Nu stiu daca ati constientizat vreodata cat de tare va sperie ceva. Pe unii ne sperie furnicile , paienjenii si alte insectute din astea mai paroase si cu multe picioare. Pe altii ii sperie vorbitul in public , pe altii ii sperie moartea.
Pe mine nu ma sperie vorbitul in public - prea rau. Ave Paul si LMT probabil.
Nu ma sperie moartea.
Nu ma mai sperie asa de rau nici insectele.
Dar mi-e frica sa nu o dau in bara. Ocaziile unice in viata au o chestie unica si anume ca sunt unice.:).
Am o astfel de ocazie in fata. Si sunt atat de panicata ca nu o sa reusesc , ca nu o sa mi se implineasca visul incat ma sufoc.
Dar , cand ma gandesc la posibilitatea implinirii visului meu ma sufoc pentru mai mult timp. Mi-e atat de frica , sperantele sunt atat de ciudate , nu stiu ce vreau si de ce nu stiu ce vreau .
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu