Poveste despre ceva 04

 -Fa o pirueta! Asa! Inca una! Da...
 - Vai, fetita mea!
 - Mama, e doar o rochie...
 - E doar o rochie perfecta...Vai ... Cred ca o sa ai succes!
 - Apropo de succese , ai vorbit cu el? Vine?
 - Cred ca deja incepe sa se aprinda flacara aia...
 - Nu bunico nu.
 - Haide mama , lasa ti nepoata in pace , sa o lasam sa
respire inainte de bal.
    Iesira din camerele Laviniei. Ea ofta si se privi in oglinda.
Chiar era o rochie frumoasa. Culoarea cerului de vara ,
vaporoasa , ii oferea sansa de a avea succes in ceea ce si
dorea sa obtina in acea seara.
    Se gandi la Victor. Nu mai ii parea atat de antipatic. De
ce? Nici ea nu stia. Probabil pentru ca se gandi ca si el era
la fel de trist ca ea, pentru ca ii vedea mai multe parti bune
ca inainte de a afla ca trebuie sa se indragosteasca de el.
Acum era senzatia aia cand , desi un om poate sa fie bun
sau rau , nu il cunosti , dar ai impresia ca stii multe despre
el , ca va cunoasteti din alta viata , ca nu e chiar asa cum
paruse initial , e faza de autoconvingere.
     Dar chiar era asa? Ei bine , urma sa afle. 
     Iesi cu gratie din camera ei si , dupa ce vorbi cu mama
ei despre intrare , afla ca urma sa coboare scara principala,
gratios ( pe dracu cu tocurile alea de 1 metru ), iar acolo
undeva la baza scarii urma sa se afle el. Nu se vazusera
pana atunci.
     Avi era atat de emotionata incat nu mai stia nici cum
arata el si chiar nu voia sa creada ca s-a emotionat doar
din cauza faptului ca urmau sa si petreaca seara impreuna.
     Si clipa cea magica veni...
     Treapta numarul 1....
    Haide , poti sa o faci...
      Treapata numarul 2...
    Oh doamne! Iata-l...

...
To be continued


Myriam Lacroche