Ma gandesc.1.01.

E pur si simplu 1 si un minut.
Iar eu ma gandesc.
Ma gandesc la toate pozele in care arati oribil , dar care tie iti plac. Ma gandesc la toate pozele in care esti pur si simplu un semizeu dar nu iti dai seama.
Ma gandesc la toate fetele care mor dupa tine , asa cum am fost si eu , inocenta , plina de speranta si apoi ma gandesc la tine , cum am ajuns sa te cunosc , cum am ajuns sa nu stiu nimic despre tine si totodata totul. Ma gandesc la timiditatea ta pe care incerci sa o invingi fara sa reusesti.
Ma gandesc la stangacia cu care ne salutam mereu pentru ca nu stim cum sa ne comportam unul cu celalalt pentru ca nu stim ce se intampla de fapt.
Ma gandesc la faptul ca poate ar trebui sa am eu curaj , dar n-ar fi prima oara , n-ai fi tu primul si n-ar fi primul meu esec.
Ma gandesc la toate privirile pe care le arunc pe geam in speranta ca te voi zari , ca voi descifra ceva , dar e nimic , caci nu apari , iar daca apari esti la fel de indescifrabil.
Ma gandesc la toate privirile pe care stiu ca le arunci atunci cand nu ma uit eu. Ma gandesc la motivele tale.
Ma gandesc la faptul ca nu e tocmai un inceput si totusi ar fi fost mai bine sa fie un inceput. Ma gandesc daca numarul 3 are intr-adevar o simbolistica si in viata reala.
Ma gandesc ca de data asta nu mai e la fel. Ma gandesc la faptul ca nu mai cred in tine , nu te mai vreau , nu vreau decat sa te fac sa suferi , dar totusi te vreau pentru mine.
Ma gandesc la ce vreau de fapt. Sa iti ofer pe o tava aurita exact ce mi-ai dat si tu mie: sperante si iluzii desarte , sfaramate ? Sau sa te iert? Sau sa uit pur si simplu?
Ma gandesc la ce vrei tu de fapt. Vrei sa ma amagesti din nou? Am sarit peste stadii deja. Nu mai cred , nu ezit sa nu cred , doar ca exista speranta ca o sa ma surprinzi. Numai ca deja vine ora la care e prea tarziu , tu inca eziti , iar eu inca astept sa ma surprinzi desi stiu ca e in zadar.
Ma gandesc la faptul ca nu am mentionat nici unul nimic despre ce s-a intamplat de fapt. Poate ca nici unul nu vrea sa recunoasca , dar poate ca ar trebui sa te disculpi si sa nu lasi lucrurile sa para banale , pentru ca oricat de banale ar fi , oricum sunt complicate si accidentele nu isi au rostul aici , intre noi.

Ma gandesc ca e tarziu , ca e noapte si ca eu astept lumina zorilor. Dar soarele rasare la ora 7 pentru mine si e de-abia 1.01. Si daca ar fi 1.02 timpul ar sari apoi mai repede pana la 1.14 , apoi 2.53 si s-ar face 7. Si atunci , mi-as da ultima suflare cu implinirea ca lumina zorilor m-a atins .

Ma gandesc ca poate si pentru tine e noapte. Dar poate ca tu mai ai de asteptat. Poate ca tu nu astepti lumina zorilor. Poate ca tu nu vrei sa sari de la 1.01. Poate tu astepti amurgul ca sa traiesti. Poate ca atunci cand eu dispar , tu incepi sa existi.

Poate ca nu e menit sa fie . Dar daca.... Si cum aflam? Cum aflam?Cum aflam?
We have to let it out. Let it out , get rid of the hell inside.

Poate ca ar trebui sa tipam. Sa ne eliberam.

Dar poate ca e doar 1.01 si timpul sta in loc in asteptarea zorilor sau a amurgului.

Iulia