Eu stiu ca tu banuiesti ca eu... exist.

 Titlul acestei postari e ceva. Ceva ce eu am inventat usor , iar acum 
imi trec prin minte toate sensurile acestei expresii , ce inseamna. Pai,
haideti sa o luam cu inceputul.
   Eu stiu ca tu banuiesti - vine de la faptul ca eu stiam ca el banuieste
ca mie nu imi e tocmai indiferent . Dar am evoluat si mi am dat seama
ca el ma are atat de mult in atentie incat de abia stie daca eu exist.
   Nu e ceva groaznic? Citeam acu ceva vreme la romana un citat:
Eu stiu ca o femeie ignorata de un barbat e un monstru. Otilia din
Enigma Otiliei. Si nu avea ea oare dreptate? Femeia ignorata de
barbat nu e ea insasi . O femeie ignorata nu  mai are sperante sau
are prea multe. Depinde de la caz la caz.
   Unele femei , cand sunt ignorate nu mai cred pe nimeni si nu mai
cred in nimic.  Sunt triste si isi pierd orice speranta , orice ramasita
de incredere in oricine , oricand.
  Alte femei , din care fac parte si eu , au tendinta de a vedea in orice
gest , o speranta , un semn , o invitatie la vis. Eu sper prea mult ,
visez prea mult , vad semne in orice si invitatii la mai mult in orice,
asta ma face atat de deprimata dupa ce visul se sfarseste. Si daca
nu as vedea semne , atunci tot nu ar fi bine. Caci as fie deprimata
mereu.
   Mai tineti minte rusul? Ei bine , rusul mi a adus inapoi sentimente
pe care habar nu aveam ca le mai pot simti. Si dupa ce iluzia s-a
incheiat , am ramas impacata. Nu-mi mai pasa de rus , pentru ca
rusul era exact ce nu-mi doream. Si am descoperit asta abia dupa
ce el si-a gasit gheisa, intrucat am sesizat cum ii este de supus.
  Eu nu vreau sa ma supun. Eu vreau sa-i ascult parerea , el sa
mi-o asculte pe a mea si daca nu ajungem la un comun acord ,
sa ramanem fiecare cu parerea lui. Nu el sa se lase convins doar
pentru ca asa spun eu : Bine draga , imi pare rau , imi pare extrem
de rau , ai incredibil de mare dreptate. Eu vreau un tip asertiv,
 care are un pic de forta , de agresivitate si nu un tip pasiv care
sa joace dupa cum ii cant eu. Plus ca trebuie sa mi placa si ca fizic,
sa impartasim pareri , chiar daca nu m ar deranja discutiile in
contradictoriu. Stop. Incepe sa sune a anunt matrimonial.
  Da , rusul era pasiv. Si ma uimeste forta pe care eu o vedeam
in el. si acum vad o forta in germanul asta , numai ca este
intreita fata de ce vedeam in rus.
   Si ma vad dansand tot timpul cu germanul asta. Il tot vad
intr-un costum negru , cu ochii lui caprui invartindu ma prin
sala de bal. Si poate ca intr-o zi se va implini. Poate ca asa va
fi. Pana atunci eu sper prea mult. Sper sa si dea seama ca
exist. Sper sa-si dea seama ca sunt un om , cu sentimente
puternice , cu trairi , ca visez din orice gest.
    Si daca nu va fi germanul ce daca? Voi gasi eu un alt print,
de o alta nationalitate , in care sa gasesc tot mai multe din
calitatile barbatului perfect din opinia mea. Si daca nu va fi
deloc asa cum mi l-am imaginat , ar fi perfect.
   Imi place neprevazutul.



Myriam Lacroche.