tronc , mai mult sau
mai putin and it's all due to eye contact.
Pana acum nu am realizat cat de important
e contactul vizual , mai bine zis , am
realizat prea putin ce inseamna sa
acorzi atentia cuvenita unui singur om.
Si cat de special te simti daca un om,
din toata sala te alege pe tine pentru a te
privi. chiar daca stii ca nu asta ii e stilul
obisnuit , chiar daca stii ca ii zambesti
pentru a-l face sa se simta increzator , toti
ceilalti fac si ei asta mai mult sau mai
putin dar el te cauta pe tine. Si tu il cauti
decat pe el.
si mai stii ca e doar o iluzie. Pentru ca pur
si simplu nu poate fi. Pentru ca e prea putin
timp , prea multa departare , prea multe
intre [ incepand cu vesnica scoala.]
Revenind la eye contact , daaaaa e extrem
de important . Poti face multe cu el:
- poti sa o faci pe cea mai mare bitch din
scoala sa se creada nimeni pe langa tine
- poti sa o faci pe cea mai buna prietena
sa se simta mai bine
- poti sa convingi pe o profa ca ti ai facut
tema dar chiar te grabeai cand ai plecat
de acasa si ai uitat pe birou caietul
- poti sa il faci pe tipul din tramvai
sa ridice capul din ziar
- poti sa o faci pe tipa care te asculta
sa se creada cea mai speciala doar pentru
ca te uiti numai si numai la ea.
eyes are the door to the secrets within the
soul . so keep your eyes closed to protect
your soul.
As for me , I decide to keep my eyes wide
shut...
Juliette.
Asculta mai multe audio Muzica »
duminică, 25 ianuarie 2009
touch
ma tot gandesc asa de la o vreme la atingeri.
Cat de importante sunt atingerile , de tot felul,
cat contribuie la starea noastra de spirit , la
emotii , la impresiile pe care ni le cream.
Daca cineva te ia in brate ca sa te imbarbateze,
sau pur si simplu iti strange mana o sa te simti
bine , pe moment si o sa ramai cu o impresie
placuta despre persoana aia , care a avut curajul
sa te atinga . chiar daca o alta persoana te
incurajeaza verbal , o atingere valoreaza mult mai
mult , o bataie pe spate , o imbratisare.
Dar nu la asta ma gandesc eu in seara asta.
Ma gandesc la un alt tip de atingeri. Ma gandesc
la o anumita zi cand atingerile numite mangaieri
erau insotite de atingeri numite sarutari si ma
gandesc la senzatia de a fi intinsa in propriul pat
si de a experimenta. Mda , stiu , suna dubios ,
dar asa a si fost. Dubios si al dracului de bine :)).
Cred ca atingerile astea spun mult mai mult.
Ma gandesc la senzualitate. Ma gandesc la multe
chestii perverse in clipa asta , dar prefer sa nu le
zic , desi o sa spun ca atingerile au o anumita
tenta sexuala , indiferent de care ar fi ele[ sper
doar sa fie intre persoane de sex opus ].
Daca nu ne am atinge nu am mai avea aceeasi
intensitate a trairilor. Daca ati vazut city of angels
si sacrificiul pe care il face cage aka seth , doar
pentru a o atinge pe ea - avea si o replica ca ar
fi dat eternitatea doar ca sa i poata mirosi o data
parul si sa o sarute o data . mi aduc aminte si de
ce bulversat era saracul la primul orgasm , caci
sa fim seriosi , asa virgina cum sunt , sunt convinsa
ca sexul nu ar mai exista fara atingerile din timpul
si de dinaintea lui.Atingerile sunt un fel de semnale
ca esti dispus sa ... primesti mai mult sau nu.
Atingerile spun mai mult decat cuvintele.
si blogul asta e o intreaga lalaiala,
daca ti as pune o mana pe umar si ti-as spune:
prietene , pune mana pe fata ca nu te musca ,
as avea un impact mult mai puternic decat daca
as sta la 2 metri de tine si ti as spune : tre' sa faci
ceva. Sau decat am eu acum scriind pe acest blog.
Ah , exemplu pot sa va dau 2 prieteni [ adica o
prietena si un tembel ] care se plac [ e evident].
Dar : ea nu il atinge in timp ce sta de vorba
cu el pentru ca ar parea prea deschisa si e extrem
de orgolioasa si nu vrea sa cedeze prima , iar el
e prea timid [ sau nu stiu , ceva de genu , depinde
de dispozitie ] ca sa faca ceva mai mult. Stiu ca
au starnit indignarea la un moment dat , o colega
zicea: da de ce dracu no ia si o saruta , sta la 2 metri
ca prostu . Recent au ajuns la 1.30 metri.
E o chestie de body language daca stau sa ma gandesc
mai bine. Exista niste limite intre sexi si intim , si
prietenesc si doar deschis.
Pana la urma traim intr-o lume perversa care
se gandeste tot timpul , mai mult sau mai putin la
sex si la interpretarea gesturilor. Unele sunt clare,
altele nu , e o chestie care depinde de cum vrei sa
interpretezi. si evident , de ce si cum
vrei sa transmiti.
Eah , totul e interpretabil , noi sa fim sanatosi :)
Cand n avem ce face sa scriem pe bloguri si
sa fim perversi dar nu in vazul lumii prea mult:D.
:)
Iulia
Cat de importante sunt atingerile , de tot felul,
cat contribuie la starea noastra de spirit , la
emotii , la impresiile pe care ni le cream.
Daca cineva te ia in brate ca sa te imbarbateze,
sau pur si simplu iti strange mana o sa te simti
bine , pe moment si o sa ramai cu o impresie
placuta despre persoana aia , care a avut curajul
sa te atinga . chiar daca o alta persoana te
incurajeaza verbal , o atingere valoreaza mult mai
mult , o bataie pe spate , o imbratisare.
Dar nu la asta ma gandesc eu in seara asta.
Ma gandesc la un alt tip de atingeri. Ma gandesc
la o anumita zi cand atingerile numite mangaieri
erau insotite de atingeri numite sarutari si ma
gandesc la senzatia de a fi intinsa in propriul pat
si de a experimenta. Mda , stiu , suna dubios ,
dar asa a si fost. Dubios si al dracului de bine :)).
Cred ca atingerile astea spun mult mai mult.
Ma gandesc la senzualitate. Ma gandesc la multe
chestii perverse in clipa asta , dar prefer sa nu le
zic , desi o sa spun ca atingerile au o anumita
tenta sexuala , indiferent de care ar fi ele[ sper
doar sa fie intre persoane de sex opus ].
Daca nu ne am atinge nu am mai avea aceeasi
intensitate a trairilor. Daca ati vazut city of angels
si sacrificiul pe care il face cage aka seth , doar
pentru a o atinge pe ea - avea si o replica ca ar
fi dat eternitatea doar ca sa i poata mirosi o data
parul si sa o sarute o data . mi aduc aminte si de
ce bulversat era saracul la primul orgasm , caci
sa fim seriosi , asa virgina cum sunt , sunt convinsa
ca sexul nu ar mai exista fara atingerile din timpul
si de dinaintea lui.Atingerile sunt un fel de semnale
ca esti dispus sa ... primesti mai mult sau nu.
Atingerile spun mai mult decat cuvintele.
si blogul asta e o intreaga lalaiala,
daca ti as pune o mana pe umar si ti-as spune:
prietene , pune mana pe fata ca nu te musca ,
as avea un impact mult mai puternic decat daca
as sta la 2 metri de tine si ti as spune : tre' sa faci
ceva. Sau decat am eu acum scriind pe acest blog.
Ah , exemplu pot sa va dau 2 prieteni [ adica o
prietena si un tembel ] care se plac [ e evident].
Dar : ea nu il atinge in timp ce sta de vorba
cu el pentru ca ar parea prea deschisa si e extrem
de orgolioasa si nu vrea sa cedeze prima , iar el
e prea timid [ sau nu stiu , ceva de genu , depinde
de dispozitie ] ca sa faca ceva mai mult. Stiu ca
au starnit indignarea la un moment dat , o colega
zicea: da de ce dracu no ia si o saruta , sta la 2 metri
ca prostu . Recent au ajuns la 1.30 metri.
E o chestie de body language daca stau sa ma gandesc
mai bine. Exista niste limite intre sexi si intim , si
prietenesc si doar deschis.
Pana la urma traim intr-o lume perversa care
se gandeste tot timpul , mai mult sau mai putin la
sex si la interpretarea gesturilor. Unele sunt clare,
altele nu , e o chestie care depinde de cum vrei sa
interpretezi. si evident , de ce si cum
vrei sa transmiti.
Eah , totul e interpretabil , noi sa fim sanatosi :)
Cand n avem ce face sa scriem pe bloguri si
sa fim perversi dar nu in vazul lumii prea mult:D.
:)
Iulia
lauda de sine
eu chiar mi am numit rubrica in care apar postarile
scrieri interesante si alte genialitati? chiar am facut
asta ? Pe bune ? Oh , shit.
Aceasta postare este ca sa ma laud. Eu si inca vreo 15
oameni sutnem absolventi de cursuri marca LMT , cu
amprenta personala a lui Paul Olteanu :)).
Pai si ce am invatat eu? Sa am muuuuulta incredere
in mine , nimic din tot ceea ce spui nu e gresit , nu
exista pareri bune si pareri gresite ci doar pareri.
Ca e bine sa ai obiective si ca nu trebuie sa ti dai singur
in cap atunci cand nu reusesti sa le indeplinesti.
si evident , cel mai important , e ca e biiine sa ai
un motiv pentru care sa iesi duminica din casa
[ nu mi vine sa cred ca iar o sa fiu sechestrata,
desi cred ca mama ar vrea sa mi gasesc asa, rapid
un prieten ca sa nu mai stau in casa duminica ,
spre deosebire de tata care considera ca iesitul
in oras pe bune , care se intampla o data pe luna
in cele mai bune cazuri este fooooarte des]
Dar revenind la lmt , ah ce fain a fost:D
Mai vreau , mai vreau!
am mai invatat ca:
e bine sa porti chiloti
e ok sa te gandesti cum ar fi la inmormantarea
ta[ eventual cum te plang ceilalti :)) ]
e foooarte ok sa folosesti prezervativul
Ah , da si am mai sesizat o chestie.Daca ai un
aparat nikon cu reglare manuala toata lumea
cand o sa invete sa l foloseasca o sa zica mai
intai ca l mangaie , apoi o sa realizeze ca poza
e de fapt orgasmul aparatului . Va recomand
sa cumparati o camera nikon daca vreti sa
auziti o gama larga de persoane gemand.
Multumesc LMT:))
Iulia.
scrieri interesante si alte genialitati? chiar am facut
asta ? Pe bune ? Oh , shit.
Aceasta postare este ca sa ma laud. Eu si inca vreo 15
oameni sutnem absolventi de cursuri marca LMT , cu
amprenta personala a lui Paul Olteanu :)).
Pai si ce am invatat eu? Sa am muuuuulta incredere
in mine , nimic din tot ceea ce spui nu e gresit , nu
exista pareri bune si pareri gresite ci doar pareri.
Ca e bine sa ai obiective si ca nu trebuie sa ti dai singur
in cap atunci cand nu reusesti sa le indeplinesti.
si evident , cel mai important , e ca e biiine sa ai
un motiv pentru care sa iesi duminica din casa
[ nu mi vine sa cred ca iar o sa fiu sechestrata,
desi cred ca mama ar vrea sa mi gasesc asa, rapid
un prieten ca sa nu mai stau in casa duminica ,
spre deosebire de tata care considera ca iesitul
in oras pe bune , care se intampla o data pe luna
in cele mai bune cazuri este fooooarte des]
Dar revenind la lmt , ah ce fain a fost:D
Mai vreau , mai vreau!
am mai invatat ca:
e bine sa porti chiloti
e ok sa te gandesti cum ar fi la inmormantarea
ta[ eventual cum te plang ceilalti :)) ]
e foooarte ok sa folosesti prezervativul
Ah , da si am mai sesizat o chestie.Daca ai un
aparat nikon cu reglare manuala toata lumea
cand o sa invete sa l foloseasca o sa zica mai
intai ca l mangaie , apoi o sa realizeze ca poza
e de fapt orgasmul aparatului . Va recomand
sa cumparati o camera nikon daca vreti sa
auziti o gama larga de persoane gemand.
Multumesc LMT:))
Iulia.
duminică, 18 ianuarie 2009
Bucuresti
Renuntand la visele aiurea cu nationala la engleza ,
am decis sa fac ceva mai bun pentru mine si anume
sa fac un modul de training pe care tot astept de un an
sa-l fac.
O sa fie in Bucuresti si am si ocazia de a sta la o
prietena. Ah , Bucuresti. De ce iubesc eu orasul asta
pe care multa lume il uraste?
Pentru ca are viata , pentru ca te face sa te simti
parte din lume . Pentru ca poti sa mergi cu metroul.
Pentru ca pot sa-mi revad vreo 2-3 prieteni cu
ocazia asta. Pentru ca o sa revad sediul Codecs. Pentru
ca ma face fericita. Pentru ca daca as putea sa ma
mut acum in Bucuresti , as face o doar cu regretul
de a lasa 2 prietene in urma si atat , nimic mai mult.
Pentru ca o plimbare pe Magheru seara nu echivaleaza
decat cu ocazia de a merge la New York. Pentru ca centrul
te face sa te simti bine ca roman , chiar daca e asa de
aglomerat. Pentru ca as vrea sa merg la Teatrul National.
Pentru ca poate o sa merg in Green Tea , iar :D:X. Poate
ca o sa aflu si multe altele.
Poate ca o sa fiu fericita. Poate ca o sa fac multe poze.
Poate ca o sa invat Bucurestiul pe de rost. Poate ca o sa
ma descurc cu metroul la fel de bine ca in Praga. Poate ca
mi-era dor.
Abia astept , dar intre timp , trebuie sa merg la scoala.8-|
Bucuresti , iti promit o revedere:X.
Iulia.
am decis sa fac ceva mai bun pentru mine si anume
sa fac un modul de training pe care tot astept de un an
sa-l fac.
O sa fie in Bucuresti si am si ocazia de a sta la o
prietena. Ah , Bucuresti. De ce iubesc eu orasul asta
pe care multa lume il uraste?
Pentru ca are viata , pentru ca te face sa te simti
parte din lume . Pentru ca poti sa mergi cu metroul.
Pentru ca pot sa-mi revad vreo 2-3 prieteni cu
ocazia asta. Pentru ca o sa revad sediul Codecs. Pentru
ca ma face fericita. Pentru ca daca as putea sa ma
mut acum in Bucuresti , as face o doar cu regretul
de a lasa 2 prietene in urma si atat , nimic mai mult.
Pentru ca o plimbare pe Magheru seara nu echivaleaza
decat cu ocazia de a merge la New York. Pentru ca centrul
te face sa te simti bine ca roman , chiar daca e asa de
aglomerat. Pentru ca as vrea sa merg la Teatrul National.
Pentru ca poate o sa merg in Green Tea , iar :D:X. Poate
ca o sa aflu si multe altele.
Poate ca o sa fiu fericita. Poate ca o sa fac multe poze.
Poate ca o sa invat Bucurestiul pe de rost. Poate ca o sa
ma descurc cu metroul la fel de bine ca in Praga. Poate ca
mi-era dor.
Abia astept , dar intre timp , trebuie sa merg la scoala.8-|
Bucuresti , iti promit o revedere:X.
Iulia.
infrangere.
Mi-aduc aminte de ce intreba paul saptamana trecuta:
daca esti trist sau suparat sau ai patit ceva de natura mai
naspa , pe cine dai vina: pe tine sau pe altcineva?
Azi , am dat vina pe altii. De obicei consideram ca e vina
mea , ca nu am muncit destul , dar sunt perfect convinsa
ca era pur si simplu out of my hands. There was nothing
I could do . Si nu pentru ca ceea ce am facut eu a fost
insuficient , ci pentru ca nu a fost corect. Pentru ca ministerul
s-a gandit ca in acest an , bobocii sa fie mult mai norocosi,
sa li se dea o sansa. Sansa de a compune lotul national
pentru prahova . Sansa care nu a fost acordata si anul
trecut cand eram si eu boboaca si cand subiectele erau
mult mai grele.
si pentru ce am plans in seara asta , zici? Pentru mama.
Pentru toti care "stiau" ca merit si ca urma sa fiu acolo.
Pentru ca aveam 3 vise , dintre care unul e spulberat.
Il si vedeam taiat de pe lista cu to-do, dar nu ca nu se
va mai indeplini. Nationala nu e pentru mine. Am renuntat.
Prefer sa fiu fericita altfel.
am tremurat in frig o ora asteptand masina , timp in
care am lasat sa curga totul afara , chit ca putinii zgribuliti
asteptand sa mearga acasa se uitau insistent la mine.
Cei mai multi cred ca au crezut ca am fost parasita de
prieten in ajun de aproape 14 februarie , sau la cum eram
imbracata , ca am fost concediata.
Cand am ajuns acasa , cu o durere de cap ingrozitoare ,
cand a venit mama sa mi deschida poarta , am inceput
sa plang din nou. De ce? Pentru ca omul asta si ar da si
viata pentru mine , iar eu nu sunt capabila din cauza unor
cretini , unor dobitoci corupti , sa imi indeplinesc mie un
vis care ar face o pe ea fericita , tocmai prin fericirea mea.
Si ce doare cel mai tare in toata chestia asta , e ca
pur si simplu nu a fost vina mea. si nu pot sa fac nimic.
nu pot sa dau in judecata ministerul ca nu a dat corect
subiectele , ca nu au fost impartiali . ce pot sa fac e sa
stau si sa privesc. Si sa ma intreb daca oare voi reusi
sa scap vreodata de aici.
citeam pe blogul lui Bucurenci: daca nu ti ar fi frica , ce
ai face? Raspunsul lui era din cate tin minte ca s-ar muta
in america si ar lua o de la capat.
Raspunsul meu e asemanator:
Daca as putea , as pleca in america si nu m-as mai intoarce.
Pana acum am fost o visatoare. Am crezut ca putem
schimba ceva am crezut ca : " we are young , heartache
to heartache we stand " dar am realizat ca nu are nici un
rost. Suntem prea bolnavi in adancuri ca sa mai reparam.
Vindecam exteriorul pentru a ascunde un interior sangerand.
Ce rost are? Ce rost are?
Nici unul.
Tempux edax verum
Iulia
daca esti trist sau suparat sau ai patit ceva de natura mai
naspa , pe cine dai vina: pe tine sau pe altcineva?
Azi , am dat vina pe altii. De obicei consideram ca e vina
mea , ca nu am muncit destul , dar sunt perfect convinsa
ca era pur si simplu out of my hands. There was nothing
I could do . Si nu pentru ca ceea ce am facut eu a fost
insuficient , ci pentru ca nu a fost corect. Pentru ca ministerul
s-a gandit ca in acest an , bobocii sa fie mult mai norocosi,
sa li se dea o sansa. Sansa de a compune lotul national
pentru prahova . Sansa care nu a fost acordata si anul
trecut cand eram si eu boboaca si cand subiectele erau
mult mai grele.
si pentru ce am plans in seara asta , zici? Pentru mama.
Pentru toti care "stiau" ca merit si ca urma sa fiu acolo.
Pentru ca aveam 3 vise , dintre care unul e spulberat.
Il si vedeam taiat de pe lista cu to-do, dar nu ca nu se
va mai indeplini. Nationala nu e pentru mine. Am renuntat.
Prefer sa fiu fericita altfel.
am tremurat in frig o ora asteptand masina , timp in
care am lasat sa curga totul afara , chit ca putinii zgribuliti
asteptand sa mearga acasa se uitau insistent la mine.
Cei mai multi cred ca au crezut ca am fost parasita de
prieten in ajun de aproape 14 februarie , sau la cum eram
imbracata , ca am fost concediata.
Cand am ajuns acasa , cu o durere de cap ingrozitoare ,
cand a venit mama sa mi deschida poarta , am inceput
sa plang din nou. De ce? Pentru ca omul asta si ar da si
viata pentru mine , iar eu nu sunt capabila din cauza unor
cretini , unor dobitoci corupti , sa imi indeplinesc mie un
vis care ar face o pe ea fericita , tocmai prin fericirea mea.
Si ce doare cel mai tare in toata chestia asta , e ca
pur si simplu nu a fost vina mea. si nu pot sa fac nimic.
nu pot sa dau in judecata ministerul ca nu a dat corect
subiectele , ca nu au fost impartiali . ce pot sa fac e sa
stau si sa privesc. Si sa ma intreb daca oare voi reusi
sa scap vreodata de aici.
citeam pe blogul lui Bucurenci: daca nu ti ar fi frica , ce
ai face? Raspunsul lui era din cate tin minte ca s-ar muta
in america si ar lua o de la capat.
Raspunsul meu e asemanator:
Daca as putea , as pleca in america si nu m-as mai intoarce.
Pana acum am fost o visatoare. Am crezut ca putem
schimba ceva am crezut ca : " we are young , heartache
to heartache we stand " dar am realizat ca nu are nici un
rost. Suntem prea bolnavi in adancuri ca sa mai reparam.
Vindecam exteriorul pentru a ascunde un interior sangerand.
Ce rost are? Ce rost are?
Nici unul.
Tempux edax verum
Iulia
vineri, 16 ianuarie 2009
blogul meu.
Pentru ca am un blog si pentru ca l viziteaza lumea
nu inseamna ca ar trebui sa ma tem nu? Doar am
declarat sus si tare ca ma simt independenta si ca
nu am nevoie de parerile altora? si atunci de ce am
mintit fix aici unde ma eliberez? Ca sa scap de presiunea
numita peer pressure? Nu doamnelor si domnilor
care stati cu fundul intr un scaun la un birou eventual
cu mana pe mouse citind acest blog. Nu am prieten
si nu am avut. As putea foarte bine sa l numesc
blogul unei virgine , dar nu al unei ciudate. Am
prieteni care ma respecta , si care ma iubesc si
oponenti viciosi , care nu recunosc cat de tare le
pasa daca postez ceva in seara asta sau nu. Deci ,
pentru ca tin prea mult la amintirile intiparite pe aici
nu o sa l inchid , nu are rost.
Sunt o persoana prea pozitiva si prea optimista,
desi pe aici scriu numai cand am nervi sau cand
sunt de a dreptul furioasa , sau cand sunt deprimata.
De cand am acest blog m-am schimbat prea mult
si voi continua sa ma ocup de el pana cand voi
avea o varsta mai inaintatata , doar pentru placerea
de a reciti toate evenimentele vietii mele incepand
de la 15 ani.
cu alte cuvinte , ce fac aici e doar pentru mine ,
eventual prietenii mei. Si m-am saturat sa cedez
unor presiuni din afara care nu isi au rostul.
Multumesc celor ma citesc chiar daca nu ma cunosc,
din diverse motive ...
Iulia Iordache.
nu inseamna ca ar trebui sa ma tem nu? Doar am
declarat sus si tare ca ma simt independenta si ca
nu am nevoie de parerile altora? si atunci de ce am
mintit fix aici unde ma eliberez? Ca sa scap de presiunea
numita peer pressure? Nu doamnelor si domnilor
care stati cu fundul intr un scaun la un birou eventual
cu mana pe mouse citind acest blog. Nu am prieten
si nu am avut. As putea foarte bine sa l numesc
blogul unei virgine , dar nu al unei ciudate. Am
prieteni care ma respecta , si care ma iubesc si
oponenti viciosi , care nu recunosc cat de tare le
pasa daca postez ceva in seara asta sau nu. Deci ,
pentru ca tin prea mult la amintirile intiparite pe aici
nu o sa l inchid , nu are rost.
Sunt o persoana prea pozitiva si prea optimista,
desi pe aici scriu numai cand am nervi sau cand
sunt de a dreptul furioasa , sau cand sunt deprimata.
De cand am acest blog m-am schimbat prea mult
si voi continua sa ma ocup de el pana cand voi
avea o varsta mai inaintatata , doar pentru placerea
de a reciti toate evenimentele vietii mele incepand
de la 15 ani.
cu alte cuvinte , ce fac aici e doar pentru mine ,
eventual prietenii mei. Si m-am saturat sa cedez
unor presiuni din afara care nu isi au rostul.
Multumesc celor ma citesc chiar daca nu ma cunosc,
din diverse motive ...
Iulia Iordache.
miercuri, 14 ianuarie 2009
Sado-maso.
conform unor recent efectuate sondaje de "celebra" : "eu",
am ajuns la concluzia ca femeile sunt sadice si ca le place
sa fie chinuite, pentru ca apoi sa aiba motive sa se planga
oricui le iese in cale.
mda, suna ciudat , dar asa e. care ar mai fi farmecul daca
dupa o lunga zi de serviciu nevestele nu s-ar plange ostentativ
pentru ca sotii sa se simta obligati sa le faca masaj?
de ce am mai zice , noi , "femininele" cu frustrare:" tampitul ala iar
se uita dupa mine si nu face nimic , in ma-sa. dar de maine
nici nu-l mai bag in seama. din clipa asta nu mai exista pentru
mine". Evident , what if tomorrow never comes?
placerea de a suferi este uneori mai mare decat placerea
de a fi fericit. depinde de la om la om , evident , dar exista
certitudinea ca astfel de cazuri masochiste , exista in principal
la reprezentatele sexului frumos.atunci cand perfectiunea
nu poate fi atinsa , prin fericire , ajungem din nou la starea
initiala de nefericire cauzata tocmai de absenta fericirii ,
deci nu putem fi multumite in veci, but is it worth trying?
evident , masculii feroce nu se tem sa sufere. amuzant este
insa , cand cei care nu au de ce sa sufere , pentru ca au toate
atributele unui "macho" sau cel putin ale unui tip "bun " , de
lume , pentru care orice gagica "misto" ar face destul de multe
chestii , sufera. am putea spune ca au chiar o atitudine emo ,
doar pentru ca "the one" al lor nu-i vrea . situatia imi aminteste
de glumele cu barbatul singur pe o insula inconjurat de femei ,
intrucat si acest "macho" din exemplul meu , desi are cam tot
ce-i pofteste sufletelul el tot insista sa aiba singura femeie de
pe insula care nu il vrea.
ar putea sa tina si de instinctul vanatoresc , mai ales la barbati,
dar explicatia la femei care este? probabil ca sentimentul de
vulnerabilitate este permanent necesar unei femei , pentru a
se simti implinita. deci , cand este refuzata , sau cand pur si simplu
"nu-si gaseste sufletul pereche" sau "boul ala nenorocit isi bate
joc de ea" , exista placerea de a fi compatimita de ceilalti /
celelalte : " da-l incolo de prost fata , ca gasesti tu altu mai bun".
concluzionand , frustrarile si sentimentele umane in general sunt
de neinteles. singura concluzie reala pe care putem sa o tragem
din tot acest sadism este faptul ca suntem cu totii niste ciudati.
ah , dar in mod clar si uimitoarea concluzie pe care am tras-o eu
cand am avut contact cu "macho-ul ranit " : si barbatii sufera ca
prostii , numai ca la ei e mai rusinos , eventual jenant , penibil si
nu in ultimul rand , o chestie pe care nu ar trebui sa o faca in vazul
lumii , mai ales in vazul ei.
hm. sadismul sau sado-masochismul , mai bine zis, ar trebui
incadrat in categoria drogurilor puternice , dar care nu au
intotdeauna un efect placut.
duminică, 11 ianuarie 2009
choose.
Daca ar trebui sa alegi , ce ai alege?
Daca ar trebui sa alegi intre ratiune si
inima, ce ai alege?
Am realizat recent , ca daca ar trebui
sa aleg intre fizica !!!! si sa trebuiasca
sa fac eu primul pas intr-o relatie , as
alege fizica. Trebuie sa mentionez ca
urasc fizica , nu mi a placut , nu stiu nici
un pic de fizica si nici nu voi stii. Stiam
un sondaj conform caruia 80 la suta dintre
oameni daca ar trebui sa aleaga intre
moarte si a atinge o tarantula ar prefera
sa moara.
Cam asta e si optiunea mea in cazul asta.
E o situatie ciuuuuudata, extrem de ciudata,
cea mai ciudata. Sentimentele nu se
explica , prin simplul fapt ca eu sunt inconstanta,
iar el e constant. Eu sunt constanta in sentimente,
el nu a fost vreodata. Cel putin pentru mine.
Presupun ca isi iubeste mama , tatal , vreo ruda
mai importanta , cea mai buna prietena , dar
nu pe mine.
Conflictul e deci simplu si totusi complicat.
Nu stiu daca exista ceva constant sau nu , daca
visez sau nu. Am mai visat , degeaba. Dar parca
soarta totusi insista. Am ales sa fac pasii gresiti
pana acum , sa fug ? Dar , imi aduc aminte de
chestii din trecut , dovezi , a tot ceea ce a fost ,
dovezi de ieri care mi spun ca mai e ce cred
eu ca e.
Aleg . Aleg sa fiu eu.
Juju
Daca ar trebui sa alegi intre ratiune si
inima, ce ai alege?
Am realizat recent , ca daca ar trebui
sa aleg intre fizica !!!! si sa trebuiasca
sa fac eu primul pas intr-o relatie , as
alege fizica. Trebuie sa mentionez ca
urasc fizica , nu mi a placut , nu stiu nici
un pic de fizica si nici nu voi stii. Stiam
un sondaj conform caruia 80 la suta dintre
oameni daca ar trebui sa aleaga intre
moarte si a atinge o tarantula ar prefera
sa moara.
Cam asta e si optiunea mea in cazul asta.
E o situatie ciuuuuudata, extrem de ciudata,
cea mai ciudata. Sentimentele nu se
explica , prin simplul fapt ca eu sunt inconstanta,
iar el e constant. Eu sunt constanta in sentimente,
el nu a fost vreodata. Cel putin pentru mine.
Presupun ca isi iubeste mama , tatal , vreo ruda
mai importanta , cea mai buna prietena , dar
nu pe mine.
Conflictul e deci simplu si totusi complicat.
Nu stiu daca exista ceva constant sau nu , daca
visez sau nu. Am mai visat , degeaba. Dar parca
soarta totusi insista. Am ales sa fac pasii gresiti
pana acum , sa fug ? Dar , imi aduc aminte de
chestii din trecut , dovezi , a tot ceea ce a fost ,
dovezi de ieri care mi spun ca mai e ce cred
eu ca e.
Aleg . Aleg sa fiu eu.
Juju
sâmbătă, 10 ianuarie 2009
greseli .
Sunt multe greseli pe care le poti face in viata.
Atat de multe incat nu merita sa enumeri nici
macar una. E detestabil sa transformi o veselie
de cateva minute intr-o suferinta prelungita,
datorita unor povesti pe care le credeai
incheiate de multa vreme.
E groaznic sa realizezi niste adevaruri care
au fost intotdeauna in fata ta si tu ai refuzat
sa le vezi. E oribil sa ti dai seama. Realitatea
doare, chiar daca nu ai fost drogat inainte.
M-am saturat sa cred ca am anumite
aptitudini si posibilitati pe care de fapt nu
le am. M-am saturat sa cred prea mult in
mine.
Am inceput sa nu mai cred in vise/visuri.
Nu ajuta la nimic. The american dream , even
requiem for a dream , m-au adus intr-o
deplorabila stare de a crede ca dintre toti
oamenii de pe planeta eu sunt singurul care
nu trebuie sa viseze , sau sa creada in puterea
viselor de a se indeplini.
Mi s-au spulberat visele unul dupa altul si
cel mai greu imi e atunci cand invie speranta ,
ca ar putea fi ceva, ca as putea schimba ceva,
ca in mine sta puterea de a schimba, dar eu ,
nu sunt capabila de asa ceva. Sunt perfect
untrained for , unfamiliar with , everything
that has a "no" in front of it.
always say never goes the saying for me.
Pur si simplu asa e , m am saturat. Pana
maine dimineata o sa o iau efectiv razna.
Cat de greu e sa afli ceea ce te intereseaza?
Cat de greu ii poate fi unui om sa-si invinga
sentimentul de timiditate si rusine macar o
data si sa gaseasca cel mai banal motiv de a
spune...Ceva. Orice. Doar nu e prima oara,
caci stiu ca nu e , caci a mai fost o data, si tot
cu mine.
SI da , stiu sentimentele mele de frustrare si
enervare sunt aproape emo.aproape , n o sa fiu
niciodata emo , pentru ca ascult frank sinatra
si nu am de gand sa mi tai venele sau sa ma
arunc din pod.
O noapte buna va urez,
chiar si tie,
si dream crusher-ilor.
Julie
Atat de multe incat nu merita sa enumeri nici
macar una. E detestabil sa transformi o veselie
de cateva minute intr-o suferinta prelungita,
datorita unor povesti pe care le credeai
incheiate de multa vreme.
E groaznic sa realizezi niste adevaruri care
au fost intotdeauna in fata ta si tu ai refuzat
sa le vezi. E oribil sa ti dai seama. Realitatea
doare, chiar daca nu ai fost drogat inainte.
M-am saturat sa cred ca am anumite
aptitudini si posibilitati pe care de fapt nu
le am. M-am saturat sa cred prea mult in
mine.
Am inceput sa nu mai cred in vise/visuri.
Nu ajuta la nimic. The american dream , even
requiem for a dream , m-au adus intr-o
deplorabila stare de a crede ca dintre toti
oamenii de pe planeta eu sunt singurul care
nu trebuie sa viseze , sau sa creada in puterea
viselor de a se indeplini.
Mi s-au spulberat visele unul dupa altul si
cel mai greu imi e atunci cand invie speranta ,
ca ar putea fi ceva, ca as putea schimba ceva,
ca in mine sta puterea de a schimba, dar eu ,
nu sunt capabila de asa ceva. Sunt perfect
untrained for , unfamiliar with , everything
that has a "no" in front of it.
always say never goes the saying for me.
Pur si simplu asa e , m am saturat. Pana
maine dimineata o sa o iau efectiv razna.
Cat de greu e sa afli ceea ce te intereseaza?
Cat de greu ii poate fi unui om sa-si invinga
sentimentul de timiditate si rusine macar o
data si sa gaseasca cel mai banal motiv de a
spune...Ceva. Orice. Doar nu e prima oara,
caci stiu ca nu e , caci a mai fost o data, si tot
cu mine.
SI da , stiu sentimentele mele de frustrare si
enervare sunt aproape emo.aproape , n o sa fiu
niciodata emo , pentru ca ascult frank sinatra
si nu am de gand sa mi tai venele sau sa ma
arunc din pod.
O noapte buna va urez,
chiar si tie,
si dream crusher-ilor.
Julie
supradoza.
Chiar a inceput scoala acum o saptamana? Chiar am intrat
in acest an de 10 zile? Ma simt de parca ar fi trecut o
vesnicie.Abia astept ziua de maine si intalnirea cu Paul ,
chiar am nevoiede ceva ganduri mai bune dupa zilele
astea petrecute ca un soarece de biblioteca , la propriu ,
citind incontinuu si scriind pentru o amarata de
olimpiada care nu cred ca o sa mi aduca satisfactia
pe care speram sa mi-o aduca [ exista vorbe conform
carora ar fi aranjate locurile la nationala].
Ma doare capul si nici nu mai stiu ce vreau , stiu ca
trebuie sa depun 1 mie si una de cereri pentru tot
felul de evenimente in strainatate , trebuie sa ma
pun la punct la mate , la fizica , la info , ca sa fiu
sigura ca o sa si iau bacul peste 2 ani:).
Am sprijin , din fericire , din partea cui trebuie
si asta ma ajuta sa merg mai departe.
Azi mi-am cumparat , ca premiu pentru bataia
de cap, requiem for a dream , cartea. Am facut
bine ca nu m am uitat la film pana acum ,deci.
Mi se pare foarte interesanta ideea de drog,
ca fiecare avem cate un drog. Mi am dat seama
ca eu am avut puterea sa ma las de anumite
droguri. si sper sa am puterea sa o duc pana
la capat. De exemplu : dependenta de mess ,
la care am renuntat cu usurinta. Dependenta
[ care nu a fost niciodata dependenta , mai mult
o prosteala de-a mea ocazionala ] de tigari .
Dependenta de a auzi numai lucruri bune despre
mine. Dependenta de oameni.
Tot ceea ce ne inconjoara e drog. Si , din cate am
testat eu pe pielea mea , cel mai puternic si mai
periculos drog e dragostea. nu ca as avea eu o
mare experienta de viata. Dar stiu ca toate
vorbele din popor sunt adevarate. Dragostea
te orbeste , exact asa cum heroina sau cocaina iti
iau mintile. Nu mai stii care i realitatea , traiesti
in lumea ta , in care existati doar voi doi. Iar apoi ,
cand efectul drogului se termina , te simti gol ,
pustiit si mai vrei , nu vrei sa renunti asa de usor.
Si te reintorcila starea de letargie provocata de el .
Totusi , eu inca mai asociez starea de iubire cu
diverse suferinte provocate de indepartarea
de substanta drogului. am ramas oarecum blocata .
mi-aduc aminte de prima , sa-i zicem , prima dragoste.
mi-aduc aminte de primul sarut. Daca am trait
vreodata ceva apropiat de starea de drogat , atunci
aceea e starea. mi-aduc aminte cat de ametita si cata
lipsa de concentrare si cat el exista in mine atunci. Cat
din parfumul lui , cata nebunie si tinerete si necunoscut.
Cata dorinta de a pastra ramasitele momentului ,
amintirea , cata pasiune de a reveni , ca o noua injectie
care poate fi fatala , cata nevoie de o supradoza.
Da , iubirea e exact ca un drog. Sau , cel putin ,
sentimentele puternice ,coplesitoare , sunt droguri.
Si ma gandesc la placere. La placerea aia si le senzatia
de explozie din inima. Probabil ca in cazul unui drog
normal resimti aceasta placere si explozie la nivelul
creierului. Dar , amintindu mi sentimentele de atunci
si combinandu-le cu cele de acum ajung la o stare
de sufocare , de acaparare a intregului corp.
Simt ca nu mai am aer si ca nu ma pot gandi decat
la asta. mi-aduc aminte in clipele alea ca eram atat
de emotionata si de molesita incat tot corpul imi
parea greu si nu puteam sa tin ochii deschisi , era
un fel de somnolenta alerta.
si pana la urma , de ce sa refuzam drogurile? sunt
unele droguri nocive, de proasta calitate care ne fac
mai mult sa suferim decat sa fim in extaz si evident
exista si marfa buna , care merita totul.
tu de care marfa esti? Marfa buna sau proasta? Ma poti
aduce la extaz sau ma poti face doar sa sufar?
Ah , tinerete, imbata-ma!
Julie
in acest an de 10 zile? Ma simt de parca ar fi trecut o
vesnicie.Abia astept ziua de maine si intalnirea cu Paul ,
chiar am nevoiede ceva ganduri mai bune dupa zilele
astea petrecute ca un soarece de biblioteca , la propriu ,
citind incontinuu si scriind pentru o amarata de
olimpiada care nu cred ca o sa mi aduca satisfactia
pe care speram sa mi-o aduca [ exista vorbe conform
carora ar fi aranjate locurile la nationala].
Ma doare capul si nici nu mai stiu ce vreau , stiu ca
trebuie sa depun 1 mie si una de cereri pentru tot
felul de evenimente in strainatate , trebuie sa ma
pun la punct la mate , la fizica , la info , ca sa fiu
sigura ca o sa si iau bacul peste 2 ani:).
Am sprijin , din fericire , din partea cui trebuie
si asta ma ajuta sa merg mai departe.
Azi mi-am cumparat , ca premiu pentru bataia
de cap, requiem for a dream , cartea. Am facut
bine ca nu m am uitat la film pana acum ,deci.
Mi se pare foarte interesanta ideea de drog,
ca fiecare avem cate un drog. Mi am dat seama
ca eu am avut puterea sa ma las de anumite
droguri. si sper sa am puterea sa o duc pana
la capat. De exemplu : dependenta de mess ,
la care am renuntat cu usurinta. Dependenta
[ care nu a fost niciodata dependenta , mai mult
o prosteala de-a mea ocazionala ] de tigari .
Dependenta de a auzi numai lucruri bune despre
mine. Dependenta de oameni.
Tot ceea ce ne inconjoara e drog. Si , din cate am
testat eu pe pielea mea , cel mai puternic si mai
periculos drog e dragostea. nu ca as avea eu o
mare experienta de viata. Dar stiu ca toate
vorbele din popor sunt adevarate. Dragostea
te orbeste , exact asa cum heroina sau cocaina iti
iau mintile. Nu mai stii care i realitatea , traiesti
in lumea ta , in care existati doar voi doi. Iar apoi ,
cand efectul drogului se termina , te simti gol ,
pustiit si mai vrei , nu vrei sa renunti asa de usor.
Si te reintorcila starea de letargie provocata de el .
Totusi , eu inca mai asociez starea de iubire cu
diverse suferinte provocate de indepartarea
de substanta drogului. am ramas oarecum blocata .
mi-aduc aminte de prima , sa-i zicem , prima dragoste.
mi-aduc aminte de primul sarut. Daca am trait
vreodata ceva apropiat de starea de drogat , atunci
aceea e starea. mi-aduc aminte cat de ametita si cata
lipsa de concentrare si cat el exista in mine atunci. Cat
din parfumul lui , cata nebunie si tinerete si necunoscut.
Cata dorinta de a pastra ramasitele momentului ,
amintirea , cata pasiune de a reveni , ca o noua injectie
care poate fi fatala , cata nevoie de o supradoza.
Da , iubirea e exact ca un drog. Sau , cel putin ,
sentimentele puternice ,coplesitoare , sunt droguri.
Si ma gandesc la placere. La placerea aia si le senzatia
de explozie din inima. Probabil ca in cazul unui drog
normal resimti aceasta placere si explozie la nivelul
creierului. Dar , amintindu mi sentimentele de atunci
si combinandu-le cu cele de acum ajung la o stare
de sufocare , de acaparare a intregului corp.
Simt ca nu mai am aer si ca nu ma pot gandi decat
la asta. mi-aduc aminte in clipele alea ca eram atat
de emotionata si de molesita incat tot corpul imi
parea greu si nu puteam sa tin ochii deschisi , era
un fel de somnolenta alerta.
si pana la urma , de ce sa refuzam drogurile? sunt
unele droguri nocive, de proasta calitate care ne fac
mai mult sa suferim decat sa fim in extaz si evident
exista si marfa buna , care merita totul.
tu de care marfa esti? Marfa buna sau proasta? Ma poti
aduce la extaz sau ma poti face doar sa sufar?
Ah , tinerete, imbata-ma!
Julie
sâmbătă, 3 ianuarie 2009
What's there about him.
the first moment I saw him I wondered where does the
sparkle come from. There was shine in his eyes , a touch
of mistery and lots of intelligence . That's how I first
became interested in him.
He seemed the kind of guy wanting to have fun , but
there was also something else. I wasn't expecting to find
out what that was , but we were soon given the chance
to spend some time together , a lot more time than it
could have ever crossed my mind.
And that's how I discovered that he wasn't who I
thought he would be. He had a brilliance in thought and
also the ability to make you wonder why he was exactly
the way you saw him.
there was something challenging about him. How could
I not have fallen for him? I even told him how much I
admired his own way of being , his achievements , his luck.
Nowadays , I just know that I want to be exactly how he
is . Why? He is just ... I have no word to describe him exactly
the way he is. He is smart and also charming , though he
is not necessarily pretty. He has this kind of charm and mistery
and sparkling eyes that attract you. But above all , there's
his mind. His brilliant mind and way of thinking. I had too much
to learn from this man of almost my age not to consider him
my mentor. Indeed he is , but he doesn't even know it.
And then , there 2 more. Sparkling and amazing as well.
I can only thank these 3 men for existing and making me
realise what I might lose if I do not pursue my dreams.
oh , it's enough praising for tonight. Thank you : R, P and T.
Have a wonderful evening and a great year ,
all the best ,
Julia
sparkle come from. There was shine in his eyes , a touch
of mistery and lots of intelligence . That's how I first
became interested in him.
He seemed the kind of guy wanting to have fun , but
there was also something else. I wasn't expecting to find
out what that was , but we were soon given the chance
to spend some time together , a lot more time than it
could have ever crossed my mind.
And that's how I discovered that he wasn't who I
thought he would be. He had a brilliance in thought and
also the ability to make you wonder why he was exactly
the way you saw him.
there was something challenging about him. How could
I not have fallen for him? I even told him how much I
admired his own way of being , his achievements , his luck.
Nowadays , I just know that I want to be exactly how he
is . Why? He is just ... I have no word to describe him exactly
the way he is. He is smart and also charming , though he
is not necessarily pretty. He has this kind of charm and mistery
and sparkling eyes that attract you. But above all , there's
his mind. His brilliant mind and way of thinking. I had too much
to learn from this man of almost my age not to consider him
my mentor. Indeed he is , but he doesn't even know it.
And then , there 2 more. Sparkling and amazing as well.
I can only thank these 3 men for existing and making me
realise what I might lose if I do not pursue my dreams.
oh , it's enough praising for tonight. Thank you : R, P and T.
Have a wonderful evening and a great year ,
all the best ,
Julia
vineri, 2 ianuarie 2009
Happy new year!
Well , happy new year!
I hope you'll have a great year , cuz that's surely
what I'm gonna have ! :) Am inceput bine , foarte bine,
foarte foarte bine si extrem de sexi at the same time.
Mi am dat seama ca ma enerveaza multe, mai ales la mine.
Am mintit doar ca sa scap de o chestie naspa , n am avut
curaj si nici nu vreau sa am. I'm just a bitch breaking a heart.
Ma enerveaza faptul ca stau prea mult pe net , ca sunt foarte
cocosata de la o vreme si ca am mancat de Craciun fix cat
sa pun la loc ce dadusem jos. N am facut nimic in vacanta si
saptamana viitoare am pre-testul care imi va spune daca
merg la nationale sau nu.Nu mi-am facut eseul de intrare la
FWLS , nu am facut absolut nimic nici pentru UWC , dar am
facut si o chestie buna.
Zilele astea a fost la TV Legally Blonde . M am uitat la el
( si ieri si azi , in timpul revenirii dupa nebunia de la rev si
cele 3 ore de somn , care au fost petrecute in patul cui trebuia,
i know that sounds kinky but it was meant to be like that :P)
.... si mi am adus aminte ce vreau eu. Vreau sa plec la studiu
in strainatate , sa fiu nu buna , ci foarte buna la tot ceea ce
fac , sa arat mai bine decat beyonce si sa stiu exact ceea ce vreau.
Anul asta imi aduce un vant bun , prielnic pentru tot ceea
ce fac si dupa seara asta , credeti-ma ca nu o sa mai fiu om , decat
foarte rar. O sa fiu .... ceva ce nu vedeti decat asa prin filme.
And ... Just listen Alanis Morissette- I'm a bitch I'm a lover ,
maybe you'll get my point.
I'm done searching infinity for others. I'm searching my own way ,
my own infinity.
Cheers ,
Iulia
I hope you'll have a great year , cuz that's surely
what I'm gonna have ! :) Am inceput bine , foarte bine,
foarte foarte bine si extrem de sexi at the same time.
Mi am dat seama ca ma enerveaza multe, mai ales la mine.
Am mintit doar ca sa scap de o chestie naspa , n am avut
curaj si nici nu vreau sa am. I'm just a bitch breaking a heart.
Ma enerveaza faptul ca stau prea mult pe net , ca sunt foarte
cocosata de la o vreme si ca am mancat de Craciun fix cat
sa pun la loc ce dadusem jos. N am facut nimic in vacanta si
saptamana viitoare am pre-testul care imi va spune daca
merg la nationale sau nu.Nu mi-am facut eseul de intrare la
FWLS , nu am facut absolut nimic nici pentru UWC , dar am
facut si o chestie buna.
Zilele astea a fost la TV Legally Blonde . M am uitat la el
( si ieri si azi , in timpul revenirii dupa nebunia de la rev si
cele 3 ore de somn , care au fost petrecute in patul cui trebuia,
i know that sounds kinky but it was meant to be like that :P)
.... si mi am adus aminte ce vreau eu. Vreau sa plec la studiu
in strainatate , sa fiu nu buna , ci foarte buna la tot ceea ce
fac , sa arat mai bine decat beyonce si sa stiu exact ceea ce vreau.
Anul asta imi aduce un vant bun , prielnic pentru tot ceea
ce fac si dupa seara asta , credeti-ma ca nu o sa mai fiu om , decat
foarte rar. O sa fiu .... ceva ce nu vedeti decat asa prin filme.
And ... Just listen Alanis Morissette- I'm a bitch I'm a lover ,
maybe you'll get my point.
I'm done searching infinity for others. I'm searching my own way ,
my own infinity.
Cheers ,
Iulia
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
