Need For Speed

   Si am privit acul cum urca. 100.110. 150.170... Am apasat acceleratia
cu putere si am strans volanul intre maini ca sa gust puterea. Si am
simtit. Masinile de langa mine ramaneau in urma asa cum ramanem
cu totii , la un anumit moment dat.
    Apoi m-am razgandit. Am vrut sa vad culorile noptii. Am apucat
schimbatorul , am micsorat viteza si m-am lasat cuminita pe prima
banda a autostrazii goale. Nici o lumina.
    " Urmeaza mix-ul de seara cu dj DG." Spune o voce neimportanta
in boxe. Privesc campul gol. Ar fi cazul sa ma intorc in oras, sa vad
lumina.
     Si ma intorc. Stau la semafor. Si vad masinile cum trec , trec , trec,
ca vietile oamenilor care trec prin fata mea , zi de zi si ora de ora.
Oameni , masini , suntem cu totii niste masinarii , care-i diferenta?
     Privesc soferul din stanga mea. E plictisit. Viata lui e invaluita in
rutina. Acum se intoarce de la serviciul lui plictisitor. E arhitect.
Credea ca nu se va plictisi , dar iata-l acum , unde a ajuns? Are 2
copii , o fata de 16 ani si un baiat de 8 ani. Nu se inteleg . Trebuie sa-i
tot impace. A obosit.  Si sotia? Se inteleg bine. Ea gateste si face tot
felul de lucruri casnice, are grija de el ,dar sexul e rar si plictisitor.
Pasiunea din vremurile bune e apusa.
      Si iar e verde. Urmatorul semafor. In dreapta mea e o masina cu
geamuri fumurii din care ma izbesc sunete asemanatoare cu cele de pe
postul radio pe care il ascult si eu. Probabil e acelasi.
      Geamul se lasa jos si o mana cu o tigara iese afara , in frig. Norul
de fum , iese afara si cauta libertatea , omul duce tigara din nou la buze
si atunci realizez ca e el. E Dan. Incerc sa imi ascund uimirea . Dar e
in zadar. E totodata prea tarziu. M-a vazut. Il vad cautand ceva prin
masina. E telefonul.
       Atunci un tarait familiar imi atrage atentia. Imi suna telefonul.
       " Buna ,  sunt George. Cand vii acasa?"
       " Mai stau doar putin."
      Inchid. Dan ma priveste , dar inca mai tine mana pe telefon.
      Taraitul se aude din nou.
      " Vino pe autostrada."
       Aud si citesc buzele din care ma infruptam odata. Mi-e dor de Dan.
   E verde. Fac rondul odata cu el si ne indreptam spre autostrada,
        Iata-ne aici. In fata intinderii. Il vad concentrandu-se. O sa apese
acceleratia. O stiu. Asa ca o apas si eu.
        Putere . Adrenalina. Forta. Masini. Vieti. Amintiri. Toate in fata
ochilor mei.
        De ce ne-am oprit? De ce am renuntat la viata asta pentru altii?
Si ce daca mi-am dorit mereu sa fiu medic. Tot mai fericita sunt in
spatele volanului.
        Il vad incetinind. Si stiu unde vrea sa ma duca. E parcarea acelui
motel , unde ne-am cunoscut. Aici ne intalneam si aici consumam tot
ceea ce era intre noi.
         Si ii vad sigla veche atarnand. E exact la fel. Dar noi nu mai suntem
aceiasi.
       Ma opresc. Deschid usa. Ma asez pe capota. Se indreapta spre mine.
       Si brusc, imi aduc aminte de ce il doresc asa de mult. De ce George
nu e ceea ce am nevoie. Pentru ca are ochii aia mari , posesivi , gelosi ,
care imi spun ca daca sunt a lui , a lui voi ramane , pentru ca are mainile
cu care m-a sedus si prima si ultima oara. Pentru ca pur si simplu l-am
iubit pentru puterea lui. Si el m-a invatat ca nu sunt decat 3 lucruri in
viata capabile sa-ti aduca placerea absoluta: sexul , ciocolata si viteza.
Si mi le-a aratat pe toate.
          Se opreste . Ma saruta. Ma saruta asa cum ma saruta el intotdeauna.
Puternic , apasat , cu forta, cu pasiunea care imi spunea totul , care ma fura
de fiecare data.
          " De ce?"
          " Nici tu nu ai uitat."
          " George..."
          " Alina. Ce daca?"
          " Noi avem puterea si pasiunea. Ei nu au nimic."
          " Ba da. George ma intelege..."
          " George nu poate sa inteleaga asta." Si ma saruta cu si mai mult
patos. Vrea sa fiu a lui. Are dreptate. George nu m-a facut niciodata sa
ma zgribulesc de frig la simpla lui privire. Nu mi-a starnit atentia decat
prin romantismul lui exagerat. Eu vreau putere. Si ii raspund. Ii simt
bratele in jurul meu. Ma strange cu putere. A lui voi ramane in veci.
Chiar de nu sunt langa de el , eu sunt a lui.
              " Alina nu vrea asta."
           " De ce? Ea nu vrea putere?"
             " Ea  nu e genul meu de femeie , asa cum nici George nu e
genul tau. El e doar un medic. Si tu esti medic , dar vrei sa concurezi
din nou. Am vazut-o in ochii tai. Nu poti trai fara sa simti pedala sub
picior, fara sa vezi luminile trecand pe langa tine."
              " Ai dreptate. Dar nu pot ."
               " Ba poti. De ce refuzi daca ne-am intalnit iar?Nu vezi ca
tot si toate si oricine si orice ne vrea impreuna? Concureaza cu mine.
O data. Fii copilotul meu. "
                " ..."
                " O sa poti. Pana te hotarasti vino sa vedem camera noastra."
                "..."
Deja nu mai am cuvinte.Il aud vorbind , persuasiv , dar nu inteleg ce
spune. Stiu doar ca vreau asta. Da , o vreau , al naibii de mult. Apas
pe telecomanda si masina se incuie.
     El se duce inauntru sa ia camera , iar eu il astept afara fumand.
Miros a spital. Vreau sa pierd mirosul asta. Si stiu ca in seara asta o
sa capat din nou mirosul lui. Trag cu putere din tigara. Si George?
Ma iubeste. O sa inteleaga.
      Dan se intoarce.
      Doamne cat de mult il doresc.
      Si ma saruta iar.
      Si apoi... Se intampla ceea ce mi doream sa se intample de atata
vreme. Ce dor mi-a fost de tine Dan!




Myriam Lacroche.