Blue Old Memories

 Do you remember those ole' times?
 Cuz i can.
 Chestia e ca numai eu mai simt acelasi lucru .
 Ce poti face intr-o lume singur?
 Eram mai mult decat sigura ca daca ramai fara
un prieten , daca el se indeparteaza , vei putea sa
uiti, vei gasi pe altcineva in locul lui.
  Dar stiti ce? Nu poate fi inlocuit. Poti sa gasesti
un loc nou in inima ta , dar cel care incet ramane
gol , nu va mai fi ocupat. De ce? Pentru ca inima
are regulile ei nescrise.
  De ce nu poate fi la fel? Pentru ca nici restul
nu mai e la fel. Totul s-a schimbat. Lumea e
in continua miscare . Evolutie. E o evolutie
trista pentru mine , caci mi-e dor.
   Mi-e dor de vremea cand eram together for
the whole eternity of the day. Cand cel mai mic
amanunt era dezbatut pana se inrosea si se
lungea firul telefonului fix. Cand mergeam sa
bem apa de 5 ori pe pauza ca sa l vedem pe El.
    Si acum? Acum nu mai am aceleasi gusturi
cu noile Ele. Tot ce fac eu e asa absurd , doar
pentru ca lumea nu ma mai percepe la fel.
   Imi vreau lumea veche inapoi.
   Mi-e pur si simplu dor.
   Daca pana si o melodie ma poate face sa plang.
   Viata mea de licean ar trebui sa fie vesela.
Plina de surprize . De neprevazut. Ca o sticla
de sampanie. Cand o desfaci pocneste si apoi
poti savura gustul mineral si dulce.Asa ar
trebui sa fie viata mea. Sa pocneasca de multe
ori , sa izbucneasca si apoi sa ma lase sa ma
infrupt din gustul ei dulce-intepator.
     Dar nu e. E amara ca o ciocolata cu mult
cacao. E goala ca un bat de bambus scobit
pe dinauntru.
     Si eu ce astept? Printul pe cal alb. De ce?
Pentru ca eu cred in povesti , in impliniri de
visuri imposibile. Cred in cei care ma mint.
      Astept o revelatie.
      Astept un semn.
      Astept viata sa bata la usa.
      Astept ca ceva sa apara pentru a ma scoate
din starea-mi de levitatie deasupra vietii si a
bucuriei existenteti de zi cu zi.
       Astept....
       Sa vina/ vii / fim/fie.



Myriam Lacroche



27.01.08    00:46