Un sarut nu e o crima

 Am debitat toate alea despre copiii din ziua de azi,
iar acum am ramas cu fixatia asta pe sarut. Nu ma
inteleg. De ce un sarut e o crima?
  Sa o luam cu inceputul. Sarutul e ceva nepermis.
E un furt , cand ii furi celuilalt buzele si gandurile,
ti le daruiesti tie , sau iti sunt daruite... Saruturile
furate sunt si mai nepermise. Pentru ca lasi impresia
de sarut pe buzele celuilalt mult timp dupa. Si te
lasi sa ratacesti prin gandurile aceluiasi si mai mult
timp.
    Cel mai placut e cand perechea din sarut face pe
justitiarul . Atunci , el decide ca vrea sa faca
pasul corect si sa te inchida pentru acest furt. Si,
atunci , exact la sfarsitul sarutului iti pune lacat,
te inchide intre gandurile lui , te inchide in inima
lui si poti simti fiecare bataie , poti sa te joci cu
toate astea... Poti sa-i faci inima sa i bata mai repede,
poti sa-l faci sa te viseze , poti sa l faci sa nu se mai
gandeasca la altceva decat la tine , la urmatorul sarut.
     Si atunci ... De ce un sarut e o crima? Pentru
ca atunci cand tot saruti si saruti si saruti , mereu,
mereu , mereu , intruna , intruna , intruna , iar
nimeni nu te inchide in suflet , devii un criminal
in serie. Si atunci , nimeni nu mai te saruta. Si
daca te saruti , comiti o crima cu fiecare atingere,
cu fiecare noua rasuflare...
    Si eu? Eu am comis o crima.Am sarutat.Si
nimeni nu m-a inchis. Am sarutat din nou. Si
nimeni nu m-a inchis. Si m-am oprit. Constiinta
mea nu mi-a permis sa mai fac acest lucru fara
sa fiu inchisa.
     Si acum? Ratacesc in libertate si caut omul
pe care sa-l sarut si sa ma inchida , sa-mi
linisteasca toate gandurile , caut omul pe care
sa-l inchid si eu...
     Si ii caut ochii caprui.



Myriam Lacroche.
 

Lumea

 Nu am mai scris de multicel. Nici nu am mai avut timp.
Dupa cum stim cu totii , acesta e sezonul olimpiadelor ,
iar eu una nu am scapat fara macar una sau doua pe
week-end. Bine recunosc, nici nu am mai avut vreun
sentiment inaltator sau ceva asemanator ,deci nici
din aceasta cauza nu am mai scris dar , oricum, acum
a venit momentul.
  Lumea de azi. Obisnuiam sa merg prin liceu si sa-i
privesc pe copii de clasa a5 a si  a6a si vazand ce stil
au , cat de cool sunt sa zic " vai dar eu nu eram asa
cand eram de varsta lor".
 Perfect normal. Dar e o uriasa diferenta intre generatii.
Totusi , nu sunt decat cu 3-4 ani mai mare decat ei.
Sunt putin mai conservatoare , dar totusi. Nu m-a
izbit aceasta diferenta total aiurea intre generatii pana
aseara cand fina mea a implinit un an. Nu despre ea
e vorba , ci despre sora ei , care va implini 10 ani.
   Are telefon mobil , sta pe mess , are cont de hi5,
e fana rbd , daca nu traia intr-un mediu cat de cat
normal ( normal insemna fara mobil si mess ), avea
si un palmares impresionant de barbatei de 10 ani
cu catre deja fusese ,, combinata ".
   Eu merg la niste cursuri si am avut curajul sa spun
ca primul meu sarut a fost la aproximativ 14 ani si
 m-am simtit total aiurea. De ce? Probabil pentru
ca mi s-a parut prea tarziu cand a zis trainerita 14 ani.
Da, m-am simtit aiurea. Pentru ca in comparatie
cu generatia care urmeaza , eu sunt deja un soi de fata
batrana.
    Si totusi. Cred ca prefer varianta mea. De cand am
intrat la liceu am inteles multe.  De ce aia de a9a te
priveau cu superioritate cand erai doar a 8a. Pai ,
nu am crezut niciodata ca 2 luni de scoala pot schimba
atat de multe.
    Revenind la verisoara mea , nu stiu cat e vina ei ,
a parintilor sau a educatiei.E vina generatiei. Are
colege pe care le cheama Jessica , care au multi bani
de cheltuit, etc , etc. Pai , un astfel de colectiv te schimba
in mod sigur.
   Unde au plecat copii inocenti? Unde sunt copiii care
asteptam sa vedem ca fac aceleasi nazbatii ca noi.
Probabil ca sunt gone with the wind.
   Intre timp eu raman cu dilemele adolecentine.Ma
tot intreb de ce naiba m-am simtit jenata sa vorbesc
despre un amarat de sarut? Nu e o crima. E ceva
normal de care ar trebui sa avem parte in fiecare
zi. Un sarut nu e o crima, totusi pentru mine e.


Pfff. Mai voorbim.


Myriam Lacroche

Tu

Tu
tu
tu
numai tu cand vei pleca
mangaierea
cu tine o vei purta
da, tu
mi-aduc aminte
erau vremuri cand
nu ne minteam
cand cuvintele cantau
si daca cerul
nori razleti ne daruia
ploaia lor ne curata
ce s-a intamplat de atunci nu stiu
stiu ca totul, totul e schimbat
s-a pierdut ceva
cantecul s-a risipit
cat de mult ne-a indepartat
tu
tu ai sa faci din mine zbor
ca sa cad cand mi-este dor
de-al tau suras
si vad din nou primaveri
patul verde proaspat
cand in iarba ne culcam
stelele noptii
stralucirea ochilor
purtau
imi spuneau ca suntem vii
ce
ce s-a intamplat de atunci nu stiu
stiu ca
stiu ca totul, totul e schimbat
a ruginit
a ruginit iarba, iarba
care ne primea
ochii s-au instrainat
tu, linistea dintr-un cuvant
tu, ai sa faci din mine vant
tu, cand vei pleca
stiu ca tu
o sa faci din mine zbor
am sa cad si mi-este dor
de-al tau suras
dar tu poti sa pleci
sa iei ce vrei
cantecul ce l-am avut
nu-l vei uita
da
tu, tu
tu ai dreptul sa ma alungi
noptile cu stele
mereu le vei vedea
tu
numai tu
da
tu
cand vei pleca
mangaierea mea
cu tine tu o vei lua
tu da tu
tu vrei sa dispari dar
in valurile mari pe mine
tu ma vei vedea

mi-aduc aminte
erau vremuri cand
nu ne minteam
cand cuvintele cantau
si daca cerul
nori razleti ne daruia
ploaia lor ne curata..


Tin sa precizez ca versurile nu imi apartin.
Sunt din melodia Tu - Iris cu Florin Chilian.
Imi plac prea mult ca sa nu le postez.
Stiti ce-mi mai place  sa ascult ? De ce?
Tot Iris cu Tudor Chirila.

Music Matters. Music is life.


Myriam Lacroche.

Crush my love down

  Ne prefacem ca totul e ok. In fiecare zi. Mintim.
Ne prefacem ca totul e ok. Dar stim in sinea noastra
ca nu e, ca visele cu fat-frumos , happy-endurile din
povesti si din filme sunt doar produsul imaginatiei
cuiva , care are darul de a ne readuce zambetul pe
buze pentru 5 minute , cam cat dureaza un happy-
ending.
  De ce insistam totusi sa credem in ce nu exista?
Cred ca ne place sa ne facem sperante. Eu , una ,
ador sa fiu ,, in love " . Nu m-am indragostit niciodata
cu adevarat , sau cel putin asa imi place sa cred , dar
chiar imi plac sperantele , imi place zambetul meu
de pretty much in love girl . Stiti cat de euforica se
poate simti o fata plina de sperante? Cineva care are
un vis? E o senzatie al naibii de placuta.  Zambesc
tot timpul si rad si sunt mai nebuna ca oricand. Cand
nu am o pasiune fulgeratoare , un vis , o speranta ,
sunt normala. Adica rad doar 2 ore pe zi , in loc de
obisnuitele 3-4 , nu mai glumesc la fel de mult , nu mai
am aceeasi sclipire in privire. Si ajung sa-mi duc
singura dorul. Si incerc sa fiu asa fara sperante .
  Uneori reusesc. Dar de cele mai multe ori , sincera
sa fiu nu prea-mi iese. Ok , glumeata si nebuna sunt tot
timpul , lucru pentru care am inceput sa ma invinovatesc
tot mai des. Pentru ca deep down , eu chiar nu simt
nevoia sa rad. E exact opusul. Cu toate astea , rad
mereu , ca ceilalti sa nu stie ce simt eu. E o masca doar ,
care ma face sa uit de mine.
  Simt nevoia sa fiu zguduita de ceva. Un cutremur ,
furtuna tropicala Erin sau mai stiu eu ce ciclon Ivan,
am nevoie de un Hiroshima care sa ma trezeasca la
realitatea de care sutn atat de departe.
  De ce nu pot sa am acel sparkle fara o speranta la
dragostea unui tip , care nici macar nu merita osteneala?
De ce sper ca fiecare urmator vis o sa fie acela care sa
merite osteneala? De fraiera. Pentru ca asa suntem noi,
fetele astea care doar speram.
  Si totusi... We can't possibly be crushed down by every
crush that comes to us. It's time to be strong. Si stiu
ca nu sunt singura in domeniu.
  Hai sa uitam pur si simplu de ei? Nu-i asa?
  Crush them down , we don't need 'em.

 You taught me to look much further. Yes , to a future
without you or with you. No necesities.



Myriam Lacroche

Ne place

Imi place ca ma faci sa rad
Chiar de-nautrul plange.
Imi place ca nu pot sa rad
De sufletul iti plange.

Imi place ca nu-ti pasa
Chiar daca ma doare.
Imi place ca imi pasa
Daca pe tine
                       Te doare.


Imi place sa privesc
Imagini de poveste
Imi place sa primesc
De umire
               Sa amutesc.


Mi-ar placea sa citesti
In gandurile mele
Mi-ar placea sa ghicesti
Ca sunt doar
              Ale tale.

Mi-ar placea sa stii
Ca tu esti
Mi-ar placea sa fii
Asa cum esti
                Cu mine .



Myriam Lacroche.

Noi doi

Noi doi
Nu suntem.
Noi doi
Oare vom fi?
O intrebare nerostita
De mult gandita
Oare si de tine?
Nu stiu.
Noi doi
Pe ritm de poezie
Si nu asa as vrea sa fie.
Noi doi
Mai mult .
Mai putin.
Noi doi.


Myriam Lacroche.

Te urasc

   Te urasc atunci cand imi zambesti , pentru ca vad
speranta in zambetul tau. Te urasc atunci cand
zambesti , pentru ca nu imi zambesti mie.
     Te urasc atunci cand ma privesti pentru ca ai
ochii prea senini si gandul prea profund. Te urasc
atunci cand privesti si iti vad ochii adanciti in poveste ,
nu ma privesti pe mine.
     Te urasc atunci cand te porti frumos cu mine pentru
ca nu stii ca imi dai sperante cu fiecare gest de politete
in plus pe care il faci.
      Te urasc atunci cand esti langa mine pentru ca mereu
vii atunci cand mi-am ratacit curajul de a-ti spune macar
un cuvant.
        Te urasc atunci cand imi impartasesti orice parere,
si orice gand si orice vis... Si orice as spune asta ai spune
si tu...
          Te urasc pentru ceea ce esti.

          Dar stii ce urasc cel mai tare?
 
Faptul ca nu-mi esti alaturi ca sa te pot uri mereu.
Faptul ca nu stiu ce sa fac pentru ca mi-e frica sa nu-mi
devii indispensabil...

Urasc! Urasc! Urasc !
Te urasc!
Pentru ca nu vreau ca eu sa fiu prima , pentru ca nu vrei
tu sa fii primul si asa nu vom fi niciodata.
Te urasc!
Pentru ca eu stiu ca vreau sa te pot cunoaste , dar tu nu-mi
spui nimic . Nu stiu nici ce vrei , nici cine esti  , nici ce cauti
aici , in viata mea...
Si totusi esti.
Nu vreau sa pleci.
Vreau sa-ti explici prezenta.
Dar cand?
Astept.

Tempus edax verum.
( S-a adeverit zicala ).


Myriam Lacroche.

Cand ti se implineste o dorinta

  Ce-si doresc femeile? Femeile isi doresc priviri lungi , dar
nu insistente , cum spunea unul din blog-urile mele preferate.
 Isi doresc un tip care sa le minta ca sunt frumoase si speciale,
ca sunt fix ce ii lipseste lui , jumatati , dragoste eterna si alte
prostii de acest gen.
    Evident , dorinta nu se implineste asa de repede. Apare un
tip , sa zicem ca rusul , care gaseste o gheisa pe masura lui ,
care , isi doreste si ea ceva mai mult , o sarutare  , o atingere,
iar rusul , surpriza : nu e in stare. Toata puterea , gloria ,
totul , totul , totul , dispare din ce parea rusul. Rusul e doar un
ideal. Nu e ceva real.
    Si apoi... Frantuzoaica ramane ganditoare. Rusul nici macar nu
se uita la mine. Poate ca cineva acolo sus ma iubeste si a vrut
ceva mai bun pentru ea. Poate.
     De ce nu apare nici un rus care sa se intereseze de ea? De ce?
De ce ? De ce? De ce nici macar o tentativa nereusita de rus nu
ramane prins in plasa ei? Are ochiurile prea largi acea plasa?
      Deodata se intampla. Neromantic. Neperfect. Orice vreti voi
dar cu ne , nu , in si orice alt prefix negativ pe care il mai stiti.
       Rusul ideal este un tip obsedat de melodia preferata a
frantuzoaicei adica aia cu ,, dusmanii-mi poarta pica dar n-au
valoarea mea " Etc. Este blond , pitic , cu o acnee adorabila , cu
fite de mare bastan.
        Ma intreaba cineva pe mess : Why god why?
  
         Chiar asa: Why on earth God?


Myriam Lacroche.