Nu-ti dai seama cat ti-e de dor de cineva , decat
atunci cand nu-l vezi pentru o perioada de timp ,
sau nu ai nici o veste de la acea persoana pentru
acelasi scurt interval.
Am avut o bucurie inexplicabila zilele astea sa
vorbesc cu 2 prieteni: prima , o ea , desi e mai
tot timpul on-line , nu prea ne vorbim si a fost
placut sa impartasim cateva cuvinte.
Al doilea , un el , care nu a mai fost online de
duminica trecuta cred , iar atunci cand l-am vazut
on-line am tresarit de bucurie , pentru ca voiam
sa stie atat de multe si voiam sa stiu atat de multe.
Desi nu am petrecut mult timp impreuna in
real life time [ e student la cluj , dragul de el ] , am
vorbit mult prea mult ca sa nu ma bucur de prezenta
lui in permanenta.
Din cand in cand , mi-a sosit cate un gand bun si
dintr-un colt indepartat al lumii , de la cineva care se
pare ca asteapta cu nerabdare intoarcerea acasa , desi
se va intampla dupa primul nostru revelion impreuna
si totusi despartiti de multi kilometri.
Un alt prieten a aparut on-line azi si desi nu mi-am
permis sa-i spun buna , ce mai faci? pentru ca sunt
destul de multe greseli de ambele parti care ne despart ,
am tresarit din nou la gandul ca nu mai stiu nimic de el ,
ca poate e vina mea , dar nu am ce sa fac...
Am visat toata noaptea. L-am visat tocmai pe acest
prieten care mi spunea sa ne mai vedem candva , ca e
pacat. M-am trezit cu un zambet pe buze si cu convingerea
ferma ca trebuie sa fac ceva. Pana acum nu am facut
nimic , dar trebuie sa fac ceva , pentru propria-mi constiinta.
Au existat si situatii care au devenit ce nu trebuiau sa
devina si nu stiu a cui e vina , dar am simtit ca totul a evoluat
fara mine , eu nu am dat unda verde pentru nimic , si totusi
lucrurile au luat-o razna. Da , poate ca trebuia sa spun stop,
nu sa ma ascund , dar avand in vedere ca pentru a se dezvolta
ceva , era nevoie si de mine , iar eu nu am fost acolo , nu , nu
e vina mea.
Uneori , ma simt singura . Dar , stiind ca
desi nu e , totusi e undeva , ma calmez fix atunci
cand imi trimite in zbor adieri calde pline de el.
Nopate buna va doresc ,
julie
comme si tu etais ici , comme j'etais ici dans tes bras.
luni, 29 decembrie 2008
sâmbătă, 27 decembrie 2008
Mister.
Si am reusit sa pastrez misterul. Am reusit sa tac din
gura , sa tin un secret si sunt mandra de asta. Asa cum
nici eu nu voiam sa aflu ce cadouri urma sa puna "mosu"
sub brad , asa am reusit sa tin secret, desi am exagerat
pe alocuri.
si ce e misterul? E un sentiment , o emotie , entuziasm ,
secret , e o parte din suflet. E starea aia in care-ti doresti
foarte tare ceva , dar nu reusesti sa obtii pentru ca nu
stii ceea ce e.
uneori e si teama de necunoscut. E ca vantul , pe care
il poti simti , dar nu-l poti vedea , e ca un parfum mistic
ce te invaluie si te sufoca , simtindu-ti dorinta disperata
de a-l putea cuprinde pe tot in sufletul tau.
E dorinta de a vedea ce se ascunde in spatele aparentelor,
in spatele unui val care flutura usor , e dorinta de a avea
ceea ce nu ai avut pana acum , e dorinta de a fi cu tine.
E un gand care strabate mii de kilometri , e o poveste
cu final fericit , e o rola de film din anii 40 , e un fir de par ,
un graunte de fericire.
e un secret atat de bine pastrat , incat nu-l pot sti decat 2
oameni care au devenit unul singur. E ceva vechi , care
exista de mii de ani si totusi nou , pentru ca in fiecare zi
devine altceva in altcineva .
E speranta , fericire si euforie. E magie , poveste , clinchet
de clopotei. E lumina de la capatul fiecarei zile .
Noi suntem mister.
Julie.
gura , sa tin un secret si sunt mandra de asta. Asa cum
nici eu nu voiam sa aflu ce cadouri urma sa puna "mosu"
sub brad , asa am reusit sa tin secret, desi am exagerat
pe alocuri.
si ce e misterul? E un sentiment , o emotie , entuziasm ,
secret , e o parte din suflet. E starea aia in care-ti doresti
foarte tare ceva , dar nu reusesti sa obtii pentru ca nu
stii ceea ce e.
uneori e si teama de necunoscut. E ca vantul , pe care
il poti simti , dar nu-l poti vedea , e ca un parfum mistic
ce te invaluie si te sufoca , simtindu-ti dorinta disperata
de a-l putea cuprinde pe tot in sufletul tau.
E dorinta de a vedea ce se ascunde in spatele aparentelor,
in spatele unui val care flutura usor , e dorinta de a avea
ceea ce nu ai avut pana acum , e dorinta de a fi cu tine.
E un gand care strabate mii de kilometri , e o poveste
cu final fericit , e o rola de film din anii 40 , e un fir de par ,
un graunte de fericire.
e un secret atat de bine pastrat , incat nu-l pot sti decat 2
oameni care au devenit unul singur. E ceva vechi , care
exista de mii de ani si totusi nou , pentru ca in fiecare zi
devine altceva in altcineva .
E speranta , fericire si euforie. E magie , poveste , clinchet
de clopotei. E lumina de la capatul fiecarei zile .
Noi suntem mister.
Julie.
vineri, 26 decembrie 2008
In clipe ca acestea , nimic nu ma mai poate calma
prea tare. Poate doar gandul ca poate , maine
seara merg la patinoar si ca poate , maine seara
o sa reusesc sa conving pe cineva sa ma insoteasca
undeva;;).
Pe langa asta , vreau sa va recomand cu caldura
cateva melodii, care din pacate nu au mers afisate
in format audio , so i'll just tell you about them:|
Goran Bregovic - Tango ( e ok si varianta underground).
Chad Kroeger - Hero
Jason Mraz-If it kills me + Lucky ( feat Colbie Caillat)
Hoobastank- The reason
Goran Bregovic - Delicious solitude
Goran Bregovic - Ausencia ( feat Cesaria Evora )
In rest , nu va pot ura decat sarbatori fericite alaturi de cei dragi.
P.S. Catre persoana care chiar vreau sa asculte melodiile
astea , stiu ca nu exista alta cale [si daca ti le dau pe mess
stiu ca nu le asculti , ca asa faci de obicei. Poate acu reusesti
sa le ceri fara sa le ofer. In afara de hero ;) , e de la sine inteles.]
Iulia.
joi, 25 decembrie 2008
Craciun.
Craciunul asta a avut mult farmec doar in
momentul in care l-am revazut pe un om de care
imi era tare dor, apoi evaporandu-se lasand loc
unor nervi si unei oboseli indreptatite de situatia
curenta.
Mama mea e nascuta de Craciun, ocazie pentru toate
rudele din univers sa vina la noi acasa si ocazie pentru
noi sa facem curat cu 2 saptamani inainte urmand
ca de ajun sa retusam tot, precum si prilej de a face
2 tone de mancare pentru numerosii oaspeti.
De asemenea , nimic nu s-a schimbat din anii trecuti,
poate decat eu. Nervii sunt aceiasi , dar , in trecut
erau calmati de asteptarea unei surprize. Nu neaparat
ca astept cine stie ce cadouri , dar m-am saturat sa
stiu tot. Vreau sa nu mai aflu nimic , sa fie tot secret,
sa ma mut intr-o lume numai a mea , in care sa nu aiba
acces nimeni.
De cand am inceput post-ul casa s-a umplut si a si
fulguit. ( see , i told you it would snow:D ) , iar dispozitia
mea o sa se modifice din nou inspre si mai rau cand
o sa apara matusa mea. Cea cu fiul etalon cu prietena.
Da. au mai trecut 4 ore de cand a venit matusa , care
a sarit peste orice grosolanie , din fericire , dar am avut
un punct critic , in care a trebuit sa ma duc sus , sa ma
refugiez in bratele lui toni si sa incerc sa rezist tuturor
celor care veneau sus ca sa ma cheme sa mananc tortul
la care am muncit azi de dimineata ca sa iasa un mare
naspa pleostit pentru ca a fost facut in graba. Nici macar
vinul nu era demidulce , ci demisec si nici de ala n am
baut prea mult.
Ce pot sa zic? Asta e definitia Craciunului. Asa a fost
si anul trecut. Un mare naspa in care le spui oamenilor
ce mai faci , cat de bine iti merge , cati de 10 ai la scoala,
ce ti mai face prietenul inexistent.
Cat despre magie... The heck with it. nu mai e de vreo 2 ani
si nici nu o sa mai fie prea curand. Sunt prea mare ca
sa mai fie placut.
Doar la gandul ca vine revelionul , care in mod sigur
o sa fie crazyyyyy , ma mai relaxez un pic. Vreau sa chem
pe cineva pe la mine acasa zilele astea , sa ies in oras pana
in revelion , sa ma simt bine , sa ma relaxez , la naiba ,
m-am saturat de stresul asta permanent si de oameni
pentru care trebuie sa fac ceva tot timpul.
Dar de maine fac numai ce vreau eu.
momentul in care l-am revazut pe un om de care
imi era tare dor, apoi evaporandu-se lasand loc
unor nervi si unei oboseli indreptatite de situatia
curenta.
Mama mea e nascuta de Craciun, ocazie pentru toate
rudele din univers sa vina la noi acasa si ocazie pentru
noi sa facem curat cu 2 saptamani inainte urmand
ca de ajun sa retusam tot, precum si prilej de a face
2 tone de mancare pentru numerosii oaspeti.
De asemenea , nimic nu s-a schimbat din anii trecuti,
poate decat eu. Nervii sunt aceiasi , dar , in trecut
erau calmati de asteptarea unei surprize. Nu neaparat
ca astept cine stie ce cadouri , dar m-am saturat sa
stiu tot. Vreau sa nu mai aflu nimic , sa fie tot secret,
sa ma mut intr-o lume numai a mea , in care sa nu aiba
acces nimeni.
De cand am inceput post-ul casa s-a umplut si a si
fulguit. ( see , i told you it would snow:D ) , iar dispozitia
mea o sa se modifice din nou inspre si mai rau cand
o sa apara matusa mea. Cea cu fiul etalon cu prietena.
Da. au mai trecut 4 ore de cand a venit matusa , care
a sarit peste orice grosolanie , din fericire , dar am avut
un punct critic , in care a trebuit sa ma duc sus , sa ma
refugiez in bratele lui toni si sa incerc sa rezist tuturor
celor care veneau sus ca sa ma cheme sa mananc tortul
la care am muncit azi de dimineata ca sa iasa un mare
naspa pleostit pentru ca a fost facut in graba. Nici macar
vinul nu era demidulce , ci demisec si nici de ala n am
baut prea mult.
Ce pot sa zic? Asta e definitia Craciunului. Asa a fost
si anul trecut. Un mare naspa in care le spui oamenilor
ce mai faci , cat de bine iti merge , cati de 10 ai la scoala,
ce ti mai face prietenul inexistent.
Cat despre magie... The heck with it. nu mai e de vreo 2 ani
si nici nu o sa mai fie prea curand. Sunt prea mare ca
sa mai fie placut.
Doar la gandul ca vine revelionul , care in mod sigur
o sa fie crazyyyyy , ma mai relaxez un pic. Vreau sa chem
pe cineva pe la mine acasa zilele astea , sa ies in oras pana
in revelion , sa ma simt bine , sa ma relaxez , la naiba ,
m-am saturat de stresul asta permanent si de oameni
pentru care trebuie sa fac ceva tot timpul.
Dar de maine fac numai ce vreau eu.
duminică, 21 decembrie 2008
De ziua mea
Desi nici nu mi-am dat seama ca e ziua mea pana
nu am primit un mesaj , desi stiam ca azi urma sa
fie Sf. Iuliana , cu toate astea am reusit sa zicem
sa o serbez , desi neintentionat.
Dupa o absenta de aproximativ un an de pe ringul
patinatorilor am reusit sa revin in lumina reflectoarelor.
Evident , ca o vedeta ce sunt , am fost recunoscuta
de toti fanii mei , care m-au intrebat pe toata durata
seriei daca invat in Caragiale. Ajungand acasa am realizat
ca principalul meu fan era chiar Sebi! febletea colegelor
mele de grupa la engleza . Da fetelor , am fost cu Sebi
la patinoar, stiu sunt groaznica , ma urati , dar da , si
eu va iubesc :). Ziceti mersi ca nu am fost cu Fabio :)).
Am avut un noroc fantastic. Gheata a fost facuta la
timp , patinele au mers bine , au fost reflectoarele aprinse
inca din primele minute , nu am cazut , compania a fost
foarte placuta , totul a fost mai mult decat ok.
Apoi ajungand acasa , am avut ocazia sa ma delectez
cu un film foarte dragut , asa ca desert dupa felul principal.
Sarbatorile se anunta foarte dragute anul asta , sau
cel putin vacanta. Desi am multa treaba acasa , gasesc timp
si pentru alte chestii , cum ar fi mersul cu colindul la profi,
sau mersul in oras cu bebe ca sa-i cumpere ceva lui alex
de craciun :). [ Fac progrese ;)) ] . Poate merge si pisi cu
noi sa cumpere si ea o carte pentru soferi incepatori ;). Eu
o sa ma multumesc cu privitul desi incep sa am tot mai multe
remuscari ca nu le-am luat nimic alor mei. Adica le-am luat
cate ceva de prin Cehia , cel putin mamei , dar imi place
prea tare sa fac shopping , adica shopping de craciun. E singura
perioada in care chiar imi place sa ma amestec in aglomeratie.
Azi e ziua mea , pentru a 3 a oara anul acesta. ;)). Da , stiu
ce de zile! Dar , spre deosebire de celelalte zile , azi am inceput
inca de cand m-am trezit sa ma gandesc la tot ce am realizat
anul acesta , la oamenii din viata mea , la cei ce nu mai sunt si
mi-as dori sa mai fie , la toti cei care ar trebui sa fie langa mine
si nu sunt si din fericire la cei al caror loc e langa mine si sunt
langa mine.
Si iata si cadoul cel mai important de ziua mea care a aparut
fix acum cand scriu acest post : apartament mobilat dar nelocuit
cu sistem home-cinema , de inchiriat pentru revelion. Deci ,
in sfarsit scap de incertitudine. O sa incep anul nou cu o super
petrecere si cu noi prieteni.
Astfel , ziua de azi devine fantastica , m-am simtit grozav
inca din prima clipa in care m-am trezit pana acum , cand probabil
o sa ma duc la culcare pentru ca sunt destul de obosita, patinele
nu-s lucru usor :).
In ceea ce priveste vremea de afara , premonitiile mele nu
sunt asa de puternice , dar speranta ramane. Speranta ca va fi
totul asa cum trebuie , adica va ninge de Craciun.
Ca o sa ma simt bine de rev si ca in sfarsit tot ce imi doresc
capata un sens si o culoare e deja o certitudine.
O noapte buna va urez tuturor ,
Mai ales fanilor mei ;)
Iulia
nu am primit un mesaj , desi stiam ca azi urma sa
fie Sf. Iuliana , cu toate astea am reusit sa zicem
sa o serbez , desi neintentionat.
Dupa o absenta de aproximativ un an de pe ringul
patinatorilor am reusit sa revin in lumina reflectoarelor.
Evident , ca o vedeta ce sunt , am fost recunoscuta
de toti fanii mei , care m-au intrebat pe toata durata
seriei daca invat in Caragiale. Ajungand acasa am realizat
ca principalul meu fan era chiar Sebi! febletea colegelor
mele de grupa la engleza . Da fetelor , am fost cu Sebi
la patinoar, stiu sunt groaznica , ma urati , dar da , si
eu va iubesc :). Ziceti mersi ca nu am fost cu Fabio :)).
Am avut un noroc fantastic. Gheata a fost facuta la
timp , patinele au mers bine , au fost reflectoarele aprinse
inca din primele minute , nu am cazut , compania a fost
foarte placuta , totul a fost mai mult decat ok.
Apoi ajungand acasa , am avut ocazia sa ma delectez
cu un film foarte dragut , asa ca desert dupa felul principal.
Sarbatorile se anunta foarte dragute anul asta , sau
cel putin vacanta. Desi am multa treaba acasa , gasesc timp
si pentru alte chestii , cum ar fi mersul cu colindul la profi,
sau mersul in oras cu bebe ca sa-i cumpere ceva lui alex
de craciun :). [ Fac progrese ;)) ] . Poate merge si pisi cu
noi sa cumpere si ea o carte pentru soferi incepatori ;). Eu
o sa ma multumesc cu privitul desi incep sa am tot mai multe
remuscari ca nu le-am luat nimic alor mei. Adica le-am luat
cate ceva de prin Cehia , cel putin mamei , dar imi place
prea tare sa fac shopping , adica shopping de craciun. E singura
perioada in care chiar imi place sa ma amestec in aglomeratie.
Azi e ziua mea , pentru a 3 a oara anul acesta. ;)). Da , stiu
ce de zile! Dar , spre deosebire de celelalte zile , azi am inceput
inca de cand m-am trezit sa ma gandesc la tot ce am realizat
anul acesta , la oamenii din viata mea , la cei ce nu mai sunt si
mi-as dori sa mai fie , la toti cei care ar trebui sa fie langa mine
si nu sunt si din fericire la cei al caror loc e langa mine si sunt
langa mine.
Si iata si cadoul cel mai important de ziua mea care a aparut
fix acum cand scriu acest post : apartament mobilat dar nelocuit
cu sistem home-cinema , de inchiriat pentru revelion. Deci ,
in sfarsit scap de incertitudine. O sa incep anul nou cu o super
petrecere si cu noi prieteni.
Astfel , ziua de azi devine fantastica , m-am simtit grozav
inca din prima clipa in care m-am trezit pana acum , cand probabil
o sa ma duc la culcare pentru ca sunt destul de obosita, patinele
nu-s lucru usor :).
In ceea ce priveste vremea de afara , premonitiile mele nu
sunt asa de puternice , dar speranta ramane. Speranta ca va fi
totul asa cum trebuie , adica va ninge de Craciun.
Ca o sa ma simt bine de rev si ca in sfarsit tot ce imi doresc
capata un sens si o culoare e deja o certitudine.
O noapte buna va urez tuturor ,
Mai ales fanilor mei ;)
Iulia
sâmbătă, 20 decembrie 2008
Magia Craciunului
E incredibil ce poate sa faca o sarbatoare asa de faina
cum e Craciunul pentru oameni. Personal , sunt cu gura
pana la urechi de aseara , dar zambesc incontinuu de vreo
3 zile.
De ce sunt cu gura pana la urechi? Pai , daca pana si tata
a fost cuprins oarecum de spiritul sarabtorilor si s-a apucat
sa-mi faca mie!!! farse la telefon si sa rada apoi cu pofta ( rar
face asta ) , e clar ca se intampla ceva.
E ceva in aer , pluteste si ne invaluie. Mamei ii mirosea
aseara a sarmale in casa , desi inca nu am gatit nimic, tata se
joaca cu pisoiul mai mult ca oricand si ii surprind zambete pe
sub mustata tot timpul , pisoiul e mai dragastos ca oricand ,
bebe si paun sunt mai ...:X ca niciodata , pisi e mai confuza ca
oricand , eu fiind cea mai vesela ca pot sa-i observ pe toti.
Azi , facand curat cu mama , ascultam colinde de Craciun , ca
sa-i fac ei un moft si , ori pentru ca am eu dispozitia necesara
si nu mai sunt asa posaca , ori pentru ca are mama dispozitia
necesara , trancanim cum nu am mai trancanit de multe despre
tot felul de tampenii ;;).
Toata lumea pare vesela , mai buna , mai dispusa sa cedeze
la rigiditatile de zi cu zi. Orgolii sunt calcate , muuulte daruri
sunt schimbate , multe bucurii , viata si culoare.
Imi place. Am eu un feeling din asta foarte fain asa , cum nu
am avut decat in secunda 1 cand am facut 16 ani :D . E lumea
plina de poveste , e ceva magic care ne trezeste dimineata mai
voiosi ( adica nu-mi mai injur pisica in fiecare dimineata :D ).
Sunt in permanenta ametita. Adica eram cand am inceput
acest post. Acum s-a mai ameliorat ( am ochelari din nou :D ),
dar inca mai traiesc pe baza de aer. Mananc mai nimic , datorita
unui obicei nesanatos pe care l-am tot hranit de cand m am intors
din Cehia , de a manca aer , presupun ca si de asta ametesc.
Dar , in orice caz , ametesc de fericire , e prea placuta atmosfera
asta si sper doar sa nu fie calmul de dinaintea furtunii...
Urez tuturor un Craciun fericit! Si va doresc tot ce-i mai bun ,
sa fiti si voi macar la fel de euforici ca mine...
Myriam ;)
cum e Craciunul pentru oameni. Personal , sunt cu gura
pana la urechi de aseara , dar zambesc incontinuu de vreo
3 zile.
De ce sunt cu gura pana la urechi? Pai , daca pana si tata
a fost cuprins oarecum de spiritul sarabtorilor si s-a apucat
sa-mi faca mie!!! farse la telefon si sa rada apoi cu pofta ( rar
face asta ) , e clar ca se intampla ceva.
E ceva in aer , pluteste si ne invaluie. Mamei ii mirosea
aseara a sarmale in casa , desi inca nu am gatit nimic, tata se
joaca cu pisoiul mai mult ca oricand si ii surprind zambete pe
sub mustata tot timpul , pisoiul e mai dragastos ca oricand ,
bebe si paun sunt mai ...:X ca niciodata , pisi e mai confuza ca
oricand , eu fiind cea mai vesela ca pot sa-i observ pe toti.
Azi , facand curat cu mama , ascultam colinde de Craciun , ca
sa-i fac ei un moft si , ori pentru ca am eu dispozitia necesara
si nu mai sunt asa posaca , ori pentru ca are mama dispozitia
necesara , trancanim cum nu am mai trancanit de multe despre
tot felul de tampenii ;;).
Toata lumea pare vesela , mai buna , mai dispusa sa cedeze
la rigiditatile de zi cu zi. Orgolii sunt calcate , muuulte daruri
sunt schimbate , multe bucurii , viata si culoare.
Imi place. Am eu un feeling din asta foarte fain asa , cum nu
am avut decat in secunda 1 cand am facut 16 ani :D . E lumea
plina de poveste , e ceva magic care ne trezeste dimineata mai
voiosi ( adica nu-mi mai injur pisica in fiecare dimineata :D ).
Sunt in permanenta ametita. Adica eram cand am inceput
acest post. Acum s-a mai ameliorat ( am ochelari din nou :D ),
dar inca mai traiesc pe baza de aer. Mananc mai nimic , datorita
unui obicei nesanatos pe care l-am tot hranit de cand m am intors
din Cehia , de a manca aer , presupun ca si de asta ametesc.
Dar , in orice caz , ametesc de fericire , e prea placuta atmosfera
asta si sper doar sa nu fie calmul de dinaintea furtunii...
Urez tuturor un Craciun fericit! Si va doresc tot ce-i mai bun ,
sa fiti si voi macar la fel de euforici ca mine...
Myriam ;)
Restul e tacere.
Da , sunt impresionata. In sensul bun al cuvantului.
Ce scrie pe cinemagia.ro:
Nu-i usor sa ai un tata celebru. Tanarul GRIG este fiul unei vedete a Teatrului National, acum aproape 100 de ani. Dar propriul sau bilant este oarecum dezamagitor. Prea scund pentru scena, prea timid cu femeile, prea excesiv in stilul de viata, fiul e pe cale sa comita greseala capitala, pacatul de neiertat in ochii tatalui: sa regizeze un film de cinema! Il viseaza ca pe cel mai grandios si mai lung film realizat vreodata. Va fi reconstitutirea fidela a razboiului cu turcii, prin care Romania isi cucerise independenta cu 35 de ani in urma...
LEON, un mosier local atins de deliruri mesianice si auto-proclamat Patron al Artelor, devine finantatorul intregii afaceri. Tot el devine, pe rind, protectorul lui Grig, dascalul sau, parinte substituit, partener necinstit si dusman pe viata. Dar va putea GAUMONDE, compania franceza ce controleaza piata cinematografica aproape peste tot in Europa, sa accepte competitia cu o productie independenta de o asemenea amploare? Si daca da, va obtine Grig, prin aceasta victorie, respectul tatalui sau?
O poveste (in mare parte) adevarata.
Ce spun eu:
Surprinzator. Uimitor de colorat pentru noi. Fara ceausism ,
placut , cu umor ( desi pe alocuri usor penibil ) , quite a nice
plot i would say , actori necunoscuti si totusi recunoscuti cu
usurinta .
Marius Vizante este genial. Era de departe omul cel mai potrivit.
Iar interepretul lui Leon este la fel de bun
Cinematografia face pasi catre un viitor mai colorat.
Ma simt implinita si oarecum patriota in seara asta :).
Ce imi place la filmul asta si nu mi-a placut la California
Dreamin'? Pai , nu prezinta tot ce nu-i bun la romani , nu
ne arata betivi , desfranate si disperare , vise care nu-s
plauzibile. Ne arata o alta epoca , placuta si regretata a
Romaniei.
Am ras cand :
- tatal lui Grig il alerga
- cand Grig merge la rege si fiind intrebat cati ani are
raspunde mai intai 25 , apoi la repetarea intrebarii 19 :).
De fapt , are 27 de ani , este mic de inaltime si complexat
de asta.
- cand se intalnescu cu ghicitoarea interpretata de
Marilena Chelaru ( mi-a adus aminte de propria mea
interpretare a unei tiganci ghicitoare :) )
Da , un film bun. Romanesc.
Noapte buna .
Iulia.
Ce scrie pe cinemagia.ro:
Nu-i usor sa ai un tata celebru. Tanarul GRIG este fiul unei vedete a Teatrului National, acum aproape 100 de ani. Dar propriul sau bilant este oarecum dezamagitor. Prea scund pentru scena, prea timid cu femeile, prea excesiv in stilul de viata, fiul e pe cale sa comita greseala capitala, pacatul de neiertat in ochii tatalui: sa regizeze un film de cinema! Il viseaza ca pe cel mai grandios si mai lung film realizat vreodata. Va fi reconstitutirea fidela a razboiului cu turcii, prin care Romania isi cucerise independenta cu 35 de ani in urma...
LEON, un mosier local atins de deliruri mesianice si auto-proclamat Patron al Artelor, devine finantatorul intregii afaceri. Tot el devine, pe rind, protectorul lui Grig, dascalul sau, parinte substituit, partener necinstit si dusman pe viata. Dar va putea GAUMONDE, compania franceza ce controleaza piata cinematografica aproape peste tot in Europa, sa accepte competitia cu o productie independenta de o asemenea amploare? Si daca da, va obtine Grig, prin aceasta victorie, respectul tatalui sau?
O poveste (in mare parte) adevarata.
Ce spun eu:
Surprinzator. Uimitor de colorat pentru noi. Fara ceausism ,
placut , cu umor ( desi pe alocuri usor penibil ) , quite a nice
plot i would say , actori necunoscuti si totusi recunoscuti cu
usurinta .
Marius Vizante este genial. Era de departe omul cel mai potrivit.
Iar interepretul lui Leon este la fel de bun
Cinematografia face pasi catre un viitor mai colorat.
Ma simt implinita si oarecum patriota in seara asta :).
Ce imi place la filmul asta si nu mi-a placut la California
Dreamin'? Pai , nu prezinta tot ce nu-i bun la romani , nu
ne arata betivi , desfranate si disperare , vise care nu-s
plauzibile. Ne arata o alta epoca , placuta si regretata a
Romaniei.
Am ras cand :
- tatal lui Grig il alerga
- cand Grig merge la rege si fiind intrebat cati ani are
raspunde mai intai 25 , apoi la repetarea intrebarii 19 :).
De fapt , are 27 de ani , este mic de inaltime si complexat
de asta.
- cand se intalnescu cu ghicitoarea interpretata de
Marilena Chelaru ( mi-a adus aminte de propria mea
interpretare a unei tiganci ghicitoare :) )
Da , un film bun. Romanesc.
Noapte buna .
Iulia.
joi, 18 decembrie 2008
De ce te semnezi Myriam?
Banal, nu i asa. O banala intrebare pusa de Cosmin.
De ce m-am semnat Myriam? De ce ma semnez Iulia?
De ce m-am semnat Juju?
Pentru ca sunt o mie de oameni intr-un singur trup.
Sunt fata de pe bulevard care zambeste trecatorilor
mohorati , sunt fata care citeste in tramvai , sunt fata
care trece strada prin locuri nepermise , sunt fata cu
buzele inghetate , sunt fata cu nasul rosu si esarfa
albastra, sunt fata care iti zambeste tie , azi , maine,
in veci , doar ca sa-ti rapeasca si tie un zambet si sa nu
te mai simti trist sau singur.
Sunt fata care cedeaza locuri in autobuz si se topeste
de dragul copiilor . Sunt fata cu glasul cald , dar puternic,
care te striga o data si a carei voce iti ramane mereu
intiparita in suflet. Sunt pasagerul clandestin al unui vas
care ma duce spre infinit. Sunt ecoul din munti. Sunt
raul care susura la vale , cu glasu-i cristalin , care te
imbie sa te rasfeti cu apa sa racoritoare...
Sunt ceea ce iti lipseste. Si daca asta inseamna ca trebuie
sa fiu Myriam , Iulia , Juju , Lacroche... etc.voi fi o mie
de oameni intr-unul singur. Sunt ceea ce simt si devin
vant cald de vara , cantec de vioara , asfintitul unei zile
toride , zorii unei ierni , sunt poveste , sunt ceea ce nu
poti atinge , dar ceea ce poti trai.
Da , cred ca asta sunt...
si nu sunt nici myriam , iulia sau juju.
Sunt eu , pur si simplu
Eu ;).
De ce m-am semnat Myriam? De ce ma semnez Iulia?
De ce m-am semnat Juju?
Pentru ca sunt o mie de oameni intr-un singur trup.
Sunt fata de pe bulevard care zambeste trecatorilor
mohorati , sunt fata care citeste in tramvai , sunt fata
care trece strada prin locuri nepermise , sunt fata cu
buzele inghetate , sunt fata cu nasul rosu si esarfa
albastra, sunt fata care iti zambeste tie , azi , maine,
in veci , doar ca sa-ti rapeasca si tie un zambet si sa nu
te mai simti trist sau singur.
Sunt fata care cedeaza locuri in autobuz si se topeste
de dragul copiilor . Sunt fata cu glasul cald , dar puternic,
care te striga o data si a carei voce iti ramane mereu
intiparita in suflet. Sunt pasagerul clandestin al unui vas
care ma duce spre infinit. Sunt ecoul din munti. Sunt
raul care susura la vale , cu glasu-i cristalin , care te
imbie sa te rasfeti cu apa sa racoritoare...
Sunt ceea ce iti lipseste. Si daca asta inseamna ca trebuie
sa fiu Myriam , Iulia , Juju , Lacroche... etc.voi fi o mie
de oameni intr-unul singur. Sunt ceea ce simt si devin
vant cald de vara , cantec de vioara , asfintitul unei zile
toride , zorii unei ierni , sunt poveste , sunt ceea ce nu
poti atinge , dar ceea ce poti trai.
Da , cred ca asta sunt...
si nu sunt nici myriam , iulia sau juju.
Sunt eu , pur si simplu
Eu ;).
Ati vazut cumva...
Ati vazut cumva norii mohorati , ziua ploioasa de
azi si fata zambitoare de pe bulevard? Era o fata
cu o palarie , cu mers rapid, cu o punguta de cadouri
in mana , care privea in jurul ei , zambea cand vedea
copii , zambea tot timpul. De ce zambea? Vin sarbatorile,
e iarna , e placut , de ce sa nu zambeasca?
Acea fata eram eu.
Ati vazut cumva un grup de colindatoare cu caciulite
de craciunite in pasaj? sau poate in spatele mall-ului
vechi? Le-ati auzit cumva cantand? Cause you better
watch out , better not cry , better not pout i'm tellin
you why! Santa claus is coming to town:D
Acel grup era pus la punct de mine . :)
Ati vazut cumva luminitile din oras? Miile de trecatori?
Miile de copii? Miile de cadouri? Miile de jucarii...
Acelea eram noi.
Noi suntem in fiecare lucru. Existam in lumea care
ne inconjoara. Existam in glasuri , in culori , in zambete,
in cuvinte, in lumini , in dragoste si ne contopim in
viata.
Craciun fericit!
Myriam
P.S Mai colindam si maine:D;) Ne puteti vedea la
cei mai mari mahari din ploiesti sau probabil in pasaj
ca sa insufletim ploiestiul:).
azi si fata zambitoare de pe bulevard? Era o fata
cu o palarie , cu mers rapid, cu o punguta de cadouri
in mana , care privea in jurul ei , zambea cand vedea
copii , zambea tot timpul. De ce zambea? Vin sarbatorile,
e iarna , e placut , de ce sa nu zambeasca?
Acea fata eram eu.
Ati vazut cumva un grup de colindatoare cu caciulite
de craciunite in pasaj? sau poate in spatele mall-ului
vechi? Le-ati auzit cumva cantand? Cause you better
watch out , better not cry , better not pout i'm tellin
you why! Santa claus is coming to town:D
Acel grup era pus la punct de mine . :)
Ati vazut cumva luminitile din oras? Miile de trecatori?
Miile de copii? Miile de cadouri? Miile de jucarii...
Acelea eram noi.
Noi suntem in fiecare lucru. Existam in lumea care
ne inconjoara. Existam in glasuri , in culori , in zambete,
in cuvinte, in lumini , in dragoste si ne contopim in
viata.
Craciun fericit!
Myriam
P.S Mai colindam si maine:D;) Ne puteti vedea la
cei mai mari mahari din ploiesti sau probabil in pasaj
ca sa insufletim ploiestiul:).
miercuri, 17 decembrie 2008
copilarie.
Da , a fost o zi superba azi. Cap-coada .
Multumesc Thomas pentru imboldul de
a scrie , caci probabil as fi fost prea ametita
sa fac asta.:)
copiii. Copiii au fest remarcabil de dragalasi,
chestie la care eu nu ma asteptam absolut deloc,
avand in vedere generatiile de azi . Dar , lipsa
de anumite lucruri , cum ar fi rasfatul excesiv
si telefoanele mobile scumpe , transforma copiii
in suflete modeste , iubitoare.
Am aflat multe povesti azi , de la 2 fetite
extrem de simpatice. De exemplu va puteati inchipui
ca scufita rosie era o fetita cu o caciulita rosie care
ii ducea cozonac si vin bunicii ei? Sau ca lupul din
Capra cu Trei iezi a stat la o masa din " creta" de
ceara? A fost extrem de simpatic , toate intrebarile
si cat de dragalasi erau cu noi , am ramas impresionata
de lipsa de "fitze" si mi-am adus aminte de cat de mult
vreau sa am eu un copil.
Da , pare ciudat , dar e una din cele mai mari dorinte
ale mele. Daca exista un gand care sa ma sperie mai tare
decat posibilitatea de a nu avea o familie , atunci acela
ar fi gandul ca nu voi putea avea copii. Mi se pare cel
mai minunat lucru din lume sa fii mama. Sa porti o viata
inauntrul tau , sa fie parte din tine.
Da , evident ar exista si posibilitatea de a infia . Dar
cum ramane cu oribilele greturi matinale? Cu nervii
aia de femeie insarcinata cu care poti teroriza pana si
teroristii? Cu burta aia mare pe care trebuie sa o cari?
Cu poftele alea de ciocolata care sa ceara suplimentarea
fondurilor mondiale de cacao ( nu conteaza daca exista
sau nu :D )?
Deci , cum reusesc femeile sa faca avort?motivele medicale,
da le inteleg, decat sa nasti un copil cu malformatii , mai
bine avortezi.
Dar , daca nu ai astfel de probleme si nu ai o varsta relativ
onorabila si 2 copii de peste 15 ani , nu mai inteleg motivele.
Si ce daca am 16 ani? Daca as fi gasit
un prost care sa ia prezervative de 50 de bani si sa raman
gravida as fi facut totul si l-as fi pastrat , chit ca mi-as
fi ratat marile planuri de viitor. Dar cred ca pun problema
usor gresit. cineva ca mine , nu si ar pune intrebari de genul:
daca nu o facem , ma lasa , ce sa fac?
Erau abordate niste subiecte asemanatoare in pliantele
de acolo, nu m-am putut abtine sa nu vorbesc despre asta.:)
Si a fost asa simpatic la copiii:X Era si un bebelus pe care
nu am vrut sa l stresez si nu l-am vazut din pacate. Dar
copiii au fost fantastici. Figura fericita a lui Adi( 4 ani) cu camera
digitala a Claudiei facandu-ne poze, strungareata andrei ,
poeziile lui nicu si peste toate invitatia de a deveni voluntari,
de a petrece 2 saptamani acolo si sa avem grija de copii la vara.
Fucking brilliant :). De-abia astept.
si da , e grozav sa devii mos craciun pentru o zi. Sa vezi lumini,
sperante , bucurie, copilarie in ochii unor copii teribil de inocenti.
si stiti ce a fost cel mai frumos? Raspunsul la o intrebare:
O sa ti fie dor de mine?
Nu, pentru ca o sa te intorci.
Stiau. In sufletele lor , stiau.
Myriam
Multumesc Thomas pentru imboldul de
a scrie , caci probabil as fi fost prea ametita
sa fac asta.:)
copiii. Copiii au fest remarcabil de dragalasi,
chestie la care eu nu ma asteptam absolut deloc,
avand in vedere generatiile de azi . Dar , lipsa
de anumite lucruri , cum ar fi rasfatul excesiv
si telefoanele mobile scumpe , transforma copiii
in suflete modeste , iubitoare.
Am aflat multe povesti azi , de la 2 fetite
extrem de simpatice. De exemplu va puteati inchipui
ca scufita rosie era o fetita cu o caciulita rosie care
ii ducea cozonac si vin bunicii ei? Sau ca lupul din
Capra cu Trei iezi a stat la o masa din " creta" de
ceara? A fost extrem de simpatic , toate intrebarile
si cat de dragalasi erau cu noi , am ramas impresionata
de lipsa de "fitze" si mi-am adus aminte de cat de mult
vreau sa am eu un copil.
Da , pare ciudat , dar e una din cele mai mari dorinte
ale mele. Daca exista un gand care sa ma sperie mai tare
decat posibilitatea de a nu avea o familie , atunci acela
ar fi gandul ca nu voi putea avea copii. Mi se pare cel
mai minunat lucru din lume sa fii mama. Sa porti o viata
inauntrul tau , sa fie parte din tine.
Da , evident ar exista si posibilitatea de a infia . Dar
cum ramane cu oribilele greturi matinale? Cu nervii
aia de femeie insarcinata cu care poti teroriza pana si
teroristii? Cu burta aia mare pe care trebuie sa o cari?
Cu poftele alea de ciocolata care sa ceara suplimentarea
fondurilor mondiale de cacao ( nu conteaza daca exista
sau nu :D )?
Deci , cum reusesc femeile sa faca avort?motivele medicale,
da le inteleg, decat sa nasti un copil cu malformatii , mai
bine avortezi.
Dar , daca nu ai astfel de probleme si nu ai o varsta relativ
onorabila si 2 copii de peste 15 ani , nu mai inteleg motivele.
Si ce daca am 16 ani? Daca as fi gasit
un prost care sa ia prezervative de 50 de bani si sa raman
gravida as fi facut totul si l-as fi pastrat , chit ca mi-as
fi ratat marile planuri de viitor. Dar cred ca pun problema
usor gresit. cineva ca mine , nu si ar pune intrebari de genul:
daca nu o facem , ma lasa , ce sa fac?
Erau abordate niste subiecte asemanatoare in pliantele
de acolo, nu m-am putut abtine sa nu vorbesc despre asta.:)
Si a fost asa simpatic la copiii:X Era si un bebelus pe care
nu am vrut sa l stresez si nu l-am vazut din pacate. Dar
copiii au fost fantastici. Figura fericita a lui Adi( 4 ani) cu camera
digitala a Claudiei facandu-ne poze, strungareata andrei ,
poeziile lui nicu si peste toate invitatia de a deveni voluntari,
de a petrece 2 saptamani acolo si sa avem grija de copii la vara.
Fucking brilliant :). De-abia astept.
si da , e grozav sa devii mos craciun pentru o zi. Sa vezi lumini,
sperante , bucurie, copilarie in ochii unor copii teribil de inocenti.
si stiti ce a fost cel mai frumos? Raspunsul la o intrebare:
O sa ti fie dor de mine?
Nu, pentru ca o sa te intorci.
Stiau. In sufletele lor , stiau.
Myriam
Te iubesc
Te iubesc , dar te iubesc atat de mult incat
nici eu nu imi dau seama cat te iubesc de mult.
Si iti multumesc ca esti langa mine in fiecare
zi. Si iti multumesc ca te certi cu mine . Si iti
multumesc ca te gandesti la mine. Si te iubesc.
Si , desi te am urat din prima clipa pentru ca
erai fosta colega a celui care se anunta urmatorul
Razvan Fodor , dar era doar Fodor , si pentru
ca te-ai asezat in banca cu singura tipa pe care
o stiam si era si super simpatica si pentru ca
te uram atat de tare pe toate chestiile astea , de
asta te iubesc asa de mult acum , cand plang din
orice prostie. A fost cel mai frumos cadou de
Craciun din viata mea si cand o sa te vad o sa incep
iar sa plang. Te iubesc , mama de meserie ce esti ,
asa cum am zis si azi la copii.
Paunito. Esti cea mai dulce si cea mai simpatica si
cea mai iubitoare si cand eu si cealalta balanta suntem
in toane proaste si nu ne inghitim , tu ne aduci impreuna.
Si pe tine nu stiu cand am ajuns sa te iubesc. Din grupul
ala de 3 fete venite de la aceeasi scoala ai ajuns in
grupul celor 3 nebune care se sustin si tin la ele mai
mult decat tin altii la parintii lor. Te iubesc si pe tine atat
de mult incat nu vreau sa mi mai dau jos cadoul de
Craciun de la tine. Esti un om fantastic si sunt convinsa
ca o sa ramanem impreuna , pentru ca tu o sa ne tii
impreuna , asa leoaica focoasa cum esti. Te iubesc si
iti multumesc pentru telefonul care mi-a adus cel mai
teribil cadou de craciun din viata mea. Of. Iarasi plang.
Si nu , nu fac parte din familia Emonescu. Doar atat ,
va iubesc . Si mi-e tare dor de unii oameni care nu sunt
azi aici sa vada cat de fericita sunt.
Va iubesc.
Juju a voastra
nici eu nu imi dau seama cat te iubesc de mult.
Si iti multumesc ca esti langa mine in fiecare
zi. Si iti multumesc ca te certi cu mine . Si iti
multumesc ca te gandesti la mine. Si te iubesc.
Si , desi te am urat din prima clipa pentru ca
erai fosta colega a celui care se anunta urmatorul
Razvan Fodor , dar era doar Fodor , si pentru
ca te-ai asezat in banca cu singura tipa pe care
o stiam si era si super simpatica si pentru ca
te uram atat de tare pe toate chestiile astea , de
asta te iubesc asa de mult acum , cand plang din
orice prostie. A fost cel mai frumos cadou de
Craciun din viata mea si cand o sa te vad o sa incep
iar sa plang. Te iubesc , mama de meserie ce esti ,
asa cum am zis si azi la copii.
Paunito. Esti cea mai dulce si cea mai simpatica si
cea mai iubitoare si cand eu si cealalta balanta suntem
in toane proaste si nu ne inghitim , tu ne aduci impreuna.
Si pe tine nu stiu cand am ajuns sa te iubesc. Din grupul
ala de 3 fete venite de la aceeasi scoala ai ajuns in
grupul celor 3 nebune care se sustin si tin la ele mai
mult decat tin altii la parintii lor. Te iubesc si pe tine atat
de mult incat nu vreau sa mi mai dau jos cadoul de
Craciun de la tine. Esti un om fantastic si sunt convinsa
ca o sa ramanem impreuna , pentru ca tu o sa ne tii
impreuna , asa leoaica focoasa cum esti. Te iubesc si
iti multumesc pentru telefonul care mi-a adus cel mai
teribil cadou de craciun din viata mea. Of. Iarasi plang.
Si nu , nu fac parte din familia Emonescu. Doar atat ,
va iubesc . Si mi-e tare dor de unii oameni care nu sunt
azi aici sa vada cat de fericita sunt.
Va iubesc.
Juju a voastra
Touch Me
Nu stiu ce-mi veni cu melodia asta. Am dat iar
de ea in calculator si iar am facut o fixatie pe ea:
touch me
Asculta mai multe audio Diverse »
Si ce mai vreau sa share-uiesc ar fi probabil un
trailer de la kung fu panda , dar presupun ca toata
lumea il vazuse deja inaintea mea si dupa seara
asta cred ca o sa postez si trailer ul de la P.S. I
love you pe care intentionez sa-l vad imediat dupa
ce termin cartea:D
Mi-s vesela.
Myriam
de ea in calculator si iar am facut o fixatie pe ea:
touch me
Asculta mai multe audio Diverse »
Si ce mai vreau sa share-uiesc ar fi probabil un
trailer de la kung fu panda , dar presupun ca toata
lumea il vazuse deja inaintea mea si dupa seara
asta cred ca o sa postez si trailer ul de la P.S. I
love you pe care intentionez sa-l vad imediat dupa
ce termin cartea:D
Mi-s vesela.
Myriam
marți, 16 decembrie 2008
Maine voi fi Mos Craciun
Maine merg la un orfelinat impreuna cu niste
oameeni ceva mai speciali ca sa facem o bucurie
unor copii.
Da , generic suna foarte bine. Si da generic ,
realizand gestul meu de maine chiar o sa fie foarte
bine , cu toate ca aveam ceva indoieli in legatura
cu motivatia unora de a fi acolo.
Da , vine Craciunul. Da , chiar vreau sa vina.
Da , da , da. In sfarsit o simt. E euforie , e magie ,
e familie , e bucurie.
Azi am facut schimb de cadouri si m-am simtit
ca intr-o mare familie cu multi copii care isi asteapta
nerabdatori darurile. Asa cum vor fi si copiii de la
orfelinat.
Si da , acesta este spiritul sarbatorilor. Da. Si desi
pentru mine nu exista perioada mai deprimata ca
sarbatorile de iarna , mereu aceleasi , multa lume
, de cele mai multe ori fara rost in jurul meu , o sa-i
accept ca de obicei fara sa zic nimic.
Da , e ziua mamei fix in ziua de Craciun. Da, ma deprima.
E prea multa lume , toti cerandu-ti lucruri , Iulia , dar
stii... Si Iulia cum mai e la scoala ? A da , ca tu esti fata
desteapta. Dar evident si mult mai recentul : Ce-ti
face prietenul ? Primit de la matusile constiente ca toate
fetele normale tre sa aiba prieten dom'le , asta inca
de cand varul meu are prietena , e etalon. Mda , sigur.
Ceea ce este enervant si plictisitor este necesitatea de
a repeta informatia de mai multe ori fiecarei persoane
pentru a fi convinsa ca o intelege : Lasati ca spal eu vasele
pentru ca dumneavoastra sunteti musafiri. Scoala merge
foarte bine , multumesc. Praga e fantastica , multumesc
de intrebare. Nu am prieten pentru ca nu-mi plac manelistii ,
astept facultatea, chiar daca spuneti ca o sa raman fata
batrana multumesc.
si anul nou. Anul nou. Anul trecut a fost scaldat intr-o
depresie demna de un emo.:) A fost petrecut acasa cu mama,
tata , unchiul meu care se culca de la 1.30 si sotia lui care
rade incontinuu. A fost ceata si artificiile pe care le vedeam
in fiecare an au devenit invizibile , ramanandu-ne decat consolarea
de a auzi bubuiturile sacadate ale intregului oras.A fost un
revelion scaldat in sampanie si filmat pe alocuri cu camera mea.
Camera mea furata. Un revelion facut in fata calculatorului
cu 3 postari pe blog daca imi amintesc bine aminte. Si ceva
imi spune ca nici anul asta n-o sa fie prea schimbat. Decat ca
unchii mei au alte planuri.
Cu aceasta ocazie fac un anunt: Caut apartament de inchiriat
in noaptea de revelion la pachet cu oameni dispusi sa se distreze
de revelion.
Sau poate ca o sa l fac acasa , in stil "cool girl" , cea mai tampita
revista din univers ( da recunosc , o citeam cu frenezie in perioada
12-14 ani ) , o sa ma distrez cu my best 2 friends.si chiar o sa ne
distram , eu iar o sa le dau qi hong iar ele or sa zica ca-i oribil ,
poate o sa-mi fac curaj sa deschid vestitul sahlab:).
Poate va fi un an bun.
Myriam
oameeni ceva mai speciali ca sa facem o bucurie
unor copii.
Da , generic suna foarte bine. Si da generic ,
realizand gestul meu de maine chiar o sa fie foarte
bine , cu toate ca aveam ceva indoieli in legatura
cu motivatia unora de a fi acolo.
Da , vine Craciunul. Da , chiar vreau sa vina.
Da , da , da. In sfarsit o simt. E euforie , e magie ,
e familie , e bucurie.
Azi am facut schimb de cadouri si m-am simtit
ca intr-o mare familie cu multi copii care isi asteapta
nerabdatori darurile. Asa cum vor fi si copiii de la
orfelinat.
Si da , acesta este spiritul sarbatorilor. Da. Si desi
pentru mine nu exista perioada mai deprimata ca
sarbatorile de iarna , mereu aceleasi , multa lume
, de cele mai multe ori fara rost in jurul meu , o sa-i
accept ca de obicei fara sa zic nimic.
Da , e ziua mamei fix in ziua de Craciun. Da, ma deprima.
E prea multa lume , toti cerandu-ti lucruri , Iulia , dar
stii... Si Iulia cum mai e la scoala ? A da , ca tu esti fata
desteapta. Dar evident si mult mai recentul : Ce-ti
face prietenul ? Primit de la matusile constiente ca toate
fetele normale tre sa aiba prieten dom'le , asta inca
de cand varul meu are prietena , e etalon. Mda , sigur.
Ceea ce este enervant si plictisitor este necesitatea de
a repeta informatia de mai multe ori fiecarei persoane
pentru a fi convinsa ca o intelege : Lasati ca spal eu vasele
pentru ca dumneavoastra sunteti musafiri. Scoala merge
foarte bine , multumesc. Praga e fantastica , multumesc
de intrebare. Nu am prieten pentru ca nu-mi plac manelistii ,
astept facultatea, chiar daca spuneti ca o sa raman fata
batrana multumesc.
si anul nou. Anul nou. Anul trecut a fost scaldat intr-o
depresie demna de un emo.:) A fost petrecut acasa cu mama,
tata , unchiul meu care se culca de la 1.30 si sotia lui care
rade incontinuu. A fost ceata si artificiile pe care le vedeam
in fiecare an au devenit invizibile , ramanandu-ne decat consolarea
de a auzi bubuiturile sacadate ale intregului oras.A fost un
revelion scaldat in sampanie si filmat pe alocuri cu camera mea.
Camera mea furata. Un revelion facut in fata calculatorului
cu 3 postari pe blog daca imi amintesc bine aminte. Si ceva
imi spune ca nici anul asta n-o sa fie prea schimbat. Decat ca
unchii mei au alte planuri.
Cu aceasta ocazie fac un anunt: Caut apartament de inchiriat
in noaptea de revelion la pachet cu oameni dispusi sa se distreze
de revelion.
Sau poate ca o sa l fac acasa , in stil "cool girl" , cea mai tampita
revista din univers ( da recunosc , o citeam cu frenezie in perioada
12-14 ani ) , o sa ma distrez cu my best 2 friends.si chiar o sa ne
distram , eu iar o sa le dau qi hong iar ele or sa zica ca-i oribil ,
poate o sa-mi fac curaj sa deschid vestitul sahlab:).
Poate va fi un an bun.
Myriam
Amintiri.
Ma poticnesc de amintiri.
Seara asta a fost a amintirilor. Am inceput cu o
conversatie cu o veche prietena cu care nu mai
vorbisem de ceva vreme , am continuat cu un
banal link de hi5, care mi-a starnit cele mai diverse
amintiri de Cuza. Ah ,Cuza.
Si cum era . Cum a trecut doamne asa mult timp?
Unde au plecat zilele alea? Mi se perinda prin fata
ochilor mii de imagini , mii si mii. Zamete , hohote
de ras , bucurie , tipete , incruntari , armonii ,
dezorganizari , fete , atat de multe. Par un film care
are scenele extrem de amestecate , dar care totusi
are mai mult sens decat orice altceva. Vad tot
liceul ala in fata ochilor , vad atatia oameni , vad
culori , vad neputinta de a le mai aduce inapoi.
Tot in seara asta am dat de cateva print screenuri
de anul trecut. Nu-mi vine sa cred ca puteam spune
unele din lucrurile pe care le-am spus. Adica... Nu stiu.
Chiar atat de mult se poate schimba un om in cateva
luni? [ era vorba de anul scolar trecut .] Nu stiu cui
trebuie sa multumesc pentru transformare , dar
presupun ca toate astea incep undeva in vara. Si
totusi am avut tendinta sa repet unele lucuri , desi
am invatat multe din prostiile de anul trecut.
Ca sa ma citez din anul trecut: " X e ca un drog
de proasta calitate . In loc sa devii high , devii doar
dependent de nefericire." Si da , aveam dreptate ,
X chiar era un drog de proasta calitate. Si multe
alte lucruri in viata sunt droguri de proasta calitate.
In clipa de fata nu simt decat dor fata de anii
trecuti , dar nici un regret fata de trecerea acestui an.
A fost oribil , groaznic , teribil de prost , in anumite
privinte , dar si extraordinar de productiv in altele.
Mi-am schimbat viata. Am ajuns sa fiu multumita
de mine , aproape mi-am schimbat mentalitatea spre
ce-mi doream eu sa fiu. M-am impacat cu mine
insami si asta cred ca e cel mai important lucru.
Mi-aduc aminte de suferinta din anii trecuti , care
anul asta nu m-a mai insotit , decat in mica masura.
Suferinta de a fi " rebut social , tipa care nu are
prieten , e grasa , groaznica , etc".
Am devenit omul care arata bine , are farmec
prin strungareata pe care o ura , tipa care asteapta
doar omul potrivit pentru ea , tipa care se accepta
asa cum e , tipa care zambeste mai mult , tipa
care flutura din gene in tramvai , tipa constienta
de lumea din jurul ei, tipa care e capabila sa treaca
peste multe.
That doesn't mean I don't have my up's and down's
too . Da , exista perioade cand redevin vechea mea
persoana , pentru ca ma confrunt cu prea multe ca
sa nu clachez , din cand in cand , pentru 5 minute.
Nici un om nu e atat de puternic.
Si in legatura cu suferinta de a nu avea pe cineva,
exista intotdeauna speranta de a-l gasi pe right one ,
dar oricum nu mai e aceeasi suferinta. Nu am devenit
imuna , sunt cu atat mai vulnerabila cu cat simt
apropierea sarbatorilor . Dar , la acest lucru nu se mai
adauga motivele. Daca nu e , nu e pentru ca it wasn't
meant to be. nu pentru ca as fi eu fiica padurii , ca sa
ma exprim putin mai formal:). Nu e din vina mea ,
decat daca vina mea e de a alege cu grija , de a mi
dori un om care sa nu dea cu mingea in peretii clasei ,
care sa aiba curajul sa vorbeasca si sa nu ma lase
doar pe mine sa vorbesc , care sa ma aprecieze pentru
ceea ce sunt si sa ma respecte , fara sa vrea si altceva.
Si am exemple atat , dar atat de concrete pentru
fiecare dintre oamenii astia, incat contraexemplul ,
omul acela , nu cred ca mai poate exista.
Vin sarbatorile. M-a izbit ieri cand mi-am luat
la revedere de la Paul si astazi de la Doamna Lungulescu.
Nu o sa i mai vad anul asta. Si ce am facut eu anul asta?
Multe.
Ma uit la graul de langa mine. Se anunta un an prosper.
Dar oare chiar vreau tot ce am spus ca vreau? Chiar...
Dar cred ca da. O sa fac un sacrficiu pentru a ma modela,
asa cum fac mereu.Stiu ca am sa pot , numai sa fiu ajutata
de providenta.
si cum ramane cu romantismul? Locul 2 , evident. Nu mi
pot permite sa sper ca la pastele armasarilor voi avea si asta,
in conditiile in care sunt lucruri mult mai importante la care
ar trebui sa ma gandesc cum ar fi aplicarea la tot felul de
activitati care ma duc tot mai aproape de facultate , in alta
tara.
Da , cred ca stiu ce vreau. Da, nu regret anul asta. Da , vor
veni vremuri mai bune. Da , o sa patinez weekendul asta.
Da , o sa ma bucur de ziua mamei de Craciun. Da , va fi
magic.[ multumesc inca o data de urari , T.]. da, viata mea
se schimba.Da .
Craciun fericit !
Sarbatori fericite!
Myriam:)
Seara asta a fost a amintirilor. Am inceput cu o
conversatie cu o veche prietena cu care nu mai
vorbisem de ceva vreme , am continuat cu un
banal link de hi5, care mi-a starnit cele mai diverse
amintiri de Cuza. Ah ,Cuza.
Si cum era . Cum a trecut doamne asa mult timp?
Unde au plecat zilele alea? Mi se perinda prin fata
ochilor mii de imagini , mii si mii. Zamete , hohote
de ras , bucurie , tipete , incruntari , armonii ,
dezorganizari , fete , atat de multe. Par un film care
are scenele extrem de amestecate , dar care totusi
are mai mult sens decat orice altceva. Vad tot
liceul ala in fata ochilor , vad atatia oameni , vad
culori , vad neputinta de a le mai aduce inapoi.
Tot in seara asta am dat de cateva print screenuri
de anul trecut. Nu-mi vine sa cred ca puteam spune
unele din lucrurile pe care le-am spus. Adica... Nu stiu.
Chiar atat de mult se poate schimba un om in cateva
luni? [ era vorba de anul scolar trecut .] Nu stiu cui
trebuie sa multumesc pentru transformare , dar
presupun ca toate astea incep undeva in vara. Si
totusi am avut tendinta sa repet unele lucuri , desi
am invatat multe din prostiile de anul trecut.
Ca sa ma citez din anul trecut: " X e ca un drog
de proasta calitate . In loc sa devii high , devii doar
dependent de nefericire." Si da , aveam dreptate ,
X chiar era un drog de proasta calitate. Si multe
alte lucruri in viata sunt droguri de proasta calitate.
In clipa de fata nu simt decat dor fata de anii
trecuti , dar nici un regret fata de trecerea acestui an.
A fost oribil , groaznic , teribil de prost , in anumite
privinte , dar si extraordinar de productiv in altele.
Mi-am schimbat viata. Am ajuns sa fiu multumita
de mine , aproape mi-am schimbat mentalitatea spre
ce-mi doream eu sa fiu. M-am impacat cu mine
insami si asta cred ca e cel mai important lucru.
Mi-aduc aminte de suferinta din anii trecuti , care
anul asta nu m-a mai insotit , decat in mica masura.
Suferinta de a fi " rebut social , tipa care nu are
prieten , e grasa , groaznica , etc".
Am devenit omul care arata bine , are farmec
prin strungareata pe care o ura , tipa care asteapta
doar omul potrivit pentru ea , tipa care se accepta
asa cum e , tipa care zambeste mai mult , tipa
care flutura din gene in tramvai , tipa constienta
de lumea din jurul ei, tipa care e capabila sa treaca
peste multe.
That doesn't mean I don't have my up's and down's
too . Da , exista perioade cand redevin vechea mea
persoana , pentru ca ma confrunt cu prea multe ca
sa nu clachez , din cand in cand , pentru 5 minute.
Nici un om nu e atat de puternic.
Si in legatura cu suferinta de a nu avea pe cineva,
exista intotdeauna speranta de a-l gasi pe right one ,
dar oricum nu mai e aceeasi suferinta. Nu am devenit
imuna , sunt cu atat mai vulnerabila cu cat simt
apropierea sarbatorilor . Dar , la acest lucru nu se mai
adauga motivele. Daca nu e , nu e pentru ca it wasn't
meant to be. nu pentru ca as fi eu fiica padurii , ca sa
ma exprim putin mai formal:). Nu e din vina mea ,
decat daca vina mea e de a alege cu grija , de a mi
dori un om care sa nu dea cu mingea in peretii clasei ,
care sa aiba curajul sa vorbeasca si sa nu ma lase
doar pe mine sa vorbesc , care sa ma aprecieze pentru
ceea ce sunt si sa ma respecte , fara sa vrea si altceva.
Si am exemple atat , dar atat de concrete pentru
fiecare dintre oamenii astia, incat contraexemplul ,
omul acela , nu cred ca mai poate exista.
Vin sarbatorile. M-a izbit ieri cand mi-am luat
la revedere de la Paul si astazi de la Doamna Lungulescu.
Nu o sa i mai vad anul asta. Si ce am facut eu anul asta?
Multe.
Ma uit la graul de langa mine. Se anunta un an prosper.
Dar oare chiar vreau tot ce am spus ca vreau? Chiar...
Dar cred ca da. O sa fac un sacrficiu pentru a ma modela,
asa cum fac mereu.Stiu ca am sa pot , numai sa fiu ajutata
de providenta.
si cum ramane cu romantismul? Locul 2 , evident. Nu mi
pot permite sa sper ca la pastele armasarilor voi avea si asta,
in conditiile in care sunt lucruri mult mai importante la care
ar trebui sa ma gandesc cum ar fi aplicarea la tot felul de
activitati care ma duc tot mai aproape de facultate , in alta
tara.
Da , cred ca stiu ce vreau. Da, nu regret anul asta. Da , vor
veni vremuri mai bune. Da , o sa patinez weekendul asta.
Da , o sa ma bucur de ziua mamei de Craciun. Da , va fi
magic.[ multumesc inca o data de urari , T.]. da, viata mea
se schimba.Da .
Craciun fericit !
Sarbatori fericite!
Myriam:)
duminică, 14 decembrie 2008
That's amore. Remember?
In Napoli where love is king
When boy meets girl here's what they say...
Se spune ca povestile sunt adevarate.
Se spune ca exista printi si printese.
Se spune ca viata e mai frumoasa cand iubesti.
Se spune ca e cineva pentru fiecare dintre noi.
Se spune ca nu exista sfarsit trist , pentru ca
intotdeauna va urma ceva.
Se spun atat de multe.
Dar cate sunt adevarate?
When the moon hits you eye like a big pizza pie
That's amore
When the world seems to shine like you've had too much wine
That's amore
Euforie, that feeling , you know it. Cand te furnica pielea ,
cand ai un gol un stomac si iti simti inima batand in gat , doar
din cauza unei prostii. Unui lucru marunt , dar atat de important.
Cand te sperii de telefon , doar pentru ca ai vazut cine te suna
si incepi sa-ti dregi vocea, ca sa nu pari gatuita de emotie.
Cand il vezi si nu stii cum sa il saluti, iti ascunzi privirea si imediat
dupa regreti , dar el intoarce capul si ramai chiar mai tacuta
decat prima oara , fara sa mai respiri.
Cand crezi ca esti puternica si poti sa treci peste , dar tresari
de fiecare data cand il vezi , fara motive aparente.
Cand te imbraci intr-o culoare pe care stii ca o destesta , doar
ca sa-i arati cat de mult iti pasa de parerile lui si sesizezi , ca lui
incepe sa i devina mult mai palcuta acea culoare.
Small things.
One more time with emotion
It's so delicate
When you're painting someone's heart
It's a little bit hard to be so eloquent
When you don't know where to start
This is actually love. It's nice to remember from time to time.
Nu mai stiu de ceva vreme cum e sa fii cu capul in nori , dar
imi place sa-mi aduc aminte chiar daca nu mai pot sa simt.
Sa simt amintirile care ma invaluie , din cand in cand , e posibil,
dar dureros. Vad greseli , vad dorinta de a le face din nou ,
vad dorinta de a face ceva sa se intample. Vreau sa iubesc
de Craciun. Vreau sa fac sarbatorile astea magice.
Nu se stie daca o sa reusesc. Adica nu e vorba de reusit,
cred prea tare in mister si destin si teoria " meant to be" ca sa
fac eu ceva. Cred pur si simplu ca o sa pice de undeva de sus
ca si ciocolata de la Metro la pret promotional.:).
Cred in pasiune , in lucruri marunte , in viata si spiritul
de sarbatori , in povestea ce invaluie bradul , in ochii copiilor
care inca il mai asteapta pe mos.Cred in surprize. Nu mi-a
placut si nu mi place sa vad cadoul inainte de Craciun. Inaintea
diminetii de 25. Urasc chestia asta. E cel mai placut lucru din
lume , dupa ajun in care muncesc la mancare si cozonaci ,
sa ma trezesc cu entuziasm , sa privesc bradul de la poale ,
in casa sa miroasa aromat a rom si eu sa desfac cu cea mai
neomeneasca rabdare cadourile , ca sa prelungesc inca putin
clipa cand voi vedea ce se afla in pachet...
Copilaroasa ? Da , stiu. Si totusi prea matura. E ciudat sa fii
un hibrid intre traditionalism si modernism , realism si fantezism ,
obiectivism si subiectivism. Sunt un om complicat , dar imi
place prea mult de mine asa ca sa ma schimb.
E povestea de Craciun. Cand casa e plina , cand as vrea sa me retrag
in cel mai tacut colt al casei , in bratele cuiva , sa i povestesc
nimicuri , sa mi sopteasca nimicuri si din cand in cand sa ma gadile
in palme, in timp ce eu ma bucur de mireasma unui aftershave.
Cred in puterea barbatilor de a fi barbati. Inca din clasa a 5a
imi placeau cei de-a 12 a. Cred ca e oarecum normal acum sa fiu
atrasa de oameni peste 23. :). Cred in varsta de 30. Flowering age.
Dar si 16 e o varsta prea frumoasa ca sa nu o traiesc din plin.
Multe cifre , viati , iubiri , sarbatoari. mult din toate. Putina
filozofie , putin parfum care sa ne invaluie , putina inaltare catre
spirit si amintirea unui eu mai vechi.Asta suntem noi.
Vreau sa vina Craciunul.Sa bata vantul , sa ma contopesc
cu florile de gheata , sa privesc fulgii de zapada , sa ma scurg
in turturi argintii , sa raman eu si totusi sa fiu alta . Un eu mai
vechi alaturi de eul tau nou. " tu" , " el " si alte apelative fiind
generice, doar v-am spus ca-s idealista.
Myriam Lacroche.
P.S versurile de la inceput sunt:
Dean martin- that's amore
ATB- wait for your heart
:)
When boy meets girl here's what they say...
Se spune ca povestile sunt adevarate.
Se spune ca exista printi si printese.
Se spune ca viata e mai frumoasa cand iubesti.
Se spune ca e cineva pentru fiecare dintre noi.
Se spune ca nu exista sfarsit trist , pentru ca
intotdeauna va urma ceva.
Se spun atat de multe.
Dar cate sunt adevarate?
When the moon hits you eye like a big pizza pie
That's amore
When the world seems to shine like you've had too much wine
That's amore
Euforie, that feeling , you know it. Cand te furnica pielea ,
cand ai un gol un stomac si iti simti inima batand in gat , doar
din cauza unei prostii. Unui lucru marunt , dar atat de important.
Cand te sperii de telefon , doar pentru ca ai vazut cine te suna
si incepi sa-ti dregi vocea, ca sa nu pari gatuita de emotie.
Cand il vezi si nu stii cum sa il saluti, iti ascunzi privirea si imediat
dupa regreti , dar el intoarce capul si ramai chiar mai tacuta
decat prima oara , fara sa mai respiri.
Cand crezi ca esti puternica si poti sa treci peste , dar tresari
de fiecare data cand il vezi , fara motive aparente.
Cand te imbraci intr-o culoare pe care stii ca o destesta , doar
ca sa-i arati cat de mult iti pasa de parerile lui si sesizezi , ca lui
incepe sa i devina mult mai palcuta acea culoare.
Small things.
One more time with emotion
It's so delicate
When you're painting someone's heart
It's a little bit hard to be so eloquent
When you don't know where to start
This is actually love. It's nice to remember from time to time.
Nu mai stiu de ceva vreme cum e sa fii cu capul in nori , dar
imi place sa-mi aduc aminte chiar daca nu mai pot sa simt.
Sa simt amintirile care ma invaluie , din cand in cand , e posibil,
dar dureros. Vad greseli , vad dorinta de a le face din nou ,
vad dorinta de a face ceva sa se intample. Vreau sa iubesc
de Craciun. Vreau sa fac sarbatorile astea magice.
Nu se stie daca o sa reusesc. Adica nu e vorba de reusit,
cred prea tare in mister si destin si teoria " meant to be" ca sa
fac eu ceva. Cred pur si simplu ca o sa pice de undeva de sus
ca si ciocolata de la Metro la pret promotional.:).
Cred in pasiune , in lucruri marunte , in viata si spiritul
de sarbatori , in povestea ce invaluie bradul , in ochii copiilor
care inca il mai asteapta pe mos.Cred in surprize. Nu mi-a
placut si nu mi place sa vad cadoul inainte de Craciun. Inaintea
diminetii de 25. Urasc chestia asta. E cel mai placut lucru din
lume , dupa ajun in care muncesc la mancare si cozonaci ,
sa ma trezesc cu entuziasm , sa privesc bradul de la poale ,
in casa sa miroasa aromat a rom si eu sa desfac cu cea mai
neomeneasca rabdare cadourile , ca sa prelungesc inca putin
clipa cand voi vedea ce se afla in pachet...
Copilaroasa ? Da , stiu. Si totusi prea matura. E ciudat sa fii
un hibrid intre traditionalism si modernism , realism si fantezism ,
obiectivism si subiectivism. Sunt un om complicat , dar imi
place prea mult de mine asa ca sa ma schimb.
E povestea de Craciun. Cand casa e plina , cand as vrea sa me retrag
in cel mai tacut colt al casei , in bratele cuiva , sa i povestesc
nimicuri , sa mi sopteasca nimicuri si din cand in cand sa ma gadile
in palme, in timp ce eu ma bucur de mireasma unui aftershave.
Cred in puterea barbatilor de a fi barbati. Inca din clasa a 5a
imi placeau cei de-a 12 a. Cred ca e oarecum normal acum sa fiu
atrasa de oameni peste 23. :). Cred in varsta de 30. Flowering age.
Dar si 16 e o varsta prea frumoasa ca sa nu o traiesc din plin.
Multe cifre , viati , iubiri , sarbatoari. mult din toate. Putina
filozofie , putin parfum care sa ne invaluie , putina inaltare catre
spirit si amintirea unui eu mai vechi.Asta suntem noi.
Vreau sa vina Craciunul.Sa bata vantul , sa ma contopesc
cu florile de gheata , sa privesc fulgii de zapada , sa ma scurg
in turturi argintii , sa raman eu si totusi sa fiu alta . Un eu mai
vechi alaturi de eul tau nou. " tu" , " el " si alte apelative fiind
generice, doar v-am spus ca-s idealista.
Myriam Lacroche.
P.S versurile de la inceput sunt:
Dean martin- that's amore
ATB- wait for your heart
:)
marți, 9 decembrie 2008
Blower's daughter in Prague
Inca de cand am coborat din tren am inceput sa respir.
Intens. mi s au dilatat pupilele in asteptarea miraculosului.
Voiam sa vad tot , sa miros tot , sa cutreier tot , dar mai ales
sa simt tot , sa ma invalui in aroma catifelata a orasului,
sa devin o parte din el , sa ma confund cu oamenii , cu multitudinea
de turisti care sa nu stie ca o parte din Praga ii urmareste.
Voiam sa fiu blower's daughter , sa fiu o adiere , proaspata ,
sa ma fac simtita , lumea sa stie cine sunt , dar sa nu ma recunoasca,
sa mi simta caldura , dar sa nu o poata avea decat pentru scurt
timp.
Si am reusit. Am reusit sa las o parte din mine in Praga. M-am
descompus in mii de farame , cele mai multe le-am adus acasa , aici
in acest loc , de unde tastez cuvinte fara sens , dar am lasat franturi
acolo , ca lumea sa ma simta.
Mi-am lasat ganduri imprastiate pe strazi. Am lasat putina bucurie
pe bancile de langa primarie , am lasat uimire in turn , am lasat mandrie
si patriotism in fata scenei unde au cantat niste romani , am lasat veselie
in sufletele celor care ne-au ghidat si ne-au vazut razand , am lasat
o imagine in aparatele foto ale celor care s-au mirat vazandu'ne cantand ,
am lasat atat de multe. Eu m-am lasat acolo, m-am uitat acolo.
si eram prea multa acolo , ca sa realizez ca plec , ca pierd vantul , ca
pierd mirosul de kurtosi , ca pierd plimbarile pe strazi noaptea , zambetele
aruncate strainilor , ca pierd povestea si farmecul , ca pierd tot.
Eu sunt acolo inca. Traiesc din amintire. Traiesc din sufletul meu
de acolo, din imaginile care insista sa mi aduca aminte , din franturile
ramase acolo.
Sunt prezenta in catedrala. Acolo am ramas. Spirit vesnic . Sunt si
voi fi mereu in trenul catre Praga. Sunt spirit.sunt eu , vesnica.
Si , acum realizand ca nu mai sunt fizic acolo , dar ca mult din viata
mea a ramas acolo , ma intreb unde o sa ma mai imprastii in lume?
O sa mi las un zambet in Paris , un cuvant soptit in Londra , o poveste
in Iasi , un zumzet energic in New York , o privire zambareata pe
strazile Amsterdamului si prima iubire de oras in Praga.
Sunt atatea orase in lume , iar eu am viata , am suflet , sunt pala de
vant imprastiata in 4 zari , o sa raman in fiecare.
si mi-aduc aminte de povestirile Inei in copou . Vreau sa ajung in
Romania , sa ma contopesc cu tara mea , vreau sa revad vlastarele
Orastiei din Starometska Pragai , vreau sa fiu vant , sa vad lumea.
si acum , scriind asta m-am transformat in spirit. nu mai exist ca
fizic , sunt un suflu , sunt prezenta din spatele tau ce te priveste ,
sunt fata vantului care-ti sopteste la ureche. Ma simti? Ma simti
adanc , o sa-ti raman in piele , o sa ma iubesti pentru ca sunt a ta
si a altor mii de locuri si o sa ma vrei aproape sa simti cat mai multe
franturi de ale mele impregnate in simturile tale. O sa ai parfumul
meu mereu , o sa fiu gandul unui tango care te bantuie , o sa fiu
ceea ce iti lipseste cand esti singur , mereu prezenta , acolo. si stii
ca nu mint , stii ca sunt vesnica , ca nu ma poti uita , ca vrei sa ai mai
mult , ca vrei sa ma cunosti , sa stii cine sunt cu adevarat , sa simti
atingeri , reale , iar eu nu o sa ti pot oferi nimic. O sa ma dezintegrez
in rafale , in tornade de furie , in adieri romantice , o sa ma aiba o lume
intreaga , iar tu n-o sa ma poti simti. Si o sa ma vrei cu disperare.
O sa atingi cu mangaieri o tastatura incercand sa-ti gasesti vorbele
cu care sa mi spui cat de tare doresti , o sa-ti arcuiesti buzele rostind
soapte pe care decat alte adieri le pot prinde , o sa faci totul , fara sa
reusesti. Si atunci cand nu o sa te astepti , cand nu o sa stii , o sa fiu in
fata ta . si o sa ti doresti sa ma strangi in brate , pe mine , spirit , si
o sa ma descompun in bratele tale , dar o sa te inavalui! O sa simti mereu
parfumul meu. O sa fiu eu in tine si orice gest ai face o sa fiu eu
si nimeni altcineva. La fiecare pas o sa te impiedici , o sa simti...
O sa ma simti.
[ Te bantui deja cu ganduri. Oare cine sunt?Oare cine esti?]
Myriam Lacroche.
Intens. mi s au dilatat pupilele in asteptarea miraculosului.
Voiam sa vad tot , sa miros tot , sa cutreier tot , dar mai ales
sa simt tot , sa ma invalui in aroma catifelata a orasului,
sa devin o parte din el , sa ma confund cu oamenii , cu multitudinea
de turisti care sa nu stie ca o parte din Praga ii urmareste.
Voiam sa fiu blower's daughter , sa fiu o adiere , proaspata ,
sa ma fac simtita , lumea sa stie cine sunt , dar sa nu ma recunoasca,
sa mi simta caldura , dar sa nu o poata avea decat pentru scurt
timp.
Si am reusit. Am reusit sa las o parte din mine in Praga. M-am
descompus in mii de farame , cele mai multe le-am adus acasa , aici
in acest loc , de unde tastez cuvinte fara sens , dar am lasat franturi
acolo , ca lumea sa ma simta.
Mi-am lasat ganduri imprastiate pe strazi. Am lasat putina bucurie
pe bancile de langa primarie , am lasat uimire in turn , am lasat mandrie
si patriotism in fata scenei unde au cantat niste romani , am lasat veselie
in sufletele celor care ne-au ghidat si ne-au vazut razand , am lasat
o imagine in aparatele foto ale celor care s-au mirat vazandu'ne cantand ,
am lasat atat de multe. Eu m-am lasat acolo, m-am uitat acolo.
si eram prea multa acolo , ca sa realizez ca plec , ca pierd vantul , ca
pierd mirosul de kurtosi , ca pierd plimbarile pe strazi noaptea , zambetele
aruncate strainilor , ca pierd povestea si farmecul , ca pierd tot.
Eu sunt acolo inca. Traiesc din amintire. Traiesc din sufletul meu
de acolo, din imaginile care insista sa mi aduca aminte , din franturile
ramase acolo.
Sunt prezenta in catedrala. Acolo am ramas. Spirit vesnic . Sunt si
voi fi mereu in trenul catre Praga. Sunt spirit.sunt eu , vesnica.
Si , acum realizand ca nu mai sunt fizic acolo , dar ca mult din viata
mea a ramas acolo , ma intreb unde o sa ma mai imprastii in lume?
O sa mi las un zambet in Paris , un cuvant soptit in Londra , o poveste
in Iasi , un zumzet energic in New York , o privire zambareata pe
strazile Amsterdamului si prima iubire de oras in Praga.
Sunt atatea orase in lume , iar eu am viata , am suflet , sunt pala de
vant imprastiata in 4 zari , o sa raman in fiecare.
si mi-aduc aminte de povestirile Inei in copou . Vreau sa ajung in
Romania , sa ma contopesc cu tara mea , vreau sa revad vlastarele
Orastiei din Starometska Pragai , vreau sa fiu vant , sa vad lumea.
si acum , scriind asta m-am transformat in spirit. nu mai exist ca
fizic , sunt un suflu , sunt prezenta din spatele tau ce te priveste ,
sunt fata vantului care-ti sopteste la ureche. Ma simti? Ma simti
adanc , o sa-ti raman in piele , o sa ma iubesti pentru ca sunt a ta
si a altor mii de locuri si o sa ma vrei aproape sa simti cat mai multe
franturi de ale mele impregnate in simturile tale. O sa ai parfumul
meu mereu , o sa fiu gandul unui tango care te bantuie , o sa fiu
ceea ce iti lipseste cand esti singur , mereu prezenta , acolo. si stii
ca nu mint , stii ca sunt vesnica , ca nu ma poti uita , ca vrei sa ai mai
mult , ca vrei sa ma cunosti , sa stii cine sunt cu adevarat , sa simti
atingeri , reale , iar eu nu o sa ti pot oferi nimic. O sa ma dezintegrez
in rafale , in tornade de furie , in adieri romantice , o sa ma aiba o lume
intreaga , iar tu n-o sa ma poti simti. Si o sa ma vrei cu disperare.
O sa atingi cu mangaieri o tastatura incercand sa-ti gasesti vorbele
cu care sa mi spui cat de tare doresti , o sa-ti arcuiesti buzele rostind
soapte pe care decat alte adieri le pot prinde , o sa faci totul , fara sa
reusesti. Si atunci cand nu o sa te astepti , cand nu o sa stii , o sa fiu in
fata ta . si o sa ti doresti sa ma strangi in brate , pe mine , spirit , si
o sa ma descompun in bratele tale , dar o sa te inavalui! O sa simti mereu
parfumul meu. O sa fiu eu in tine si orice gest ai face o sa fiu eu
si nimeni altcineva. La fiecare pas o sa te impiedici , o sa simti...
O sa ma simti.
[ Te bantui deja cu ganduri. Oare cine sunt?Oare cine esti?]
Myriam Lacroche.
miercuri, 3 decembrie 2008
Maine la ora 07:11 imi aterizeaza trenul in gara de vest
din mirificul ploiesti. R374 vagon 363 , ruta bucuresti
nord - praga via budapesta ( asta am bagat o de la mine
pentru ca stiu ca pe acolio trece:D)
Emotii? Hmmm , da. Cand ieseam azi din scoala dupa
ce am pupacit lumea si am iesit pe usa . Wow maine plec
in Cehia!
AM multe bagaje de facut , dar nu m am putut abtine ,
asa intre 2 cautari ale mersului trenurilor si o excursie
pana la bucatarie sa vad cum stam cu mancarea , sa nu
anunt bloggerimea ce fericita sunt ca plec iar , dupa toate
cate s au intamplat:).
Va pup , vorbim marti.:)
Iulia
din mirificul ploiesti. R374 vagon 363 , ruta bucuresti
nord - praga via budapesta ( asta am bagat o de la mine
pentru ca stiu ca pe acolio trece:D)
Emotii? Hmmm , da. Cand ieseam azi din scoala dupa
ce am pupacit lumea si am iesit pe usa . Wow maine plec
in Cehia!
AM multe bagaje de facut , dar nu m am putut abtine ,
asa intre 2 cautari ale mersului trenurilor si o excursie
pana la bucatarie sa vad cum stam cu mancarea , sa nu
anunt bloggerimea ce fericita sunt ca plec iar , dupa toate
cate s au intamplat:).
Va pup , vorbim marti.:)
Iulia
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
