Need For Speed

   Si am privit acul cum urca. 100.110. 150.170... Am apasat acceleratia
cu putere si am strans volanul intre maini ca sa gust puterea. Si am
simtit. Masinile de langa mine ramaneau in urma asa cum ramanem
cu totii , la un anumit moment dat.
    Apoi m-am razgandit. Am vrut sa vad culorile noptii. Am apucat
schimbatorul , am micsorat viteza si m-am lasat cuminita pe prima
banda a autostrazii goale. Nici o lumina.
    " Urmeaza mix-ul de seara cu dj DG." Spune o voce neimportanta
in boxe. Privesc campul gol. Ar fi cazul sa ma intorc in oras, sa vad
lumina.
     Si ma intorc. Stau la semafor. Si vad masinile cum trec , trec , trec,
ca vietile oamenilor care trec prin fata mea , zi de zi si ora de ora.
Oameni , masini , suntem cu totii niste masinarii , care-i diferenta?
     Privesc soferul din stanga mea. E plictisit. Viata lui e invaluita in
rutina. Acum se intoarce de la serviciul lui plictisitor. E arhitect.
Credea ca nu se va plictisi , dar iata-l acum , unde a ajuns? Are 2
copii , o fata de 16 ani si un baiat de 8 ani. Nu se inteleg . Trebuie sa-i
tot impace. A obosit.  Si sotia? Se inteleg bine. Ea gateste si face tot
felul de lucruri casnice, are grija de el ,dar sexul e rar si plictisitor.
Pasiunea din vremurile bune e apusa.
      Si iar e verde. Urmatorul semafor. In dreapta mea e o masina cu
geamuri fumurii din care ma izbesc sunete asemanatoare cu cele de pe
postul radio pe care il ascult si eu. Probabil e acelasi.
      Geamul se lasa jos si o mana cu o tigara iese afara , in frig. Norul
de fum , iese afara si cauta libertatea , omul duce tigara din nou la buze
si atunci realizez ca e el. E Dan. Incerc sa imi ascund uimirea . Dar e
in zadar. E totodata prea tarziu. M-a vazut. Il vad cautand ceva prin
masina. E telefonul.
       Atunci un tarait familiar imi atrage atentia. Imi suna telefonul.
       " Buna ,  sunt George. Cand vii acasa?"
       " Mai stau doar putin."
      Inchid. Dan ma priveste , dar inca mai tine mana pe telefon.
      Taraitul se aude din nou.
      " Vino pe autostrada."
       Aud si citesc buzele din care ma infruptam odata. Mi-e dor de Dan.
   E verde. Fac rondul odata cu el si ne indreptam spre autostrada,
        Iata-ne aici. In fata intinderii. Il vad concentrandu-se. O sa apese
acceleratia. O stiu. Asa ca o apas si eu.
        Putere . Adrenalina. Forta. Masini. Vieti. Amintiri. Toate in fata
ochilor mei.
        De ce ne-am oprit? De ce am renuntat la viata asta pentru altii?
Si ce daca mi-am dorit mereu sa fiu medic. Tot mai fericita sunt in
spatele volanului.
        Il vad incetinind. Si stiu unde vrea sa ma duca. E parcarea acelui
motel , unde ne-am cunoscut. Aici ne intalneam si aici consumam tot
ceea ce era intre noi.
         Si ii vad sigla veche atarnand. E exact la fel. Dar noi nu mai suntem
aceiasi.
       Ma opresc. Deschid usa. Ma asez pe capota. Se indreapta spre mine.
       Si brusc, imi aduc aminte de ce il doresc asa de mult. De ce George
nu e ceea ce am nevoie. Pentru ca are ochii aia mari , posesivi , gelosi ,
care imi spun ca daca sunt a lui , a lui voi ramane , pentru ca are mainile
cu care m-a sedus si prima si ultima oara. Pentru ca pur si simplu l-am
iubit pentru puterea lui. Si el m-a invatat ca nu sunt decat 3 lucruri in
viata capabile sa-ti aduca placerea absoluta: sexul , ciocolata si viteza.
Si mi le-a aratat pe toate.
          Se opreste . Ma saruta. Ma saruta asa cum ma saruta el intotdeauna.
Puternic , apasat , cu forta, cu pasiunea care imi spunea totul , care ma fura
de fiecare data.
          " De ce?"
          " Nici tu nu ai uitat."
          " George..."
          " Alina. Ce daca?"
          " Noi avem puterea si pasiunea. Ei nu au nimic."
          " Ba da. George ma intelege..."
          " George nu poate sa inteleaga asta." Si ma saruta cu si mai mult
patos. Vrea sa fiu a lui. Are dreptate. George nu m-a facut niciodata sa
ma zgribulesc de frig la simpla lui privire. Nu mi-a starnit atentia decat
prin romantismul lui exagerat. Eu vreau putere. Si ii raspund. Ii simt
bratele in jurul meu. Ma strange cu putere. A lui voi ramane in veci.
Chiar de nu sunt langa de el , eu sunt a lui.
              " Alina nu vrea asta."
           " De ce? Ea nu vrea putere?"
             " Ea  nu e genul meu de femeie , asa cum nici George nu e
genul tau. El e doar un medic. Si tu esti medic , dar vrei sa concurezi
din nou. Am vazut-o in ochii tai. Nu poti trai fara sa simti pedala sub
picior, fara sa vezi luminile trecand pe langa tine."
              " Ai dreptate. Dar nu pot ."
               " Ba poti. De ce refuzi daca ne-am intalnit iar?Nu vezi ca
tot si toate si oricine si orice ne vrea impreuna? Concureaza cu mine.
O data. Fii copilotul meu. "
                " ..."
                " O sa poti. Pana te hotarasti vino sa vedem camera noastra."
                "..."
Deja nu mai am cuvinte.Il aud vorbind , persuasiv , dar nu inteleg ce
spune. Stiu doar ca vreau asta. Da , o vreau , al naibii de mult. Apas
pe telecomanda si masina se incuie.
     El se duce inauntru sa ia camera , iar eu il astept afara fumand.
Miros a spital. Vreau sa pierd mirosul asta. Si stiu ca in seara asta o
sa capat din nou mirosul lui. Trag cu putere din tigara. Si George?
Ma iubeste. O sa inteleaga.
      Dan se intoarce.
      Doamne cat de mult il doresc.
      Si ma saruta iar.
      Si apoi... Se intampla ceea ce mi doream sa se intample de atata
vreme. Ce dor mi-a fost de tine Dan!




Myriam Lacroche.

Eu stiu ca tu banuiesti ca eu... exist.

 Titlul acestei postari e ceva. Ceva ce eu am inventat usor , iar acum 
imi trec prin minte toate sensurile acestei expresii , ce inseamna. Pai,
haideti sa o luam cu inceputul.
   Eu stiu ca tu banuiesti - vine de la faptul ca eu stiam ca el banuieste
ca mie nu imi e tocmai indiferent . Dar am evoluat si mi am dat seama
ca el ma are atat de mult in atentie incat de abia stie daca eu exist.
   Nu e ceva groaznic? Citeam acu ceva vreme la romana un citat:
Eu stiu ca o femeie ignorata de un barbat e un monstru. Otilia din
Enigma Otiliei. Si nu avea ea oare dreptate? Femeia ignorata de
barbat nu e ea insasi . O femeie ignorata nu  mai are sperante sau
are prea multe. Depinde de la caz la caz.
   Unele femei , cand sunt ignorate nu mai cred pe nimeni si nu mai
cred in nimic.  Sunt triste si isi pierd orice speranta , orice ramasita
de incredere in oricine , oricand.
  Alte femei , din care fac parte si eu , au tendinta de a vedea in orice
gest , o speranta , un semn , o invitatie la vis. Eu sper prea mult ,
visez prea mult , vad semne in orice si invitatii la mai mult in orice,
asta ma face atat de deprimata dupa ce visul se sfarseste. Si daca
nu as vedea semne , atunci tot nu ar fi bine. Caci as fie deprimata
mereu.
   Mai tineti minte rusul? Ei bine , rusul mi a adus inapoi sentimente
pe care habar nu aveam ca le mai pot simti. Si dupa ce iluzia s-a
incheiat , am ramas impacata. Nu-mi mai pasa de rus , pentru ca
rusul era exact ce nu-mi doream. Si am descoperit asta abia dupa
ce el si-a gasit gheisa, intrucat am sesizat cum ii este de supus.
  Eu nu vreau sa ma supun. Eu vreau sa-i ascult parerea , el sa
mi-o asculte pe a mea si daca nu ajungem la un comun acord ,
sa ramanem fiecare cu parerea lui. Nu el sa se lase convins doar
pentru ca asa spun eu : Bine draga , imi pare rau , imi pare extrem
de rau , ai incredibil de mare dreptate. Eu vreau un tip asertiv,
 care are un pic de forta , de agresivitate si nu un tip pasiv care
sa joace dupa cum ii cant eu. Plus ca trebuie sa mi placa si ca fizic,
sa impartasim pareri , chiar daca nu m ar deranja discutiile in
contradictoriu. Stop. Incepe sa sune a anunt matrimonial.
  Da , rusul era pasiv. Si ma uimeste forta pe care eu o vedeam
in el. si acum vad o forta in germanul asta , numai ca este
intreita fata de ce vedeam in rus.
   Si ma vad dansand tot timpul cu germanul asta. Il tot vad
intr-un costum negru , cu ochii lui caprui invartindu ma prin
sala de bal. Si poate ca intr-o zi se va implini. Poate ca asa va
fi. Pana atunci eu sper prea mult. Sper sa si dea seama ca
exist. Sper sa-si dea seama ca sunt un om , cu sentimente
puternice , cu trairi , ca visez din orice gest.
    Si daca nu va fi germanul ce daca? Voi gasi eu un alt print,
de o alta nationalitate , in care sa gasesc tot mai multe din
calitatile barbatului perfect din opinia mea. Si daca nu va fi
deloc asa cum mi l-am imaginat , ar fi perfect.
   Imi place neprevazutul.



Myriam Lacroche.

Si ii caut ochii caprui

   V-ati pierdut vreodata in ochii cuiva?
    Eu da. Si ratacirea a fost atata de scurta incat , vreau sa -l regasesc
cu orice pret , orice ar fi , oricum ar fi eu vreau sa-l regasesc. Pe cine , ce ?
Sentimentul pe care il am cand ma afund in ochii tai atat de caprui ,
ce-mi amintesc de puterea ta asupra mea, de puterea pe care o
are o privire asupra unei femei , slabe de inger.
     Viata nu e o joaca e o provocare. Tu esti o provocare. Esti acel ceva
de care am nevoie ca sa ies din rutina. De ai stii cat te am visat azi. Am
ascultat la radio o melodie , oarecare si brusc mi-ai apraut in fata
ochilor. Te-am vazut la costum , sobru , cu ochii tai caprui , privindu
ma si venind la mine , invitandu-ma la dans. M-am vazut ratacindu
ma in bratele tale pe acel ritm oarecare , ti-am vazut privirea
pierzandu se intr-a mea si apoi am visat un sarut .
Si stii ce am mai visat? Ca nu era o crima. Am visat ca pe ultimele 
acorduri ale acelui ritm oarecare,ma inchideai ,ma strangeai cu forta
 in bratele tale , pentru ca eu asta vreau. Te vreau pe tine pentru ca
am vazut puterea in privirea ta si atunci am stiut ca nu esti la fel. Am
stiut ca pe tine ma pot baza , ca tie iti pot cere , ca de la tine pot sa
vreau , ca daca eu sunt langa tine o sa simt un barbat si nu un copil.
   Poate exagerez , dar tu nu esti ca ceilalti, o stiu. Vreau sa avem
secrete , sa stiu doar eu ce stii si tu , sa stii doar tu ce stiu si eu ,
vreau si stiu ca poti. Vreau sa putem fi doi cu adevarat. Si stiu ca
ai putea. Vei gasi puterea , dar oare vrei?
     Ochii tai spun ca da.  Ca vei gasi puterea , dar nu alaturi de
mine. Eu pot decat sa ti-o arat , dar nu sa fiu alaturi de tine
atunci cand esti puternic. Eu nu sunt supusa si nu vreau ca tu
sa fii supus , caci daca voiam , ma duceam la el si nu veneam la
tine , de -ai stii cat iti duc dorul.
     Ma opresc in acest punct simtind ca imi pierd toata ratiunea .
Nimic nu mai e rational. Ma pierd intre atatea ganduri si toate-s
despre tine. Si stiu ca visez prea mult , ca singura mea sansa e
sa am un copil alaturi si nu un barbat. Si visez , visez , visez , 
invartindu ma in bratele tale intro sala de bal, dar apoi totul 
dispare ca o fantasma si ma trezesc crud la realitatea care-mi spune ca eu nu sunt a ta , ca tot ce pot avea e doar o dorinta.
      Intre timp , astept sa cada ceva din cer. Asa cum asteptam
toti sa ne pice viata din cer , sa se intample ceva ca viata noastra
sa nu mai fie plictisitoare . Dar oare o sa pice? Nu pica de atata
vreme , de ce ar pica tocmai acum?
       Si mi-e dor de ochii tai iar, si de-abia astept sa ne revedem.
Si nici nu stii cat ador cand imi citesti gandurile.
         Citeste-ma ca pe o carte deschisa.


Myriam Lacroche.