Dor.

 Nu-ti dai seama cat ti-e de dor de cineva , decat
atunci cand nu-l vezi pentru o perioada de timp ,
sau nu ai nici o veste de la acea persoana pentru
acelasi scurt interval.
 Am avut o bucurie inexplicabila zilele astea sa
vorbesc cu 2 prieteni: prima , o ea , desi e mai
tot timpul on-line , nu prea ne vorbim si a fost
placut sa impartasim cateva cuvinte.
  Al doilea , un el , care nu a mai fost online de
duminica trecuta cred , iar atunci cand l-am vazut
on-line am tresarit de bucurie , pentru ca voiam
sa stie atat de multe si voiam sa stiu atat de multe.
Desi nu am petrecut mult timp impreuna in
real life time [ e student la cluj , dragul de el ] , am
vorbit mult prea mult ca sa nu ma bucur de prezenta
lui in permanenta.
   Din cand in cand , mi-a sosit cate un gand bun si
dintr-un colt indepartat al lumii , de la cineva care se
pare ca asteapta cu nerabdare intoarcerea acasa , desi
se va intampla dupa primul nostru revelion impreuna
si totusi despartiti de multi kilometri.
    Un alt prieten a aparut on-line azi si desi nu mi-am
permis sa-i spun buna , ce mai faci? pentru ca sunt
destul de multe greseli de ambele parti care ne despart ,
am tresarit din nou la gandul ca nu mai stiu nimic de el ,
ca poate e vina mea , dar nu am ce sa fac... 
   Am visat toata noaptea. L-am visat tocmai pe acest
prieten care mi spunea sa ne mai vedem candva , ca e
pacat. M-am trezit cu un zambet pe buze si cu convingerea
ferma ca trebuie sa fac ceva. Pana acum nu am facut
nimic , dar trebuie sa fac ceva , pentru propria-mi constiinta.
    Au existat si situatii care au devenit ce nu trebuiau sa
devina si nu stiu a cui e vina , dar am simtit ca totul a evoluat
fara mine , eu nu am dat unda verde pentru nimic , si totusi
lucrurile au luat-o razna. Da , poate ca trebuia sa spun stop,
nu sa ma ascund , dar avand in vedere ca pentru a se dezvolta
ceva , era nevoie si de mine , iar eu nu am fost acolo , nu , nu
e vina mea.
      Uneori , ma simt singura . Dar , stiind ca
desi nu e , totusi e undeva , ma calmez fix atunci
cand imi trimite in zbor adieri calde pline de el.

Nopate buna va doresc ,

julie

comme si tu etais ici , comme j'etais ici dans tes bras.

That's amore. Remember?

In Napoli where love is king
When boy meets girl here's what they say...

Se spune ca povestile sunt adevarate.
Se spune ca exista printi si printese.
Se spune ca viata e mai frumoasa cand iubesti.
Se spune ca e cineva pentru fiecare dintre noi.
Se spune ca nu exista sfarsit trist , pentru ca
intotdeauna va urma ceva.
Se spun atat de multe.

Dar cate sunt adevarate?

When the moon hits you eye like a big pizza pie
That's amore
When the world seems to shine like you've had too much wine
That's amore

Euforie, that feeling , you know it. Cand te furnica pielea ,
cand ai un gol un stomac si iti simti inima batand in gat , doar
din cauza unei prostii. Unui lucru marunt , dar atat de important.
Cand te sperii de telefon , doar pentru ca ai vazut cine te suna
si incepi sa-ti dregi vocea, ca sa nu pari gatuita de emotie.
Cand il vezi si nu stii cum sa il saluti, iti ascunzi privirea si imediat
dupa regreti , dar el intoarce capul si ramai chiar mai tacuta
decat prima oara , fara sa mai respiri.
Cand crezi ca esti puternica si poti sa treci peste , dar tresari
de fiecare data cand il vezi , fara motive aparente.
Cand te imbraci intr-o culoare pe care stii ca o destesta , doar
ca sa-i arati cat de mult iti pasa de parerile lui si sesizezi , ca lui
incepe sa i devina mult mai palcuta acea culoare.

Small things.
One more time with emotion
It's so delicate
When you're painting someone's heart
It's a little bit hard to be so eloquent
When you don't know where to start


This is actually love. It's nice to remember from time to time.
Nu mai stiu de ceva vreme cum e sa fii cu capul in nori , dar
imi place sa-mi aduc aminte chiar daca nu mai pot sa simt.
Sa simt amintirile care ma invaluie , din cand in cand , e posibil,
dar dureros. Vad greseli , vad dorinta de a le face din nou ,
vad dorinta de a face ceva sa se intample. Vreau sa iubesc
de Craciun. Vreau sa fac sarbatorile astea magice.

Nu se stie daca o sa reusesc. Adica nu e vorba de reusit,
cred prea tare in mister si destin si teoria " meant to be" ca sa
fac eu ceva. Cred pur si simplu ca o sa pice de undeva de sus
ca si ciocolata de la Metro la pret promotional.:).

Cred in pasiune , in lucruri marunte , in viata si spiritul
de sarbatori , in povestea ce invaluie bradul , in ochii copiilor
care inca il mai asteapta pe mos.Cred in surprize. Nu mi-a
placut si nu mi place sa vad cadoul inainte de Craciun. Inaintea
diminetii de 25. Urasc chestia asta. E cel mai placut lucru din
lume , dupa ajun in care muncesc la mancare si cozonaci ,
sa ma trezesc cu entuziasm , sa privesc bradul de la poale ,
in casa sa miroasa aromat a rom si eu sa desfac cu cea mai
neomeneasca rabdare cadourile , ca sa prelungesc inca putin
clipa cand voi vedea ce se afla in pachet...

Copilaroasa ? Da , stiu. Si totusi prea matura. E ciudat sa fii
un hibrid intre traditionalism si modernism , realism si fantezism ,
obiectivism si subiectivism. Sunt un om complicat , dar imi
place prea mult de mine asa ca sa ma schimb.

E povestea de Craciun. Cand casa e plina , cand as vrea sa me retrag
in cel mai tacut colt al casei , in bratele cuiva , sa i povestesc
nimicuri , sa mi sopteasca nimicuri si din cand in cand sa ma gadile
in palme, in timp ce eu ma bucur de mireasma unui aftershave.

Cred in puterea barbatilor de a fi barbati. Inca din clasa a 5a
imi placeau cei de-a 12 a. Cred ca e oarecum normal acum sa fiu
atrasa de oameni peste 23. :). Cred in varsta de 30. Flowering age.
Dar si 16 e o varsta prea frumoasa ca sa nu o traiesc din plin.

Multe cifre , viati , iubiri , sarbatoari. mult din toate. Putina
filozofie , putin parfum care sa ne invaluie , putina inaltare catre
spirit si amintirea unui eu mai vechi.Asta suntem noi.

Vreau sa vina Craciunul.Sa bata vantul , sa ma contopesc
cu florile de gheata , sa privesc fulgii de zapada , sa ma scurg
in turturi argintii , sa raman eu si totusi sa fiu alta . Un eu mai
vechi alaturi de eul tau nou. " tu" , " el " si alte apelative fiind
generice, doar v-am spus ca-s idealista.

Myriam Lacroche.

P.S versurile de la inceput sunt:
Dean martin- that's amore
ATB- wait for your heart
:)

Blower's daughter in Prague

 Inca de cand am coborat din  tren am inceput sa respir.
Intens. mi s au dilatat pupilele in asteptarea miraculosului.
Voiam sa vad tot , sa miros tot , sa cutreier tot , dar mai ales
sa simt tot  , sa ma invalui in aroma catifelata a orasului,
sa devin o parte din el , sa ma confund cu oamenii , cu multitudinea
de turisti care sa nu stie ca o parte din Praga ii urmareste.
 Voiam sa fiu blower's daughter , sa fiu o adiere , proaspata , 
sa ma fac simtita , lumea sa stie cine sunt , dar sa nu ma recunoasca,
sa mi simta caldura , dar sa nu o poata avea decat pentru scurt
timp.
  Si am reusit. Am reusit sa las o parte din mine in Praga. M-am
descompus in mii de farame , cele mai multe le-am adus acasa , aici
in acest loc , de unde tastez cuvinte fara sens , dar am lasat franturi
acolo , ca lumea sa ma simta.
  Mi-am lasat ganduri imprastiate pe strazi. Am lasat putina bucurie
pe bancile de langa primarie , am lasat uimire in turn , am lasat mandrie
si patriotism in fata scenei unde au cantat niste romani , am lasat veselie
in sufletele celor care ne-au ghidat si ne-au vazut razand , am lasat
o imagine in aparatele foto ale celor care s-au mirat vazandu'ne cantand , 
am lasat atat de multe. Eu m-am lasat acolo, m-am uitat acolo.
  si eram prea multa acolo , ca sa realizez ca plec , ca pierd vantul , ca
pierd mirosul de kurtosi , ca pierd plimbarile pe strazi noaptea , zambetele
aruncate strainilor , ca pierd povestea si farmecul  , ca pierd tot.
   Eu sunt acolo inca. Traiesc din amintire. Traiesc din sufletul meu
de acolo, din imaginile care insista sa mi aduca aminte , din franturile
ramase acolo.
   Sunt prezenta in catedrala. Acolo am ramas. Spirit vesnic . Sunt si
voi fi mereu in trenul catre Praga. Sunt spirit.sunt eu , vesnica.
   Si , acum realizand ca nu mai sunt fizic acolo , dar ca mult din viata
mea a ramas acolo , ma intreb unde o sa ma mai imprastii in lume?
O sa mi las un zambet in Paris , un cuvant soptit in Londra , o poveste
in Iasi , un zumzet energic in New York , o privire zambareata pe
strazile Amsterdamului si prima iubire de oras in Praga.
  Sunt atatea orase in lume , iar eu am viata , am suflet , sunt pala de
vant imprastiata in 4 zari , o sa raman in fiecare.
  si mi-aduc aminte de povestirile Inei in copou . Vreau sa ajung in
Romania , sa ma contopesc cu tara mea , vreau sa revad vlastarele
Orastiei din Starometska Pragai , vreau sa fiu vant , sa vad lumea.

si acum , scriind asta m-am transformat in spirit. nu mai exist ca
fizic , sunt un suflu , sunt prezenta din spatele tau ce te priveste ,
sunt fata vantului care-ti sopteste la ureche. Ma simti? Ma simti
adanc , o sa-ti raman in piele , o sa ma iubesti pentru ca sunt a ta
si a altor mii de locuri si o sa ma vrei aproape sa simti cat mai multe
franturi de ale mele impregnate in simturile tale. O sa ai parfumul
meu mereu , o sa fiu gandul unui tango care te bantuie  , o sa fiu
ceea ce iti lipseste cand esti singur , mereu prezenta , acolo. si stii
ca nu mint , stii ca sunt vesnica , ca nu ma poti uita , ca vrei sa ai mai
mult , ca vrei sa ma cunosti , sa stii cine sunt cu adevarat , sa simti
atingeri , reale , iar eu nu o sa ti pot oferi nimic. O sa ma dezintegrez
in rafale , in tornade de furie , in adieri romantice , o sa ma aiba o lume
intreaga , iar tu n-o sa ma poti simti. Si o sa ma vrei cu disperare.
O sa atingi cu mangaieri o tastatura incercand sa-ti gasesti vorbele
cu care sa mi spui cat de tare doresti , o sa-ti arcuiesti buzele rostind
soapte pe care decat alte adieri le pot prinde , o sa faci totul , fara sa
reusesti. Si atunci cand nu o sa te astepti , cand nu o sa stii , o sa fiu in
fata ta . si o sa ti doresti sa ma strangi in brate , pe mine , spirit , si
o sa ma descompun in bratele tale , dar o sa te inavalui! O sa simti mereu
parfumul meu. O sa fiu eu in tine si orice gest ai face o sa fiu eu
si nimeni altcineva. La fiecare pas o sa te impiedici , o sa simti...
O sa ma simti.

[ Te bantui deja cu ganduri. Oare cine sunt?Oare cine esti?]

Myriam Lacroche.
  

Life& love

Somebody told me one day that i was going to find my prince
someday but he was not the one.
Everyday i believe more and more that there is no such thing
as my prince charming riding the white horse. I keep waiting
for the right one to appear but he just keeps saying no to my
wishes , because i refuse to beg.
I've fallen out for a guy and i don't know if what i feel is real.
Of course , he doesn't know and if he would even read this
he would say that definetly he isn't that " one" that i am talking
about.
I haven't ever fallen in such a deep way for someone. Or maybe
just once , but let's say it was because i had known that person
for many years. Now , i know nothing about him , he's a mistery,
he gives me hopes , he takes them , i felt betrayed by him some
time ago and now , when history repeats i'm in the same situation.
  If he would make me feel like the most stupid person on earth right
now , next time i would do exactly the same , i mean leting him
know exactly what i feel for him.
   I feel so old. It makes me feel old. Love makes me feel old. I'm done
with considering all the possible options , I'm done with interpreting all
his gestures, I'm done with everything.
   But who is going to believe me? I don't even believe me. Why would
you? Why would he?
   I'm dumb. I don't even learn although i have great plans and some
people have great expectations. tomorow i have test papers in physics
and TIC. So what? I don't even bother. I'm too old for anything.
   And you know what's funny? I'm one of the most open-minded and
natural people in my class , but when it comes to him i'm the funniest
and dumbest person ever. I pretend not to see him , i refuse to talk
to him , i do the worst things ever.
   What is there left to say? I feel stupid , in love with  the dumbest boy,
i feel old , i feel tired and i really am what i feel.

I am what i do and what i do is who i am.

Things.

Actually things are right. the cards are now shown. but i hoped for some other cards. for some bitter luck. And it never showed up even though i did my best to overcome the hard part. i'm not precious to you but you are to me.

Eu stiu ca tu banuiesti ca eu... exist.

 Titlul acestei postari e ceva. Ceva ce eu am inventat usor , iar acum 
imi trec prin minte toate sensurile acestei expresii , ce inseamna. Pai,
haideti sa o luam cu inceputul.
   Eu stiu ca tu banuiesti - vine de la faptul ca eu stiam ca el banuieste
ca mie nu imi e tocmai indiferent . Dar am evoluat si mi am dat seama
ca el ma are atat de mult in atentie incat de abia stie daca eu exist.
   Nu e ceva groaznic? Citeam acu ceva vreme la romana un citat:
Eu stiu ca o femeie ignorata de un barbat e un monstru. Otilia din
Enigma Otiliei. Si nu avea ea oare dreptate? Femeia ignorata de
barbat nu e ea insasi . O femeie ignorata nu  mai are sperante sau
are prea multe. Depinde de la caz la caz.
   Unele femei , cand sunt ignorate nu mai cred pe nimeni si nu mai
cred in nimic.  Sunt triste si isi pierd orice speranta , orice ramasita
de incredere in oricine , oricand.
  Alte femei , din care fac parte si eu , au tendinta de a vedea in orice
gest , o speranta , un semn , o invitatie la vis. Eu sper prea mult ,
visez prea mult , vad semne in orice si invitatii la mai mult in orice,
asta ma face atat de deprimata dupa ce visul se sfarseste. Si daca
nu as vedea semne , atunci tot nu ar fi bine. Caci as fie deprimata
mereu.
   Mai tineti minte rusul? Ei bine , rusul mi a adus inapoi sentimente
pe care habar nu aveam ca le mai pot simti. Si dupa ce iluzia s-a
incheiat , am ramas impacata. Nu-mi mai pasa de rus , pentru ca
rusul era exact ce nu-mi doream. Si am descoperit asta abia dupa
ce el si-a gasit gheisa, intrucat am sesizat cum ii este de supus.
  Eu nu vreau sa ma supun. Eu vreau sa-i ascult parerea , el sa
mi-o asculte pe a mea si daca nu ajungem la un comun acord ,
sa ramanem fiecare cu parerea lui. Nu el sa se lase convins doar
pentru ca asa spun eu : Bine draga , imi pare rau , imi pare extrem
de rau , ai incredibil de mare dreptate. Eu vreau un tip asertiv,
 care are un pic de forta , de agresivitate si nu un tip pasiv care
sa joace dupa cum ii cant eu. Plus ca trebuie sa mi placa si ca fizic,
sa impartasim pareri , chiar daca nu m ar deranja discutiile in
contradictoriu. Stop. Incepe sa sune a anunt matrimonial.
  Da , rusul era pasiv. Si ma uimeste forta pe care eu o vedeam
in el. si acum vad o forta in germanul asta , numai ca este
intreita fata de ce vedeam in rus.
   Si ma vad dansand tot timpul cu germanul asta. Il tot vad
intr-un costum negru , cu ochii lui caprui invartindu ma prin
sala de bal. Si poate ca intr-o zi se va implini. Poate ca asa va
fi. Pana atunci eu sper prea mult. Sper sa si dea seama ca
exist. Sper sa-si dea seama ca sunt un om , cu sentimente
puternice , cu trairi , ca visez din orice gest.
    Si daca nu va fi germanul ce daca? Voi gasi eu un alt print,
de o alta nationalitate , in care sa gasesc tot mai multe din
calitatile barbatului perfect din opinia mea. Si daca nu va fi
deloc asa cum mi l-am imaginat , ar fi perfect.
   Imi place neprevazutul.



Myriam Lacroche.

Si ii caut ochii caprui

   V-ati pierdut vreodata in ochii cuiva?
    Eu da. Si ratacirea a fost atata de scurta incat , vreau sa -l regasesc
cu orice pret , orice ar fi , oricum ar fi eu vreau sa-l regasesc. Pe cine , ce ?
Sentimentul pe care il am cand ma afund in ochii tai atat de caprui ,
ce-mi amintesc de puterea ta asupra mea, de puterea pe care o
are o privire asupra unei femei , slabe de inger.
     Viata nu e o joaca e o provocare. Tu esti o provocare. Esti acel ceva
de care am nevoie ca sa ies din rutina. De ai stii cat te am visat azi. Am
ascultat la radio o melodie , oarecare si brusc mi-ai apraut in fata
ochilor. Te-am vazut la costum , sobru , cu ochii tai caprui , privindu
ma si venind la mine , invitandu-ma la dans. M-am vazut ratacindu
ma in bratele tale pe acel ritm oarecare , ti-am vazut privirea
pierzandu se intr-a mea si apoi am visat un sarut .
Si stii ce am mai visat? Ca nu era o crima. Am visat ca pe ultimele 
acorduri ale acelui ritm oarecare,ma inchideai ,ma strangeai cu forta
 in bratele tale , pentru ca eu asta vreau. Te vreau pe tine pentru ca
am vazut puterea in privirea ta si atunci am stiut ca nu esti la fel. Am
stiut ca pe tine ma pot baza , ca tie iti pot cere , ca de la tine pot sa
vreau , ca daca eu sunt langa tine o sa simt un barbat si nu un copil.
   Poate exagerez , dar tu nu esti ca ceilalti, o stiu. Vreau sa avem
secrete , sa stiu doar eu ce stii si tu , sa stii doar tu ce stiu si eu ,
vreau si stiu ca poti. Vreau sa putem fi doi cu adevarat. Si stiu ca
ai putea. Vei gasi puterea , dar oare vrei?
     Ochii tai spun ca da.  Ca vei gasi puterea , dar nu alaturi de
mine. Eu pot decat sa ti-o arat , dar nu sa fiu alaturi de tine
atunci cand esti puternic. Eu nu sunt supusa si nu vreau ca tu
sa fii supus , caci daca voiam , ma duceam la el si nu veneam la
tine , de -ai stii cat iti duc dorul.
     Ma opresc in acest punct simtind ca imi pierd toata ratiunea .
Nimic nu mai e rational. Ma pierd intre atatea ganduri si toate-s
despre tine. Si stiu ca visez prea mult , ca singura mea sansa e
sa am un copil alaturi si nu un barbat. Si visez , visez , visez , 
invartindu ma in bratele tale intro sala de bal, dar apoi totul 
dispare ca o fantasma si ma trezesc crud la realitatea care-mi spune ca eu nu sunt a ta , ca tot ce pot avea e doar o dorinta.
      Intre timp , astept sa cada ceva din cer. Asa cum asteptam
toti sa ne pice viata din cer , sa se intample ceva ca viata noastra
sa nu mai fie plictisitoare . Dar oare o sa pice? Nu pica de atata
vreme , de ce ar pica tocmai acum?
       Si mi-e dor de ochii tai iar, si de-abia astept sa ne revedem.
Si nici nu stii cat ador cand imi citesti gandurile.
         Citeste-ma ca pe o carte deschisa.


Myriam Lacroche.

Un sarut nu e o crima

 Am debitat toate alea despre copiii din ziua de azi,
iar acum am ramas cu fixatia asta pe sarut. Nu ma
inteleg. De ce un sarut e o crima?
  Sa o luam cu inceputul. Sarutul e ceva nepermis.
E un furt , cand ii furi celuilalt buzele si gandurile,
ti le daruiesti tie , sau iti sunt daruite... Saruturile
furate sunt si mai nepermise. Pentru ca lasi impresia
de sarut pe buzele celuilalt mult timp dupa. Si te
lasi sa ratacesti prin gandurile aceluiasi si mai mult
timp.
    Cel mai placut e cand perechea din sarut face pe
justitiarul . Atunci , el decide ca vrea sa faca
pasul corect si sa te inchida pentru acest furt. Si,
atunci , exact la sfarsitul sarutului iti pune lacat,
te inchide intre gandurile lui , te inchide in inima
lui si poti simti fiecare bataie , poti sa te joci cu
toate astea... Poti sa-i faci inima sa i bata mai repede,
poti sa-l faci sa te viseze , poti sa l faci sa nu se mai
gandeasca la altceva decat la tine , la urmatorul sarut.
     Si atunci ... De ce un sarut e o crima? Pentru
ca atunci cand tot saruti si saruti si saruti , mereu,
mereu , mereu , intruna , intruna , intruna , iar
nimeni nu te inchide in suflet , devii un criminal
in serie. Si atunci , nimeni nu mai te saruta. Si
daca te saruti , comiti o crima cu fiecare atingere,
cu fiecare noua rasuflare...
    Si eu? Eu am comis o crima.Am sarutat.Si
nimeni nu m-a inchis. Am sarutat din nou. Si
nimeni nu m-a inchis. Si m-am oprit. Constiinta
mea nu mi-a permis sa mai fac acest lucru fara
sa fiu inchisa.
     Si acum? Ratacesc in libertate si caut omul
pe care sa-l sarut si sa ma inchida , sa-mi
linisteasca toate gandurile , caut omul pe care
sa-l inchid si eu...
     Si ii caut ochii caprui.



Myriam Lacroche.
 

Tu

Tu
tu
tu
numai tu cand vei pleca
mangaierea
cu tine o vei purta
da, tu
mi-aduc aminte
erau vremuri cand
nu ne minteam
cand cuvintele cantau
si daca cerul
nori razleti ne daruia
ploaia lor ne curata
ce s-a intamplat de atunci nu stiu
stiu ca totul, totul e schimbat
s-a pierdut ceva
cantecul s-a risipit
cat de mult ne-a indepartat
tu
tu ai sa faci din mine zbor
ca sa cad cand mi-este dor
de-al tau suras
si vad din nou primaveri
patul verde proaspat
cand in iarba ne culcam
stelele noptii
stralucirea ochilor
purtau
imi spuneau ca suntem vii
ce
ce s-a intamplat de atunci nu stiu
stiu ca
stiu ca totul, totul e schimbat
a ruginit
a ruginit iarba, iarba
care ne primea
ochii s-au instrainat
tu, linistea dintr-un cuvant
tu, ai sa faci din mine vant
tu, cand vei pleca
stiu ca tu
o sa faci din mine zbor
am sa cad si mi-este dor
de-al tau suras
dar tu poti sa pleci
sa iei ce vrei
cantecul ce l-am avut
nu-l vei uita
da
tu, tu
tu ai dreptul sa ma alungi
noptile cu stele
mereu le vei vedea
tu
numai tu
da
tu
cand vei pleca
mangaierea mea
cu tine tu o vei lua
tu da tu
tu vrei sa dispari dar
in valurile mari pe mine
tu ma vei vedea

mi-aduc aminte
erau vremuri cand
nu ne minteam
cand cuvintele cantau
si daca cerul
nori razleti ne daruia
ploaia lor ne curata..


Tin sa precizez ca versurile nu imi apartin.
Sunt din melodia Tu - Iris cu Florin Chilian.
Imi plac prea mult ca sa nu le postez.
Stiti ce-mi mai place  sa ascult ? De ce?
Tot Iris cu Tudor Chirila.

Music Matters. Music is life.


Myriam Lacroche.

Ne place

Imi place ca ma faci sa rad
Chiar de-nautrul plange.
Imi place ca nu pot sa rad
De sufletul iti plange.

Imi place ca nu-ti pasa
Chiar daca ma doare.
Imi place ca imi pasa
Daca pe tine
                       Te doare.


Imi place sa privesc
Imagini de poveste
Imi place sa primesc
De umire
               Sa amutesc.


Mi-ar placea sa citesti
In gandurile mele
Mi-ar placea sa ghicesti
Ca sunt doar
              Ale tale.

Mi-ar placea sa stii
Ca tu esti
Mi-ar placea sa fii
Asa cum esti
                Cu mine .



Myriam Lacroche.

Noi doi

Noi doi
Nu suntem.
Noi doi
Oare vom fi?
O intrebare nerostita
De mult gandita
Oare si de tine?
Nu stiu.
Noi doi
Pe ritm de poezie
Si nu asa as vrea sa fie.
Noi doi
Mai mult .
Mai putin.
Noi doi.


Myriam Lacroche.

Te urasc

   Te urasc atunci cand imi zambesti , pentru ca vad
speranta in zambetul tau. Te urasc atunci cand
zambesti , pentru ca nu imi zambesti mie.
     Te urasc atunci cand ma privesti pentru ca ai
ochii prea senini si gandul prea profund. Te urasc
atunci cand privesti si iti vad ochii adanciti in poveste ,
nu ma privesti pe mine.
     Te urasc atunci cand te porti frumos cu mine pentru
ca nu stii ca imi dai sperante cu fiecare gest de politete
in plus pe care il faci.
      Te urasc atunci cand esti langa mine pentru ca mereu
vii atunci cand mi-am ratacit curajul de a-ti spune macar
un cuvant.
        Te urasc atunci cand imi impartasesti orice parere,
si orice gand si orice vis... Si orice as spune asta ai spune
si tu...
          Te urasc pentru ceea ce esti.

          Dar stii ce urasc cel mai tare?
 
Faptul ca nu-mi esti alaturi ca sa te pot uri mereu.
Faptul ca nu stiu ce sa fac pentru ca mi-e frica sa nu-mi
devii indispensabil...

Urasc! Urasc! Urasc !
Te urasc!
Pentru ca nu vreau ca eu sa fiu prima , pentru ca nu vrei
tu sa fii primul si asa nu vom fi niciodata.
Te urasc!
Pentru ca eu stiu ca vreau sa te pot cunoaste , dar tu nu-mi
spui nimic . Nu stiu nici ce vrei , nici cine esti  , nici ce cauti
aici , in viata mea...
Si totusi esti.
Nu vreau sa pleci.
Vreau sa-ti explici prezenta.
Dar cand?
Astept.

Tempus edax verum.
( S-a adeverit zicala ).


Myriam Lacroche.

Memoriile unei necombinate. Cu si despre mine si potentialul meu viitor.

  In primul rand, daca nu ma cunosti si nu vrei sa stii mai
multe despre mine , o fiinta care foloseste acest blog doar
ca sa exploreze mai bine strafundurile ei , pentru ca uneori
chiar nu ma inteleg , nu citi postarea pentru ca efectiv nu
are rost.
    Sa zicem ca stim cu totii cum e sa fii deprimat. Ma gandeam
aseara ca toti suntem la fel , ca toti stim cum e sa treci printr-o
anumita stare , ca sa mi schimb azi pozitia fata de acest aspect
la 180 de grade. De ce?
    Pai sa vedem. Adevarul gol- golut. Pe ce se bazeaza starile
alea melancolice in care cred ca nimeni nu ma poate intelege,
pentru ca ( scuzati cacofonia ) chiar asa e ? Pe faptul ca eu
nu sunt ca si ceilalti. Nu ca ma cred speciala , vreun geniu
aparte , sau mai stiu eu ce. E o chestiune simpla. Foarte
simpla. Pe care in clipa de fata nu stiu de ce evit sa o spun
din moment ce pentru asta am facut aceasta postare.
   Here i go: nu am avut prieten ever ever ever. Si de ce sunt
eu mai speciala prin chestia asta? Pai nu cred ca va puteti
da seama avand in vedere ca sunt o specie rara , care o
sa ramana fara exemplare cat de curand , avand in vedere
ca ,, dragostea apare la 5 ani" cand la gradi baiatul saruta
fata si ii cere sa se combine. Va dati seama la 15 ani? Ce
o sa fie tipa respectiva? O experta intr-ale combinarii.
    De ceva vreme am devenit mai sincera . Cu mine , in
primul rand , cu restul lumii , in al doilea rand. Dar chestia
asta ma seaca rau. Nu ca vreau neaparat. Dar ma simt
neinteleasa . Si chiar daca mai am prietene in situatia
asta , nici chiar ele nu sunt la fel. Pentru ca suntem unici,
avem felul nostru de a fi si nu putem impartasi aceleasi
conceptii in orice.
    Care e diferenta? Diferenta e ca eu nu tanjesc dupa
o combinare. Eu tanjesc dupa o relatie de prietenie.
Dupa un tip cu care sa poti sta de vorba nu cu care sa
te saruti non-stop ( sa te lingi la poarta scolii cum ar
zice tata :) ) eventual si french. Eu am o alta definitie
a gesturilor tandre. Cred mai mult intr-o strangere
de mana decat intr-un sarut in fata intregii lumi. Cred
intr-un sarut pe frunte , cred intr o imbratisare. Dar
cine mai crede in puterea acestor lucruri? Nimeni.
Sunt singura intr-o lume anti-romantism. Acu eu
realizez ca dirigu meu avea dreptate. Nu se mai poarta
romantismul. De ce sa fii romantic si sa dormi cu
prietenul tau , accentuez cuvantul , cand poti
sa faci sex cu tipul cu care esti combinata?
    Sunt multi care nu vad diferenta, dar eu sunt
printre aia care o vad. E teribil de mare. De ce avem
posibilitatea de a fi cu un baiat azi? Ca sa facem sex.
Ei bine , chit ca raman virgina pana la 50 de ani , daca
pana atunci nu gasesc un tip care sa merite sa vorbesc
pentru ce e el si nu pentru ca saruta bine si am auzit
ca e bun la pat , mai bine raman asa necombinata.
    Mai exista un aspect. Care sunt sansele ca eu ,
necombinata ever , sa gasesc un tip la fel ca mine,
care sa invete o data cu mine  si nu un macho man?
Pai... Sa vedem . Aproximativ 0.0000000001%.
Daca as gasi un tip care la 15 ani, nu mai zic 16 sau 17,
care sunt mai maturi un pic in gandire , sa nu fi avut
prietena , m-as calugari. Pentru ca nu exista sanse
ca acel tip sa fie interesat de altceva decat de jocuri
infantile- pe calculator, sau pe bune cu pusca sa
pe care  a dat un milion.
    Da , momentan imi place un tip . Pare altfel , pare
special , pare atat de dragut incat nu poate fi adevarat.
Dar... Pentru ca exista mereu un ,, dar", care sunt
sansele din toate tipele la care se poate da , pentru
ca sunt multe , fara numar chiar , sa ma aleaga pe mine?
Cam nule as zice eu. Si nu pentru ca sunt pesimista , ci
pentru ca sunt realista.  Hai sa zicem , ce fata ( ma rog
presupune si asta niste exceptii - adica nimfomanele)
nu ar vrea un tip frumos , destept , romantic ... Care
indeplineste toate cerintele necesare , ca sa zicem asa.
Pai da , suntem in competitie, da faza e ca o tipa care
nu a avut prieten normal ca nu stie cum sa faca sa i intre
pe sub piele , normal ca nu o sa stie sa l faca sa inteleaga
ca vrea mai mult , pe cand una cu experienta, chit ca e
de 2 prieteni , o sa stie sa bata apropo-ul atunci cand
trebuie si cum trebuie.
     Dupa aceasta confesiune care initial am gandit-o
mult mai filozofic decat am scris-o , consider ca am
devenit sincera cu mine si intreaga lume , care nu ma
cunoastea asa cum sunt cu adevarat. Da , asta sunt eu.
Poate depresiva , pesimista pentru unii , ciudata , dusa
total , pentru altii , sincera cu adevarat pentru alti oameni
( friends ) , pentru mine sunt optimista si increzatoare.
Nu o sa va vina sa credeti , dar acum , simt ca am lasat
deoparte tot ce e rau. Sunt o noua eu. Nu o sa ma tina
prea mult chestia asta , o sa fiu pe pozitia de falling down
again , dar e bine macar pentru 5 minute sa am acea
senzatie de self-confidence , cu sau fara prieten.
     Finalul... Pai o sa zic doar ca autobuzele si orasul seara
si designul geamului mare din mall au un efect pozitiv
asupra gandirii mele. Umbre asupra a tot ceea ce vreau
acum si tot ce gandesc apar mereu. Dar nu mai imi e frica
sa le infrunt. Ce ar mai trebui sa zic? Ca eu cred in destin.
Ca daca e sa fie o sa fie , daca nu , nu. Nu am de gand
sa mai fac eu primul pas , mai ales pe mess , pentru ca
acea fiinta destul de self-confident pe mess care ajunge
la culoarea sacoului cand face o propunere gen -vreau sa
merg cu tine si cu gasca ta gigantica de prieteni la patinuar
sa invat sa merg , devin mai grena ca sacoul in realitate.
Concluzie? Tre sa gasesc un tip la culoarea sacoului.




Myriam Lacroche

Tu Poti

Daca vrei sa stii ce poti nu intreba pe altul, cauta in interior si vei gasi raspunsul...

Myriam Lacroche