Nimic.

 Viata incepe cu nimic , continua cu incercarile noastre de
a face din nimic ceva si se termina cu nimic.
 Unde e nimicul meu de ieri? Unde e ceva ul de ieri?
 Ma zbat si ma lupt in fiecare zi pentru ceva, iar azi realizez
ca maine nu voi mai avea nimic. Pentru ca nu am avut niciodata
ceva , ci doar am imprumutat de la altii.
  Cautam fericirea. Dar ce e fericirea?
  Exista?
  Unde e?
  Cred ca exista. Si o are cine nu merita.
  Nimic... am nimic. Cum pot avea nimic? Si doar incerc sa ofer.
Mie nu imi rezerv asa de multe in speranta ca imi vor oferi alti
nimeni. Si nimeni ai mei , s-au dovedit nimeni ai lumii.
 Si strig : De CE?!?
 Cu ce gresesc? Pentru ca undeva am gresit.
 Nu mi pot explica mie si nimanui ce fac atat de gresit.
 Si de aia sunt rasplatita cu nimic.
 Oare vreodata? Sau niciodata?
 De ce ma caracterizeaza nu? De ce pentru mine nu exista da?
 De ce nu ma poate nimeni asculta si la bine si la rau?
 Mereu exista cineva sa te consoleze , mereu exista cineva sa
fie langa tine cand te bucuri , dar de ce nu exista cineva in viata
de zi cu zi? La tot ce faci , indrugi , sporovaiesti , toate tampeniile
pe care le zici? Pentru ca daca nu e nimeni atunci , vor ajunge in
situatia in care vor trebui sa te consoleze pentru ca simti nevoia
unui nimeni care sa te asculte.
 Stiu ca m-ati inteles gresit. Nu vorbesc despre dragoste. Nu
vorbesc despre o casnicie in care sotii sa se inteleaga si sa-si
vorbeasca zilnic despre micile nimicuri. Va veni si vremea aceea.
 Momentan eu am nevoie sa vorbesc. Vorbesc mult , de una singura
de cele mai multe ori , chiar fara sa mi dau seama ca nimeni nu
ma mai asculta.
 Si de aia stau ca penibila vineri seara si tot weekendu si scriu pe
blog in loc sa ies in oras. Si spun stop. Pentru ca m am saturat de
nimic . Si nimeni. Si niciodata.
 Nu sunt pe alt fus orar. Sunt aici , reala , tangibila, exist. Si daca
e nevoie ca lumea sa se schimbe pentru mine , am sa astept. Pentru
ca merit si nu gresesc. Vreau sa mi pice si mie ceva din cer fara sa
strig dupa acel ceva.
 Si va veni.
 Chiar daca va trebui sa astept o eternitate. Va fi eternitatea mea.
In care mi voi cladi un ceva din nimic. Si ma voi folosi de tot ajutorul
meu si prin mine voi reusi.
  Pentru ca nu mai are rost sa cred in cineva.
  Nu uita ca in lumea de azi esti doar tu... Si nimeni altcineva.
  

Myriam Lacroche.