lauda de sine

eu chiar mi am numit rubrica in care apar postarile
scrieri interesante si alte genialitati? chiar am facut
asta ? Pe bune ? Oh , shit.

Aceasta postare este ca sa ma laud. Eu si inca vreo 15
oameni sutnem absolventi de cursuri marca LMT , cu
amprenta personala a lui Paul Olteanu :)).

Pai si ce am invatat eu? Sa am muuuuulta incredere
in mine , nimic din tot ceea ce spui nu e gresit , nu
exista pareri bune si pareri gresite ci doar pareri.
Ca e bine sa ai obiective si ca nu trebuie sa ti dai singur
in cap atunci cand nu reusesti sa le indeplinesti.

si evident , cel mai important , e ca e biiine sa ai
un motiv pentru care sa iesi duminica din casa
[ nu mi vine sa cred ca iar o sa fiu sechestrata,
desi cred ca mama ar vrea sa mi gasesc asa, rapid
un prieten ca sa nu mai stau in casa duminica ,
spre deosebire de tata care considera ca iesitul
in oras pe bune , care se intampla o data pe luna
in cele mai bune cazuri este fooooarte des]

Dar revenind la lmt , ah ce fain a fost:D
Mai vreau , mai vreau!

am mai invatat ca:
e bine sa porti chiloti
e ok sa te gandesti cum ar fi la inmormantarea
ta[ eventual cum te plang ceilalti :)) ]
e foooarte ok sa folosesti prezervativul


Ah , da si am mai sesizat o chestie.Daca ai un
aparat nikon cu reglare manuala toata lumea
cand o sa invete sa l foloseasca o sa zica mai
intai ca l mangaie , apoi o sa realizeze ca poza
e de fapt orgasmul aparatului . Va recomand
sa cumparati o camera nikon daca vreti sa
auziti o gama larga de persoane gemand.

Multumesc LMT:))

Iulia.

Magia Craciunului

 E incredibil ce poate sa faca o sarbatoare asa de faina
cum e Craciunul pentru oameni. Personal , sunt cu gura
pana la urechi de aseara , dar zambesc incontinuu de vreo
3 zile.
 De ce sunt cu gura pana la urechi? Pai , daca pana si tata
a fost cuprins oarecum de spiritul sarabtorilor si s-a apucat
sa-mi faca mie!!! farse la telefon si sa rada apoi cu pofta ( rar
face asta ) , e clar ca se intampla ceva.
 E ceva in aer , pluteste si ne invaluie. Mamei ii mirosea
aseara a sarmale in casa , desi inca nu am gatit nimic, tata se
joaca cu pisoiul mai mult ca oricand si ii surprind zambete pe
sub mustata tot timpul ,  pisoiul e mai dragastos ca oricand ,
bebe si paun sunt mai ...:X ca niciodata , pisi e mai confuza ca
oricand , eu fiind cea mai vesela ca pot sa-i observ pe toti.
 Azi , facand curat cu mama , ascultam colinde de Craciun , ca
sa-i fac ei un moft si , ori pentru ca am eu dispozitia necesara
si nu mai sunt asa posaca , ori pentru ca are mama dispozitia
necesara , trancanim cum nu am mai trancanit de multe despre
tot felul de tampenii ;;).
 Toata lumea pare vesela , mai buna , mai dispusa sa cedeze
la rigiditatile de zi cu zi. Orgolii sunt calcate , muuulte daruri
sunt schimbate , multe bucurii , viata si culoare.
 Imi place. Am eu un feeling din asta foarte fain asa , cum nu
am avut decat in secunda 1 cand am facut 16 ani :D . E lumea
plina de poveste , e ceva magic care ne trezeste dimineata mai
voiosi ( adica nu-mi mai injur pisica in fiecare dimineata :D ).
 Sunt in permanenta ametita. Adica eram cand am inceput
acest post. Acum s-a mai ameliorat ( am ochelari din nou :D ),
dar inca mai traiesc pe baza de aer. Mananc mai nimic , datorita
unui obicei nesanatos pe care l-am tot hranit de cand m am intors
din Cehia , de a manca aer , presupun ca si de asta ametesc.
Dar , in orice caz , ametesc de fericire , e prea placuta atmosfera
asta si sper doar sa nu fie calmul de dinaintea furtunii...
 Urez tuturor un Craciun  fericit! Si va doresc tot ce-i mai bun ,
sa fiti si voi macar la fel de euforici ca mine...

Myriam ;)
  

Blower's daughter in Prague

 Inca de cand am coborat din  tren am inceput sa respir.
Intens. mi s au dilatat pupilele in asteptarea miraculosului.
Voiam sa vad tot , sa miros tot , sa cutreier tot , dar mai ales
sa simt tot  , sa ma invalui in aroma catifelata a orasului,
sa devin o parte din el , sa ma confund cu oamenii , cu multitudinea
de turisti care sa nu stie ca o parte din Praga ii urmareste.
 Voiam sa fiu blower's daughter , sa fiu o adiere , proaspata , 
sa ma fac simtita , lumea sa stie cine sunt , dar sa nu ma recunoasca,
sa mi simta caldura , dar sa nu o poata avea decat pentru scurt
timp.
  Si am reusit. Am reusit sa las o parte din mine in Praga. M-am
descompus in mii de farame , cele mai multe le-am adus acasa , aici
in acest loc , de unde tastez cuvinte fara sens , dar am lasat franturi
acolo , ca lumea sa ma simta.
  Mi-am lasat ganduri imprastiate pe strazi. Am lasat putina bucurie
pe bancile de langa primarie , am lasat uimire in turn , am lasat mandrie
si patriotism in fata scenei unde au cantat niste romani , am lasat veselie
in sufletele celor care ne-au ghidat si ne-au vazut razand , am lasat
o imagine in aparatele foto ale celor care s-au mirat vazandu'ne cantand , 
am lasat atat de multe. Eu m-am lasat acolo, m-am uitat acolo.
  si eram prea multa acolo , ca sa realizez ca plec , ca pierd vantul , ca
pierd mirosul de kurtosi , ca pierd plimbarile pe strazi noaptea , zambetele
aruncate strainilor , ca pierd povestea si farmecul  , ca pierd tot.
   Eu sunt acolo inca. Traiesc din amintire. Traiesc din sufletul meu
de acolo, din imaginile care insista sa mi aduca aminte , din franturile
ramase acolo.
   Sunt prezenta in catedrala. Acolo am ramas. Spirit vesnic . Sunt si
voi fi mereu in trenul catre Praga. Sunt spirit.sunt eu , vesnica.
   Si , acum realizand ca nu mai sunt fizic acolo , dar ca mult din viata
mea a ramas acolo , ma intreb unde o sa ma mai imprastii in lume?
O sa mi las un zambet in Paris , un cuvant soptit in Londra , o poveste
in Iasi , un zumzet energic in New York , o privire zambareata pe
strazile Amsterdamului si prima iubire de oras in Praga.
  Sunt atatea orase in lume , iar eu am viata , am suflet , sunt pala de
vant imprastiata in 4 zari , o sa raman in fiecare.
  si mi-aduc aminte de povestirile Inei in copou . Vreau sa ajung in
Romania , sa ma contopesc cu tara mea , vreau sa revad vlastarele
Orastiei din Starometska Pragai , vreau sa fiu vant , sa vad lumea.

si acum , scriind asta m-am transformat in spirit. nu mai exist ca
fizic , sunt un suflu , sunt prezenta din spatele tau ce te priveste ,
sunt fata vantului care-ti sopteste la ureche. Ma simti? Ma simti
adanc , o sa-ti raman in piele , o sa ma iubesti pentru ca sunt a ta
si a altor mii de locuri si o sa ma vrei aproape sa simti cat mai multe
franturi de ale mele impregnate in simturile tale. O sa ai parfumul
meu mereu , o sa fiu gandul unui tango care te bantuie  , o sa fiu
ceea ce iti lipseste cand esti singur , mereu prezenta , acolo. si stii
ca nu mint , stii ca sunt vesnica , ca nu ma poti uita , ca vrei sa ai mai
mult , ca vrei sa ma cunosti , sa stii cine sunt cu adevarat , sa simti
atingeri , reale , iar eu nu o sa ti pot oferi nimic. O sa ma dezintegrez
in rafale , in tornade de furie , in adieri romantice , o sa ma aiba o lume
intreaga , iar tu n-o sa ma poti simti. Si o sa ma vrei cu disperare.
O sa atingi cu mangaieri o tastatura incercand sa-ti gasesti vorbele
cu care sa mi spui cat de tare doresti , o sa-ti arcuiesti buzele rostind
soapte pe care decat alte adieri le pot prinde , o sa faci totul , fara sa
reusesti. Si atunci cand nu o sa te astepti , cand nu o sa stii , o sa fiu in
fata ta . si o sa ti doresti sa ma strangi in brate , pe mine , spirit , si
o sa ma descompun in bratele tale , dar o sa te inavalui! O sa simti mereu
parfumul meu. O sa fiu eu in tine si orice gest ai face o sa fiu eu
si nimeni altcineva. La fiecare pas o sa te impiedici , o sa simti...
O sa ma simti.

[ Te bantui deja cu ganduri. Oare cine sunt?Oare cine esti?]

Myriam Lacroche.