luni, 18 februarie 2008

Unui rus...

 Tu esti rusul meu. O sa iti spun Piotr Ivanovici. De ce esti rus?
Pentru ca rusii sunt inalti si puternici. Pentru ca rusii sunt speciali.
Pentru ca rusii au acel ceva. Esti un rus de la Sankt Petersburg,
esti inalt si blond. Ai acea privire de invingator , acea privire de
mister si acea atitudine care nu ma lasa sa vad acolo unde vreau sa
ajung.
   Piotr... Eu sunt o biata frantuzoaica lipsita de farmec , care nu stie
arta flirtului... Tu stii ce inseamna asta pentru o frantuzoaica? Sa
nu stii asta... Mama se trage dintr-o familie de curtezane , tata a
fost muschetar... Iar eu sunt o biata frantuzoaica pierduta in tara
ta.
   Tara ta o vad in ochii tai. E intinsa... Vad zarea cum dispare in
ochii tai. Vad cum ma pierd eu dansand prin gerurile siberiene
in privirea ta. De ce ma priviesti Piotr Ivanovici? Nu ma privi.
Daca iti place sa te joci , sa ma lasi sa ma pierd in privire , atunci
stii ca mereu ma pierd acolo , ca mereu ma ratacesc fara sa mai
gasesc drumul inapoi la realitate.
    Nu ma mai privi. Misteriosule rus... Spune-mi ceva...Spune-mi
ca ai inteles de ce vin frantuzoaicele in tara ta , spune-mi ca nu o sa
ma trimiti in exil , sau spune-mi ca nu intelegi , spune mi ca vrei sa
plec. Dar spune-mi ceva...

 Unui rus... Piotr Ivanovici. Spune-mi ceva.



Myriam Lacroche


20:52    18.02.08

Niciun comentariu: