Femeia.

V-ati intrebat vreodata ce o face pe o femeie sa fie femeie cu adevarat?
Un act, executat de multe ori din curiozitate sau nerabdare nu ne face
femei.
 Femeia, in deplinul sens al cuvantului , este cea care si-a descoperit
simturile si isi traieste viata pentru ea si simte in ea tot ceea ce are
lumea sa-i ofere.
 Femeia e cocheta , reala , directa , complicata , sensibila , puternica,
e ea.
 Si ce ne face femei? Pur si simplu o stim cand devenim femei. Si
orice lucru ne poate declansa sentimentul. La unele se declanseaza
atunci cand simt lumea la picioarele lor pentru prima oara , la altele
atunci cand o depresiele face sa realizeze ca trebuie sa-si regaseasca
eul pentru a redeveni ele.
  Se spune ca devii femeie atunci cand devii a unui barbat. Dar daca
femeile devin femei atunci cand devin ale lor si ale nimanui altcuiva?
Fara sa fie sufocate de un gand absurd , adulmecand sentimentul
libertatii ca pe o dovada a sinelui lor puternic , nedepinzand decat
de vointa lor.
 Ce face o femeie? Se cedeaza ei intru totul . Total. Fara sa se 
impotriveasca. Isi daruieste propria viata si stie pe ce drum va trebui
sa mearga ca sa fie o ea.
 Isi daruieste un zambet, isi daruieste vointa de a fi cocheta si de a
refuza tot ce vrea sa refuze si e ea pentru ea.
  O femeie alearga cu picioarele desculte in iarba , calcand adanc
pentru a se umple de seva vietii.  Priveste cerul si adulmeca vantul
pentru a simti ceea ce nu se poate vedea.
 Isi invinge soarta imprumutand cuvinte din singurul loc care ii apartine
ei.
 Si e fericita. Si pluteste pe deasupra norilor pentru ca ea e ea.Si se
descopera singura in fiecare privire pe care si-o arunca in oglinda,
fugar , apoi cu nesat de fiecare data cand isi descopera zambetul
jucaus care-i spune ca cel mai bine ii sta atunci cand e femeia pe care
si-o doreste zi de zi in sine.
 Si femeia uita. Uita de ea , alearga si  nu se opreste decat atunci cand
talpile ating nisipul si apa unui ocean , fuge de valuri , se ascunde ,
rade , se invarte , fuge la bordul unei nave straine , cunoaste un om
pe care nu-l va mai revedea in veci , coboara in primul port si mananca
prima ciocolata intalnita in cel mai mare magazin, nu raspunde la
telefonul nimanui, nu se simte sufocata.
 Si se daruieste unui om cu ochii albastri si par de abanos , intruchiparea
Albei-ca-Zapada intr-un barbat. Si nu-i afla numele .
 Zboara mai departe in lumea larga ca sa-i afle misterele.
 Si cum lumii nu i se sfarsesc misterele , femeia nu va deveni niciodata
femeie. O femeie nu va deveni femeia. Pentru ca o impiedica firea.
 Dar poate fi aproape de perfectiune.
  Fiecare femeie e unica.
  Si fiecare poate deveni femeiA.

Am devenit femeie(?).
Prin puterea vietii mele si prin puterea pe care mi-o da o constiinta
infiorator de lucida simt latul sufocant al vietii care inca nu-mi
apartine. Colivia devine tot mai mica , dar in curand va deveni
neincapatoare.
 Ce se va intampla atunci?
 Voi deveni femeie.



Myriam Lacroche.