Te urasc

   Te urasc atunci cand imi zambesti , pentru ca vad
speranta in zambetul tau. Te urasc atunci cand
zambesti , pentru ca nu imi zambesti mie.
     Te urasc atunci cand ma privesti pentru ca ai
ochii prea senini si gandul prea profund. Te urasc
atunci cand privesti si iti vad ochii adanciti in poveste ,
nu ma privesti pe mine.
     Te urasc atunci cand te porti frumos cu mine pentru
ca nu stii ca imi dai sperante cu fiecare gest de politete
in plus pe care il faci.
      Te urasc atunci cand esti langa mine pentru ca mereu
vii atunci cand mi-am ratacit curajul de a-ti spune macar
un cuvant.
        Te urasc atunci cand imi impartasesti orice parere,
si orice gand si orice vis... Si orice as spune asta ai spune
si tu...
          Te urasc pentru ceea ce esti.

          Dar stii ce urasc cel mai tare?
 
Faptul ca nu-mi esti alaturi ca sa te pot uri mereu.
Faptul ca nu stiu ce sa fac pentru ca mi-e frica sa nu-mi
devii indispensabil...

Urasc! Urasc! Urasc !
Te urasc!
Pentru ca nu vreau ca eu sa fiu prima , pentru ca nu vrei
tu sa fii primul si asa nu vom fi niciodata.
Te urasc!
Pentru ca eu stiu ca vreau sa te pot cunoaste , dar tu nu-mi
spui nimic . Nu stiu nici ce vrei , nici cine esti  , nici ce cauti
aici , in viata mea...
Si totusi esti.
Nu vreau sa pleci.
Vreau sa-ti explici prezenta.
Dar cand?
Astept.

Tempus edax verum.
( S-a adeverit zicala ).


Myriam Lacroche.