Lumea

 Nu am mai scris de multicel. Nici nu am mai avut timp.
Dupa cum stim cu totii , acesta e sezonul olimpiadelor ,
iar eu una nu am scapat fara macar una sau doua pe
week-end. Bine recunosc, nici nu am mai avut vreun
sentiment inaltator sau ceva asemanator ,deci nici
din aceasta cauza nu am mai scris dar , oricum, acum
a venit momentul.
  Lumea de azi. Obisnuiam sa merg prin liceu si sa-i
privesc pe copii de clasa a5 a si  a6a si vazand ce stil
au , cat de cool sunt sa zic " vai dar eu nu eram asa
cand eram de varsta lor".
 Perfect normal. Dar e o uriasa diferenta intre generatii.
Totusi , nu sunt decat cu 3-4 ani mai mare decat ei.
Sunt putin mai conservatoare , dar totusi. Nu m-a
izbit aceasta diferenta total aiurea intre generatii pana
aseara cand fina mea a implinit un an. Nu despre ea
e vorba , ci despre sora ei , care va implini 10 ani.
   Are telefon mobil , sta pe mess , are cont de hi5,
e fana rbd , daca nu traia intr-un mediu cat de cat
normal ( normal insemna fara mobil si mess ), avea
si un palmares impresionant de barbatei de 10 ani
cu catre deja fusese ,, combinata ".
   Eu merg la niste cursuri si am avut curajul sa spun
ca primul meu sarut a fost la aproximativ 14 ani si
 m-am simtit total aiurea. De ce? Probabil pentru
ca mi s-a parut prea tarziu cand a zis trainerita 14 ani.
Da, m-am simtit aiurea. Pentru ca in comparatie
cu generatia care urmeaza , eu sunt deja un soi de fata
batrana.
    Si totusi. Cred ca prefer varianta mea. De cand am
intrat la liceu am inteles multe.  De ce aia de a9a te
priveau cu superioritate cand erai doar a 8a. Pai ,
nu am crezut niciodata ca 2 luni de scoala pot schimba
atat de multe.
    Revenind la verisoara mea , nu stiu cat e vina ei ,
a parintilor sau a educatiei.E vina generatiei. Are
colege pe care le cheama Jessica , care au multi bani
de cheltuit, etc , etc. Pai , un astfel de colectiv te schimba
in mod sigur.
   Unde au plecat copii inocenti? Unde sunt copiii care
asteptam sa vedem ca fac aceleasi nazbatii ca noi.
Probabil ca sunt gone with the wind.
   Intre timp eu raman cu dilemele adolecentine.Ma
tot intreb de ce naiba m-am simtit jenata sa vorbesc
despre un amarat de sarut? Nu e o crima. E ceva
normal de care ar trebui sa avem parte in fiecare
zi. Un sarut nu e o crima, totusi pentru mine e.


Pfff. Mai voorbim.


Myriam Lacroche