Un sarut nu e o crima

 Am debitat toate alea despre copiii din ziua de azi,
iar acum am ramas cu fixatia asta pe sarut. Nu ma
inteleg. De ce un sarut e o crima?
  Sa o luam cu inceputul. Sarutul e ceva nepermis.
E un furt , cand ii furi celuilalt buzele si gandurile,
ti le daruiesti tie , sau iti sunt daruite... Saruturile
furate sunt si mai nepermise. Pentru ca lasi impresia
de sarut pe buzele celuilalt mult timp dupa. Si te
lasi sa ratacesti prin gandurile aceluiasi si mai mult
timp.
    Cel mai placut e cand perechea din sarut face pe
justitiarul . Atunci , el decide ca vrea sa faca
pasul corect si sa te inchida pentru acest furt. Si,
atunci , exact la sfarsitul sarutului iti pune lacat,
te inchide intre gandurile lui , te inchide in inima
lui si poti simti fiecare bataie , poti sa te joci cu
toate astea... Poti sa-i faci inima sa i bata mai repede,
poti sa-l faci sa te viseze , poti sa l faci sa nu se mai
gandeasca la altceva decat la tine , la urmatorul sarut.
     Si atunci ... De ce un sarut e o crima? Pentru
ca atunci cand tot saruti si saruti si saruti , mereu,
mereu , mereu , intruna , intruna , intruna , iar
nimeni nu te inchide in suflet , devii un criminal
in serie. Si atunci , nimeni nu mai te saruta. Si
daca te saruti , comiti o crima cu fiecare atingere,
cu fiecare noua rasuflare...
    Si eu? Eu am comis o crima.Am sarutat.Si
nimeni nu m-a inchis. Am sarutat din nou. Si
nimeni nu m-a inchis. Si m-am oprit. Constiinta
mea nu mi-a permis sa mai fac acest lucru fara
sa fiu inchisa.
     Si acum? Ratacesc in libertate si caut omul
pe care sa-l sarut si sa ma inchida , sa-mi
linisteasca toate gandurile , caut omul pe care
sa-l inchid si eu...
     Si ii caut ochii caprui.



Myriam Lacroche.